Diversificarea Portofoliului de Active Financiare - Cale de Diminuare A Riscului Financiar

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

PROGRAMUL DE MASTERAT „MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR”
LUCRARE DE DISERTAŢIE
Diversificarea portofoliului de active financiare-
cale de diminuare a riscului financiar
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Lector univ. dr. RADU SORIN
ABSOLVENT:
SCRIPCARU E. OXANA
BUCUREŞTI
2016
APRECIEREA LUCRĂRII DE DISERTAŢIE
Lucrarea de disertaţie este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă
problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător,
conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare similară,
şi, în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei .
Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:
Calificative / Note acordate*
Nr. Satisfă- Nesatis-
Criterii de apreciere Foarte bine Bine
crt. cător făcător
10 9 8 7 6 5 4
1. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării
de disertaţie
2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională
3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz
4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate
5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

specialitate
6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice
şi sub formă grafică
7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor
8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

autorului
9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la
sursele bibliografice
10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea diacriticelor
Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:
Suma totală a notelor acordate:
Nota acordată**:
Semnătura conducătorului ştiinţific:
*
Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.
**
Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10
Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de disertaţie
Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea
lucrării mele de disertaţie nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în
bibliografia de la finalul lucrării de disertaţie. Declar că nu am mai prezentat această lucrare
în faţa unei alte comisii de examen .
Semnătura absolventului:
DIVERSIFICARE PORTOFOLIULUI DE ACTIVE FINANCIARE CELE DE DIMINUARE A RISCULUI FINANCIAR
CUPRINS
I N T R O D U C E R E..............................................................................................................1
1. ELEMENTE INTRODUCTIVE IN GESTIUNEA PORTOFOLIULUI........................2
1.1 TIPOLOGIA PORTOFOLIULUI INVESTITIONAL...................................................2

1.1.1 GESTIUNEA SI OBIECTIVUL PORTOFOLIULUI INVESTITIONAL....................2
1.1.2 STRATEGII DE GESTIUNE A PORTOFOLIULUI....................................................2
2. STRATEGII DE ACOPERIRE A RISCULUI DE ACTIVE FINANCIARE.................4
2.1 MANAGEMENTUL RISCULUI FINANCIAR..............................................................4

2.1.1 TIPURI DE RISC...........................................................................................................4
2.1.2 METODE DE ACOPERIRE A RISCULUI...................................................................4
3. METODE DE SELECTIE SI GESTIUNE A PORTOFOLIULUI..................................6
3.1 MODELUL MARKOWITZ..............................................................................................6

3.1.1 MODELUL DE EVALUARE A ACTIVELOR FINANCIARE- C.A.P.M.................6
3.1.2MASURAREA PERFORMANTELOR PORTOFOLIULUI DE ACTIVE
FINANCIARE.........................................................................................................................6
4. STUDIU DE CAZ: PETROM SA.......................................................................................8
4.1 STABILIREA CONTEXTULUI INTERN SI EXTERN. MANAGEMENTULUI

RISCULUI.................................................................................................................................8
4.1.1 IDENTIFICARE RISCURILOR...................................................................................8
4.1.2 ANALIZA/ COANTIFICARE RISCURILOR..............................................................8
4.1.3 RISCURILE INTEGRATE...........................................................................................8
4.1.4 EVALUARE SI PRIORITIZAREA RISCURILOR .....................................................8
CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................................10
B I B L I O G R A F I E..........................................................................................................11
A N E X E.............................................................................................................................12
INTRODUCERE
Lucrarea Diversificare portofoliului de active financiare-cale de diminuare a
riscului financiar este structurata pe patru capitole: “Elemente introductive in gestiunea
portofoliului”, “Strategii de acoperire a risucului de active financiare”, “Modele de
selectie si gestiune a portofoliului” si “Studiu de caz – Petrom SA”.
Primul capitol, intitulat “Elemente introductive in gestiunea portofoliului”, s-a
dorit a fi punctul de plecare care sa asigure baza teoretica necesara abordarii tuturor
elementelor de natura teoretica si practica în cadrul lucrarii. În acest demers, în cele
patru subcapitole ce formeaza acest capitol, au fost abordate, evidentiate si dezvoltate
notiuni teoretice definitorii: elemente,strategii si modele (concept, trasaturi, functii,
structura), valorile mobiliare, intermediari pe piata de capital, principalele cercetari care
formeaza teoria moderna a portofoliului Complexitatea şi diversitatea activitătii
economice determină fiecare subiect economic să gestioneze mai mult sau mai putin
sistematic, mai mult sau mai putin profesional un anumit tip de portofoliu.
In cel de-al doialea capitol descriu Strategiile de acoperire a riscului de active
financiare, manangementul,tipurile si metodele de acoperire. În acest sens sunt
prezentate câteva elemente introductive în gestiunea portofoliului, caracteristicile de
bază ale instrumentelor financiare (riscul şi rentabilitatea), metodele de evaluare şi
selectie a instrumentelor financiare şi principalele modele de selectie şi de gestiune a
unui portofoliu investitional.
Capitolul trei se bazeaza pe modelul Markowitz, model de evaluare a activelor
financiare- CAPM, masurarea performantelor portofoliului de active financiare.Relatia
existentă între rentabilitate şi risc pe de o parte şi diversificarea portofoliului pe de altă
parte sunt două principii fundamentale care permit investitorilor să alcătuiască un
portofoliu conform cu obiectivele de rentabilitate şi de risc pe care şi le aleg. Pentru a
realiza acest lucru, ei trebuie să posede un capital minim, să detină cunoştinte de
specialitate sau să apeleze la cei care le au, şi să observe atent evolutia fiecărui
instrument financiar.
2
Indiferent de tipul de investitor, de atitudinea sa fată de risc, de cultura şi stilul

investitional, implementarea unei strategii de gestiune poate determina obtinerea unei
pozitii privilegiate pe piată sau maximizarea raportului rentabilitate-risc. Prin
intermediul strategiilor, investitorii pot să-şi exprime şi să-şi promoveze mai amplu
interesele financiare.
Aspectele teoretico-metodologice legate de gestiunea portofoliului sunt însoŃite de
exemple practice rezolvate sau/şi propuse spre rezolvare, precum şi de întrebări de
autoevaluare.
Ultimul capitol: Studiul de caz, realizat la Petrom SA, fiind cea mai mare
companie integrată de ţiţei şi gaze din sud-estul Europei, cu activităţi în sectoarele
Upstream, Downstream Gas, Downstream Oil. Grupul şi-a consolidat poziţia pe piaţa
petrolieră din sud-estul Europei în urma unui amplu proces de modernizare şi
eficientizare. În România OMV Petrom este principalul producător de ţiţei şi furnizează
circa jumătate din producţia internă de gaze.
OMV Petrom comercializează gaze prin intermediul diviziei de gaze naturale. Pentru
dezvoltarea sa sustenabilă, OMV Petrom a extins lanţul valoric al gazelor prin abordarea
pieţei de electricitate şi operează centrala electrică pe gaze de 860 MW Brazi şi parcul
eolian Dorobanţu, cu o capacitate de 45 MW.
3
1. Elemente introductive in gestiunea portofoliului.

1.1 Tipologia portofoliuliui investitonal.
În literatura de specialitate portofoliul este definit printr-o multitudine de
abordări. În sensul cel mai general, portofoliul investitional poate fi definit ca fiind o
combinare de instrumente financiare care se caracterizează prin proportia titlului pe care
„îl detine sau doreşte să îl detină un investitor”1.
O altă abordare a portofoliului este aceea conform căreia portofoliul reprezintă
„un grup de active financiare pe care le detine un investitor”2.
Dacă se are în vedere obiectivul investitional şi, respectiv cerintele
investitorului, portofoliul investitional este acea combinare de instrumente
financiare, determinată de atitudinea fată de risc, orizontul de timp al
investitiei, capitalul disponibil şi obiectivul investitional, detinută de investitor în
vederea obtinerii unor avantaje.
Portofoliul investitional poate fi clasificat după mai multe criterii, în functie
de scopul urmărit.
Un prim criteriu este gruparea lor în raport cu tipul instrumentelor financiare care intră
în structura lor, când se disting următoarele categorii de portofolii:
 portofolii de actiuni;
 portofolii de obligatiuni;
 portofolii alcătuite din instrumente specifice pietelor monetare şi valutare;
 portofolii echilibrate.
A.Portofoliile de actiuni se caracterizează prin faptul că sunt alcătuite exclusiv din
instrumente financiare care conferă un drept de proprietate asupra emitentului şi pot fi
grupate în functie de strategiile investitionale şi modul de selectare a actiunilor în:
 portofolii de creştere agresivă – urmăresc creşterea maximă a capitalului, fiind
utilizate de cele mai multe ori în cazul strategiile speculative;
 portofolii de creştere – urmăresc investiiile în societătile comerciale , care au o
1
Quittard-Pinon, F. –“Marches des capitaux et theorie financiere”, Ed. Economica, Paris, 1993, pag.70
2
Ross, S., Westerfield, R., Jordan, B. – “Fundamentals of corporate finance”, fourth edition, McGaw-Hill, 1998, pag.
370
4
creştere constantă şi continuă, superioară valorilor medii înregistrate pe piată;

 portofolii de creştere şi venit – urmăresc investitiile în societătile
comerciale , consolidate, care conferă simultan atât potential de creştere, cât şi venituri
sub formă de dividende;
 portofolii de venit – urmăresc investitiile în societătile comerciale care au un
randament ridicat al dividendelor (domeniul financiar-bancar);
 portofolii specializate – urmăresc investitiile în societăti comerciale din anumite
sectoare sau regiuni;
 portofolii „umbră” – urmăresc modelarea cât mai exactă a unui anumit indice bursier,
oferind rentabilităti similare celor oferite de evolutia indicelui bursier;
 portofolii ‚internationale” – constituite pentru valorificarea oportunitătilor
investitionale din diverse regiuni ale lumii şi pentru diversificarea riscurilor.
A. Portofoliile de obligatiuni se caracterizează prin faptul că sunt
alcătuite exclusiv din obligatiuni, iar gruparea lor se face în functie de tipul
instrumentelor de credit care le compun, în:
 portofolii de obligatiuni guvernamentale care au în structură numai obligatiuni
emise de stat şi administrtiile publice locale;
 portofolii de obligatiuni emise de societăti comerciale din sectorul public sau privat
sunt alcătuite din diferite clase de obligatiuni (obligatiuni clasice, obligatiuni
convertibile în actiuni, obligatiuni cu rata dobânzii fixă, variabilă sau indexată);
 portofolii mixte care au în componentă diferite clase de obligatiuni emise de stat sau
societăti comerciale;
 portofolii internationale alcătuite din euro-obligtiuni sau obligatiuni străine.
B. Portofoliile monetare sau valutare au în componentă instrumente
specifice pietei monetare sau/şi valutare.
A. Portofoliile mixte sunt formate pentru a atomiza riscurile
investitionale şi de a obtine un nivel cât mai ridicat de rentabilitate, fiind
alcătuite dintr-o mare varietate de instrumente financiare de tipul actiunilor,
“obligatiunilor şi instrumentelor pe piata monetară.”3
3
Dragotă Victor, Dragotă Mihaela, Dămian Oana, Mitrică Eugen – Gestiunea portofoliului de
5
I) Alt criteriu de clasificare a portofoliilor are în vedere relatia risc-

venit. Acestea pot fi grupate în:
 portofolii nonriscante care pun accent pe reducerea riscului (caz în care veniturile sunt
reduse);
 portofolii securizate care urmăresc minimizarea riscurilor;
 portofolii prudente care urmăresc un raport optim între rentabilitate-risc, în conditii de
risc acceptabile de către investitor;
 portofolii rentabile care pun accent pe maximizarea rentabilitătii, indiferent
de nivelul de risc:
 portofoliu speculativ, care urmăreşte obtinerea de venituri rapide, acceptând
un risc ridicat;
 portofoliu de creştere, care urmăreşte plasarea capitalului în instrumente cu şanse mari
de câştig, dar şi cu grad ridicat de risc;
 portofolii clasice, care pun accentul pe corelatia risc-venit, urmărind obtinerea
unor venituri peste medie, în conditiile în care acceptă un anumit grad de risc.
II) Portofoliile mai pot fi clasificate şi sub aspectul regimului fiscal,
când se face referire la:
 portofolii exonerate care cuprind numai instrumente financiare exonerate de la plata
impozitelor şi taxelor fiscale;
 portofolii impozabile care cuprind instrumente financiare care generează venituri
supuse regimului impozitării.
III) Din punctul de vedere al omogenitătii instrumentelor care compun
un portofoliu, portofoliile pot fi delimitate în două mari categorii:
portofolii echilibrate, compuse dintr-o întreagă varietate de instrumente financiare
(actiuni, obligatiuni, instrumente ale pietei monetare, devize, etc.)
portofolii specializate incluzând instrumente financiare din aceeaşi clasă.
Pentru un investitor decizia de a investi capitalul detinut în instrumente financiar se
bazează pe strategia investitională adoptată, pe selectia instrumentelor
valori mobiliare, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.11-34.
6
financiare şi găsirea combinatiei optime a acestora într-un portofoliu,

gestionarea acestuia în functie de aversiunea fată de risc a investitorului.
Intre sistemul financiar şi pieţele financiare se manifestă o relaţie organică: cel puţin în
economia de piaţă, relaţiile dintre diferitele instituţii financiare se realizează prin
intermediul pieţelor financiare. Discuţiile legate de sistemele financiare se subscriu unor
arii tematice variate, pornind de la structura sau funcţiile acestora, până la arhitectura lor
optimă, bazată pe societăţi bancare sau pe piaţa de capital. Astfel, se discută despre
sisteme financiare bazate pe societăţi bancare sau pe pieţe de capital, încercându-se
oferirea unei soluţii optime, “despre sisteme financiare în care se asigură un nivel ridicat
sau redus al protecţiei acţionarilor minoritari etc.”4
1.2 Gestiunea si obiectivul portofoliului investitional.

Gestiunea portofoliului poate fi privită ca ansamblul tehnicilor, metodelor, modelelor
de selectie a instrumentelor financiare pentru determinarea combinatiei
optime a acestora din punct de vedere al raportului rentabilitate – risc.
În consecintă, „ deciziile de gestiune”5 care trebuie luate în cazul unui portofoliu
se referă cu precădere la riscul şi randamentul portofoliului. Dacă instrumentele
financiare emise de societătii diferite sunt combinate într-un portofoliu
investitional şi sunt cunoscute beneficiile aşteptate, dispersia şi covariantele
beneficiilor pentru fiecare instrument, atunci pot fi determinate rentabilitatea şi
riscul întregului portofoliu investitional.
Obiectivul investitional este maximizarea valorii capitalizate a
beneficiilor viitoare în cazul constituirii unui portofoliu. De vreme ce viitorul nu este
cunoscut cu certitudine trebuie aşteptat sau anticipat ( se poate considera că rata
capitalizării beneficiului variază în functie de risc). Atunci când există mai multe
instrumente financiare riscante, un investitor poate să reducă riscul întregului portofoliu
fără să accepte un venit mai scăzut. Investitorul are nevoie să-şi reducă riscul şi o poate
face prin diversificarea portofoliului.
4
Radu Sorin Claudiu - “ Piete de capital” Editura Universitatra, Bucuresti ,2013
5
Arnold, G.- Corporate Financial Management, Financial Times, Pitman Publishing, London, 1998
7
Experienta arată că este “suficient” un portofoliu de circa douăzeci de

instrumente pentru a obtine un efect de portofoliu care asigură minimizarea
riscului diversificabil. Această abordare a sedus, determinând aparitia modelelor de
selectie strategică şi de gestionare a portofoliilor.
În capitolele următoare vom prezenta principalele modele de selectie şi gestiune
a unui portofoliu, dar indiferent de modelul adoptat investitorul trebuie să respecte
câteva reguli pentru a înregistra performantele scontate:
Prima regulă: este recomandat “să nu se pună toate ouăle în acelaşi coş”. Această
maximă a permis numeroşilor investitori să evite să fie tributari situatiilor aleatorii ale
evolutiei unui singur titlu.
În vederea asumării unui risc cât mai mic, la întocmirea unui portofoliu de
actiuni trebuie luată în calcul o gamă diversă de actiuni. Specialiştii în materie
susin că, un portofoliu trebuie să contină cel putin 7 tipuri de actiuni diferite pentru a
preveni o pierdere prea mare în rentabilitate aşteptat de acesta.
A doua regulă: instrumentele sunt independente în mod real unele fată de altele, adică
nu prezintă sinergii semnificative.
Nici un expert în materie, nu poate stabili cu precizie momentul optim al vânzării
unei valori mobiliare, ca atare se recomandă fixarea unei rate dorite a profitului,
vânzarea urmând să aibă loc în momentul în care respectivul grad de profitabilitate a fost
atins.
De cele mai multe ori când un investitor constată că pretul pe piată al actiunii detinute
are un trend ascendent, mai aşteaptă căutând să obtină un profit suplimentar, dar adesea
nu reuşeşte decât să vadă cum preul scade sau, mai mult, cum pierde total posibilitatea
vânzării.
A treia regulă : rentabilitatea unui portofoliu este legată de numărul de
instrumente din componenta acestuia.6
tranzatei şi mai mult de cheltuielile de “învătare”, de deprindere cu specificul noilor
instrumente;
6
Ansoff I., Corporate Strategy, McGraw Hill, 1965
8
Managementul unui număr mare de instrumente diferite este foarte costisitor, datorită
lipsei sinergiei şi diluării pronuntate a atentiei investitorilor.
Aceste reguli se pot aplica atât în momentul construirii portofoliului, cât şi în cazul
optimizării acestuia.
1.3. Strategii de gestiune a portofoliului
Gestiunea portofoliului este o activitate permanentă prin care se operează
modificări în structura portofoliului, modificări determinate de informatii, „analize şi
prognoze privind evolutiile variabilelor determinante pentru rentabilitatea şi riscul
instrumentelor din compozitia portofoliului”7.
Obiectivul general urmărit de gestiunea eficientă a portofoliului este găsirea celei
mai performante combinatii de instrumente la un nivel de risc dat, respectiv cel pe care
investitorul este dispus în mod subiectiv să şi-l asume. Acestui obiectiv general i se
circumscriu o serie de alte obiective: „rentabilitate, securitate, protectia puterii de
cumpărare, lichiditate”8.
În vederea atingerii acestor obiective, investitorul poate alege strategia pasivă
sau strategia activă.
„Strategia pasivă9 corespunde detinerii instrumentelor pe perioade

îndelungate de timp, cu putine modificări operate asupra structurii portofoliului”. Acest
tip de gestiune presupune constituirea unui portofoliu în care preponderente sunt
obligatiunile, iar structura sa este modificată ca urmare a schimbării preferintelor
investitorului sau ca urmare a schimbării ratei dobânzii fără risc.
În categoria strategiilor pasive sunt incluse:
A)Strategia de tip “cumpără şi păstrează” (buy – and – hold policy), care
presupune identificarea instrumentelor financiare care prezintă un randament atractiv la
un nivel al volatilitătii cuprins între limitele stabilite de investitor – în fapt cea mai
simplă metodă de gestiune;
7
Zentes J. , - Portofolio Selection, Prentice Hall, 1998
8
Buglea A., - Întreprinderea şi piaŃa financiară, Ed. Mirton, Timişoara 1999, pag.218
9
Strong, R. – Portofolio construction, management and protection, 2end edition, South-Western College
Publishing, 2000
9
Această strategie presupune că portofoliul constituit initial nu îşi

modifică structura în decursul intervalului de detinere a acestuia. Acest tip de
strategie presupune alocarea unui timp redus pentru gestionarea portofoliului, deoarece
structura stabilită initial de investitor este considerată optimă pentru întregul
orizont investitional.
Astfel, dacă spre exemplu, un investitor a stabilit prin strategie o structură a
portofoliului de 60% actiuni şi 40% instrumente cu risc redus, el va mentine această
structură indiferent de evolutiile înregistrate pe piată într-un interval de timp.
Dacă valoarea de piată a actiunilor va creşte atunci se va înregistra şi o creştere
a valorii portofoliului, deoarece între cele două variabile există o corelatie de tip liniar.
Deşi una inactivă, strategia generează profituri care depind de evolutia pretului
activelor pe piata bursieră.
Cu cât proportia actiunilor în cadrul portofoliului este mai mare cu atât este
mai avantajoasă o creştere a valorii de piată a acestora, dar efectul este opus în
cazul în care valoarea de piată a actiunilor scade.
B) Strategia de tip indice bursier presupune crearea unui portofoliu care
va copia structura coşului unui indice bursier. Evaluarea performantei vizează
modul în care portofoliul reuşeşte să urmărească evolutiile indicelui, utilizându-se
în acest scop “eroare de urmărire” (Eu), dată de relatia.
EU=RPORT - RINDICE
Această strategie este mai elaborată, în situatia în care structura portofoliului
este identică cu cea a indicelui, permitând chiar acoperirea riscului de scădere a
cursurilor prin operatiuni pe pietele la termen.
10
„Strategia activă presupune detinerea instrumentelor pe perioade scurte de
timp, cu frecvente modificări ale structurii portofoliului”, structură în care actiunile sunt
preponderente. Efectul detinerii acestor instrumente constă tocmai în aspectul dinamic
al gestiunii, care urmăreşte identificarea instrumentelor supracotate sau subcotate
10
Stancu Ion şi colab. – Piete financiare şi gestiunea portofoliului, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004, pag.93-120.
10
existente pe piată şi vânzarea sau cumpărarea lor în scopul rentabilizării

portofoliului. Optiunea investitorului pentru o asemenea strategie permite creşteri
progresive ale rentabilitătii, însă necesită realizarea permanentă de previziuni asupra
evolutiilor mediului economic şi asupra pietei de capital, analiza valorii intrinseci a
instrumentelor pornind de la performantele financiare actuale şi de perspectivă,
exploatarea promptă a anomaliilor prezente pe piată în privinta cotatiei
instrumentelor, prin tranzacii de vânzare sau cumpărare.
Indiferent de strategia adoptată, principalii factori care afectează performantele
portofoliului sunt, în principiu, următorii:
 natura instrumentelor care compun portofoliul – instrumentele emitentilor de
dimensiuni mici sau recent intrati pe piată vor avea aproape în toate cazurile o
volatilitate mai ridicată decât cea a unor instrumente similare emise de societăti
consacrate;
 gradul de diversificare a portofoliului – prin numărul de instrumente care compun; un
portofoliu va permite întotdeauna scăderea volatilitătii prin eliminarea riscurilor
specifice;
 măsura în care managerul portofoliului recurge la credite în încercarea de a creşte
performanta de gestiune – utilizarea frecventă a unor asemenea tehnici va spori
volatilitatea portofoliului;
 măsura în care managerul portofoliului încearcă să sincronizeze piata sau să diminueze
riscurile, prin operatiuni de hedging – achizitionarea de instrumente derivate de tipul
contractelor futures sau al optiunilor pe aceste contracte, sau sporirea lichiditătii
portofoliului în cazul anticipării unui declin al pietei de capital.
Pe lângă strategia adoptată, gestiunea portofoliului trebuie să răspundă unor principii de
bază prezentate sintetic în tabelul nr. 1.1:
Tabelul nr. 1.1
Principii de gestiune a portofoliului
Principii de bază Directii de actiune Politici investitionale
11
Nimic nu este sigur Diversificarea Stabilirea unei ponderi

maxime pentru fiecare
instrument inclus în
Capitalul pierdut se Vânzarea rapidă a Impunerea
portofoliu (deunei limite
ex. sub 3%).
înlocuieşte greu instrumentelor în maxime a pierderilor
Speculatiile pe termen Păstrarea
scădere Sporirea detinerilor la
scurt sunt periculoase instrumentelor pe scăderea cursurilor, dar
termen lung numai după o analiză atentă
Inflatia erodează puterea Constituirea unui Investirea a celscăderii
a cauzelor putin 50%
de cumpărare
portofoliu care să din portofoliu în actiuni
Calitatea primează. O compenseze
Cumpărarea
inflaŃia Stabilirea unei liste de
administrare bună a unei instrumentelor emise instrumente financiare
companii rămâne bunul de companii bine promitătoare ce vor fi
cel mai de pret al administrate şi achizitionate dacă cursul lor
Cumpărarea de Identificarea Cumpărarea de valori
instrumente ieftine nu instrumentelor instrumente financiare
comportă riscuri şi subevaluate atunci când este atins
merităStancu
Sursa: să fie eficientă pragul
Ion şi colab. – Piete financiare de cumpărare
şi gestiunea (fixat
portofoliului,
Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag.93-120.
Gestiunea portofoliului urmăreşte, în ultimă instantă, optimizarea detinerii
de instrumente financiare. Optimul nu are, însă, aceiaşi semnificatie pentru toti
investitorii, deoarece ei au grade diferite de tolerantă şi aversiune în ceea ce priveşte
expunerea fată de risc. În functie de atitudinea pe care o dezvoltă fată de risc,
investitorul singular va alege o anumită combinatie de instrumente financiare.
Cap 2. Strategii de acoperire a risucului de active financiare
2.1. Managementul riscului financiar.
Definiţie şi practici curente. Funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de
management al riscului financiar, sunt următoarele:
a) Evaluarea, dată de preţul pieţei; b) Verificarea tranzacţiei şi autorizarea acesteia;
12
c) Analiza tranzacţiei; d) Managementul poziţiei respective; e) Managementul riscului

(de piaţă şi de credit; scenarii posibile; analiză profit/pierdere); f) Acceptarea tranzacţiei;
g) Confirmarea; h) Managementul lichidităţii (fluxului de încasări şi plăţi); i) Plăţi şi
regularizări. Aplicaţiile în managementul riscului au avut o evoluţie dinamica deosebită.
Participanţii în sistemele specifice managementului riscului sunt:
a) Instituţiile financiare mari - bănci mari şi medii, instituţii financiare şi, probabil un
număr restrâns de corporaţii foarte mari, care realizează operaţiuni importante pe piaţa
monetară şi valutară şi deci trebuie să facă faţă unor riscuri crescute.
b) Instituţiile financiare de dimensiuni mici şi mijlocii - băncile comerciale de mici
dimensiuni, companiile de asigurări, societăţi de brokeraj, administratori de fonduri,
precum şi societăţile comerciale mijlocii cu frecvente şi importante operaţiuni de
trezorerie.
Clasificarea noilor modele:
A. Modelele de tip business-to-business (B2B) - oferă posibilitatea realizării de analize
financiare şi menţinerii în stare de funcţionare a propriului sistem de management al
riscului financiar. - modelul AF(Aplicaţii de la Furnizori)- aplicaţiile se află pe serverul
furnizorului, dar cu impact redus asupra costurilor generate de IT; - modelul bazat pe
portaluri- furnizorii se asociază într-o corporaţie virtuală.
B. Modelul de tip furnizor-client (business-to-consumer).
2.2. Tipuri de risc

Riscurile financiare au existat încă de la începuturile relaţiilor comerciale. În timp, însă,
nivelul până la care au fost identificate măsurate şi controlate a variat foarte mult.
Pierderile financiare suportate de companii renumite pe plan internaţional, datorate
activităţii defectuoase de management al riscului şi mai ales puternic mediatizate, au
condus la conştientizarea de către manageri a importanţei majore a gestiunii riscurilor.
Managementul riscului este o activitate complexă, multidirecţională şi presupune
parcurgerea unor etape, de regulă, în orice proces de conducere. Aceste etape pot fi
succesive sau simultane, ele reprezentând următoarele demersuri specifice:
• Înţelegerea fiecărui tip de risc;
13
• Identificarea tuturor tipurilor de risc;

• Evaluarea anticipată a riscurilor;
• Definirea politicii de management al riscului;
• Determinarea limitelor de risc;
• Stabilirea şi implementarea procedurilor de management al riscului;
• Controlul riscurilor.
În România, activitatea de management al riscului este relativ puţin dezvoltată. Riscul
este definit ca fiind expunerea la o anumită schimbare sau ca posibilitatea unei deviaţii
adverse de la situaţia prevăzută. Percepţia riscului este un proces complex şi subiectiv;
de aceea în analize interesează percepţia globală, agregată. În viaţa economico-
financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se în agenda zilnică a
managerilor companiilor. Modificări neprevăzute în evoluţia ratei dobânzii, ale cursului
de schimb sau ale preţului unei produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale
unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia. De fapt, natura deciziilor
financiare implică incertitudine. Deciziile financiare sunt luate în funcţie de cash-flow-
urile prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin excelenţă incerte. Riscul este deci o
componentă inerentă a deciziilor financiare. Nu este deloc surprinzător că o funcţie
importantă a sistemului financiar este alocarea riscului legat de evoluţia ratei dobânzii,
preţurile acţiunilor, ratele de schimb sau preţul anumitor mărfuri. Piaţa de capital oferă
numeroase instrumente atât pentru diversificarea riscurilor, cât şi pentru realocarea
acelor riscuri ce nu pot fi diversificate în cadrul unei societăţi prin împărţirea acestora
între mai multe companii. Evenimentele de risc extrem prezintă o serie de particularităţi
care impun adaptarea metodologiilor, procedurilor şi instrumentelor ca răspuns eficient
la caracteristica probabilitate redusă- impact extrem; guvernele au încercat diverse
soluţii atât pentru cazul hazardelor naturale cât şi pentru evenimentele produse de
acţiunea umană (accidente tehnologice sau biologice, acte de terorism internaţional etc.).
 Risc de credit;
Riscul de credit (contrapartidă) Este riscul provenit din incertitudinea capacităţii,
abilităţii sau dorinţei partenerilor de afaceri de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale.
Exemple: - banca ce acordă un împrumut unei firme este supusă riscului de
14
contrapartidă; - la scadenţa unui contract forward valutar, din cauza diferenţelor de fus
orar, există o diferenţă de timp până ce banca face plata dolarilor deci riscul ca banca să
nu poată face plata si un risc de contrapartidă pentru firma; - la un swap pe rata dobânzii
intre doua firme, există un risc de neîndeplinire a obligaţiei, respectiv un risc de
contrapartidă. Aspecte: - mod de calcul, evaluare: riscul de contrapartidă în cazul
derivativelor este măsurat pe baza sumei cheltuielilor cu înlocuirea poziţiilor actuale, la
care se adaugă o estimare a expunerii viitoare a firmei datorată mişcărilor pieţei; - riscul
de contrapartidă este foarte frecvent întâlnit; - riscul pe derivative este diferit - deoarece
valoarea acestora depinde de un activ de bază, expunerea aferentă acestora nefiind egală
cu valoarea expunerii activului de bază; în cazul în care contrapartida nu-şi îndeplineşte
obligaţiile se consideră costul înlocuirii contractului.
Riscul ratei dobanzii
Actele de economisire si creditare, împrumut şi investire sunt strâns interdependente

datorită manifestării lor în acelaşi sistem, respectiv cel financiar. În cadrul pieţei
financiare, factorul care le determină în mod semnificativ este rata dobânzii. Ea este
preţul plătit de către cel care se împrumută celui care dă cu împrumut, ca recompensă
pentru amânarea consumului. Ca urmare, dobânda este costul (preţul) creditului de pe o
anumită piaţă financiară.
Riscul ratei dobânzii este acel tip de risc care decurge din schimbările ratelor dobânzii ca
urmare a acţiunii unor factori diverşi: inflaţia, cursul de schimb (influenţă indirectă),
politica monetară a statului, fiscalitatea, factorul timp etc. Nivelul ridicat al resurselor
implicate de derularea afacerilor în plan internaţional obligă companiile să apeleze la
resurse externe pentru a-şi finanţa activitatea. Riscul de dobândă poate fi privit în acest
caz dintr-o dublă perspectivă:
- modificarea ratelor de dobândă poate avea o influenţă directă asupra costului

finanţării din resurse externe (obligaţiuni, credite bancare, leasing, credit
15
furnizor, credit cumpărător etc.) ale companiei (această abordare are în

vedere mai ales pasivele pe termen lung);
- modificarea ratelor de dobândă influenţează valoarea activelor şi pasivelor

financiare ale companiei care sunt evaluate în funcţie de o rată de actualizare
(această rată de actualizare se calculează de cele mai multe ori pornind de la
rata dobânzii fără risc (risk free rate) – care este rata dobânzii la T – bills,
asimilate de specialişti cu dobânda nominală a pieţei).
Este evident efectul pe care îl are modificarea ratei dobânzii asupra costului finanţării.
Mult mai interesantă este cea de a doua abordare a riscului de dobândă. În mod foarte
simplu se poate constata că valoarea activului sau pasivului financiar variază in sens
contrar variaţiei ratei dobânzii. La nivelul activelor sunt afectate de riscul de dobândă
(creşterea dobânzilor) în principal activele imobilizate şi activele financiare şi mai puţin
activele circulante (au în vedere în general creanţe pe termen scurt). Pasivele unei
companii sunt expuse riscului de scădere a dobânzilor căci acest lucru antrenează o
depreciere a valorii actualizate a datoriilor.
Riscul valutar
Riscul valutar reprezintă expunerea companiilor ce activează în mediul internaţional la
pierderi potenţiale ce ar putea să apară ca urmare a modificării ratei de schimb valutar.
Aceste pierderi au în vedere profitabilitatea companiei în ansamblul ei, fluxurile băneşti
nete sau valoarea pe piaţă a firmei. La acţiunea riscului valutar sunt expuse totalitatea
companiilor care desfăşoară activităţi în afara graniţelor ţării de origine, indiferent de
natura acestor activităţi: operaţiuni comerciale simple, cooperare, implantare în
străinătate etc. Altfel spus, riscul valutar este un risc major al procesului de
internaţionalizare a activităţii economice, şi fără o protecţie adecvată împotriva acestuia
finalitatea acestui proces devine incertă.
Efectul modificărilor ratei de schimb asupra unei corporaţii se concretizează în trei tipuri
de risc valutar: riscul de tranzacţie, riscul economic şi riscul de translaţie (contabil).
16
Riscul de tranzacţie reflectă modificările valorice ale obligaţiilor financiare restante

contractate înainte de modificarea ratei de schimb, dar care nu trebuie achitate decât
după ce rată de schimb s-a modificat. Acest risc se referă, deci, la modificările fluxurilor
băneşti care rezultă din obligaţii financiare existente.
Riscul de translaţie reflectă potenţialele modificări al capitalul acţionarilor ce rezultă

din nevoia de a translata extrasele financiare ale filialelor exprimate în diferite valute
într-o singură valută pentru a întocmi extrase financiare consolidate la nivel de
corporaţie. Acest risc este generat de gradul de implicare al companiei mamă pe diferite
pieţe (filiale etc.), de localizarea acestor filiale, de maniera contabilă de înregistrare a
activităţii acestora.
Riscul economic (ca risc valutar) este componenta riscului valutar care are în vedere un
orizont mult mai îndelungat de timp decât riscul de tranzacţie sau cel de translaţie.
Practic de evaluarea riscului valutar (ca risc economic) depinde proiecţia tuturor
activităţilor şi operaţiunilor viitoare ale companiei multinaţionale. Această componentă a
riscului valutar este cel mai greu de evaluat şi analizat dat fiind tocmai orizontul de timp
pe care îl are în vedere. Riscul economic este inevitabil subiectiv deoarece depinde de
estimarea modificărilor fluxurilor băneşti viitoare pe o perioadă de timp arbitrară.
•riscul de piaţă;
Riscul de piaţă Este riscul rezultat din evoluţia adversă a preţului sau a volatilităţii
activelor care fac parte din portofoliul unei firmei. Este diferit de marcarea la piaţă a
unei firme, care reprezintă valoarea prezentă a instrumentelor financiare ale firmei
respective. Riscul de piaţă corespunde pierderilor potenţiale ca urmare a modificării
preţurilor sau volatilităţii activelor. O firmă trebuie să-şi măsoare riscurile de piaţă care
derivă din portofoliul deţinut. Firmele care au un portofoliu foarte activ trebuie să
măsoare zilnic expunerea pieţei, iar cele cu portofolii mai mici şi nu foarte active pot să
o facă mai rar. Riscul de piaţă include riscul ratei dobânzii şi riscul valutar (expunerea
contractuală, expunerea contabilă şi expunerea economică). Expunerea contractuală se
referă la o încasare/plată în valută menţionată într-un contract ferm viitor sau care se află
în curs de desfăşurare. Aceasta apare în momentul încheierii unei relaţii contractuale
17
care conţine plată sau încasare valutară, sau plata se face în lei, dar preţul produsului
este exprimat în valută. Expunerea economică se referă la modificarea poziţiei unui
produs/firme pe piaţă datorită modificărilor la nivelul ratelor de schimb între valute.
Expunerea contabilă este dată de influenţa înregistrării operaţiunilor valutare în
evidenţele contabile sau de plăţile/ încasările în valută eşalonate pe o perioadă. Riscul de
piaţă poate fi măsurat ca fiind câştigul sau pierderea potenţială aferentă unei poziţii sau
întregului portofoliu, asociată cu o modificare de preţ sau o probabilitate dată într-un
anumit orizont de timp- abordarea VaR (Value at Risk). Modalitatea de calcul reprezintă
o decizie importantă care este luată în general de comitetul director al unei firme. De
asemenea, managementul superior trebuie să decidă cu privire la parametrii cheie care
vor fi folosiţi în calcularea VaR. Aceştia pot oglindi sau reflecta orizontul de timp sau
intervalul de încredere - procent din portofoliu care este luat în considerare de calculul
VaR. Parametrii menţionaţi mai sus trebuie să facă parte din orice raport referitor la
riscul de piaţă, deoarece ei sunt indispensabili interpretării rezultatului calculelor. De
exemplu, o cifră zilnică VaR de 10 milioane USD la un interval de încredere de 95%
poate fi interpretată astfel: firma poate să piardă/câştige până la 10 milioane USD în 19
din 20 zile de tranzacţionare. O cifră zilnică VaR de 10 milioane dolari la 99% interval
de încredere înseamnă că firma poate să piardă/câştige până la 10 milioane USD în 99
din 100 de zile. Intuitiv, firma cu VaR zilnic de 10 milioane dolari la 99% are un
portofoliu mai puţin riscant decât cea cu VaR 10 milioane dolari la 95% interval de
încredere.
Specificarea factorilor de risc de piaţă.

O parte importantă a sistemului intern de măsurare a riscului este specificarea setului de
factori de piaţă (preţuri, cursuri, rate) care afectează valoarea poziţiilor de tranzacţionare
ale băncii. Factorii de risc cuprinşi în sistemul de măsurare a riscului trebuie să fie
suficient de detaliaţi pentru capturarea riscurilor inerente poziţiilor bilanţiere şi
extrabilanţiere ale băncii. Deşi băncile pot specifica discreţionar factorii de risc în
modelele lor interne, trebuie următoarele cerinţe în specificarea acestora: Pentru ratele
de dobândă, trebuie să fie utilizat un set de factori care să corespundă ratelor de dobândă
18
pentru fiecare monedă în care băncile au poziţii bilanţiere sau extrabilanţiere senzitive la
rata dobânzii. Sistemul de măsurare a riscului trebuie să modeleze curbele de randament
pe baza unei abordări general acceptate. Sistemul de măsurare a riscului trebuie să
încorporeze factori separaţi de risc pentru a capta şi riscul de spread. Pentru cursul de
schimb (care include şi aurul), sistemul de măsurare a riscului trebuie să includă factorii
de risc care corespund monedelor individuale incluse în care banca are poziţii. Pentru
preţurile acţiunilor, trebuie încorporaţi factori care să corespundă fiecărei pieţe în care
banca are poziţii semnificative, cerinţele minime fiind construirea unui factor de risc
care să capteze evoluţia de ansamblu a pieţei (un indice) iar în cazul acţiunilor
individuale sau sectoarelor poziţiile pot fi exprimate printr-un echivalent beta relativ la
un indice de piaţă. În cazul abordării extensive, pot fi utilizaţi factori de risc care să
corespundă volatilităţii acţiunilor individuale. Pentru preţurile mărfurilor, trebuie avuţi
în vedere factori de risc care să corespundă fiecărei pieţe de mărfuri în care banca are
poziţii semnificative.
• riscul de insolvabilitate;
Riscul de insolvabilitate sau a neplăţii la scadenţă, se manifestă în condiţiile
nerespectării de către clienţii băncii a contractelor de credit în ceea ce priveşte
rambursarea datoriilor către bancă şi are ca efect fie o pierdere definitivă de capital,
fie o recuperare parţială şi întârziată , în urma acţionării juridice a debitorilor.
Studiile în domeniu au pus în evidenţă factorii determinanţi ai insolvabilităţii:
a) riscul insolvabilităţii este direct proporţional cu masa creditelor acordate şi
este invers proporţional cu oferta de credite. Odată cu creşterea volumului
creditelor, cazurile de insolvabilitate cresc, deoarece în masa debitorilor apar
tot mai multe persoane potenţial insolvabile.
Banca fiind sensibil la riscul insolvabilităţii impune ea însăşi un prag dincolo
de care nu va acorda credite, indiferent de condiţiile avantajoase care decurg din
dobânzile mari. Se creează astfel o zonă de inflexibilitate în relaţia cerere - ofertă
de credite.
19
Fiecare bancă promovează o anumită strategie de reţinere în creditare,

luând o serie de măsuri de siguranţă. Aceste reglementări, cunoscute sub denumirea
de norme prudenţiale se referă la următoarele aspecte:
- obligaţia băncilor de a constitui un capital minim de rezervă;
- prevederea unei anumite rate de acoperire a riscurilor, determinată ca raport
între nivelul fondurilor proprii şi suma creditelor acordate;
Creditele imobiliare garantate prin ipotecă sunt supuse mai puţin riscului. În
aceeaşi situaţie se află şi creditele de consum, întrucât, de regulă obiectul creditabil se
constituie până la rambursarea ratelor în gaj, la dispoziţia creditorului. Aceste credite,
cât şi împrumuturile acordate salariaţilor se află sub incidenţa domicilierii obligatorii
a veniturilor în conturile bancare.
Pentru agenţii economici analiza financiară şi cunoaşterea amănunţită a
condiţiilor de funcţionare constituie o bună modalitate de prevenire a riscului de
insolvabilitate.
Analiza de bonitate a clientului presupune cunoaşterea detaliată a întregii sale
activităţi:
- tendinţa de dezvoltare;
- evoluţii conjuncturale;
- trăsături caracteristice ale firmei;
- factorii de creştere a afacerii;
- evoluţia şi perspectiva desfacerii bunurilor;
- evoluţia profitului;
- evoluţia fondului de rulment;
- evoluţia disponibilităţilor în conturile bancare;
- evoluţia indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate;
- evoluţia nivelului de îndatorare.
Din dorinţa de a diminua riscul de insolvabilitate, băncile au tendinţa de
a favoriza creditarea activităţii curente şi în special creditarea ciclului comercial.
20
• de lichiditate;
Cele mai multe instituţii se confruntă cu două tipuri de risc de lichiditate.
Primul se referă la adâncimea (profunzimea) pieţei şi se referă la produsele
tranzacţionate specifice, iar cel de-al doilea la finanţarea activităţilor de
tranzacţionare. În cadrul procesului de stabilire a limitelor pentru diversele tipuri
de riscuri aferente produselor tranzacţionate, managementul de nivel superior
trebuie să ia în calcul mărimea, adâncimea şi lichiditatea pieţei respective,
deoarece lichiditatea pieţei produsului respectiv poate afecta capacitatea firmei
sau instituţiei de a-şi schimba profilul de risc, în mod suplu, rapid, eficient, la un
preţ rezonabil.
Riscul de lichiditate intervine atunci când o firmă nu poate să deruleze o
tranzacţie mare la un anumit moment de timp sau atunci când firma respectivă nu
este capabilă să obţină fonduri pentru a-şi achita obligaţiile impuse de fluxul de
numerar previzionat. În cazul evenimentelor de risc extrem, sumele ce trebuie
mobilizate rapid sunt imense şi soluţiile clasice sunt adeseori greu sau chiar
imposibil de realizat. Managementul riscului trebuie aşadar să găsească soluţii
inovative noi, bine adaptate din punct de vedere dinamic, eficiente, fezabile si robuste.
Un exemplu din sistemul financiar bancar este cazul Barings, unde lipsa lichidităţilor
a dus la colapsul celebrei bănci britanice cu o vechime de peste 200 ani. Acest caz este
mai mult decât grăitor, el dovedind efectul devastator al crizei lichidităţilor şi mai
ales criza rezultată din lipsa unei politici de acoperire a riscului de lichiditate care
poate duce la ruinarea rapidă chiar şi a unei firme solide.
• operaţional
Acest tip de risc poate fi reprezentat de deficienţele apărute în sistemul
informatic sau în activitatea de control intern al firmei. Riscul operaţional poate
fi asociat cu eroarea umană, căderea unui sistem sau aplicarea incorectă a unor
proceduri. Prin natura lui, acest risc este dificil de cuantificat.
21
În timpul anilor '90, instituţiile financiare au început să-şi îndrepte atenţia

asupra riscurilor asociate operaţiunilor lor de back office - ceea ce urma să se
numească risc operaţional. Fiind deja preocupate de riscul de piaţă şi riscul de
contrapartidă, multe instituţii au încadrat în riscul operaţional toate celelalte
riscuri cu excepţia primelor. Alţii au definit riscul operaţional mult mai restrâns,
asociindu-l cu eroarea umană sau căderea sistemelor tehnologice.
Pentru un plus de claritate, se prezintă câteva exemple de risc operaţional:
- activitatea de back office a unei bănci nu observă o discrepanţă între o
raportare a unei tranzacţie şi confirmarea ei de către partener. În acest caz,
tranzacţia poate face obiectul unei dispute, ceea ce poate cauza chiar o pierdere
financiară.
- un ring de tranzacţionare este cuprins de incendiu. (cum a fost cazul Credit
Lyonnais în 1996.
2.3 Metode de acoperire a riscului
Riscul de credit
Practica internaţională a dezvoltat o serie de tehnici de gestionare a riscului de dobandă
astfel încat expunerea uneicompanii la acest risc să fie sensibil diminuată. Tehnicile de
gestionare a riscului de dobandă pot fi sistematizate întenici contractuale şi te,nici
extracontractuale.
Riscului ratei dobanzii
Practica internaţională a dezvoltat o serie de tehnici de gestionare a riscului de dobândă
astfel încât expunerea unei companii la acest risc să fie sensibil diminuată. Tehnicile de
gestionare a riscului de dobândă pot fi sistematizate în tehnici contractuale şi tehnici
extracontractuale.
Tehnici contractuale de acoperire a riscului de dobândă: Se referă la ansamblul de clauze

contractuale financiare şi nefinanciare pe care finanţatorul le poate include în contractul
de credit în scopul eliminării riscului de neplată a datoriei şi a serviciului aferent
acesteia. Este evident că aceste clauze asigură o acoperire indirectă a riscului de
22
dobândă, mai exact asigură o protecţie împotriva efectelor pe care materializarea acestui
risc le-ar putea avea (refuzul de plată al debitorului pentru care creditul a devenit prea
oneros di cauza creşterii semnificative a dobânzilor pe piaţă).
i). Clauze nefinanciare:
- "cross default clause": clauză potrivit căreia debitorul este considerat în

incapacitate de plată în momentul în care nu şi-a onorat obligaţiile faţă de
orice alt creditor, astfel că banca poate rezilia contractul de credit şi poate
cere rambursarea integrală a împrumutului.
- "pari pass clause": această clauză defineşte un tratament egal între creditorii
companiei.
- "material adverse change clause": conform acestei clauze, producerea

oricărui eveniment considerat de creditor că ar putea afecta îndeplinirea
obligaţiilor, poate duce la amânarea sau anularea chiar a executării
contractului de credit;
- plafonarea creditelor acordate şi derulate printr-o bancă;
- asigurarea activelor depuse drept garanţie a creditului;
- interdicţii sau restricţii privind vânzarea unor active din patrimoniul

debitorului.
- subordonarea împrumuturilor inter-companii (inter-filiale): orice transfer

sau împrumut acordat de companie să fie în prealabil notificat băncii şi
avizat de aceasta;
ii). Clauze financiare: cuprinde un set de clauze care au în vedere cash - flow-ul
companiei creditate, veniturile realizat de aceasta sau situaţia bilanţieră a companiei.
Aceste clauze financiare intră în vigoare în momentul în care indicatorii financiari
depăşesc marja de siguranţă şi este clar că pe termen scurt compania poate intra în
incapacitate de plată. Principalii indicatori vizaţi de creditor ar putea fi:
- fondul de rulment
23
- gradul de îndatorare global;
- gradul de îndatorare pe termen scurt;
- solvabilitatea;
- gradul de lichiditate.
Fiecare creditor are un astfel de sistem de analiză a unei companii, în momentul în

care compania depăşeşte gradul minim de îndatorare impus de creditor, acesta îşi
rezervă dreptul de a anula, amâna sau rezilia executarea contractului de credit.
Riscul valutar
Una dintre cele mai importante utilizări ale instrumentelor financiare derivate este acea
de a permite utilizatorilor sa-şi compenseze expunerea la fluctuaţiile survenite în ratele
dobânzii prin asumarea unei expuneri contrare expunerii lor curente (un împrumut, de
exemple). Această activitate se numeşte hedging. Prin hedging se urmăreşte transferarea
riscului unorfluctuaţii viitoare ale preţului sau ratei dobânzii prin vânzarea de
contracteforward care le garantează un preţ viitor pentru activul lor.
Cele mai importante instrumente financiare derivate utilizate de managerii
instituţiilor financiare pentru a reduce riscul, sunt: contractele la termen (forward
contracts), operaţiunile futures, opţiunile (options) şi swap-urile.
Instrumentele financiare derivate pot fi utilizate pentru:
- acoperirea riscurilor– izolarea şi transferul unui anumit risc-de dobândă, de curs de
schimb, de credit etc.
arbitraj – exploatarea dezechilibrelor dintre diverse pieţe (ex. Dintre piaţa valutară şi
piaţa monetară – de dobândă) - un rol important în echilibrarea pieţelor
- scop speculativ – confirmarea previziunilor privind evoluţia pieţei.
Pe tipuri de riscuri, cele mai utilizate instrumente financiare sunt:

- pentru riscul de rată a dobânzii, instrumentele financiare utilizate sunt: swap pe rată a
dobânzii, FRA, futures de rată a dobânzii,opţiuni.
24
- pentru riscul de curs de schimb, instrumentele financiare utilizate sunt: forward, futures
de curs de schimb, swap valutar, opţiuni de curs de schimb.
- pentru riscul de piaţă, instrumentele financiare utilizate sunt: forward pe acţiuni,
futures pe acţiuni, opţiuni pe acţiuni.
- pentru riscul de credit, instrumentele financiare utilizate sunt: credit default swap, total
return swap, credit-linked notes
Swap-urile pe rata dobânzii (interest rate swaps) reprezintă instrumente financiare în

cadrul cărora părţile schimbă cursul plăţii dobânzii, de regulă pe baza unei plăţi nete.
Rata fluctuantă a dobânzii proprii unui swap al ratelor de dobândă reprezintă un contract
singular, întemeiat pe baza unor serii de FRA-uri. De regulă, plăţile în cadrul unui swap
sunt calculate pe baza capitalului (noţional) specificat în contract şi care în realitate nu
se schimbă între părţile contractante.
Swap-urile valutare reprezintă contracte pentru schimbarea valutelor la un curs de
schimb specificat şi apoi re-swap-area valutelor la o dată ulterioară (de regulă, la cursul
de schimb originar). Acestea implică schimbarea plăţilor de capital şi de dobândă într-o
anumită valută pentru capital şi într-o altă valută pentru plata dobânzii.
Swap-urile reprezintă contracte financiare care obligă una din părţile contractante la
schimbul (swap-ul) unui set de plăţi aflate în posesia acesteia, pentru un alt set de plăţi
aflate în posesia celeilalte părţi.
Swap-urile sunt schimburi de fluxuri monetare. Ele reprezintă încercări ale unor
companii de a-şi administra structura activelor/pasivelor sau de a reduce costul lor de
împrumut. Fluxurile monetare generate de multiplele tipuri de instrumente financiare pot
fi schimbate
Swap-urile simple cum ar fi: swap-urile pe rata dobânzii şi swap-urile valutare sunt
uneori cunoscute ca swap-uri „plain vanilla”. Există, de asemenea, multiple variaţii ale
acestora.
Swap-urile pe rata dobânzii implică schimbarea unui set de plăţi a dobânzii pentru un
alt set de plăţi a dobânzii, toate fiind denominate în aceeaşi valută.
25
Un swap pe rata dobânzii reprezintă schimbarea unui flux monetar reprezentând o rata
a dobânzii fixe asupra unui capital noţional cu acela reprezentând o rată a dobânzii
fluctuante a aceluiaşi capital exprimat în aceeaşi valută. Nu se produce, deci, nici o
schimbare a capitalului. Aceste swap-uri sunt folositoare în special deoarece pieţele de
capital fix şi fluctuant sunt pieţe distincte, iar companiile care doresc să împrumute nu ar
putea avea acces la ambele pieţe.
Swap-urile pe rata dobânzii reprezintă un instrument important pe ntru gestionarea
riscului ratei dobânzii şi au apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii în anul
1982 atunci când a apărut o creştere în cererea de instrumente financiare care puteau fi
folosite pentru reducerea riscului ratei dobânzii.
Cel mai cunoscut tip de swap pe rata dobânzii specifică:
1. rata dobânzii utilizată pentru plăţile care urmează a fi schimbate;
2. tipurile de dobândă utilizate (variabile sau fixe);
3. volumul capitalului noţional care reprezintă volumul pentru care se plăteşte dobânda;
4. perioada de timp pentru care schimburile continuă să se efectueze.
Swap-urile valutare (swap-uri pe cursul de schimb) implică schimbarea unui set de
plăţi dintr-o anumită ţară pentru un set de plăţi denominat în altă valută. Acestea sunt
simple tranzacţii prin care se cumpără simultan o valută la cursul de schimb la vedere şi
se vând la termen, sau se vând la cursul de schimb la vedere şi se cumpără la termen.
Un swap valutar parcurge trei etape, după cum urmează:

1. un schimb iniţial al capitalului (principal): cele două părţi contractante schimbă
sumele de capital la un curs de schimb acceptat. Acesta poate fi un schimb noţional din
moment ce
scopul său este de a stabili sumele de capital ca punct de referinţă pentru calcularea
plăţilor de dobândă şi retransformarea sumelor de capital;
2. schimbul plăţilor dobânzii la datele acceptate pe baza unor sume restante de capital şi
a ratelor fixe acceptate ale dobânzii;
3. re-schimbarea sumelor de capital la un curs de schimb predeterminat, astfel încât
părţile vor rămâne cu sumele iniţiale în valută.
26
Chiar daca pare a fi un serviciu oferit exclusiv de institutiile bancare, preponderent

clientilor sofisticati, acoperirea riscului valutar (numit si hedging valutar) a devenit
acum accesibil oricarui investitor prin sistemul pietei de capital. O data cu introducerea
la tranzactionare a contactelor futures, orice investitor de pe piata de capital se poate
proteja impotriva variatiilor monedei locale.
Primul pas care trebuie facut in aceasta directie este deschiderea unui cont de investitii
pe piata instrumentelor financiare derivate.
Un contract futures reprezinta un contract standardizat incheiat intre doua parti, prin care
acestea se inteleg ca una dintre ele sa cumpere, iar cealalta sa vanda un activ, la un
anumit pret stabilit in prezent si cu livrarea la o data viitoare, prestabilita in momentul
incheierii tranzactiei.
Standardizarea contractului futures consta in faptul ca activul suport are intotdeauna
aceeasi cantitate , iar livrarea se va face la scadente trimestriale. In sistemul Bursei de
Valori, la scadenta contractelor, livrarea fizica a activului si plata acestuia conform
contractului au fost inlocuite cu decontarea pe baza pretului din piata pe care se
tranzactioneaza activul suport (in cazul unui contract EURO/RON se foloseste cursul
BNR din ziua scadentei).
Mai precis, la scadenta cumparatorul nu va primi fizic de la vanzator suma de
bani in valuta ce reprezinta valoarea contractului, ci va exista un trasfer de bani care
reprezinta diferenta dintre pretul de cumparare initial si cursul stabilit de catre Banca
Nationala in ziua scadentei. Cel care a intuit corect evolutia cursului va incasa profitul,
iar cel care s-a inselat va suporta pierderea).
Un aspect important de luat in calcul privind folosirea contractelor futures in
vederea administrarii riscului valutar este ca acestea pot fi lichididate oricand pana la
scadenta.
Hedgingul valutar se adreseaza companiilor care in mod constant efectueaza plati sau
incaseaza venituri in valute straine si care pot suporta pierderi importante datorita
fluctuatiei cursului de schimb. Acest mecanism este extrem de important pentru
27
importatori, exportatori si orice companii ale caror materii prime sau vanzari sunt legate
in vreun fel de elemente ale caror preturi sunt exprimate in valuta.
Procedura de acoperire a acestor riscuri este simpla: companiile sau investitorii care
doresc predictibilitate in cursurile valutare cumpara contracte futures tranzactionate pe o
bursa, blocand astfel cursul valutar la un nivel prestabilit.
Spre exemplu, o companie americană care este angajată în comerţ cu o firmă din
Germania (export) şi care aşteaptă să fie plătită în EURO, poate vinde un contract
forward pe EURO pentru a elimina riscul deprecierii EURO la momentul sosirii banilor.
Cap: 3. MODELE DE SELECTIE SI GESTIUNE A PORTOFOLIULUI.
3.1. Modelul Markowitz.
Modelul elaborat de Markowitz11 revolutionează teoria financiară, deoarece

consideră că gestiunea portofoliului de instrumente nu trebuie să se axeze pe veniturile
generate de oportunitătile de investiŃii şi pe rentabilitatea lor, ci accentul este pus
pe relaŃia rentabilitate-risc. Pentru prima dată, se respinge ideea conform căreia
investitorul are ca obiectiv maximizarea valorii actualizate a beneficiilor viitoare
rezultate din investitia realizată, acestea având, în conditii de incertitudine, forma
unor speranŃe de rentabilitate (valoarea medie a rentabilitătii). Pentru o abordare
adecvată a gestiunii portofoliului este sugerat un nou criteriu: sperantă de
rentabilitate - dispersie (engl. Expected return-variance of return), conform
căruia se va urmări maximizarea rentabilităŃii sperate pe unitatea de risc
asumat sau minimizarea riscului pe unitatea de rentabilitate scontată.
Markowitz considera că procesul de selecŃie a portofoliilor poate fi divizat
în două etape: prima cuprinde o analiză a instrumentelor de valoare şi se încheie cu
11
Harry Markowitz, pentru cercetările sale în domeniul diversificării portofoliilor şi al optimizării
relaŃiei rentabilitate-risc, este considerat un autentic “pionier al teoriei moderne a portofoliului”,
fundamentarea riguroasă a modelului de selecŃie a portofoliilor pe care o propune regăsindu-se în lucrările
“Portfolio Selection” (1952) şi “Portfolio Selection: Efficient Diversification of Investments” (1959).
28
formularea unor predicŃii referitoare la performanŃele lor viitoare în materie de

rentabilitate şi risc, iar cea de-a doua etapă constă în procesul de selecŃie a portofoliilor
propriu-zis , bazat pe ipoteze care se referă atât la comportamentul investitorilor,
cât şi la caracteristicile instrumentelor financiare.
Ipoteze referitoare la comportamentul investitorilor:
 o lege de probabilitate, referitoare la repartiŃia rentabilităŃilor posibil de
realizat în cadrul perioadei de posesie a instrumentelor, proprie fiecărui investitor,
care poate fi estimată prin metode statistice, ilustrează prezenŃa în cadrul modelului
a probabilităŃilor subiective, absolut necesare pentru surprinderea incertitudinii
fenomenelor financiare;
 investitorii se caracterizează prin funcŃii de utilitate uniperiodice, au aversiune
la risc, cu diferite grade de intensitate, şi urmăresc în calitate de obiectiv fundamental
maximizarea utilităŃii (mai precis a mediei utilităŃii, desemnată de speranŃa de utilitate);
 dispersia rentabilităŃii este o măsură semnificativă a riscului, acceptată de către
investitori;
 investitorii utilizează rentabilitatea sperată şi riscul pentru fundamentarea deciziilor într-
un mediu incert.
Ipotezele referitoare la instrumentele financiare:
 instrumentele care compun portofoliul sunt riscante, se caracterizează printr-o anumită
sperantă de rentabilitate (E(Ri)), dispersie (i) şi covarianta cu celelalte instrumente
selectate (ij – indicator relevant pentru interdependentele care există între
sperantele de rentabilitate ale instrumentelor)
O decizie sau linie de actiune constă în alocarea capitalului între diferite
instrumente financiare, calculând ponderile optime care le revin. Determinarea unei linii
optime de acŃiune din perspectiva unui investitor comportă două etape:
 realizarea unei partitii a ansamblului de soluŃii posibile în două subseturi, care
cuprind soluŃiile eficiente şi pe cele dominate;
 determinarea acelei soluŃii eficiente care maximizează funcŃia de utilitate a
investitorului considerat – funcŃie care are drept parametrii rentabilitatea şi riscul
portofoliului.
29
Pornind de la instrumentele selectionate în vederea includerii în

portofoliu, se vor determina, într-o primă etapă, oportunitătile de investitie
existente, respectiv totalitatea portofoliilor care pot fi obtinute pe baza activelor
considerate şi care minimizează dispersia pentru un anumit nivel de rentabilitate
– setul de dispersie minimă, cum este denumit în literatura consacrată gestiunii
portofoliilor.
Pornind de la ipotezele modelului se pot formula principiile care stau la baza

delimitării, din cadrul oportunitătilor existente a setului de portofolii eficiente,
principii cunoscute sub denumirea de teoreme ale setului eficient. Astfel, în virtutea
principiului raŃionalităŃii investitorilor şi a aversiunii acestora faŃă de risc, ei vor selecta
dintre două portofolii cu rentabilităŃi egale pe acelea cu un nivel mai redus de risc, iar
dintre două portofolii cu acelaşi risc, îl vor alege pe cel care oferă un plus de
rentabilitate.
Localizarea oportunităŃilor de investiŃie în spaŃiul medie-dispersie se poate
realiza prin parcurgerea următoarelor etape:
 stabilirea setului de portofolii de varianŃă minimă (care se determină prin minimizarea
riscului pentru diferite niveluri ale rentabilităŃii sperate); pentru fiecare nivel de
rentabilitate dorită de către investitor se va determina un punct (portofoliu) din acest set;
 determinarea ponderilor care caracterizează portofoliul cu varianŃă minimală
absolută (PVMA) – ce desemnează acea combinaŃie de instrumente capabilă să
ofere cel mai scăzut nivel al riscului;
 determinarea frontierei eficiente pe care se vor situa portofoliile optime deŃinute de
către investitori, aplicându-se principiul dominanŃei: dintre două portofolii cu
acelaşi risc, se optează pentru portofoliul cu rentabilitatea medie cea mai ridicată;
portofoliile eficiente se caracterizează prin rentabilităŃi medii mai ridicate decât
portofoliul cu varianŃă minimală absolută (PVMA), dar au şi riscuri mai mari.
Portofoliile de instrumente financiare se caracterizează, în contextul ipotezelor care

stau la baza modelului Markowitz, prin două elemente fundamentale: rentabilitate şi
30
risc, ale căror valori rezultă în urma procesului de analiză a instrumentelor din structura
portofoliului. Modelul Markowitz va fi prezentat pentru cazul unui portofoliu alcătuit
din trei instrumente financiare şi apoi va fi generalizat pentru cazul portofoliilor
alcătuite din “n” instrumente.
3.1.2 Modelul de evaluare a activelor financiare - C.A.P.M.
Acest model, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea siglei CAPM

(„Capital Asset Pricing Model“) , dă o formă concretă conceptului general al relatiei
reciproce directe dintre risc şi rentabilitate. Teoria financiară datorează acest model
cercetătorilor americani Markowitz şi Sharpe, care au sintetizat în modelul C.A.P.M.
rezultatele diversificării portofoliului cu cele ale componentelor riscului total
(sistematică şi specifică). De fapt, modelul
arată că, în conditii de echilibru ale pieŃei financiare eficiente, rentabilitatea unui
instrument financiar este determinată de un factor macroeconomic, rentabilitatea
generală de piaŃă (RM) şi de component sistematică a riscului, respectivde
coeficientul β al instrumentului (rentabilitatea titlului fără risc este reŃinută ca o
constantă).
Investitorii au viziuni diferite asupra viitorului, deci estimările lor în legătură cu
rentabilitatea aşteptată şi cu riscul investiŃiei sunt diferite. În construirea unui
model pentru evaluarea instrumentelor trebuie luată în considerare opinia generală a
investitorilor.
Modelul de evaluare al activelor financiare aflate în echilibru dă o relatie simplă
între rentabilitatea aşteptată şi risc pe o piată competitivă. A fost dezvoltat de Sharpe pe
baza modelului lui Markowitz. Este construit pe o serie de prezumtii care privesc
comportamentul investitorului.
Ipotezele modelului C.A.P.M. sunt:
1. totti investitorii sunt riscofobi şi măsoară riscul în termeni ai deviaŃiei
standard a profitului portofoliului - ca în modelul Markowitz;
2. toti investitorii au un orizont de timp comun pentru luarea deciziei de
31
a investi;
3. toti investitorii au estimări subiective identice pentru profitul viitor şi
pentru riscul tuturor activelor;
4. există capital fără risc şi toŃi investitorii pot lua sau da cu împrumut
capital nelimitat la rata dobânzii corespunzătoare capitalului fără risc;
5. toate instrumentele sunt perfect tranzactionabile, nu există costuri ale
tranzacŃiilor şi nici restrictii pentru vânzările “scurte”;
6. informatia este liberă şi simultan accesibilă tuturor investitorilor
Câteva dintre aceste prezumtii nu sunt realizabile. Testul final al

modelului urmăreşte cât de bun este acesta pentru estimare, nu validitatea strictă a
premiselor. Avându-le în vedere pe acestea, toŃi investitorii sunt supuşi aceleiaşi
diagrame risc-profit şi deci aceleiaşi frontiere eficiente. Ei pot alege portofolii optimale
diferite, corespunzătoare curbelor lor de indiferentă. Investitorul X poate să aleagă
portofoliul C şi investitorul Y poate să aleagă portofoliul D.
Diagrama risc-rentabilitate
Figura nr. 1
IICD D σp
nn
vv
e
se
ts
it
ti
ot
r
uo
lr
Xu 32
l
Y
Modelul C.A.P.M. demonstrează că există o relatie liniară pozitivă între rentabilitatea

aşteptată a unui portofoliu diversificat de instrumente financiare şi riscul sistematic al
acelui portofoliu măsurat printr-un parametru beta (β), relaŃie evidenŃiată astfel:
E(R)P=RF+β(E(RR)-RF)
m
unde : E(Rp)= rentabilitatea aşteptată a portofoliului;

Rf = rentabilitatea instrumente financiare fără risc ;
β = măsura care dă dimensiunea mişcării rentabilităŃii portofoliului în direcŃia evoluŃiei
portofoliului pieŃei;
E(RM) = rentabilitatea aşteptată a portofoliul pieŃei. Termenul (RM – Rf) este prima de
risc a pieŃei.37
SperanŃa de rentabilitate scontată pentru instrumentul „i“ va cuprinde, pe lângă
rentabilitatea Rf (a instrumentului financiar fără risc), o primă de risc proporŃională cu
cantitatea de risc (de piaŃă) specifică instrumentului „i“.
3.1.3 Măsurarea performanţelor portofoliului de active financiare
Metodele de măsurare a performanţei portofoliului constau în ajustarea

rentabilităţii unui portofoliu prin riscul său, furnizând o bază uniformă şi adecvată de
realizare a comparaţiei între diferitele rezultate ale administrării activelor financiare.
Compararea a două portofolii cu volatilităţi diferite se realizează cu ajutorul
coeficientului Treynor, care măsoară raportul dintre prima de risc obţinută şi nivelul
riscului sistematic cuantificat prin coeficientul beta.
În aceste condiţii, rata de performanţă Treynor constituie o rată rentabilitate-volatilitate,
fiind exprimată în raport cu excesul de rentabilitate a portofoliului faţă de rata fără risc şi
volatilitatea portofoliului.
Coeficientul Sharpe are în vedere ipoteza că rentabilitatea unui portofoliu este
33
măsurată prin diferenţa pozitivă dintre rata medie a rentabilităţii portofoliului şi rata
rentabilităţii fără risc, această diferenţă definind prima de risc ca formă de recompensare
a investitorului.
În consecinţă, performanţa unui portofoliu măsurată prin coeficientul Sharpe este dată de
remunerarea pe unitate de risc total a excesului de rentabilitate medie faţă de
rentabilitatea fără risc.
Coeficientul Jensen măsoară excesul de rentabilitate a portofoliului în raport cu
rata de rentabilitate a activului fără risc şi excesul de rentabilitate ajustat cu coeficientul
de volatilitate al portofoliului.
Valorile pozitive ale indicatorului corespund portofoliilor cu performanţe pozitive,
indicând faptul că rentabilitatea portofoliului este superioară celei prezise de modelul
CAPM, după cum valorile negative relevă performanţele modeste.
Hamonno şi P. Grandin (1999) au prezentat sintetic principalele avantaje şi dezavantaje
ale măsurilor tradiţionale de măsurare a performanţelor de portofoliu, astfel:
Avantaje şi dezavantaje ale ratelor de măsurare a performanţelor de portofoliu

Rata utilizată Avantaje Dezavantaje Treynor - este măsura adecvată pentru un individ
care îşi plasează fondurile în mai multe portofolii. - alegerea indicelui de referinţă; -
instabilitatea lui beta afectează deciziile de recompunere a portofoliului; - parametrii
sunt măsuraţi cu un grad de eroare (abaterea medie pătratică a lui beta).
Sharpe - simplicitate conceptuală; - simplitate de calcul; - existenţa în literature
ştiinţifică a unui test riguros care permite verificarea egalităţii performanţei pentru două
sau mai multe portofolii. - dificultăţi în interpretare când numărătorul este negativ (caz
care se întâlneşte în perioadele de scădere a cursurilor în ansamblu).
Jensen - teoretic satisfăcător; - interpretare uşoară. - aceleaşi ca şi pentru rata Treynor; -
gestionarii care îşi modifică portofoliul în funcţie de anticipările lor (market - timing)
riscă să fie sistematic defavorizaţi, obţinând alfa negativ; - problema instabilităţii lui
alfa. (Sursa: Hamonno & P. Grandin, 1999)
34
4. Studiu de caz:PETROM
Petrom SA a fost infiintata in anul 1991 sub forma Regiei Autonome a Petrolului RA, care va
fi reorganizata in 1997 sub forma Societatii Nationale a Petrolului Petrom SA.
In anul 2004 compania a fost privatizata catre grupul austriac OMV, care a preluat 51% din
capitalul social. Ulterior, compania a achizitionat filialele OMV din Romania, Bulgaria si
Serbia care operau benzinarii OMV in acesta tari. Actiunile Petrom sunt listate la Bursa de
Valori Bucuresti inca din septembrie 2001 (simbol bursier SNP)
OMV Petrom este cea mai mare companie integrată de ţiţei şi gaze din sud-estul
Europei, cu activităţi în sectoarele Upstream, Downstream Gas, Downstream Oil. Grupul şi-a
consolidat poziţia pe piaţa petrolieră din sud-estul Europei în urma unui amplu proces de
modernizare şi eficientizare. În România OMV Petrom este principalul producător de ţiţei şi
furnizează circa jumătate din producţia internă de gaze. OMV Petrom comercializează gaze
prin intermediul diviziei de gaze naturale. Pentru dezvoltarea sa sustenabilă, OMV Petrom a
extins lanţul valoric al gazelor prin abordarea pieţei de electricitate şi operează centrala
electrică pe gaze de 860 MW Brazi şi parcul eolian Dorobanţu, cu o capacitate de 45 MW.
OMV Petrom procesează țiței în rafinăria Petrobrazi, lângă Ploiești, cu o capacitate de
rafinare de 4,5 milioane de tone pe an. Rafinăria Petrobrazi a trecut printr-un proces de
modernizare pentru care au fost investiți 600 mil. euro între 2010 – 2014 pentru a permite
procesarea exclusivă a producției de țiței a OMV Petrom din România, îmbunătățirea eficienței
energetice și a mixului de produse. OMV Petrom este prezent pe piaţa distribuţiei de produse
petroliere din România, Republica Moldova, Bulgaria şi Serbia, prin intermediul unei reţele de
aproximativ 780 staţii, operate sub două branduri, Petrom şi OMV.
Listarea la bursă
Un moment important în istoria companiei a fost ziua de 3 septembrie 2001, când a început
tranzacţionarea de acţiuni OMV Petrom la Bursa de Valori Bucureşti. Încă de atunci OMV
35
Petrom a deţinut o parte semnificativă din volumul acţiunilor tranzacţionate şi din capitalizarea
bursieră.
OMV Petrom are o pondere de aproximativ 15% în indicele BET (Bursa de valori din
Bucureşti) şi de aproximativ 11% în indicele ROTX (Romanian Traded Index).
Numere de identificare şi simboluri

Simbol SNP
ISIN ROSNPPACNOR9
Tip Acţiuni
Secţiune bursă BVB
Categorie Premium
Piaţa principal REGS
Informaţii despre emisiune

Număr total de acţiuni 56.644.108.335
Valoare nominal 0,1000 lei
Capital social 5.664.410.833,50 lei
Structură acţionariat
51,01% OMV AG (OMV Aktiengesellschaft)
20,64% Statul Roman
18,99% Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administrează diverse participaţii în cadrul mai
multor companii din România, creat de Statul Român pentru a despăgubi persoanele
expropriate abuziv în urma naţionalizărilor din perioada regimului comunist)
9,36% Alţi acţionari
Nr. Acţionari Număr de acţiuni Capital social (lei) Procent [%]

28.894.467.414 2.889.446.741,40 51,011
1. OMV AKTIENGESELLSCHAFT
2. Statul Roman 11.690.694.418 1.169.069.441,80 20,639
10.758.648.186 1.075.864.818,60 18,993

3. Fondul Proprietatea S.A.
5.300.298.317 530.029.831,70 9,357
4. Persoane Fizice şi Juridice
56.644.108.335 5.664.410.833,50 100
TOTAL
36
4.1.1 Istoricul cotării la bursă şi al privatizării OMV Petrom
2001:
OMV Petrom este listată la Bursa de Valori Bucureşti. Prima dată de tranzacţionare a
acţiunilor OMV Petrom a fost 3 septembrie iar preţul de închidere din ziua respectiva a fost de
0,0720 lei.
2004:
Pe 23 iulie, Ministerul conomiei si Finantelor (MEC) şi OMV au semnat Contractul de
Privatizare prin care OMV achiziţiona 51% din acţiunile OMV Petrom printr-o combinaţie de
cumpărare directa a 33,34% din acţiuni (669 mil. euro) şi o creştere simultană de capital in
OMV Petrom (831 mil. euro). La 7 decembrie OMV a plătit 1,5 mld. euro pentru 51% din
capitalul social al OMV Petrom si pe 14 decembrie a avut loc finalizarea privatizării. Prin urmare,
OMV a devenit acţionar majoritar al OMV Petrom iar capitalul social la 31 decembrie a crescut la
5.600.050.607,8 lei, cu o valoare nominală de 0,1 lei pe acţiune. BERD a convertit 73 de mil. USD
din Contractul de Împrumut încheiat cu OMV Petrom in 2002, in cota de 2,03% din capitalul social
al Companiei.
2005:
În 22 noiembrie, Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat majorarea capitalului social,
acordând acţionarilor existenţi dreptul de a subscrie noi acţiuni, cu o valoare nominală de 0,1
lei, pentru a-şi putea păstra detinerea în companie. Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC)
a primit 266.977.088 acţiuni, reprezentând valoarea terenurilor pentru care compania a obţinut
titlurile de proprietate în perioada 16 decembrie 2004-10 octombrie 2005.
Perioada de tranzacţionare a drepturilor de preferinţă a început pe 14 decembrie 2005 şi s-a

încheiat la 23 decembrie 2005. În decursul acestei perioade, aproape 198 mil. drepturi de
37
preferinţă OMV Petrom au fost tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti, volumul zilnic
fiind între 12 şi 58 mil. de drepturi. Preţul a fluctuat între 0.0040 RON şi 0.0046 RON.
În timpul perioadei de subscriere (9 ianuarie – 9 februarie 2006), OMV a subscris 334.209.314

de acţiuni, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a subscris 13.275.740
de acţiuni, şi 3.924 de acţionari, persoane fizice şi juridice, au subscris 29.140.115 de acţiuni.
2006:
În 27 februarie, la cererea societăţii Fondului Proprietatea S.A., au fost transferate
5.600.050.608 acţiuni OMV Petrom din contul Ministerului Economiei şi Comerţului în contul
Fondului Proprietatea.
Fondul Proprietatea este un fond creat de Statul Român pentru a despăgubi persoanele
expropriate abuziv în urma naţionalizărilor din perioada regimului comunist. În urma
transferului de acţiuni si a majorării capitalului social, Ministerul Economiei şi Comerţului
deţinea 17.481.773.996 acţiuni reprezentând 30,862% din capitalul social iar Fondul
Proprietatea deţinea 5.600.050.608 acţiuni, reprezentând 9,887% din capitalul social.
2007:
În 26 februarie, Depozitarul Central S.A. a transferat acţiunile OMV Petrom deţinute de
Ministerul Economiei şi Comerţului în contul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor
Statului (AVAS), în urma preluării Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie
(OPSPI) de către AVAS.
Dupa efectuarea transferului, AVAS deţinea 17.481.773.996 de acţiuni reprezentând 30,862%

din capitalul social al OMV Petrom.
În 11 iulie, Depozitarul Central S.A. a transferat 5.791.079.578 de acţiuni, reprezentând

10,223% din capitalul social al OMV Petrom S.A., deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului (AVAS), în contul S.C. Fondul Proprietatea S.A., în conformitate cu
prevederile O.U.G. nr. 81/2007.
38
În urma transferului, AVAS deţine 11.690.694.418 de acţiuni reprezentând 20,64% din

capitalul social, iar S.C. Fondul Proprietatea S.A. deţine 11.391.130.186 de acţiuni,
reprezentând 20,11% din capitalul social.
2009:
Ministerului Economiei (ME) a inlocuit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
(AVAS) in actionariatul Petrom, in conformitate cu prevederile Legii nr. 308/30.12.2008,
incepand cu 15 ianuarie 2009.
2010:
AGEA din data de 16 decembrie 2009 a aprobat rascumpararea de catre OMV Petrom de
actiuni proprii de pe piata reglementata de valori mobiliare, in conditiile art. 1031 din Legea
nr. 31/1990 privind societatile comerciale, in vederea distribuirii lor cu titlu gratuit catre
persoanele indreptatite sa primeasca actiuni (fosti sau actuali angajati), pentru a indeplini
obligatiile asumate din Contractul Colectiv de Munca. Programul de rascumparare actiuni a
inceput pe 8 ianuarie 2010 si a fost finalizat pe 18 ianuarie 2010. OMV Petrom S.A. a
achizitionat 6.195.500 actiuni, reprezentand 0,011% din capitalul sociat al companiei, de pe
piata reglementata de valori mobiliare, in valoare totala de 1.772.177 lei. Pretul de achizitie a
actiunilor a variat intre 0,2730 lei si 0,2930 lei. OMV Petrom S.A. a distribuit in mod gratuit,
fiecarei persoane indreptatite 100 (una suta) actiuni ordinare, nominative si dematerializate
tranzactionate la categoria intai a Bursei de Valori Bucuresti cu o valoarea nominala de 0,1
RON/actiune.
AGEA din data de 3 august 2010 a aprobat definitiv desprinderea activitatilor de marketing ale
OMV Petrom S.A. si transmiterea cu titlu universal a activelor si pasivelor aferente acestor
activitati catre OMV Petrom Marketing S.R.L. (o societate detinuta 100% de catre OMV
Petrom), precum si proiectul de desprindere inclusiv efectele acestei operatiuni. Data la care
desprinderea a inceput sa produca efecte a fost 1 octombrie 2010. Expertul independent
PriceWaterhouseCoopers Management Consultants SRL desemnat de Registrul Comertului a
determinat pretul de retragere (brut inclusiv taxele aferente) in valoare de 0,352 RON/actiune,
39
ce trebuie platit actionarilor care si-au exrcitat dreptul de retragere. La sfarsitul procesului si in
conformitate cu procedura de retragere, OMV Petrom S.A. nu a trebuit sa rascumpere nicio
actiune de la actionarii mentionati mai sus.
2011:
Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie ("OPSPI"), in numele Ministerului
Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri ("MECMA"), a selectat intermediarul pentru
oferta publica secundara ("SPO") de vanzare a 5,57 milioane actiuni, reprezentand 9,84% din
capitalul social al OMV Petrom (numarul total al actiunilor detinute de MECMA corespunzand
unei cote de 20,64% din capitalul social), iar rospectul final a fost aprobat de Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare la 20 iunie. Subscrierea a avut loc intre 11 si 22 iulie 2011, iar
Guvernul a stabilit pretul minim de referinta la 0,3708 lei/actiune. La data de 22 iulie, oferta s-
a incheiat fara succes, deoarece subscrierile valabile nu au depasit pragul minim, de 80% din
actiunile ofertate.
2012:
Pe data de 28 noiembrie 2012, Banca Romana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a
vandut 229.554.012 de actiuni OMV Petrom S.A. la pretul de 0,3700 lei/actiune, prin
intermediul a catorva tranzactii pe Bursa de Valori Bucuresti. Vanzarea a reprezentat 0,41%
din numarul total de actiuni OMV Petrom S.A.. Astfel, detinerea BERD in OMV Petrom S.A.
s-a diminuat la 1,62%, iar ponderea actiunilor tranzactionabile liber pe Bursa de Valori
Bucuresti, detinute de actionari persoane fizice si juridice, a crescut la 6,62%.
2013:
Pe data de 17 mai 2013, Fondul Proprietatea S.A. (administrat de Franklin Templeton
Investment Management Ltd. United Kingdom Sucursala Bucureşti), a vandut 632.482.000 de
actiuni OMV Petrom S.A. la pretul de 0,3900 lei/actiune, prin intermediul unui plasament
privat accelerat pe Bursa de Valori Bucuresti. Vanzarea a reprezentat 1,12% din numarul total
de actiuni OMV Petrom S.A.. Astfel, detinerea Fondului Proprietatea S.A. in OMV Petrom
40
S.A. s-a diminuat la 18,99%, iar ponderea actiunilor tranzactionabile liber pe Bursa de Valori
Bucuresti, detinute de actionari persoane fizice si juridice, a crescut la 7,74%.
Pe data de 15 noiembrie 2013, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), a

vandut cele 918.216.049 actiuni OMV Petrom S.A. detinute (1,62% din numarul total de
actiuni OMV Petrom S.A.) la pretul de 0,4200 lei/actiune, prin intermediul unui plasament
privat accelerat pe Bursa de Valori Bucuresti. In consecinta, ponderea actiunilor
tranzactionabile liber pe Bursa de Valori Bucuresti, detinute de actionari persoane fizice si
juridice, a crescut la 9,36%.
4.1.2 Indicatori cheie privind acţiunile- pret actiuni listare pana in prezent
Compania OMV Petrom a fost listată la Bursa de Valori Bucureşti în anul 2001. Tranzacţionarea acţiunilor OMV
Petrom (simbol SNP) a debutat în ziua de 3 septembrie, preţul de închidere fiind de 0,0720 RON. De atunci,
valoarea acţiunilor a crescut semnificativ, aceasta fără a mai socoti si plăţile anuale ale dividendelor. Cea mai
mare creştere a fost înregistrată la începutul anului 2005, când preţul acţiunilor a explodat după semnarea
contractului de privatizare.
2010 2011 2012 2013 2014 2015
56.644 56.644 56.644 56.644 56.644 56.644

Număr de acţiuni, (mil.)
18.976 16.427 24.249 26.611 23.111 16.427

Capitalizarea bursieră, (mil. RON)*
4.429 3.803 5.475 5.961 5.156 3.627

Capitalizarea bursieră, (mil. EUR)*
0,3660 0,4500 0,4327 0,4784 0,4900 0,4025

Preţ maxim, (RON/acţiune)
0,2520 0,2750 0,2900 0,4098 0,3700 0,2895

Preţ minim, (RON/acţiune)
Preţ la sfârşitul anului, (RON/acţiune) 0,3350 0,2900 0,4281 0,4698 0,4080 0,2900
Rezultat pe acţiune, (RON) 0,0389 0,0663 0,0698 0,0851 0,0371 (0,0119)
0,0177 0,0310 0,0280 0,0308 0,0112 0

Dividend pe acţiune, (RON)
Randamentul dividendului (%)* 5,2 10,7 6,5 6,6 2,7 0

41
46 47 40 36 30 0
Rata de distribuire a profitului (%)
0,0817 0,1137 0,1269 0,1421 0,1206 0,0933

Flux de numerar / acţiune, (RON)
0,6138 0,6441 0,6734 0,7069 0,7613 0,7259

Total active / acţiune, (RON)
0,3259 0,3721 0,4132 0,4703 0,4767 0,4535

Capital propriu / acţiune, (RON)
Fondul Proprietatea (FP) a propus acţionarilor OMV Petrom (SNP) listarea companiei
de petrol şi gaze pe bursa de la Londra, printr-o emisiune de certificate de depozit având
la bază acţiuni ale companiei, şi analizează variante pentru reducerea participaţiei
deţinută la companie prin vânzarea unui pachet de cel puţin 4%.
Subiectul listării a fost introdus de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar al companiei, pe

ordinea de zi a şedinţei extraordinare, convocată pentru 22 septembrie. Fondul Proprietatea are
o participaţie de 19% la OMV Petrom.
"Adunarea generală extraordinară a acţionarilor este convocată pentru aprobarea listării

secundare a OMV Petrom pe Bursa de Valori din Londra prin emisiunea de certificate de
depozit având la bază acţiuni suport, acţiuni existente ale OMV Petrom, ce se intenţionează a fi
admise la listare pe lista oficială a Autorităţii de Supraveghere Financiară din Marea Britanie şi
admise la tranzacţionare pe piaţa principală a Bursei de Valori din Londra, precum şi pentru
împuternicirea directoratului OMV Petrom ca, în funcţie de condiţiile favorabile ale pieţei, să
întreprindă toate acţiunile şi formalităţile necesare pentru punerea în aplicare a acestei
aprobări", se arată în raportul transmis de OMV Petrom Bursei de Valori Bucureşti pentru
convocarea acţionarilor.
Atât aprobarea, cât şi împuternicirea sunt valabile până la data de 31 decembrie 2016.
"Listarea secundară avută în vedere este de aşteptat să conducă la diversificarea bazei de

acţionari, creşterea vizibilităţii, extinderea acoperirii de către brokerii internaţionali şi
42
îmbunătăţirea lichidităţii de tranzacţionare a societăţii", potrivit raportului transmis de OMV

Petrom bursei.
Într-un raport separat transmis Bursei de Valori Bucureşti, Fondul Proprietarea a informat că
analizează opţiunile strategice privind participaţia FP la OMV Petrom.
"Franklin Templeton Investment Management (Administratorul Fondului) doreşte să

informeze acţionarii că, în conformitate cu angajamentul său de a creşte valoarea pentru
acţionari şi de a creşte lichiditatea activelor din portofoliul Fondului, Fondul continuă să
analizeze opţiuni strategice pentru o potenţială reducere a participaţiilor deţinute în OMV
Petrom S.A. (Societatea) sub pragul de 15% din capitalul social subscris al OMV Petrom
inclusiv prin intermediul unei oferte publice privind atât acţiuni, cât şi Certificate de Depozit
având drept suport acţiuni (Global Depositary Receipt în limba engleză - GDR), urmând ca
GDR - urile să fie listate pe London Stock Exchange", se arată în raportul transmis de FP
Bursei de Valori Bucureşti.
Elemente de identificare si contact
Nume:
OMV
PETROM BUCURESTI, sector 1, Str. Coralilor nr. 22 ("Petrom Activitatea societatii
S.A.Adresa City")
: Sector: Energie
Telefon: 0800 800 064 Petrol si Gaze - operatori
Ramura:
Fax: 0372868518 integrati
E-mail: investor.relations.petrom@petrom.com Capital social
Site web: www.omvpetrom.com Capital social: 5.664.410.833,50 lei
Registru: Depozitarul Central Valoare
Cod unic: 1590082 0,10 lei/actiune
nominala:
ISIN: ROSNPPACNOR9 Numar actiuni: 56.644.108.335
Presedinte:GERHARD ROISS Forma
Majoritar privat
proprietate:
Actionari semnificativi
OMV AKTIENGESELLSCHAFT loc. WIEN AUT 51.01%
STATUL ROMAN PRIN MIN.ENERGIEI,INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII SI
20.64%
MEDIULUI DE AFACERI loc. BUCURESTI jud. SECTOR 6
FONDUL PROPRIETATEA S.A. loc. BUCURESTI jud. SECTOR 1 18.99%
alti actionari / others 9.36%
43
4.1.3 LISTARE ACTIUNI PETROM IN ANUL 2009
În data de 15 ianuarie 2009, Depozitarul Central a efectuat transferul acţiunilor Petrom

deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) în contul
Ministerului Economiei (ME), care deţine în prezent 11.690.694.418 de acţiuni. Prin
urmare, structura acţionariatului Petrom s-a modificat, astfel: 51,01% OMV
Aktiengesellschaft, grup energetic lider în centrul şi sud-estul Europei, 20,64%
Ministerul Economiei, 20,11% Fondul Proprietatea, un fond creat special de statul român
cu scopul despăgubirii persoanelor ale căror proprietăţi au fost confiscate abuziv în
timpul regimului comunist (fondul deţine un portofoliu diversificat de acţiuni ale
companiilor din România) şi 2,03% Banca Europeană de Reconstructie şi Dezvoltare
(BERD). Cota rămasă, de 6,21%, se tranzacţionează liber la Bursa de Valori Bucureşti.
Acţiunile
În 2009, preţul acţiunii Petrom a avut o revenire constantă după scăderea bruscă din anul
2008. În prima parte a anului 2009, preţul acţiunii Petrom a fost foarte volatil, reflectând
evoluţia pieţei locale şi a celei internaţionale, atingând cel mai mic nivel din 2009,
precum şi din ultimii 6 ani, în data de 3 martie, de 0,1160 lei/acţiune. După scăderea
abruptă de la începutul anului, când indicele Brent al preţului mediu al barilului de ţiţei a
atins nivelul minim, de 39,7 USD/bbl (pe 18 februarie), piaţa de capital a început să
crească constant. Prin urmare, preţul acţiunii Petrom a crescut până la valoarea maximă
44
înregistrată în 2009, de 0,2920 lei/acţiune (pe 23 octombrie), în timp ce la nivel anual,

preţul acţiunii a crescut cu 38%. Indicele Brent al preţului mediu al barilului de ţiţei a
atins valoarea maximă din 2009 în trimestrul al patrulea, de 78,9 USD/bbl (pe 18
noiembrie).
Pe parcursul anului 2009, indicele BET, care include cele mai tranzacţionate zece
companii listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), a avut o evoluţie mai bună decât a
acţiunii Petrom, crescând cu 62% faţă de 2008, dar având o tendinţă generală similară cu
a titlului Petrom. Indicele BET-C (BET Composite), care include acţiunile tuturor
companiilor listate la BVB, cu excepţia Societăţilor de Investiţii Financiare (SIF), a
crescut cu 37% în 2009. Indicele ROTX, calculat la Bursa de Valori Viena şi care
reflectă în timp real evoluţia celor mai lichide 14 acţiuni tranzacţionate la BVB, a crescut
cu 47% în 2009. Indicele sectorial BET-NG, care urmăreşte companiile al căror domeniu
de activitate principal este asociat sectorului energetic şi de utilităţi, a crescut, de
asemenea, cu 71% faţă de 2008. Capitalizarea bursieră a Petrom la data de 24 decembrie
2009 (ultima zi de tranzacţionare din an) era de 14.104 mil. lei şi reprezenta 18% din
capitalizarea totală a Bursei de Valori Bucureşti.
4.2 Modelul CAPM-actiuni Petrom
Acest studiu are ca obiect analiza a doua actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti cu
ajutorul modelului CAPM.
Modelul CAPM -Capital Asset Pricing Model- de stabilire a pretului actiunii de capital, poate
fi estimat folosind cele mai simple tehnici econometrice, in special modelul liniar simplu, in
care, o variabila dependenta depinde de o constanta si de o singura variabila independenta.
Actiunile care alcatuiesc portofoliul meu sunt Antibiotice Iasi (ATB) -sectorul farmaceutice si
Petrom S.A. (SNP) -sectorul resurse energetice.
Antibiotice Iasi (ATB) a luat fiinta in luna decembrie 1955, fiind prima companie farmaceutica
din Romania si din sud-estul Europei care producea penicilina. In anul 1997, datorita evolutiei
45
financiare ascendente, a determinat firma sa inregistreze o performanta notabila: cotarea la

Bursa de Valori Bucuresti.
Compania Antibiotice este cel mai important producator roman de medicamente generice.
Misiunea Antibiotice este de a transforma tratamentele valoroase intr-un mijloc mai accesibil
de imbunatatire a calitatii vietii oamenilor.
Pe piata interna, ATB se diferentiaza ca principal producator de medicamente antiinfectioase si
singurul producator de substante active obtinute prin biosinteza, compania ocupand la sfarsitul
anului 2008, locul 9 in randul producatorilor autohtoni de medicamente, cu o cota de piata de
2.8% din punct de vedere valoric.
Pe piata externa, Antibiotice este unul dintre cei mai importanti exportatori romani de
medicamente, produsele sale fiind distribuite in peste 40 de tari ale lumii si ocupa pozitia a
doua la nivel mondial pentru productia de Nistatina.
Infiintata in 1991, Petrom (SNP) este cea mai importanta companie romaneasca de petrol si
gaze, cu activitati in sectoarele exploatare si productie, rafinare si produse petrochimice,
marketing, gaze naturale si energie. Din anul 2001, actiunile Petrom sunt listate la Bursa de
Valori Bucuresti.
Petrom exploateaza rezerve dovedite de petrol si gaze estimate la 0.9 miliarde barili echivalent
petrol, o capacitate anuala de rafinare de 8 tone si peste 500 de benzinarii in Romania.
Compania detine de asemenea, o retea internationala de 257 benzinarii, localizate in Republica
Moldova, Bulgaria si Serbia.
Petrom mai detine si importante zacaminte de gaze naturale, fiind al doilea furnizor dupa
Romgaz, cu o productie anuala de aproximativ 6 miliarde metri cubi.
Structura actionariatului Petrom:
- 51,01% OMV AG (OMV Aktiengesellschaft)
- 20,64% Ministerul Economie
- 20,11% Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administreaza diverse participatii in cadrul mai
multor companii din Romania, creat de Statul Roman pentru a despagubi persoanele
expropriate abuziv in urma nationalizarilor din perioada regimului comunist)
- 2,03% BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare)
46
- 6,21% Alti actionari (aproximativ 500.000 de persoane fizice si juridice din Romania si din
strainatate)
Rentabilitatea si riscul actiunii
La baza oricarei investitii financiare sta raportul risc-rentabilitate pe care investitorul este
dispus sa si-l asume. Conceptul de risc este legat de certitudine si rentabilitate. Se cunoaste
faptul ca obiectul investitorului nu este evitarea riscului ci obtinerea unei rate de rentabilitate
sau de profit care sa recompenseze nivelul de risc asumat.
Pentru determinarea valorii asteptate a profitului unei investitii au fost utilizate preturile de
inchidere pe o perioada de 24 de saptamani (24.12.2009-09.07.2009), adica 120 de observari.
Misiune şi viziune:
-Viziunea noastră
Ne-am angajat să ne consolidăm poziţia de lider în industria de ţiţei şi gaze din Sud-Estul
Europei, având rolul de centru operaţional în activitatea de marketing al Grupului OMV în
Sud-Estul Europei, şi pentru explorare şi producţie în România şi regiunea Caspică.
-Misiunea noastră
Descoperim, producem şi procesam ţiţei şi gaze şi distribuim combustibili şi alte produse
petroliere în vederea asigurarii energiei şi mobilităţii în România şi în regiunile învecinate.
Creşterea profitabilă şi sustenabilă a companiei noastre este benefică pentru acţionari, clienţi
angajaţi şi economia României în general şi de aceea este centrul tuturor activităţilor noastre.
Strategia OMV Petrom – actualizare 2021, (0.65 MB, PDF)
 Direcţii strategice pentru 2021: Maximizarea valorii portofoliului şi captarea

oportunităţilor de creştere în segmentul de upstream, în paralel cu optimizarea operaţiunilor
din segmentul de mid- şi downstream
 Continuarea investiţiilor într-un mediu fiscal şi de reglementare competitiv şi favorabil

investiţiilor pentru a susţine performanţa şi poziţionarea pentru creştere in upstream
47
 Direcţiile strategice ale OMV Petrom corespund strategiei Grupului OMV şi răspund
nevoilor sectorului energetic românesc
2.1 Analiza risc ANOVA, Petrom –alte companii listate la Bursa

Cea dintâi comparaţie pe care o face un investitor este cea cu pragurile teoretice faţă de care
PER indică supraevaluarea (peste 20), sau subevaluarea (sub 10). Vom folosi aceleaşi
repere, cu precizarea că acestea sunt ajustate liber de către analişti, în funcţie de domeniul în
care funcţionează compania, ca şi din comparaţia cu alte companii de acelaşi tip.
Producătoarea de electrocasnice Electroargeş Curtea de Argeş (simbol bursier ELGS) are
un PER de 2,2.Altfel spus, are încă cel mai mic preţ de pe piaţă, în raport cu performanţele
financiare ale companiei .
Electroargeş Curtea de Argeş (ELGS) este foarte subevaluată, deci foarte ieftină, faţă de cât
profit produce compania. Face afaceri bune de export, nemţii de la Kaercher le vând sub marca
lor. Compania exportă şi incubatoare de ouă în Italia, Spania şi Libia.
ELGS face deja obiectul unor litigii juridice între doi mari investitori care şi-ar dori s-o
controleze.
Alte 17 acţiuni din cele 106 cotate pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti
(BVB) sunt suficient de ieftine faţă de profiturile lor, ca să înregistreze indicatori PER sub 10,
potrivit calculelor ECONOMICA.NET, care au avut în vedere profiturile de pe ultimele 4
trimestre.
Trei companii cu o capitalizare (valoare de piaţă) de sub 200 de milioane de lei ar putea
surprinde prin prezenţa lor în topul celor mai atractive 10 acţiuni de la BVB, după raportul preţ
/ profit companie (PER).
Rompetrol Well Services (simbol bursier PTR, PER= 4,1) este lider al pieţei serviciilor
petroliere legate de foraj şi extracţie. Este lichidă (se găseşte uşor de cumpărat şi este uşor de
vândut), căci are 28% din acţiuni în circulaţie liberă (free float, nu sunt blocate la acţionari
mari sau chiar majoritari).
48
În plus, are un randament al dividendului de circa 10%, deci încă un motiv de cumpărare
(presupunând că va da şi la anul dividende la fel de mari). Randamentul dividendului este
raportul dintre dividend şi preţul acţiunii.
Compa Sibiu (CMP, PER=5) este de mult în atenţia cititorilor ECONOMICA.NET, atât

pentru că face profit din piesele de schimb vândute marilor producători auto europeni, dar şi
pentru că este una din rarele poveşti de succes despre o companie controlată de salariaţi.
O investiţie în 30 decembrie 2011 în acţiunile Compa Sibiu (CMP) a adus un profit brut de

52,2% în 31 octombrie 2012.
Producătoarea de benzi de cauciuc industriale Artego Tg. Jiu (ARTE, PER = 6) a fost de

asemenea o vedetă a pieţei anul acesta, din cauza presiunilor de preluare ostilă exercitate
asupra salariaţilor, care o controlează. Are drept acţionar semnificativ pe Electroargeş, care
este controlată la rândul ei de controversatul om de afaceri Cătălin Chelu.
Valoarea ARTE la bursă a crescut cu 134,2% în primele 10 luni ale anului. Atât acţiunile CMP
cât şi ARTE se găsec în circulaţie liberă (free float) în proporţii mari (45%, respectiv 20%)
În fine, dintre „noile venite“ în top, Farmaceutica Remedia Deva (RMAH, PER = 7), face

din distribuţia de medicamente mai mulţi bani decât o arată preţul acţiunii sale. Compania se
află în expansiune teritorială. Are un free float de 17%.
Dintre vedetele BVB, OMV Petrom (SNP, PER=6,3) are un raport de preţ / profit încă destul
de mic, cu toate că a fost cumpărată consecvent pe parcursul anului. Este, în fond, compania
românească cu cele mai mari profituri din toate timpurile.
SNP este o acţiune de cumpărat, chiar dacă deja a crescut cu 41,1% în 10 luni - a patra cea mai
profitabilă investiţie din 2012.
49
Banca Transilvania (TLV, PER = 7,8) a uimit piaţa prin profiturile mari, realizate împotriva
mediului ostil creditării. În comparaţie, BRD abia dacă face profit şi are un PER astronomic
(400, calculat cu profiturile pe ultimele 4 trimestre), care impune vânzarea. Explicaţia stă în
refuzul deţinătorilor de avinde sub preţurile actuale şi în încrederea în viitorul companiei.
50
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În literatura de specialitate portofoliul este definit printr-o multitudine de abordări. În

sensul cel mai general, portofoliul investiTional poate fi definit ca fiind o combinare de
instrumente financiare care se caracterizează prin proportia titlului pe care îl detine sau doreşte
să îl detină un investitor.
Obiectivul general urmărit de gestiunea eficientă a portofoliului este găsirea celei mai
performante combinaŃii de instrumente la un nivel de risc dat, respectiv cel pe care investitorul
este dispus în mod subiectiv să şi-l asume. Acestui obiectiv general i se circumscriu o serie de
alte obiective: rentabilitate, securitate, protectia puterii de cumpărare, lichiditate
Atât întreprinderile mari şi cît și mici se confruntă cu riscuri financiare. Există motive
economice puternice pentru ca firmele să se angajeze în practica de hedging a acestor riscuri
în numele acţionarilor. În mod evident, companiile multinaționale, prezintă un avantaj distinct
în acest proces, prin faptul că dețin poziţii compensatorii în majoritatea operaţiunile lor, fapt
care reduce riscurile financiare.
Putem spune astfel, că instrumentele financiare derivate au apărut pe piața tranzacțiilor
financiare din motive speculative și din dorința operatorilor economici de a acoperi riscurile
comerciale sau financiare ale operațiunilor lor.
Creșterea volumului pieței internaționale și a instrumentelor derivate a dat naștere la o
permanentă diversificare atât de noi instrumente cât și de noi active ce stau la baza valorificării
acestor instrumente.
Pe de altă parte există și opinii care critică utilizarea unor astfel de instrumente considerând că
ele au fost una dintre cauzele care au generat criza de pe Wall Street, care a reprezentat punctul
de pornire al crizei globale. Unii analiști din Statele Unite au prevăzut chiar dispariția acestor
instrumente sofisticate, iar investitorul american miliardar Warren Buffett le-a numit “bombe
cu ceas” pentru piața financiară.
Știm deja că beneficiile oferite de utilizarea unei strategii de management al riscului sunt
numeroase, dar, totodată, concentrarea pe managementul riscului, poate reduce profitabilitatea,
precum și eficienţa.
51
Managementul riscului trebuie să găsească o cale să se concentreze pe toate riscurile majore

ale unei afaceri. Un studiu al Price Waterhouse Coopers a constatat faptul că managerii
consideră că relaţiile din cadrul comunităţii, atragerea si reținerea talentelor, costul de
gestionare al riscurilor, şi preţurile competitive au avut de suferit ca urmare a unui accent
sporit pus pe riscul de reglementare.
În cele din urmă, putem spune că managementul riscurilor este un domeniu încă nou şi în
evoluţie, care este departe de a oferi soluţii unificate și structurate la probleme, cum ar fi
monitorizarea financiară şi non-financiară a riscurilor, agregarea riscurilor şi alocarea de
capital bazată pe risc. Comunitatea profesională se luptă încă cu definirea unei politici
"globale" solide de gestionare a riscurilor, incluzând principiile care stau la baza acesteia,
evaluarea precum şi valoarea sa adăugată pentru participanţii la piaţă.
Noile tehnici de măsurare şi de management a riscului, incluzând aici şi tehnologiile utilizate,

conduc la creşterea eficienţei instituţiilor financiare şi la o reducere a riscului sistemic în
sectorul financiar. Utilizarea metodelor şi modelelor asociate conduc la decizii mult mai bune,
dar nu trebuie uitată experienţa celor care analizează diferitele tipuri de crize şi, mai ales,
posibilitatea de a alege dintre aceste metode şi modele. Măsurarea riscului poate crea pentru
instituţie un nou risc, adus de noile tehnici de măsurare şi management a riscului (VaR şi
Testul stress). Trebuie demonstrat, însă, că acestea sunt şi cele mai bune soluţii pentru
maximizarea profitului. Băncile centrale şi sistemele regulatorii contribuie la un mai bun
management al riscului sistemic şi la o mai bună înţelegere a crizelor financiare, pentru a fi
capabile să găsească lichiditatea sistemică, atât de necesară în toate situaţiile de criză..
OMV Petrom este cea mai mare companie integrată de ţiţei şi gaze din sud-estul Europei, cu
activităţi în sectoarele Upstream, Downstream Gas, Downstream Oil. Grupul şi-a consolidat
poziţia pe piaţa petrolieră din sud-estul Europei în urma unui amplu proces de modernizare şi
eficientizare. În România OMV Petrom este principalul producător de ţiţei şi furnizează circa
jumătate din producţia internă de gaze. OMV Petrom comercializează gaze prin intermediul
52
diviziei de gaze naturale. Pentru dezvoltarea sa sustenabilă, OMV Petrom a extins lanţul
valoric al gazelor prin abordarea pieţei de electricitate şi operează centrala electrică pe gaze de
860 MW Brazi şi parcul eolian Dorobanţu, cu o capacitate de 45 MW.
OMV Petrom procesează țiței în rafinăria Petrobrazi, lângă Ploiești, cu o capacitate de
rafinare de 4,5 milioane de tone pe an. Rafinăria Petrobrazi a trecut printr-un proces de
modernizare pentru care au fost investiți 600 mil. euro între 2010 – 2014 pentru a permite
procesarea exclusivă a producției de țiței a OMV Petrom din România, îmbunătățirea eficienței
energetice și a mixului de produse. OMV Petrom este prezent pe piaţa distribuţiei de produse
petroliere din România, Republica Moldova, Bulgaria şi Serbia, prin intermediul unei reţele de
aproximativ 780 staţii, operate sub două branduri, Petrom şi OMV.
Un moment important în istoria companiei a fost ziua de 3 septembrie 2001, când a început
tranzacţionarea de acţiuni OMV Petrom la Bursa de Valori Bucureşti. Încă de atunci OMV
Petrom a deţinut o parte semnificativă din volumul acţiunilor tranzacţionate şi din capitalizarea
bursieră.
OMV Petrom are o pondere de aproximativ 15% în indicele BET (Bursa de valori din
Bucureşti) şi de aproximativ 11% în indicele ROTX (Romanian Traded Index).
În data de 15 ianuarie 2009, Depozitarul Central a efectuat transferul acţiunilor Petrom

deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) în contul Ministerului
Economiei (ME), care deţine în prezent 11.690.694.418 de acţiuni. Prin urmare, structura
acţionariatului Petrom s-a modificat, astfel: 51,01% OMV Aktiengesellschaft, grup energetic
lider în centrul şi sud-estul Europei, 20,64% Ministerul Economiei, 20,11% Fondul
Proprietatea, un fond creat special de statul român cu scopul despăgubirii persoanelor ale căror
proprietăţi au fost confiscate abuziv în timpul regimului comunist (fondul deţine un portofoliu
diversificat de acţiuni ale companiilor din România) şi 2,03% Banca Europeană de
Reconstructie şi Dezvoltare (BERD). Cota rămasă, de 6,21%, se tranzacţionează liber la Bursa
de Valori Bucureşti.
53
BIB L I O G R A F I E
1. Ansoff I., Corporate Strategy, McGraw Hill, 1965
2. Arnold, G.- Corporate Financial Management, Financial Times, Pitman
3. Barna Flavia – Piata de capital. Analize şi strategii investitionale, Ed.

Universitătii de Vest, Timişoara, 2004, pag.59-83.
4. Buglea A., - Întreprinderea şi piaTa financiară, Ed. Mirton, Timişoara 1999, pag.218
5. Ciocoiu Nadia Carmen, „Managementul riscului în afaceri şi proiecte –

Bucureşti:ASE,2006, pag.145.
6. Cocriş V., Işan V.,Economia afacerilor,Editura Grafix, Iaşi,1995, p252.
7.Corduneanu C. Barna, F. - Piete de capitale şi operatiuni bursiere, Ed. Mirton,

Timişoara, 2001;
8. Cazan Emil, Cuzman Ioan, Dima Bogdan, Eros-Stark Lorant, Fărcaş Pavel - Gestiunea
portofoliilor de titluri finanicare, Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara, 2004, pag.3-33
9.Dragotă Victor, Dragotă Mihaela, Dămian Oana, Mitrică Eugen – Gestiunea

portofoliului de valori mobiliare, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.11-34.
10. Grosse, R., Kujawa, D., - International business. Theory and Managerial Applications,
Richard Irwin Inc., SUA 1988
11. Ion Ustian – Laureatii premiului Nobel in Economie, Ed. Uniunii Scriitorilor,
Chisinau, 1999
12.Radu Sorin Claudiu - “ Piete de capital” Editura Universitatra, Bucuresti ,2013
13. Stancu Ion şi colab. – Piete financiare şi gestiunea portofoliului, Ed.

Economică, Bucureşti, 2004, pag.93-120.
14. Stoian.M. Gestiunea investiţiilor – Bucureşti: ASE, 2003. - 286 p

54
15.Strong, R. – Portofolio construction, management and protection, 2end edition,

South-Western College Publishing, 2000
16. Zentes J. , - Portofolio Selection, Prentice Hall, 1998
17.http://www.academia.edu/10362004/Gestiunea-Portofoliilor-de-Titluri-Financiare
18.http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/2_Partea%20II.pdf
A N E X E
55
56
57

Diversificarea Portofoliului de Active Financiare - Cale de Diminuare A Riscului Financiar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diversificarea Portofoliului de Active Financiare - Cale de Diminuare A Riscului Financiar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz

4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate

5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de disertaţie

Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

1.1 TIPOLOGIA PORTOFOLIULUI INVESTITIONAL...................................................2

2.1 MANAGEMENTUL RISCULUI FINANCIAR..............................................................4

3.1 MODELUL MARKOWITZ..............................................................................................6

4.1 STABILIREA CONTEXTULUI INTERN SI EXTERN. MANAGEMENTULUI

Indiferent de tipul de investitor, de atitudinea sa fată de risc, de cultura şi stilul

1. Elemente introductive in gestiunea portofoliului.

creştere constantă şi continuă, superioară valorilor medii înregistrate pe piată;

I) Alt criteriu de clasificare a portofoliilor are în vedere relatia risc-

valori mobiliare, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.11-34.

financiare şi găsirea combinatiei optime a acestora într-un portofoliu,

1.2 Gestiunea si obiectivul portofoliului investitional.

Experienta arată că este “suficient” un portofoliu de circa douăzeci de

„Strategia pasivă9 corespunde detinerii instrumentelor pe perioade

Această strategie presupune că portofoliul constituit initial nu îşi

existente pe piată şi vânzarea sau cumpărarea lor în scopul rentabilizării

Nimic nu este sigur Diversificarea Stabilirea unei ponderi

c) Analiza tranzacţiei; d) Managementul poziţiei respective; e) Managementul riscului

2.2. Tipuri de risc

• Identificarea tuturor tipurilor de risc;

Riscul ratei dobanzii

Actele de economisire si creditare, împrumut şi investire sunt strâns interdependente

- modificarea ratelor de dobândă poate avea o influenţă directă asupra costului

furnizor, credit cumpărător etc.) ale companiei (această abordare are în

- modificarea ratelor de dobândă influenţează valoarea activelor şi pasivelor

Riscul de tranzacţie reflectă modificările valorice ale obligaţiilor financiare restante

Riscul de translaţie reflectă potenţialele modificări al capitalul acţionarilor ce rezultă

Specificarea factorilor de risc de piaţă.

Fiecare bancă promovează o anumită strategie de reţinere în creditare,

În timpul anilor '90, instituţiile financiare au început să-şi îndrepte atenţia

2.3 Metode de acoperire a riscului

Tehnici contractuale de acoperire a riscului de dobândă: Se referă la ansamblul de clauze

i). Clauze nefinanciare:

- "cross default clause": clauză potrivit căreia debitorul este considerat în

- "material adverse change clause": conform acestei clauze, producerea

- plafonarea creditelor acordate şi derulate printr-o bancă;

- asigurarea activelor depuse drept garanţie a creditului;

- interdicţii sau restricţii privind vânzarea unor active din patrimoniul

- subordonarea împrumuturilor inter-companii (inter-filiale): orice transfer

- gradul de îndatorare global;

- gradul de îndatorare pe termen scurt;

Fiecare creditor are un astfel de sistem de analiză a unei companii, în momentul în

Pe tipuri de riscuri, cele mai utilizate instrumente financiare sunt:

Swap-urile pe rata dobânzii (interest rate swaps) reprezintă instrumente financiare în

Un swap valutar parcurge trei etape, după cum urmează:

Chiar daca pare a fi un serviciu oferit exclusiv de institutiile bancare, preponderent

Cap: 3. MODELE DE SELECTIE SI GESTIUNE A PORTOFOLIULUI.

3.1. Modelul Markowitz.

Modelul elaborat de Markowitz11 revolutionează teoria financiară, deoarece

formularea unor predicŃii referitoare la performanŃele lor viitoare în materie de

Pornind de la instrumentele selectionate în vederea includerii în

Pornind de la ipotezele modelului se pot formula principiile care stau la baza

Portofoliile de instrumente financiare se caracterizează, în contextul ipotezelor care

3.1.2 Modelul de evaluare a activelor financiare - C.A.P.M.

Acest model, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea siglei CAPM

Câteva dintre aceste prezumtii nu sunt realizabile. Testul final al