UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE

UMANISTE, ECONOMIE ȘI INGINEREȘTI
ADMINISTRAREA AFACERILOR INTERNAȚIONALE
EUROREGIONALE

Competitivitatea comerțului exterior al

Turciei pe piața internațională

Coordonator științific,
Conf. univ. Dr. Mihaela-Carmen MUNTEAN

Student masterand,
Dorin CRĂCIUN

Cahul 2019
 Cuprins

Capitolul 1. Prezentarea generală a Turciei

1.1 Poziție geografică, istorie, apartenența la organizații internaționale.......................
1.2 Date statistice macroeconomice...............
1.3 Structura economiei naționale.................

Capitolul 2. Comerțul exterior al Turciei

2.1 Volumul valoric al comerțului exterior ți soldul balanței comerciale...............
2.2 Structura fizică a exporturilor și importurilor..........
2.2.1 Structura fizică a exporturilor Turciei......
2.2.2 Structura fizică a importurilor Turciei........
2.3 Orientarea geografică a exporturilor și importurilor.....................
2.4 Principalele țări partenere în comerțul exterior....................
2.4.1 Principalele țări partenere la export ale Turciei............
2.4.2 Principalele țări partenere la import ale Turciei........

Capitolul 3. Politica comercială a Turciei...........

3.1 Politica comercială tarifară a Turciei.......
3.2 Politica comercială netarifară a Turciei.......
3.3 Politica comercială promoțională și de stimulare a exporturilor în Turcia........
3.4 Regimurile vamale în Turcia...........

Capitolul 4. Analiza competitivității comerțului exterior al Turciei...............

4.1 Deschiderea internțională a economiei Turciei......
4.2 Dinamica schimburilor comerciale ale Turciei cu străinătatea...........
4.3 Raportul de schimb și gradul de acoperire al comerțului exterior a Turciei....
4.4 Locul Turciei în ierarhia competitivității internaționale..........
4.5 Specializarea comerțului Turciei pe secțiuni și principalele capitole conform nomenclatorului
Combinat.......

Capitolul 5. Concluzii și propuneri............

Bibliografie..........................................................................
 Capitolul 1. Prezentarea generală a Turciei

1.1 Poziție geografică, istorie, apartenența la organizații internaționale

Republica Turcia (limba turcă: Türkiye) este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află
în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are granițe cu opt
țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la
est; Irak și Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost
stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În
octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată
între Marea Neagră la nord și Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee și Marea Marmara la vest. Unii
geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice și istorice.
Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria
și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.

Turcii selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea. Procesul a fost
accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin la Bătălia de la Manzikert. Sultanatul de Rum al
turcilor selgiucizi a controlat mare parte din Anatolia centrală până la invazia mongolă din 1243. Începând
cu secolul al XIII-lea, turcii otomani au unit Anatolia și au creat un imperiu ce cuprindea Europa de sud-est,
Asia de sud-vest și nordul Africii. După ce Imperiul Otoman s-a prăbușit, în urma înfrângerii din Primul
Război Mondial, părți din el au fost ocupate de aliații victorioși. O grupare a tinerilor ofițeri din armata turcă,
grupare condusă de Mustafa Kemal Atatürk, a organizat rezistența față de aliați; în 1923 ei au instaurat
Republica modernă Turcia, cu Atatürk ca prim președinte al acesteia.

Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță geostrategică. Din
punct de vedere etnic, turcii formează majoritatea populației, existând însă și o minoritate importantă de kurzi.
Religia predominantă în Turcia este Islamul, iar limba oficială a țării este turca.

Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire culturală și istorică veche.
Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în organizații ca Consiliul
Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20. Turcia a început negocierile complete cu UE în
2005, a fost un membru asociat al Comunității Economice Europene încă din anul 1963 și a atins acordul
uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale
cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în
organizații ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Având în vedere așezarea
strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii
politici și economiștii mondiali.

Istoria Turciei își are începutul din secolul al X-lea și al XI-lea, cînd selgiucizii au început să migreze din
patriile lor strămoșești spre regiunea estică a Anatoliei, care a devenit noua patrie a triburilor turci Oguzi. Mai
târziu, în 1071, a avut loc Bătălia de la Manzikert.

Victoria selgiucizilor a dat naștere unui nou stat: Sultanatul Selgiucizilor Anatolieni, care s-a dezvoltat ca o
ramură separată a Marelui Imperiu Selgiuc - care avea teritorii în Asia Centrală, Iran, Anatolia și Asia de Sud-
Vest.

În 1243, armatele selgiucizilor au fost învinse de mongoli și puterea imperiului, ușor, s-a dezintegrat. Mai apoi,
unul din principiile turcești guvernate de Osman I s-a transformat, peste 200 de ani, în Imperiul Otoman, care
s-a extins prin cuceririle din Anatolia, Balcani și Levant. În 1453, orașul Constantinopol a fost cucerit de
armatele otomane ale lui Mehmed II și a devenit, sub numele Istanbul, capitala Imperiului Otoman.

În timpul secolelor XVI și XVII, Imperiul Otoman a atins apogeul, fiind unul din cele mai puternice din lume,
controlând teritoriile de pe 3 continente. Imperiul a devenit mai puternic și prestigios în timpul domniei
lui Suleiman Magnificul. Imperiul Otoman a fost, de multe ori, în conflict cu Sfântul Imperiu Roman și statul
polono-lituanian, cauza fiind dorința Imperiului de a ajunge și controla centrul Europei.[18] Pe mare, imperiul a
susținut războaie cu Liga Sfântă (din care făceau parte Spania Habsburgică, Republica Venețiași Ordinul
Suveran al Cavalerilor de Malta) pentru controlul Mării Mediterane. În Oceanul Indian, după descoperirea de
către portughezi, în 1488, a Capului Bunei Speranțe, marina otomană se confrunta, frecvent, cu o nouă
concurență - flota portugheză, în scopul de a-și apăra monopolul tradițional asupra rutelor comerciale maritime
între Asia de Est și Europa de Vest. În plus, turcii au fost, ocazional, în stare de război cu Persia, din cauza
disputelor teritoriale sau diferențelor religioase.

În timpul celor aproape două secole de declin, Imperiul Otoman a pierdut, treptat, teritorii, putere militară și
bogății. Acesta a intrat, în Primul Război Mondial, de partea Puterilor Centrale și a fost, în cele din urmă,
învins. Într-un efort final de păstrare a puterii în mâinile lor, prin recucerirea cel puțin a unora dintre teritoriile
pierdute și de punere sub semnul întrebării a autorității britanice asupra canalului Suez, triumviratul condus de
ministrul de război Enver Pașa a hotărât ca Turcia să se alăture Puterilor Centrale în timpul Primului Război
Mondial. Imperiul Otoman a reușit să aibă câteva succese în primii ani de război. În urma armistițiului din
Mudros, care a avut loc la 30 octombrie 1918, Puterile Aliate au căutat să împartă între ele, prin Tratatul de la
Sèvres din 1920, teritoriile Imperiului Otoman.

Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei
moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor
selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în
regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de
Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în Primul Război Mondial,
puterile învingătoare au urmărit, prin Tratatul de la Sèvres, împărțirea imperiului. Cu sprijinul Aliaților, în
conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai 1919, sub conducerea
lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost
inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan
la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de
independență (în turcă: Kurtuluș Savașı).

La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea
sultanului, la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923, Tratatul de la
Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk
(însemnând Părintele Turciei) și a devenit primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme
economice, politice, juridice și religioase care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.

O perioadă de transformări, între 1923 și 1938, a definitivat organizarea statului turc de astăzi. Fondarea
sistemului de învățământ public (gratuit și obligatoriu), acordarea dreptului la vot egal pentru toți cetățenii,
introducerea alfabetului latin, interzicerea poligamiei, democratizarea și modernizarea administrației și
libertatea religioasă au fost reformele ce au consolidat Turcia modernă.

Apartenența la oranizații internaționale se explifică prin faptul că Turcia este un membru fondator al
Națiunilor Unite (1945), OECD (1961), OIC (1969), OSCE (1973), ECO (1985), BSEC (1992) și al
economiilor mari G-20 (1999). Pe 27 octombrie 2008, Turcia a fost aleasă ca membru nepermanent al
Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Turcia este un membru eficient al consiliului de la începutul lunii
ianuarie 2009. Turcia a mai fost membru al Consiliului de Securitate al ONU în 1951-1952, 1954-1955 și
1961.
Menținându-și orientarea pro-occidentală, relațiile cu Europa au fost întotdeauna partea centrală a politicii
externe a Turciei. Turcia a devenit membru fondator al Consiliului Europei în 1949, candidând pentru
asocierea ca membru în CEE (predecesor al UE), în 1959, și a devenit membru asociat în 1963. După decenii
de negocieri politice, Turcia a candidat pentru statutul de membru deplin al CEE, în 1987, și a devenit, în
1992, membru asociat al UE, semnând acordul Uniunii Vamale cu UE ( în 1995) și a început, oficial,
negocierile formale de aderare cu UE încă din 30 octombrie 2005. Procesul de aderare va avea, probabil,
câteva decenii, pentru că persistă dezacordurile politice și culturale dintre UE și Turcia.

Barack Obama se adresează Parlamentului Turc

Un alt aspect definitoriu al relațiilor externe ale Turciei au fost legăturile sale cu SUA. Bazat pe amenințările
comune reprezentate de Uniunea Sovietică, Turcia s-a alăturat la NATO în 1952, asigurându-și strânse relații
bilaterale cu Washington pe tot timpul Războiului Rece. În perioada de după Războiul Rece, importanța
geostrategică a Turciei s-a reorientat înspre apropierea de Orientul Mijlociu, Caucaz și Balcani.

Independența statelor turce din Uniunea Sovietică în 1991 a permis Turciei (care are o moștenire lingvistică și
culturală comună cu acestea) să-și extindă relațiile politice și economice adânc în Asia Centrală. Cel mai
proeminent succes în relațiile sale cu aceste state e prelungirea (cu multe miliarde de dolari) a conductelor de
gaze naturale și ulei de la Baku, în Azerbaijan, la portul Ceyhan din Turcia. Conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan -
așa cum mai este numită - a făcut parte din strategia politicii externe a Turciei de a deveni conducta de energie
spre vest. Totuși, frontiera Turciei cu Armenia, un stat din Caucaz, rămâne închisă în urma ocupării teritoriului
Azer în timpul Războiului.

Turcia este membru fondator al OECD si al G20

1.2 Date statistce macroeconomice

În mare măsură economia de piață liberă a Turciei este tot mai mult determinată de sectoarele industriale și de
servicii, cu toate că sectorul agricol tradițional încă reprezintă aproximativ 25% din ocuparea forței de muncă.
Un program de privatizare agresiv a redus implicarea statului în industria de bază, banking, transport, și a
comunicațiilor, precum antreprenorii din clasa de mijloc adaugă dinamism economiei și ajută la extinderea
producției de textile tradiționale și a sectoarelor de îmbrăcăminte.
Economia Turciei este definită ca o piață emergentă. Țara este printre cei mai mari producători mondiali de
produse agricole, textile, autovehicule, nave și alte echipamente de transport, materiale de constructii;
electronice de consum și electrocasnice. În ultimii ani, Turcia a avut o creștere rapidă a sectorului privat , dar
statul încă joacă un rol important în industrie , în sistemnul bancar , transporturi și comunicații .
În prezent, sectorul bancar din Turcia este printre cele mai puternice și lira turcească fiind cea mai scumpă
din Europa de Est , Orientul Mijlociu și Asia Centrală .
PIB : 1 142 miliarde USD
PIB/loc. : 15 200 USD
PIB/sector de activități: Agricultură : 9,1%
Industrie : 27%
Servicii: 63,9%
Inflația: 8,9%
Rata șomajului: 9,2%
Salariu mediu: 1 151 USD
Politica monetară
Banca Centrală a Republicii Turcia este banca centrală a Turciei și a fost fondată ca o societate pe acțiuni la
data de 11 iunie 1930.
Acțiunile băncii sunt divizate în 4 clase:
A. Se referă la trezoreria Turciei;
B și C. Se referă la băncile, altele decât cele naționale și companiile privilegiate;
D.Se referă la instituțiile comerciale și la persoanele de naționalitate turcă.
Banca Centrală a Republicii Turcia stabilește, la propria discreție, politica monetară ce trebuie sa fie urmarită
și instrumentele de politică monetară ce vor fi utilizate pentru a asigura stabilitatea prețurilor în Turcia. Cu
scopul de a atinge obiectivul de stabilitate a prețurilor CBRT a implementat un regim de targeting al inflației
începând cu 2006.
Responsabilitațile băncii sunt definite printr-o Lege specifică stabilită pe 14 ianuarie 1970. Acestea sunt:
- de a regla piața monetară;
- de a executa operațiunile de trezorerie;
- de a lua, împreună cu guvernul, toate măsurile de a proteja valoare valutei.
 Potrivit to Todays Zaman politica monetară a Turciei este expansionistă în față cu Banca Centrală a Turciei
care scade rezervele minime obligatorii de la 6% la 5%. Reducerea rezervelor a creat bani prin eliberarea
aproximativ 3,3 milioane de lire turcești disponibile pentru a fi împrumutate de bănci. Băncile au investit în
titluri de stat cunoscute ca operațiuni de open-maket. Băncile preferă aceste operațiuni în politica monetară
deoarece acestea sunt flexibile și tranzacția se petrece imediat.
Politica fiscală
Potrivit unui articol publicat pe www.eurasianet.org, „Turcia: FMI promovează modalități de a evalua
disciplina fiscală în Ankara”, de către Nicholas Birtch, politica fiscală a Turciei este una expansionistă având
drept obiectiv creșterea cheltuielilor de stat pentru dezvoltarea orașelor și a sistemelor de sănătate din Turcia.
Oficialii din Turcia speră ca aceasta creștere a cheltuililor de stat va stimula o creștere a PIB-ului care s-a redus
la -5,8% in 2017. În 2017 Turcia a redus deficitul de 32 milioane de dolari din cauza prețurilor la benzină mai
mici și a scăderii importurilor.
Efectele anticipate a politicii fiscale va ajuta să atingă scopurile macroeconomice și anume, o scădere a ratei
șomajului care este de 14,6% și o creștere a PIB. Potrivit lui Nicholas Birtch una din preocupările majore a
Turciei este piața neagră. FMI consideră ca piața neagră a Turciei reprezintă aproximativ 1/3 din PIB. Dacă
Turcia ar controla mai bine piața neagră, s-ar fi generat mai multe venituri fiscale care ar fi foarte utile pentru a
controla datoria țării.

1.3 Structura economiei naționale

Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creștere remarcabilă din punct de vedere economic. Industria
energetică este reprezentată, îndeosebi, prin industria cărbunilor (mai ales lignit si huilă), localizată în nord-
vestul Anatoliei. Energia electrică se obține în cadrul hidrocentralelor și termocentralelor.
În anul 2008, peste 90% din necesarul de combustibili al Turciei a provenit din afara țări.
Turcia susține un proiect de oleoduct între porturile sale, Samsun de la Marea Neagră, și Ceyhan de
la Mediterana, care servește deja drept terminal pentru oleoductele care aduc petrol azer și irakian.
Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari în 2007[31].
Sute de firme turcești operează în Rusia, circa două milioane de ruși vin anual în Turcia (un milion conform
altei estimări[30]), iar Rusia asigură, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei.

Turcia este ca mărime a 15-a după GDP-PPP a lumii, și a 17-a după PIB. Țara este un membru fondator a
OECD și G-20 a economiei majore. În timpul primelor 6 decenii ale republicii, între 1923 și 1983, Turcia a
aderat, mai ales, la o abordare cvasi-statistică, cu planificări stricte ale bugetului de către guvern, care impune
limite pe participarea sectorului privat, comerț străin, debit cu valută striăină, investiție directă străină. Totuși,
începând din 1983, Turcia a început o serie de reforme care au fost inițiate de prim ministrul Turgut Ozal și
proiectate să schimbe economia din statistici, sistem izolat la un sector privat; model bazat pe piață. Reformele
impulsionează creșterea rapidă, dar această creștere a fost depunctată de recesiunile mari și crizele financiare
în 1994, 1999 (urmând cutremurul din acel an) și 2001, rezultând o medie de 4% GDP creștere/an între 1981 și
2003, afectată de lipsa reformelor fiscale suplimentare, combinate cu deficitele unui sector public mare și în
creștere și corupția pe scară largă, rezultată din inflația mare, un sector bancar slab și volatilitate
macroeconomică crescută.

Deoarece criza economică din 2001 și reformele inițiate de ministrul de finanțe, Kemal Derviș, inflația a
scăzut la un număr cu o singură cifră, la fel și șomajul a scăzut, iar încrederea investitorilorlui și investițiile
străine au crescut. Previziunile IMF sunt de 6 % rata de inflație pentru Turcia în 2008. Turcia și-a deschis,
treptat, piețele prin reformele economice reducând controalele guvernului pe comerțul străin și investiție, pe
privatizarea publică deținută de industrie, iar liberalizarea multor sectoare private și participarea străină au
continuat în mijlocul dezbaterii politice.

Fuluia Giriși TGV-ul Turciei, TCDD HT65000

Rata GDP a crescut, între 2002 și 2007, în medie cu 7,4%, ceea ce a făcut Turcia una dintre cele mai rapide
creșteri economice din lume în timpul acelei perioade. Totuși, creșterea GDP a scăzut la 4,5% în 2008 și, la
începutul anului 2009, economia turcă a fost afectată de criza financiară globală, cu IMF prognozând o
recesiune globală de 5,1% pentru anul 2009; comparată cu estimarea guvernului turc de 3,6%. Economia turcă
devine dependentă de industrie în majoritatea orașelor, mai ales concentrate în provincia vestică a țării, și mai
puțin pe agricultură, totuși, agricultura tradițională rămâne un stâlp pentru economia turcă. În 2007, sectorul
agricol a reprezentat 8,9 % din GDP, în timp ce sectorul industrial reprezintă 30,8% și sectorul servicii
reprezintă 59,3%. Totuși, agricultura reprezintă 27,3% din forța de muncă. Potrivit datei Eurostat, PPS GDP
turcesc a fost 45% din media UE în 2008.

Sectorul turismului a experimentat rapid creșterea în ultimii 20 ani, și constituie o parte importantă a
economiei. În 2008, au fost 30.927.192 vizitatori în țară, care au contribuit cu 21,9 miliarde dolari la veniturile
Turciei.
Alte sectoare ale economiei turcești sunt cele: bancare, construcțiile, tehnologiile casnice, electronice, textile,
rafinarea uleiului, produsele petrochimice, minerit, fier și oțel, industria constructoare de mașini și auto. Turcia
are o industrie auto mare și în creștere, care a produs 1147110 vehicule în 2008, clasându-se pe locul 6 ca
producător în Europa (după Marea Britanie și înaintea Italiei), și al 15-lea în lume. Turcia este, de asemenea,
una din națiunile care conduc construcțiile navale (în 2007, țara s-a situat pe locul 4 în lume - după China,
Coreea de Sud și Japoniei - în ceea ce privește numărul navelor comandate și pe locul 4 în lume - după Italia,
SUA și Canada - în ceea ce privește numărul mega-iahturilor comandate.

În ultimii ani, inflația mare a fost controlată și aceasta a condus la lansarea, la 1 ianuarie 2005, unei valute noi,
lira nouă turcească, ceea ce a întărit succesul reformelor economice. În 1 ianuarie 2009, noua liră turcească a
fost redenumită, încă o dată, ca Liră Turcească, cu introducerea unor noi bancnote și monezi. Ca rezultat a
continuării reformelor economice, inflația a scăzut la 8,2% în 2005 și rata șomajului la 10,3%. În 2004 s-a
estimat că 46,2% din totalul de venituri disponibile a fost de 20% pentru veniturile salariale de top, mai puțin
de 20% au primit 6%. Turcia a profitat de o uniune vamală cu UE, semnată în 1995 pentru a-și crește producția
industrială destinată exportului, în același timp, beneficiind de investițiile străine de la UE în țară. În 2007
exporturile au atins 115,3 miliarde dolari. Totuși, marile importuri, care s-au ridicat la 162,1 miliarde dolari în
2007, au amenințat balanța de schimb. Exporturile Turciei s-au ridicat la 141,8 miliarde dolari în 2008, în timp
ce importurile s-au ridicat la 204,8 miliarde dolari.

După ani de niveluri scăzute ale FDI, Turcia a avut succes, atrăgând 21,9 miliarde dolari în FDI, în 2007 și s-a
așteptat să atragă figuri înalte în anii următori. O serie de mari privatizări, stabilitatea promovată de negocierile
aderării la UE a Turciei, creșterea puternică și stabilă, schimbările în sectorul bancar și în telecomunicații, toate
au contribuit la nașterea investiției străine.

Transportul în Turcia este facilitat de 500.000 de kilometri de drumuri și 11.000 de kilometri de căi ferate. În
iulie 2014, Turcia a inaugurat primul tren de mare viteză (TGV) care asigură o legătură Ankara-Istanbul.

Una dintre cele mai mari companii din lume, Turkish Airlines, a
fost ales ca transportatorul oficial de către renumite cluburi
de fotbal din Europa, ca: FC Barcelona[34] și Manchester
United. Compania este, de asemenea, principalul sponsor
al Euroliga de Basket

Capitolul 2. Comerțul exterior al Turciei

2.1 Volumul valoric al comerțului exterior și soldul balanței comerciale

 Turcia este membru al OCDE şi G20. In 2017, a fost a 16-a economie din lume si a 6-a din Europa. Deşi,
în 2016, sub impactul crizei financiare internaţionale rata de creştere a scăzut cu 4,7%, în 2017 a consemnat o
creştere semnificativa, cu 8,9% mai mare faţă de 2016. Turcia are o piaţă internă mare, in continuă dezvoltare,
atât al numărului de consumatori (73,7 milioane consumatori), cât si al ritmului de creştere. Relaţiile
comerciale cu ţările UE se derulează în baza Acordului de Uniune Vamala, semnat in 1995. Din 2005, Turcia
este tara candidata la UE si, in perioada de pregătire, primeşte importante fonduri de la UE. Turcia este un
important nod comercial în zonă. Firmele romaneşti pot folosi partenerii turci pentru a participa ca
subfurnizori/subcontractori la proiecte de interes pe pieţele din Orientul Mijlociu (Irak, Iran, Siria), Caucaz
(Azerbaidjan, Georgia), Asia Centrala (Turkmenistan, Kazakhstan, Uzbekistan etc.) si Africa.
Turcia dispune de resurse energetice limitate : 43 milioane tone rezerve confirmate de titei şi 6,2 miliarde mc
rezerve confirmate de gaze. Resurse importante : 40% din rezervele mondiale de marmură (în peste 100
varietăţi), 66% din rezervele mondiale de bor, 50% din rezervele de pirită, 20% din resursele de bentonită,
6,9% din resursele de bariu, 4,9% din resursele de azbest, 2,5% din resursele de wolfram şi antimoniu şi 1.1%
bauxită, mercur şi zinc.
Turcia ocupa locul 3 mondial în privinţa consumului de aur (peste 80 tone) după China şi India, fiind urmată
de SUA.

2016 2017 Creştere

Indicatori % %
Mild.US Mild %

TOTAL EXPORT Turcia 102 100 113 100 11

- UE (27) 47 46 52 46 12

- Alte ţări 53 52 59 51 11

- Alte ţări europene 11 11 11 10 0

TOTAL IMPORT Turcia 140 100 185 100 31

- UE (27) 56 40 72 38 27

- Alte ţări 83 59 112 60 34

- Alte ţări europene 25 18 30 16 17

În perioada ianuarie – iulie a anului 2017, valoarea totala a schimburilor comerciale ale Rep. Turcia s-a situat
la 163,7 mld. USD, marcand o crestere cu 24.05% fata de aceeasi perioada a anului anterior (131.9 mld. USC).
Exporturile de marfuri au inregistrat o crestere de 13,4% iar importurile s-au majorat cu 32%, fapt ce a
determinat adancirea deficitului comercial in perioada ianuarie – iulie 2017 cu 89,4% fata de aceeasi perioada
a anului 2016.

2.2 Structura fizică a exporturilor și importurilor în Turcia

2.2.1 Structura fizică a exporturilor
Principalii parteneri la exportul Turciei, au fost: Germania (cu 10,05% din totalul exportului), Marea
Britanie (6,34%), Italia (5,71%), Franţa (5,3%), Irak (5,3%) şi Federaţia Rusă (4,07%).
Conform Institutul Național de Statistică din (STI) și Ministerul Comerțului pentru perioada ianuarie-
noiembrie 2018, Exporturile Turciei au crescut cu 9,4 la sută în luna noiembrie față de aceeași lună a anului
trecut și au ajuns la 15 miliarde 529 milioane de dolari, iar importurile, înregistrând o scădere de scădere cu
21,3 la sută, au fost de 16 miliarde 180 milioane de dolari.
Institutul Național de Statistică din Turcia (STI) și Ministerul Comerțului au anunțat statisticile provizorii
privind comerțul extern pentru perioada ianuarie-noiembrie potrivit cărora deficitul din comerțul extern al
Turciei a fost de 651 milioane de dolari, în scădere cu 89,8%.
Raportul dintre exporturi și importuri, în timp ce a fost în luna noiembrie, anul trecut, de 69,1% ,a crescut în
aceeași lună a anului curent la 96%.
Exporturile Turciei au crescut în perioada ianuarie-noiembrie 2018 cu 7,7 %, comparativ cu aceeași perioadă a
anului trecut, și au însumat 154 miliarde 186 milioane de dolari, în timp ce importurile au fost de 206 miliarde
505 milioane de dolari în scădere cu 2% față de aceeași perioadă a anului precedent.
În perioada în cauză, deficitul din comerțul extern al Turciei a fost de 52 miliarde 319 milioane de dolari, în
scădere cu 22,6%, iar raportul dintre exporturi și importuri a fost calculat la 74,7%.

2.2.2 Structura fizică a importurilor

Principalii parteneri la importul Turciei, au fost: Federaţia Rusă (cu 11,64% din totalul importului),
Germania (9,45%), China (9,26%), SUA (6,64%), Italia (5,5%), Franţa (4,41%) şi Iran (4,12%).
 2016 2017

Tara CRESTERE

- mil. USD- % - mil. USD- % %

TOTAL IMPORT 140.928 100,0 185.493 100,0 31,6

Federatia Rusa 19.450 13,80 21.592 11,64 11,01

Germania 14.097 10,00 17.530 9,45 24,35

China 12.677 9,00 17.180 9,26 35,53

SUA 8.576 6,09 12.318 6,64 43,64

Italia 7.673 5,44 10.203 5,50 32,96

Franta 7.092 5,03 8.176 4,41 15,29

Iran 3.406 2,42 7.645 4,12 124,45

Spania 3.777 2,68 4.840 2,61 28,15

Coreea 3.118 2,21 4.764 2,57 52,78

Marea Britanie 3.473 2,46 4.677 2,52 34,64

Ucraina 3.157 2,24 3.830 2,06 21,34

România 2.258 1,60 3.448 1,86 52,72

India 1.903 1,35 3.410 1,84 79,22

Japonia 2.782 1,97 3.298 1,78 18,54

Belgia 2.372 1,68 3.214 1,73 35,51

Olanda 2.543 1,80 3.156 1,70 24,10

Elvetia 1.999 1,42 3.154 1,70 57,73

Polonia 1.817 1,29 2.621 1,41 44,24

Kazakhstan 1.349 0,96 2.464 1,33 82,69

Arabia Saudită 1.687 1,20 2.440 1,32 44,68

Algeria 2.028 1,44 2.275 1,23 12,17

Parteneri IMPORTURI: http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Turcia.pdf

 IMPORTURI: http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Turcia.pdf

2016 2017 Creştere

Capitolul
- Mii dolari % - Mii dolari - % (%)
Total import 140.928.421 100 185.492.859 100,0 31,6
animale vii si produse ale regnului animal 33.664 0,0 333.293 0,2 890,1
lapte, produse lactate, oua; miere; produse 117.049 0,1 128.277 0,1 9,6
legume, plante, rădăcini si tuberculi alimentari 246.209 0,2 315.380 0,2 28,1
fructe comestibile; coji de citrice si de pepeni 312.392 0,2 315.147 0,2 0,9
cereale (grâu, porumb, orz) 1.202.124 0,9 1.056.747 0,6 -12,1
seminţe si fructe; plante ind. si medicinale; furaje 1.054.493 0,7 1.558.753 0,8 47,8
grăsimi si uleiuri de origine animala sau vegetala 1.094.195 0,8 990.266 0,5 -9,5
preparate de cereale, faina, amidon, lapte; patiserie 147.458 0,1 169.328 0,1 14,8
preparate alimentare diverse 329.422 0,2 375.926 0,2 14,1
băuturi, lichide alcoolice si oţeturi 128.229 0,1 138.990 0,1 8,4
reziduuri si deşeuri ale industriei alimentare 556.349 0,4 739.079 0,4 32,8
tutun si înlocuitori de tutun 400.124 0,3 368.274 0,2 -8,0
sare; sulf, pământuri si pietre; ipsos, var si ciment 259.647 0,2 314.261 0,2 21,0
minereuri, zgura si cenuşa 962.310 0,7 998.513 0,5 3,8
combustibili; uleiuri minerale; materii bituminoase 29.905.305 21,2 38.488.949 20,7 28,7
produse chimice anorganice 1.091.697 0,8 1.423.788 0,8 30,4
produse chimice organice 3.341.722 2,4 4.400.320 2,4 31,7
produse farmaceutice 4.080.491 2,9 4.410.043 2,4 8,1
îngrăşăminte 1.057.507 0,8 1.016.777 0,5 -3,9
extracte tanante sau colorante 1.276.064 0,9 1.544.969 0,8 21,1
uleiuri esenţiale si rezinoide; produse de parfumerie 839.860 0,6 984.291 0,5 17,2
săpun, produse organice tensio-active 521.366 0,4 625.525 0,3 20,0
substanţe albuminoidale; amidon modificat; cleiuri; 366.536 0,3 429.274 0,2 17,1
produse fotografice sau cinematografice 217.268 0,2 223.838 0,1 3,0
produse diverse ale industriei chimice 1.473.007 1,0 1.795.440 1,0 21,9
materiale plastice si articole din material plastic 6.944.490 4,9 9.730.407 5,2 40,1
cauciuc si articole din cauciuc 1.555.423 1,1 2.321.569 1,3 49,3
piei brute (altele decât blănurile) si piei tăbăcite 296.794 0,2 473.295 0,3 59,5
obiecte din piele; articole de curelărie 366.088 0,3 408.842 0,2 11,7
lemn, cărbune de lemn si articole de lemn 731.506 0,5 1.098.395 0,6 50,2
pasta de lemn sau din alte materiale fibrolemnoase 342.629 0,2 544.970 0,3 59,1
hârtie si carton; articole din pasta de celuloza 2.214.106 1,6 2.819.707 1,5 27,4
lina, par de animale; fire si ţesături din par de cal 308.114 0,2 369.946 0,2 20,1
bumbac 2.098.707 1,5 3.385.670 1,8 61,3
alte fibre textile vegetale; fire si ţesături din hârtie 146.315 0,1 256.953 0,1 75,6
filamente sintetice sau artificiale 1.243.638 0,9 1.685.919 0,9 35,6
fibre sintetice sau artificiale discontinue 1.519.976 1,1 2.088.920 1,1 37,4
vata, pâslă; fire speciale; sfoara, cordoane, frânghii 373.035 0,3 420.354 0,2 12,7
covoare si alte acoperitoare de podea din mat. textile 141.494 0,1 181.415 0,1 28,2
ţesături speciale; dantele, tapiserie; pasmanterie 129.442 0,1 173.846 0,1 34,3
ţesături tricotate sau croşetate 230.459 0,2 372.156 0,2 61,5
articole si accesorii de îmbrăcăminte din tricotaje 752.858 0,5 1.007.291 0,5 33,8
articole de îmbrăcăminte si accesorii 1.157.344 0,8 1.549.812 0,8 33,9
încălţăminte, ghete si articole similare 539.468 0,4 659.674 0,4 22,3
articole din piatra, ipsos, ciment, azbest, mica 326.666 0,2 427.958 0,2 31,0
produse ceramice 274.524 0,2 390.126 0,2 42,1
sticla si articole din sticla 474.579 0,3 616.460 0,3 29,9
perle, pietre pretioase, monede 2.003.646 1,4 3.036.958 1,6 51,6
fonta, fier si otel 11.351.640 8,1 16.114.736 8,7 42,0
produse din fonta, fier sau otel 1.526.071 1,1 1.966.561 1,1 28,9
cupru si articole din cupru 1.985.367 1,4 3.291.265 1,8 65,8
nichel si articole din nichel 121.598 0,1 168.362 0,1 38,5
aluminiu si articole din aluminiu 1.602.482 1,1 2.487.566 1,3 55,2
plumb si articole din plumb 145.019 0,1 179.709 0,1 23,9
zinc si articole din zinc 252.243 0,2 433.671 0,2 71,9
unelte si scule, tacâmuri din metale comune 398.040 0,3 583.014 0,3 46,5
articole diverse din metale comune 500.458 0,4 673.968 0,4 34,7
boilere, maşini si dispozitive mecanice 17.131.962 12,2 21.241.733 11,5 24,0
maşini, aparate si materiale electrice si componente 12.243.100 8,7 14.637.191 7,9 19,6
vehicule si echipamente pentru caile ferate 742.838 0,5 526.476 0,3 -29,1
automobile, tractoare, biciclete, alte vehicule 8.975.864 6,4 13.422.060 7,2 49,5
navigaţia aeriana sau spaţiala 1.049.721 0,7 3.156.117 1,7 200,7
instrumente si aparate optice, fotografice, cinema 2.833.287 2,0 3.437.245 1,9 21,3
 combustibili; uleiuri minerale; materii bituminoase

produse chimice organice

9% 3%
31%
13% produse farmaceutice

materiale plastice si articole din material plastic

18% 3%
4%
fonta, fier si otel
7%
12%
boilere, maşini si dispozitive mecanice

maşini, aparate si materiale electrice si componente

Importuri 2016 automobile, tractoare, biciclete, alte vehicule

combustibili; uleiuri minerale; materii bituminoase

produse chimice organice

produse farmaceutice
3%
11%
30% materiale plastice si articole din material plastic
12%
fonta, fier si otel

17% 3% boilere, maşini si dispozitive mecanice

8% 3%
13% maşini, aparate si materiale electrice si componente

automobile, tractoare, biciclete, alte vehicule

instrumente si aparate optice, fotografice,

Importuri 2017
 2.3 Principalele țări partenere în comerțul exterior al Turciei

2.3.1 Principalele țări partenere la export

Principalii parteneri pentru export:

Țări % din Total Export

Germania 11.3
Marea Britanie 7.11
Emiratele Unite Arabe 7.02
Italia 6.72
Franta 5.72

2.3.2 Principalele țări partenere la import

Principalii parteneri pentru import:

Țări % din Total Import

Rusia 11.82
Germania 10.45
China 8.81
SUA 6.63
Italia 6.11

Capitolul 3. Politica comercială a Turciei

3.1 Politica comercială tarifară
Turcia este membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) din anul 1995 şi al Organizaţiei
pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCDE).
Din anul 1996, după semnarea Acordului de Uniune vamală cu UE, Turcia a adoptat tariful vamal
comun al UE (TARIC). Acordul prevede alinierea politicii tarifare în relaţiile cu ţările membre UE, ţările
terţe şi cu ţările SGP.
În conformitate cu prevederile Acordului de Uniune vamală cu UE, Turcia a semnat acorduri de comerţ
liber cu tarile membre EFTA, Muntenegru, Albania, Israel, Macedonia, Croaţia, Bosnia – Herţegovina,
Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia, Egipt, Georgia, Iordania şi continuă negocierile cu
Liban,
Insulele Feroe, Africa de Sud, Mexic, Chile şi Rep. Coreea. La comisia mixtă pe probleme de Uniune
Vamală, Turcia a men ţionat că încheierea de acorduri de comerţ liber cu Republica Coreea, India şi
Canada prezintă unele riscuri.
Turcia este parte a „Euro-Mediterranean Partnership”, care prevede stabilirea unei zone de comerţ liber
în regiunea Mării Mediterane.
Turcia îşi dezvolta relaţiile sale cu tarile islamice sub tutela Organizaţiei Islamice de Cooperare (OCI),
in cadrul căreia de ţine secretariatul general. Pe lângă dezvoltarea relaţiilor politice si economice
speciale cu tarile vecine, in prezent desfăşoară o politica promoţională susţinuta in relaţ iile cu tarile din
zona Marii Caspice şi Asia Centrală (Azerbaidjan, Kîrgîstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Kazakhstan,
Uzbekistan şi Iran).
Taxele de import sunt calculate la valoarea CIF (cod de identificare fiscală). Turcia este semnatară a
articolului VII din Acordurile General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Acordul prevede că valoarea în
vamă este valoarea operaţiunii (preţul care este efectiv plătit sau de plătit, plus costurile şi cheltuieli).
Turcia este, de asemenea, obligata să se conformeze cu alte dispoziţiile ale articolului VII, inclusiv
rapiditatea de vămuire a mărfurilor, convertibilitate monedă, şi privilegiile şi drepturile de recurs.
Suprataxele vamale, inclusiv o taxă pe valoarea adăugată (TVA) fiind perceputa pentru marfurile
importate, precum bunurile casnice, serviciile. Importatorul este responsabil pentru plata TVA-ului.
TVA-ul este calculat la nivel CIF plus nivelul taxei, plus orice alte taxe aplicabile, percepute înainte de
vămuirea. TVA-ul pentru majoritatea produselor agricole (alimentare de bază) variază de la 1 la 8 %şi
poate ajunge până la 18 la suta pentru anumite produse prelucrate. Bunuri de capital, unele materii
prime, importate de agenţiile guvernamentale şi întreprinderile de stat, şi produse pentru investiţii cu
certificate de stimulente sunt scutite de taxe de import.
Tariful vamal
Exportul si importul de bunuri din tarile UE in Turcia sunt reglementate prin Acordul de Uniune Vamala
si sunt supuse taxelor interne (TVA, taxa de consum şi taxe administrative).
Tariful vamal de import al Turciei cuprinde taxe ad valorem în proporţie de 97,9% şi taxe specifice (la
30 poziţii tarifare de la capitolele: 22, 25 şi 37), mixte (la 113 poziţii tarifare de la capitolele: 04, 15, 17,
18, 19, 20, 21, 22, 35 şi 38), compuse (la 151 poziţii tarifare de la capitolele: 21, 33, 57, 70, 72 şi 91) şi
 variabile (la 83 poziţii tarifare de la capitolele: 04, 17, 18, 19, 20, 21 şi 33), în total la 378 poziţii tarifare
(la 12 cifre). Taxele non-ad valorem nu sunt în concordanţă cu reglementările OMC si acquisul
comunitar
Anumite bunuri sunt importate numai prin punctele vamale specializate, astfel: importul de vehicule cu
motor, tractoare, motociclete şi componente pentru acestea prin punctele vamale de la Yesilkoy şi
Gebze; produsele textile prin punctele vamale de la Halkali, Atatürk Havaliman, Gemlik, Mersin, Izmir
Denizli, Ankara, Kayseri şi Gaziantep; solvenţii şi produsele petrochimice prin punctul vamal de la
Gebze.
Informaţii privind produsele la care Turcia aplica taxe vamale şi documentele solicitate la importul din
tarile UE, pe produs sau grupă de produse, sunt disponibile pe site-ul Uniunii Europene, la adresa:
http://mkaccdb.eu.int/mkaccdb2/datasetPreviewFormATpubli.htm?datacat_id=AT&from=publi
Impozitul pe venit
Impozitul pe venit se aplică tuturor categoriilor de venit obţinute de persoanele fizice locale şi străine şi
de companiile rezidente în Turcia. Veniturile ob ţinute de persoanele nerezidente prin angajare, deţinere
de proprietăţi, tranzacţii comerciale şi orice alte activităţi care generează venituri pe teritoriul Turciei.
Impozitul pe veniturile companiilor
Impozitul pe profitul companiilor este de 20%
Impozitul pe venituri obţinute de companiile rezidente din:
- dividende 15%
- dobânzi obţinute la bonurile de tezaur 0%
- dobânzi obţinute din depozite bancare 15%
- transferul profitului 15%
- vânzarea/transferul acţiunilor 15%
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
Impozit progresiv, aplicabil la veniturile brute, începând cu anul 2016:
Nivelul venitului Cota de impozit
Până la 8.800 TL 15%
8.801 – 22.000 TL 20%
22.001 – 50.000 TL 27%
Peste 50.001 TL 35%
 Contribuţia la sistemul de asigurări sociale
- contribuţia angajatorului 19,5%
- contribuţia angajatului 14%
Taxele de consum
 Taxa pe valoarea adăugată (KDV)
Rata de KDV variaza între 1% si 8% la produsele alimentare şi 18% la celelalte produse
 Taxa specială de consum (OTV)
Se aplică la principalele grupe de produse:
- produse petroliere, gaz natural, lubricanţi, solvenţi şi derivatele solvenţilor
- automobile şi alte vehicule, motociclete, avioane, elicoptere, iahturi
- tutun şi produse din tutun, băuturi alcoolice
- produse de lux
 Taxe pe tranzacţii bancare şi asigurări
Companiile bancare ş i de asigurări sunt exceptate de la plata KDV, dar sunt subiect al taxelor pe
venituri obţinute din tranzacţii bancare şi asigurări:
- taxa generală pe venituri din tranzacţii bancare şi asigurări 5%
- taxa pe venituri obţinute din împrumuturi interbancare 1%
- taxa de schimb valutar 0,1%
 Taxa de ştampilă (Stamp Duty)
Taxa de ş tampilă se aplică la o gamă largă de documente: contracte comerciale, acorduri, note de plată,
contribuţii la capitalul social, scrisori de credit (L/C), scrisori de garanţie (L/G), situaţii fiscale etc.
Taxa de ştampilă, în funcţie de valoarea documentlui, este cuprinsă între 0,165% şi 0,825%.
Impozitul pe avere
Se împarte în 3 categorii:
- impozitul pe moşteniri şi cadouri
- impozitul pe proprietate
- impozitul pe vehicule cu motor Impozitul pe clădiri şi pe terenuri:
- clădiri cu destinaţia de reşedinţă 0,1%
- impozitul pe clădiri cu altă destinaţie 0,2%
Facilităţi fiscale
- zonele de dezvoltare defavorizate
- zonele de dezvoltare tehnologică
- zonele industriale organizate
- zonele libere
- cercetarea şi dezvoltarea
- învăţământul privat
- investiţiile în activităţi culturale
Informaţii suplimentare: www.invest.gov.tr/en-US/investmentguide/investorsguide/Pages/Taxes.aspx

3.2 Politica comercială netarifară

Produse interise la import. Din motive de protecţie a mediului, securitate publică, sănătate morală
publică şi pentru respectarea angajamentelor internaţionale, în Turcia este interzis importul la
următoarele 10 articole: produse narcotice (haşiş şi opium preparat); substanţe cu conţinut diminuat de
ozon (un articol); substanţe colorante (un articol); arme chimice (4 articole); instrumente de măsuri
neconforme cu standardele turceşti (6 articole); arme şi muniţii, explozibili, focoase şi capse detonatoare
(3 articole); instrumente pentru jocuri de noroc, cu excepţia celor destinate turismului (un articol);
produse interzise la utilizare publică; pământ, frunze, ramuri şi compost natural pentru utilizare în
agricultură şi germeni pentru viermi de mătase.
Din anul 1996, Turcia a interzis importul de animale vii şi carne de vită, capră, oaie şi pasăre. Ca urmare
a creşterii fără precedent a preţului la carne roşie pe piaţ a locală, în aprilie 2010, guvernul turc a ridicat
restricţiile la importul de animale vii din 8 ţări membre UE (Norvegia, Estonia, Lituania, Letonia,
Ungaria, Finlanda, Suedia, Grecia) şi la carne de vită din 25 tari membre ale UE, cu exceptia Bulagariei
si Romaniei. Printro Notă Verbală transmis ă Comisarului pentru Integrare, Turcia s-a angajat să ridice
restricţiile şi la importul din toate ţările UE.
Documente și cerințe la import. Licente la Import. In 1996, Turcia a renuntat la sistemul de licentiere a
importului, pentru import fiind necesara o autorizatie de la o banca comerciala. La importul produselor
agricole este obligatorie licenta si certificatul de control emise de Ministry of Agriculture and Rural
Affairs’ General Directorate of Protection and Control.
La toate importurile in Turcia se solicita factura comerciala şi B/L sau AWB. Licente de import şi
certificate fitosanitare sunt necesare la importul de produse alimentare si agricole.
Factura comercială trebuie sa fie transmisa în 3 exemplare (originalul + 2 copii) si trebuie sa contina
descrierea completa a bunurilor si conditiile de plata. Exportatorul trebuie sa mentioneze pe original:
"We hereby certify that this is the first and original copy of our invoice, the only one issued by our firm
for the goods herein mentioned." O copie a facturii trebuie sa insoteasca bunurile iar originalul trebuie
transmis la importator prin banca corespondenta.
Certificatul de origine trebuie sa fie emis in limba engleza de o camera locala de comert, in 2
exemplare. Nu sunt admise corecturi pe certificatul de origine. O copie a certificatului de origine trebuie
sa insoteasca marfa la vama.
Detaliile inscrise in B/L si AWB trebuie sa corespunda intocmai cu cele inscrise in celelalte docuemnte
comerciale. Originalul B/L trebuie sa fie in trei exemplare cu 3 copii.
Factura proforma trebuie sa nu fie datata mai mult de 6 luni de la data solicitarii aprobarii de import, sa
contina termenul limita de optiune, sa indice separat greutatea si costul asigurarii si numele
importatorului.
Certificatul de sanatate este necesar la importul plantelor, semintelor, animalelor si produselor animale.
Plantele, legumele si fructele trebuie sa fie libere de paraziţi şi boli şi să fi fost cultivate în mod
substanţial întro zonă liberă de dăunători şi boli interzise.
Bauturile alcoolice pot sa fie importate de sectorul privat numai dupa obtinerea licentei si a aprobarii de
la Tobacco, Tobacco Products and Alcoholic Drinks Market Regulatory Authority (TAPDK). La
importul de bauturi alcoolice exista numeroase bariere netarifare, cerinte anevois de documentat si taxe
vamale mari pentru limitarea importului de bauturi alcoolice.
Tigarile pot sa fie importate numai de TEKEL si de producatorii de tigari (Philip Morris, RJ Reynolds,
British Tobacco, etc.).
Filmele medicale pentru raze X pot sa fie importate numai de Red Crescent Association.
Metalele pretioase (aur, argint, platina) se pot importa numai de membrii „The Istanbul Gold
Exchange”, care este compus din: banci turce sau straine inregistrate in Turcia, companii din domeniul
metalelor pretioase, care de schimb valutar, companii de productie sau trading şi rafinarii de metale
pretioase. Informatii suplimentare: www.iab.gov.tr.
Pentru importul de produse farmaceutiece, produse chimice organice, in special a celor utilizate in
productia de medicamente sau a produselor medicale, vaccinurile pentru uz uman si animal, produsele
cosmetice, produsele chimice pentru uz alimentar, animale vii si plante, cereale si seminte pentru plante
este necesar certificat de contraol emis de “Directorate General of Curative Care Service of the Ministry
of Health and Agriculture”. Pentru obţinerea cetificatului sunt necesare urmatoarele documente: factura
proforma, certificatul de sanatate, certificatul de analize, formula sau lista produselor continute,
certificatul pedigree şi un raport de analiza a radiaţiilor. Toate aceste documente trebuie sa fie obtinute
sau aprobate de autoritatile din tarile exportatoare. Documentele trebuie sa fie prezentate la autoritatile
vamale, in original cu traducere in limba turca.
Pentru importul produselor care necesita service dupa livrare, cum sunt: vehicule cu motor, aprate
electro-casnice, computere si echipamente pentru birou, aparate video si Tv, aparate de incalzit, masini
industriale, automobile si echipamente wireless este necesara aprobarea Ministerului Industriei şi
Comertului. Pentru obtinerea aprobarii importatorii trebuie sa garanteze ca vor asigura service-ul si
piesele de schimb dupa livrare sau sa prezinte un contract cu o fisrma de service.
La importul de echipamente de telecomunicatii, wireless, echipamente de procesare a datelor, aparate
pentru linii telefonice si telegrafie, echipamente de raspuns automat necesita aprobare de la “the
Telecommunications Regulatory Authority” .
Certificat de mediu de la Ministerul Mediului este necesar la importul de carbune, cocs de petrol, ţ iţei,
arsenic, mercur sulfuri de plumb si carbonati, flurocarbonati, alte produse chimice şi deseuri din metal.
Măsuri de apărare națională. Potrivit Comisiei Europene, Turcia aplica in exces masurile de aparare
comerciala pentru protejarea industriei locale de competitia produselor din import.
Din 6 februarie 2003, Turcia aplică o taxă anti-dumping cuprinsă între 25 şi 45 dolari/tona la importul de
PVC emulsie de la compania romaneasca Oltchim, Râmnicu Vâlcea. În 2008, a prelungit măsurile
existente la importul de PVC emulsie originar din România. La data de 22 februarie 2011 a declansat o
investigatie antidumping la importul de dioctilftalat de la Oltchim, Râmnicu Vâlcea.
Pe site-ul Subsecretariatului pentru Comert Exterior sunt disponibile informatii cu privire la
investigatiile declansate si masurile de protectie aplicabile la produsele exportate de firme din UE:
(http://www.dtm.gov.tr/dtmweb/index.cfm?action=detayrk&yayinID=1246&icerikID=1357&dil=EN).
Standarde tehnice și de calitate. Turcia a adoptat 23 de Directive Europene în domeniul industriei, prin
care se armonizeaza 70% din standardele UE în domeniul industriei.
Pentru importul de produse cu marca „fabricat în CE”, in conformitate cu reglementările Comunităţii
Europene si care circula liber pe piaţa internă a Uniunii Europene, se emite un „Certificat de
conformitate” de autoritatea acreditataă din UE sau o "Declaraţie de conformitate" (numai pentru
cazurile in care Directivele prevad acesta formalitate) înainte de efectuarea importului: TSE poate
solicita dosarul tehnic al produsului sau efectuarea de "teste de produs".

3.3 Politica comercială promoțională și de stimulare a exporturilor

Subvenții la export. Deşi a aliniat legislaţia comerciala la regulile internationale ale comertului si la
aquisul comunitar, Turcia continuă sa acorde subventii pentru promovarea exportului, in special de
produse agricole. Traditional, graul si zaharul sunt cele mai subventionate produse. Subventii cuprinse
intre 10 si 20% se acorda la 16 produse agricole primare si prelucrate.
Zone libere. Turcia a incheiat ACL (acorduri bilaterale de comert liber) cu Israel, Macedonia, Croatia,
Bosnia-Hertegovina, Maroc, Siria, Tunisia, Egipt, Autoritatea Palestiniana si Albania (semnat , dar inca
neratificat) si continua sau a inceput negocierile de liberalizare a comertului bilateral cu insulele Feroe,
iordania, Africa de Sud si Mexic.
Turcia a preluat initiativa pentru infiintarea Zonei de Cooperare Economica in zona Marii Negre
(OCEMN), care ca obiectiv crearea a unei zone de liber schimb intre tarile din jurul Marii Negre, pana
in anul 2010. Tarile membre ale OCEMN sunt: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia,
Grecia, Moldova, Romania, Federatia Rusa si Ucraina.
 Pe langa activitatile ca tara membra a Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare
(OCDE), Turcia isi dezvolta relatiile sale cu tarile islamice sub tutela Organizatiei Conferintei Islamice,
in cadrul careia detine secretariatul general. Pe langa dezvoltarea relatiilor politice si economice speciale
cu tarile vecine, in prezent desfasoara o politica promotionala sustinuta in relatiile cu tarile din zona
Marii Caspice (Azerbaidjan, Kirgizstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Kazakhstan si Uzbekistan).
Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata.
Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si
corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.
Aceasta sectiune este bazata pe publicatiile Subsecretariatului
Zonele Libere sunt suprafete speciale in care reglementarile referitoare la comert, economie si sistemul
financiar nu sunt aplicabile sau sunt aplicabile partial. Zonele libere sunt de asemenea suprafete unde
sunt in vigoare stimulente suplimentare si unde este oferit un climat mai favorabil pentru afaceri, pentru
a promova activitatile industriale si comerciale.
Dupa ce legislatia respectiva a intrat in vigoare in 1985, au fost stabilite 17 zone libere cu obiectivul de a
promova investitiile orientate spre export si productie in Turcia, acelerand intrarea de capital strain si
tehnologie, si crescand utlizarea finantarii externe si a posibilitatilor de comert.
Mersin (1987) Aegean (1990) Trabzon (1997) Eastern Antalia (1995) Bursa de valori ISE
(1997)
Rize (1998) Europa (1999) Adana-Yumurtalik Antalya (1987) Aeroportul Istanbul
(1999) Atatuk (1990)
Istanbul-Leather Mardin (1995) Izmir Menemen- Samsun (1998) Kayaseri (1998),
(1995) Leather (1998) Gazianteo (1999)

Productia, depozitarea, ambalarea, comertul in general, serviciile bancare, de leasing si asigurari sunt
cateva din activitatile care pot fi desfasurate in zonele speciale. Investitorii sunt liberi sa-si construiasca
propriile sedii, in timp ce autoritatile din zona ofera spatii pentru birouri, ateliere, sau depozite pe baza
de inchiriere in conditii atractive. Toate activitatile care sunt deschise sectorului privat turc sunt deschise
de asemenea si pentru joint-ventures ale companiilor straine.
Localizarea geografica a Turciei furnizeaza avantaje semnificative pentru Zonele Libere turce. In
general, acestea sunt adiacente porturilor majore de la marile Mediterana, Egee si Marea Neagra. In
plus, sunt situate in aria de acces facil de la aeroporturile si autostrazile internationale. Nu exista
reglementari privind pretul, standardele, cantitatea sau calitatea bunurilor produse sau privind folosirea
monedei straine.
Volumul de comert din zonele libere a atins 7,7 miliarde USD la sfarsitul anului 1998 si 7.8 miliarde
USD la sfarsitul anului 1999.
 Zonele Libere sunt zone unde nu se aplica impozite. Veniturile si incasarile generate in Zonele Libere
sunt scutate de la impozitare, inclusiv de impozitele pe venit, impozitul total aplicat intreprinderii si taxa
pe valoarea adaugata.
 Perioada de valabilitate a unei licente de operare este de maxim 10 ani pentru utilizatorii care
inchiriaza terenul, si de 20 de ani pentru cei care isi construiesc propriile birouri in Zona. Daca licenta
de operare este pentru productie, aceste termene se ridica la 15 si 30 de ani pentru cei care inchiriaza si
respectiv pentru investitori. Perioada licentei de operare poate fi extinsa in urma cererii la 99 de ani,
potrivit tipului de investitie.
 Castigurile si veniturile pot fi transferate in orice tara, inclusiv Turcia, in mod liber fara nici o
permisiune prealabila si nu sunt supuse nici unui fel de taxe, impozite sau alte impuneri.
 Nu exista o limitare a proportiei participarii cu capital strain la investitie.
 Spre deosebire de cele mai multe Zone Libere din alte parti, in Zonele Libere turce sunt premise
vanzari pe piata interna. (Vanzarile pe piata interna sunt supuse unei taxe de 0.5 % din valoarea
tranzactiei.) Monedele utilizate in zona sunt valute straine convertibile acceptate de Banca Centrala a
Turciei.
 Infrastructura Zonelor Libere Turce este comparabila cu standardele internationale.
 Demersurile preliminare si birocratia au fost minimizate in timpul fazelor de aplicare si operationale,
prin autorizarea unei singure agentii care sa se ocupe de aceste proceduri.
 Pentru o perioada de 10 ani care a urmat inceperii operatiunilor in Zonele Libere, grevele si incetarea
lucrului nu sunt admise. Totusi, orice dispute care apar in timpul negocierii colective in perioada
mentionata vor fi reglementate de Consiliul Superior de Arbitraj.
 Legea Municipalitatii, Legea Pasapoartelor, Legea Investitiilor Straine, Legea de Incurajare a
Investitiilor Straine si alte prevederi ale legilor contrare Legii Zonelor Libere nu vor fi aplicabile.
Pentru a se angaja in operatiuni in Zonele Libere, trebuie obtinuta o licenta de operare de la Directoratul
General al Zonelor Libere din Subsecretariatul pentru Comert Exterior.
Pentru incurajarea dezoltarii ramurilor autohtone si protejarea ramurilor existente, guvernele pot
stabiliunele bariere in calea comertului, cum sunt:Tarifele vamale,contingentarile, restrictiile voluntare
la export, boicotul, barierele monetare, standardele, barierele de oiata.
Tarifele vamale.
Tariful vamal reprezinta o taxa impusa de guvern asupra produselor importate din alte tari.
Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata.
Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si
corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.

3.4 Regimurile vamale

Turiştii cu viză valabilă de intrare în Turcia, au voie să introducă autoturismele personale pentru o
perioadă de 3 luni.
Rezidenţii care au permis de munc ă sau un loc de muncă, pot introduce autoturismului în teritoriul
vamal al Turciei, numai în baza unei garanţii depusă de angajator, prin care garantează scoaterea
autoturismului din teritoriul vamal la expirarea contractului de muncă.
Mărfuri pot să fie introduse temporar în teritoriul vamal, fară plata taxelor vamale si a impozitelor
(TVA), dacă acestea sunt utilizate in productzie pentru export. Pentru scutirea de taxe vamale si impozite
importatorul trebuie sa depuna o garantie bancara si sa obtina aprobarea Subsecretariatului pentru
Comert Exterior. Garantia bancara se restituie dupa efectuarea reexportului.
Turcia este semnatara a Conventiei Internationale pentru Facilitarea Importului de Mostre si Materiale
pentru Reclamă Comerciala (The International Convention to Facilitate the Importation of Commercial
Samples and Advertising Material), în baza careia admite importul mostrelor fara valoare comercială
Pentru mostrele cu valoare comercială se platesc taxe vamale si impozite, care se restituie in czul in care
mostrele sunt reexportate în 6 luni de la introducerea în teritoriul vamal.
Cărti, ziare, reviste, cataloage, broşuri si alte materiale similare pentru reclama comercială sunt
exceptate de la plata taxelor vamale.
Bunurile scutite de plata taxelor vamale şi de garantii bancare, care pot sa fie introduse in teritoriul
vamal turc, cu Carnet ATA, sunt prezentate pe saitul: www.uscib.org.
Informaţii suplimentare: www.gumruk.gov.tr.

Capitolul 4. Analiza competitivității comerțului exterior al Turciei

4.1 Deschiderea internațională a economiei

DATE CHEIE
Populatia 62.8 milioane(2018)
Rata de crestere a populatiei 1.58 % (2018)
Orase principale  Ankara (Capitala - 3.6 milioane)
 Istanbul (9.1 milioane)
 Izmir (3.1 milioane)
 Bursa (1.9 milioane)
 Adana (1.7 milioane)
Moneda Lira Turceasca

PRINCIPALI INDICATORI ECONOMICI

 PRINCIPALI INDICATORI ECONOMICI 2015 2016 2017 2018
PNB (mld. USD) 184.6 194.1 205.8 187.3
PNB pe cap de locuitor (USD) 2,928 3,079 3,213 2,878
Cresterea PNB (%) 7.1 8.3 3.9 -6.4
Exporturi (FOB) (mld. USD) 23.2 26.2 26.9 26.5
Importuri (CIF) (mld. USD) 43.6 48.5 45.9 40.6
Balanta comertului exterior -20.4 -22.4 -19.0 -14.1
Balanta de conturi actuala -
-2,437 -2,638 1,984
(mil. USD) 1,364
Datoria externa importanta
83.9 91.0 106 111
(mld. USD)
Datoria externa importanta /
54.9 47.0 51.3 60.1
PNB (%)
Deficit bugetar / PNB (%) 8.3 7.6 7.0 11.8
Inflatia in preturi cu ridicata 75.9 81.8 71.8 53.1
Sursa: Organizatia de Planificare a Statului
Economia turca a fost re-modelata si a devenit mai deschisa spre exterior odata cu programul
de ajustare structurala lanasat in anii '80. Infiintarea pietelor monetare si de capital, liberalizarea
schimburilor si ratele dobanzilor si alte tipuri de preturi au intensificat eficienta politicilor
monetare, fiscale si de venituri. Regimul de import liberalizat, noile investitii straine si politicile
de promovare a exporturilor au permis Turciei sa-si ocupe locul sau in economia globala. In acest
context, cresterea economica constanta a fost insotita de o schimbare semnificativa in structura
PNB; cota industriei, si in special a serviciilor, au marcat cresteri importante.

De cand a inceput sa aplice principiile economiei de piata in anii '80, rata de crestere anuala a PNB-
ului Turciei a fost in medie de 5% facand ca tara sa fie una dintre cele mai mari economii din regiune.
Totusi, recesiunea economica din Asia de Sud-Est urmata de criza din Rusia din august 1998 au
afectat economia Turciei in mod nefavorabil in anul 1999. Dificultatile s-au inrautatit din cauza
cutremurelor devastatoare din august si noiembrie. Pierderile economice cauzate de aceste dezastre
naturale s-au ridicat la aproximativ 5% din PNB-ul Turciei. Drept rezultat, a existat o scadere de 6.4% a
PNB-ului in 1999.
Spre sfarsitul anului 1999, guvernul a lansat un program de stabilizare economica pentru a realiza o
crestere economica stabila prin reducerea deficitului bugetar si a ratei inflatiei. Programul consta in
politici monetare si fiscale stricte, sprijinite de reforme structurale.
Principalele puncte ale Programului de Stabilitate si Sistematizare sunt;
 Reforme constitutionale structurale permitand arbitrarea internationala
 Reforme sociale structurale pentru a reduce deficitul de asigurari sociale
 Reforme in agricultura
 Politici financiare si de management pentru a reduce deficitul bugetar
 Accelerarea procesului de privatizare
 Restructurarea sectorului bancar prin control si supraveghere stricta
 Adoptarea de noi regimuri de schimb care sa corespunda ratei inflatiei
Ca urmare a acestor schimbari promitatoare si a angajamentelor guvernului, FMI a fost de acord sa
semneze un acord stand-by pe trei ani in valoare de 4 miliarde dolari. Guvernul a obtinut de asemenea
un imprumut de 3 miliarde dolari de la Banca Mondiala ca sprijin pentru implementarea reformelor
structurale.
Dovada candidaturii Turciei ca membru deplin al Uniunii Europene la summit-ul de la Helsinki din
decembrie 1999 a fost un alt eveniment important al anului.
Turcia este:
* membru al :
 Natiunilor Unite
 Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC)
 Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE)
 Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala- BIRD)
 Fondului Monetar International (FMI)
 Agentiei de Garantare Multilaterala a Investitiilor (AGMI)
 Bancii Islamice de Dezvoltare
 Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD)
 Bancii Asiatice de Dezvoltare
 Cooperarii Economice a Marii Negre (CEMN)
(Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Greece, Moldova, Romania, Russian Federation,
Turkey and Ukraine)
  Organizatiei de Cooperare Economica (OCE)
(Afghanistan, Azerbaijan, Iran, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Pakistan, Tajikistan, Turkey, Turkmenistan and
Uzbekistan)
 Celor 8 tari in Dezvoltare (D-8)
(Bangladesh, Egypt, Indonasia, Iran, Malaysia, Nigeria, Pakistan and Turkey)

4.2 Dinamica schimburilor comerciale ale Turciei cu străinătatea

Potentialul de import al Turciei a fost de 235 miliarde dolari in 2017 (in crestere cu 35% fata de 2016).
UE este primul partener comercial al Turciei, iar Turcia este al saptelea partener la importul UE si al
saselea la exportul UE.
Turcia este un important partener al Romaniei si pe linia cooperarii economice. Firmele romanesti
au participat la realizarea unor obiective energetice de referinta in Turcia, cum sunt: furnizor de
echipamente pentru 10 hidrocentrale si la Rafinaria Kirikkale, explorari petroliere in Marea Neagra si
Marea Marmara, construirea a 2 statii de uscare la Silivri. in prezent, se afla in diverse faze de negociere
noi proiecte de cooperare pentru foraje petroliere in marile din vecinatatea Turciei, construirea unui
cablu electric submarin intre Constanta si istanbul etc.
Turcia ocupa locul 15 in topul investitorilor directi in Romania. La 31 dec. 2016, erau inregistrate
in Romania 12.036 societati comerciale cu participare turca, cu o valoare a capitalului subscris de 433,1
milioane euro (531,3 milioane dolari). Daca se iau in considerare si investitiile turce prin firme offshore,
valoarea totala a investitiilor turce in Romania este estimata la peste 4,5 miliarde dolari.
Principalele domenii in care au investit firmele turce in Romania, sunt: servicii bancare si de
asigurari, industria prelucratoare si alimentara, complexe comerciale (Bucuresti Mall, Plaza Romania,
Titan Outlet), parcuri logistice (Romtas Transport and Logistic Center, Omsan Romania Bucuresti si
Mioveni, Romglob invest SRL Orastie – jud. Hunedoara, Galaxy Center - Cheia Dimbovitei), hoteluri
(Ramada-Majestic, Lido, Hotel Duke, Romtas Hotel), birouri si constructii rezidentiale (Anchor Plaza,
Romtas Business Center, inCity Residences, Baneasa Residential Park, Cozmopolis-Stefanesti), ferme
agricole (Banvit in Agrofood Urziceni si Banvit Aliments Braila).
Investitiile firmelor romanesti in Turcia, efectuate de firme si persoane fizice, insumeaza circa 15
milioane dolari, in 99 de societati mixte, din care: 31 din domeniul comertului cu ridicata si cu
amanuntul, 18 in industria prelucratoare, 10 transport, depozitare si comunicatii, 10 servicii sociale si de
personal, 8 societati de constructii, 8 servicii hoteluri si restaurante, 8 imobiliare, 3 in domeniul
electricitatii, gazelor si aprovizionarii cu apa, 2 in agricultura si o societate in domeniul mineritului si
cariera. Oportunitati de investitii de interes pentru firmele romane: turism (hoteluri pentru turistii romani
pe litoralul Marii Egee si la Mediterana), industria prelucratoare (echipamente energetice, prelucrarea
metalelor, componente pentru autovehicule, textile-confectii), productia de energie (hidraulica, lignit)
etc.
Guvernul turc exercita o puternica influenta asupra economiei prin controlul asupra
intreprinderilor de stat, prin stimulente acordate firmelor producatoare si exportatoare
(reducerii/reesalonari de impozite si taxe, subsidii, asistenta pentru marketing si promovare) si prin
impunerea de masuri pentru protejarea industriei nationale de concurenta produselor din import
(standarde, licente, sisteme de inregistrare, control de calitate, salvgardare si antidumping). Lista
principalelor masuri de apararea comerciala, in vigoare, este disponibila la capitolul „Regimul
Comertului”.
Principalele produse la importul Turciei, in 2016 si 2017
2016 2017 Crestere
Capitolul
- Mii dolari - % - Mii dolari - % (%)
Total import 140.928.421 100,0 185.492.859 100,0 31,6
animale vii si produse ale regnului
1 33.664 0,0 333.293 0,2 890,1
animal
lapte, produse lactate, oua; miere;
2 117.049 0,1 128.277 0,1 9,6
produse comestibile de origine animala
legume, plante, radacini si tuberculi
3 246.209 0,2 315.380 0,2 28,1
alimentari
fructe comestibile; coji de citrice si de
4 312.392 0,2 315.147 0,2 0,9
pepeni
5 cereale (grau, porumb, orz) 1.202.124 0,9 1.056.747 0,6 -12,1
seminte si fructe; plante ind. si
6 1.054.493 0,7 1.558.753 0,8 47,8
medicinale; furaje
grasimi si uleiuri de origine animala sau
7 1.094.195 0,8 990.266 0,5 -9,5
vegetala
preparate de cereale, faina, amidon,
8 147.458 0,1 169.328 0,1 14,8
lapte; patiserie
9 preparate alimentare diverse 329.422 0,2 375.926 0,2 14,1
10 bauturi, lichide alcoolice si oteturi 128.229 0,1 138.990 0,1 8,4
reziduuri si deseuri ale industriei
11 556.349 0,4 739.079 0,4 32,8
alimentare
12 tutun si inlocuitori de tutun 400.124 0,3 368.274 0,2 -8,0
sare; sulf, pamanturi si pietre; ipsos,
13 259.647 0,2 314.261 0,2 21,0
var si ciment
14 minereuri, zgura si cenusa 962.310 0,7 998.513 0,5 3,8
combustibili; uleiuri minerale; materii
15 29.905.305 21,2 38.488.949 20,7 28,7
bituminoase
16 produse chimice anorganice 1.091.697 0,8 1.423.788 0,8 30,4
17 produse chimice organice 3.341.722 2,4 4.400.320 2,4 31,7
18 produse farmaceutice 4.080.491 2,9 4.410.043 2,4 8,1
19 ingrasaminte 1.057.507 0,8 1.016.777 0,5 -3,9
20 extracte tanante sau colorante 1.276.064 0,9 1.544.969 0,8 21,1
uleiuri esentiale si rezinoide; produse de
21 839.860 0,6 984.291 0,5 17,2
parfumerie
22 sapun, produse organice tensio-active 521.366 0,4 625.525 0,3 20,0
substante albuminoidale; amidon
23 366.536 0,3 429.274 0,2 17,1
modificat; cleiuri;
24 produse fotografice sau cinematografice 217.268 0,2 223.838 0,1 3,0
25 produse diverse ale industriei chimice 1.473.007 1,0 1.795.440 1,0 21,9
 materiale plastice si articole din material
26 6.944.490 4,9 9.730.407 5,2 40,1
plastic
27 cauciuc si articole din cauciuc 1.555.423 1,1 2.321.569 1,3 49,3
piei brute (altele decat blanurile) si piei
28 296.794 0,2 473.295 0,3 59,5
tabacite
29 obiecte din piele; articole de curelarie 366.088 0,3 408.842 0,2 11,7
lemn, carbune de lemn si articole de
30 731.506 0,5 1.098.395 0,6 50,2
lemn
pasta de lemn sau din alte materiale
31 342.629 0,2 544.970 0,3 59,1
fibrolemnoase
hartie si carton; articole din pasta de
32 2.214.106 1,6 2.819.707 1,5 27,4
celuloza
carti, ziare, ilustrate, imprimate,
33 127.847 0,1 138.059 0,1 8,0
manuscrise etc.
lina, par de animale; fire si tesaturi din
34 308.114 0,2 369.946 0,2 20,1
par de cal
35 bumbac 2.098.707 1,5 3.385.670 1,8 61,3
alte fibre textile vegetale; fire si tesaturi
36 146.315 0,1 256.953 0,1 75,6
din hartie
37 filamente sintetice sau artificiale 1.243.638 0,9 1.685.919 0,9 35,6
38 fibre sintetice sau artificiale discontinue 1.519.976 1,1 2.088.920 1,1 37,4
vata, pasla; fire speciale; sfoara,
39 373.035 0,3 420.354 0,2 12,7
cordoane, franghii
covoare si alte acoperitoare de podea din
40 141.494 0,1 181.415 0,1 28,2
mat. textile
tesaturi speciale; dantele, tapiserie;
41 129.442 0,1 173.846 0,1 34,3
pasmanterie
tesaturi impregnate, cauciucate,
42 218.698 0,2 285.182 0,2 30,4
acoperite, stratificate
43 tesaturi tricotate sau crosetate 230.459 0,2 372.156 0,2 61,5
articole si accesorii de imbracaminte din
44 752.858 0,5 1.007.291 0,5 33,8
tricotaje
45 articole de imbracaminte si accesorii 1.157.344 0,8 1.549.812 0,8 33,9
46 alte articole textile confectionate 110.793 0,1 146.877 0,1 32,6
47 incaltaminte, ghete si articole similare 539.468 0,4 659.674 0,4 22,3
articole din piatra, ipsos, ciment, azbest,
48 326.666 0,2 427.958 0,2 31,0
mica
49 produse ceramice 274.524 0,2 390.126 0,2 42,1
50 sticla si articole din sticla 474.579 0,3 616.460 0,3 29,9
51 perle, pietre pretioase, monede 2.003.646 1,4 3.036.958 1,6 51,6
52 fonta, fier si otel 11.351.640 8,1 16.114.736 8,7 42,0
53 produse din fonta, fier sau otel 1.526.071 1,1 1.966.561 1,1 28,9
54 cupru si articole din cupru 1.985.367 1,4 3.291.265 1,8 65,8
55 nichel si articole din nichel 121.598 0,1 168.362 0,1 38,5
56 aluminiu si articole din aluminiu 1.602.482 1,1 2.487.566 1,3 55,2
57 plumb si articole din plumb 145.019 0,1 179.709 0,1 23,9
58 zinc si articole din zinc 252.243 0,2 433.671 0,2 71,9
unelte si scule, tacamuri din metale
59 398.040 0,3 583.014 0,3 46,5
comune
60 articole diverse din metale comune 500.458 0,4 673.968 0,4 34,7
61 boilere, masini si dispozitive mecanice 17.131.962 12,2 21.241.733 11,5 24,0
masini, aparate si materiale electrice si
62 12.243.100 8,7 14.637.191 7,9 19,6
componente
vehicule si echipamente pentru caile
63 742.838 0,5 526.476 0,3 -29,1
ferate
64 automobile, tractoare, biciclete, alte 8.975.864 6,4 13.422.060 7,2 49,5
 vehicule
65 navigatia aeriana sau spatiala 1.049.721 0,7 3.156.117 1,7 200,7
66 navigatia maritima sau fluviala 1.202.471 0,9 1.040.619 0,6 -13,5
instrumente si aparate optice,
90 2.833.287 2,0 3.437.245 1,9 21,3
fotografice, cinema
91 ceasornicarie 180.076 0,1 253.280 0,1 40,7
mobila; mobilier medico-chirurgical;
94 789.849 0,6 1.080.841 0,6 36,8
articole de pat
95 jucarii, jocuri, echipament sportiv 336.318 0,2 471.801 0,3 40,3

Principalii exportatori de marfuri in Turcia, in 2016 si 2017

2016 2017
Nr.
Tara - mil. - mil. Crestere (%)
crt. % %
USD- USD-
TOTAL IMPORT 140.928 100,0 185.493 100,0 31,6
din care: PE ZONE GEOGRAFICE
EU (27) 56.588 40,2 72.215 38,9 27,6
B- Zone libere din Turcia 965 0,7 875 0,5 -9,3
C- alte tari 83.375 59,2 112.403 60,6 34,8

- Alte tari europene 25.886 18,4 30.301 16,3 17,1

- Africa 5.700 4,0 6.412 3,5 12,5

- America 12.275 8,7 16.798 9,1 36,8

- Asia 38.733 27,5 57.508 31,0 48,5

- Australia and Noua

Zeelanda 648 0,5 493 0,3 -23,9
din care: PE TARI
1 Federatia Rusa 19.450 13,80 21.592 11,64 11,01
2 Germania 14.097 10,00 17.530 9,45 24,35
3 China 12.677 9,00 17.180 9,26 35,53
4 SUA 8.576 6,09 12.318 6,64 43,64
5 Italia 7.673 5,44 10.203 5,50 32,96
6 Franta 7.092 5,03 8.176 4,41 15,29
7 Iran 3.406 2,42 7.645 4,12 124,45
8 Spania 3.777 2,68 4.840 2,61 28,15
9 Coreea 3.118 2,21 4.764 2,57 52,78
10 Marea Britanie 3.473 2,46 4.677 2,52 34,64
11 Ucraina 3.157 2,24 3.830 2,06 21,34
12 Romania 2.258 1,60 3.448 1,86 52,72
13 India 1.903 1,35 3.410 1,84 79,22
14 Japonia 2.782 1,97 3.298 1,78 18,54
15 Belgia 2.372 1,68 3.214 1,73 35,51
16 Olanda 2.543 1,80 3.156 1,70 24,10
17 Elvetia 1.999 1,42 3.154 1,70 57,73
18 Polonia 1.817 1,29 2.621 1,41 44,24
19 Kazakhstan 1.349 0,96 2.464 1,33 82,69
20 Arabia Saudita 1.687 1,20 2.440 1,32 44,68
 21 Algeria 2.028 1,44 2.275 1,23 12,17

4.3 Raportul de schimb și gradul de acoperire al comerțului exterior

Începand cu 01 ianuarie 2007, schimburile comerciale ale Romaniei cu Turcia se deruleaza in baza
Acordului de Uniune Vamala dintre UE si Turcia.
Raportul schimburilor comerciale dintre Turcia și Romania
TOTAL
Anul schimburi comerciale Crestere fata de anul anterior
-mil. USD-
2013 4.000 + 38,4%
2014 4.800 + 16,5%
2015 5.000 + 33,3%
2016 2.900 - 41,6%
2017 4.300 + 47,2%

Dupa 1989, relatiile economice si comerciale Romano-Turce au cunoscut o dezvoltare constanta, ceea ce
duce la o crestere importanta in schimburile comerciale, mai ales dupa semnarea Acordului de liber
schimb in 1997 si integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007.
Volumul total al schimburilor comerciale a atins 4 miliarde de euro in 2013, 4,8 miliarde de euro in
2014, Euro 5 miliarde de euro in 2015, 2,9 miliarde de euro in 2016 (-41,6% fata de 2015) si 4,3
miliarde de euro in 2017 (47,2% fata de 2016).
Aceasta dinamica a adus Turcia pe locul al cincilea intre partenerii de comert din Romania, dupa
Germania, Italia, Franta si Ungaria, de la locul sase in 2016, dupa Germania, Italia, Franta, Marea
Britanie si Federatia Rusa.
In prezent, Turcia este primul partener comercial al Romaniei din Balcani si al doilea in regiunea Marii
Negre, si al cincilea partener comercial al Romaniei la nivel mondial, in timp ce Romania este pe locul
zece al pietelor de export ale Turciei si al unsprezecelea furnizor de import.
Romania si Turcia sa coopereze pentru punerea in aplicare a unor proiecte strategice, in principal in
domeniul energetic, cum ar fi: conducta de gaz Nabucco, construirea unui cablu electric submarin intre
Constanta si Istanbul, hidrocentrale si exploatarea resurselor de gaze naturale in Turkis de Akcakoca
zona Marii Negre.
Turcia este, de asemenea, un important investitor in Romania. La 31 decembrie 2016, s-au inregistrat
mai mult de 12.036 societati mixte Romano-Turce in Romania, cu un capital investit in valoare de 433.1
milioane euro (531.3 milioane dolari SUA).
Principalele domenii in care Turcia a investit in Romania sunt: servicii bancare si asigurari,
produse alimentare, electronice, industria textila, fabricarea de rulmenti, centre comerciale, parcuri
logistice, rezidentiale si cladiri de birouri si hoteluri. Printre cele mai importante companii turcesti care
investesc in Romania sunt GarantiBank, Fiba Holding, Nokta, Erdemir, Kastamonu Entegre, Arcelik,
Kombassan, Dogan, SUPERLIT, Pinat Gida, Unver Muharrem, Eregli Demir ve Celik, Ak-Al Tekstil,
Garanty Gayrimenkul si Servus Bilgisayar AS.
Ca urmare a angajamentului Turciei de a elimina subventiile la export in concordanta cu prevederile
Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si eliminarea in consecinta a subventiilor directe la export,
creditele pentru export impreuna cu programele de asigurare/garantare extinse prin Banca Eximbank a
Turciei au jucat un rol crucial in asigurarea cresterii stabile a exporturilor. Ca sa poata garanta, finanta si
in acelasi timp asigura proiectele de investitii ca si exporturile companiilor turce, Banca Eximbank a
Turciei a semnat Acorduri de Cooperare sau Asigurare Multilaterala cu partenerii sai din Franta
(COFACE), Belgia (OND-DUCROIRE), SUA (US Eximbank), Germania (HERMES), Israel (IFTRIC),
Canada (EDC), Japonia (EID/MITI), China (Eximbank China), Malaezia (Eximbank Malaezia) si Egipt
(ECGE).
In indeplinirea acestor obligatii, Eximbank Turcia mai coopereaza cu institutii financiare internationale
ca BERD, Banca Asiei de Dezvoltare si AGMI pentru acoperirea garantiilor bunurilor si serviciilor din
tarile lumii a treia in Turcia ca si exporturile si proiectele de investitii ale firmelor turcesti in aceste tari.
Printre programele oferite de Eximbank Turcia sunt: Creditele de Export pentru Pre-expediere, Credite
de Cumparare, scheme de Asigurari pe termen scurt si Asigurari pentru credite la export.

4.4 Locul Turciei în ierarhia competitivității internaționale

Indicele Competitivitatii Globale (GCI) se calculeaza pe baza unei ample game de factori care afecteaza
mediul de afaceri, grupata in 12 categorii: institutiile, infrastructura, stabilitatea macroeconomica,
sanatatea si educatia primara, invatamantul superior si formarea profesionala, eficienta pietei bunurilor,
eficienta pietii muncii, gradul de sofisticare a pietei financiare, pregatirea tehnologica, dimensiunea
pietei, sofisticarea mediului de afaceri si inovatia.
Turcia – pozitie mai scazuta comparativ cu anul 2006, se situeaza in jumatatea inferioara a tabelului
GCI. Turcia beneficiaza de o piata mare, caracterizata de operatiuni de afaceri relativ sofisticate (locul
41), si o alocare comparativ eficienta a bunurilor in cadrul economiei (locul 43). Aceste caracteristici
indica pregatirea economiei de a evolua catre un stadiu mai avansat de dezvoltare.
Turcia trebuie sa solutioneze si unele chestiuni de baza, cum ar fi modernizarea infrastructurii sale
portuare si de alimentare cu electricitate, precum si perfectionarea bazei de resurse umane printr-un
invatamant primar mai bun si un sector sanitar mai performant.
Dupa indicele Competitivitatii Companiilor, Turcia se claseaza pe locul 46.
În octombrie 2017, exportul total si indicii de volum al importurilor a crescut cu 3,4%, respectiv 2,8%,
comparativ cu luna corespunzatoare din anul precedent. Indicii de volum pentru export si import au
crescut cu 3,4%, respectiv 0,6% fata de luna corespunzatoare din anul precedent. Indicele volumului de
export a crescut cu 5,4%, indicele volumului importurilor a scazut cu 3,7%, fata de luna precedenta.
In aceeasi luna, fata de luna corespunzatoare din anul precedent, in timp ce indicele de volum de export
pentru pescuit, minerit a scazut cu 24,8%, respectiv 11%, indicele pentru agricultura si silvicultura, de
fabricare a crescut cu 7,2%, respectiv 3,4%.
Indicele de volum de import pentru agricultura si silvicultura, industria miniera, de fabricare a crescut cu
17,1%, 7%, respectiv 1,8%, in octombrie 2017, fata de luna octombrie 2016.
4.5 Specializarea comerțului Turciei pe secțiuni și principalele capitole
conform Nomenclatorului Combinat

Cele mai exportate grupuri de produse în 2017

Ponderea în
miliarde de
Grupuri de produse totalul
dolari
exporturilor (%)

Vehicule altele decât vagoanele de cale ferată sau de

1 23,940 15,3
tramvai; părți ale acestora
Cazane, mașini, dispozitive și unelte mecanice; părți ale
2 13,825 8,8
acestora
3 Pietre prețioase, metale prețioase, perle și produsele lor 10,879 6,9

4 Articole tricotate și croșetate și articole din acestea 8,840 5,6

5 Fier și oțel 8,230 5,2

6 Mașini și dispozitive electrice; părți ale acestora 8,090 5,2

7 Articole tricotate și ne-croșetate și articole din acestea 5,948 3,8

8 Produse din fier și oțel 5,599 3,6

9 Articole din plastic și plastic 5,474 3,5

Combustibili minerali, uleiuri minerale și produse de

10 4,327 2,8
distilare a acestora

Sursa: Institutul Național de Statistică Turcia (TUIK)

Principalele piețe de export în 2017

Piețele milyar ABD doları Pay (%)

A-AB 28 73,906 47,1

Zonele B-Free în Turcia 1,995 1,3

C-alte țări 81,092 51,7

1- Alte țări europene 9,805 6,2

2- Țările din Africa de Nord 7,525 4,8

3- Alte țări africane 4,149 2,6

4 țări din America de Nord 9,700 6,2

5 țări din America Centrală și Caraibe 1,171 0,7

6 țări din America de Sud 1,295 0,8

7- Țările din Europa de Est și Orientul Mijlociu 35,334 22,5

8 - Alte țări asiatice 11,271 7,2

 9 - Australia și Noua Zeelandă 0,648 0,4

10- Alte țări 0,192 0,1

Sursa: Institutul Național de Statistică Turcia (TUIK)

Capitolul 5. Concluzii și propuneri

Turcia are o industrie moderna, in continua expansiune, cu un potential de import, in valoare de 185
miliarde dolari (2017), care ofera importante oportunitati de export, cooperare si investitii firmelor
romanesti.
Turcia este o piata complexa, in continua schimbare, care cere adaptabilitate si perseverenta.
Exportatorii romani se pot confrunta pe aceasta piata cu politici comerciale contradictorii, decizii
juridice, legi si reglementari imprevizibile, masuri de aparare comerciala, inclusiv masuri
administrative (licente, standarde, certificate etc.), neconforme cu prevederile Acordului de Uniune
Vamala, lipsa de transparenta la adjudecarea licitatiilor.
Cunoasterea reglementarilor si a modului de a face afaceri este foarte dificila fara sprijinul unui
partener local, experimentat, de incredere, care cunoaste reglementarile, legile, limba si are
contacte/relatii in mediul de afaceri. Pentru intrarea pe piata se recomanda in prima faza cooperarea cu
un reprezentant/agent/distribuitor local si pe masura dezvoltarii afacerilor, permanentizarea prezentei
pe piata prin infiintarea unui birou de reprezentare comerciala (liaison office) sau a unei
filiale/sucursale locale.
Potrivit practicii locale, relatiile personale cu potentialii parteneri pot contribui definitoriu la stabilirea
increderii si la succesul in afaceri.
Oportunitati de cooperare si investitii
- realizarea de sisteme de programe educative noi pentru modernizarea educatiei in scolile primare,
secundare si universitatile din Turcia, precum si pentru export pe terte piete.
- protectia si ameliorarea solului, managementul mediului, ferme pentru cultura plantelor tehnice cu
valoare mare adaugata (soia, rapita etc.).
Oportunitati de export si cooperare:
- cereale (grau, orz, porumb, soia), furaje, lana spalata si pieptenata, ulei vegetal brut (din floarea
soarelui, soia si porumb).
- componente auto, echipamente pentru producerea de componente auto.
- confectii fabricate sub marci recunoscute pe plan international, textile tehnice (pentru protectie si
sanitare), articole de pasmanterie, filamente si fire sintetice.
- aparate pentru masurarea si controlul gradului de poluare. (Turcia este producatoare si exportatoare
de pompe si valve)
- construirea de statii de tratare a apelor reziduale in zonele industriale. in Turcia sunt 87 de zone
industriale si numai 41 din acestea au statii de tratare a apelor reziduale
- construirea de statii de canalizare si tratare apei menajere. Potrivit estimarilor, 1900 de municipalitati
turce au nevoie de sisteme de canalizare si 2900 de municipalitati au nevoie de statii de tratare a apelor
menajere,
- construirea de statii de tratare a apei potabile
- PVC, ingrasaminte chimice
- PP, HDPE, PVC, PS. LLDPE si ABS.
- masini pentru taiat si format material plastic
- masini cu injectie
- masini de extrudat
- in productia de masini si echipamente electrice si mecanice pentru export pe terte piete.
- parteneriat pentru construirea de fabrici de ciment in Romania si pe terte piete

Bibliografie:
http://www.portaldecomert.ro/Documente-indrumar-afaceri-Turcia-2011-11368.htm
http://www.setimes.com/
http://www.weforum.org/en/index.htm
http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/coface-a-crescut-ratingul-turciei-braziliei-si-rusiei-tari-
care-ies-mai-puternice-din-criza-50528/
http://www.heritage.org/index/country.cfm?id=Turkey
http://webnet.oecd.org/wbos/index.aspx
http://www.turkstat.gov.tr/Start.do;jsessionid=DtTkJLBCWfRKf4bPrl5kNGm7t0Sy8HgTnd1PnhYTn
Z9VLLh9vmFJ!1379212259
www.pagev.org.tr
www.tksd.org.tr/UYE-ENG.htm
www.musiad.org.tr
www.tusiad.org.tr
www.turktrade.org.tr
www.musiad.org.tr
www.romturkonline.com
www.romstud.cjb.myx.net
www.ecoindex.com
www.bnr.com
www.enciclopedia.com
www.eturism.com
www.geographic.com
www.mops.com
www.encarte.com