Controlul Fiscal Asupra Impozitelor Indirecte

CONTROLUL FISCAL ASUPRA IMPOZITELOR INDIRECTE
Cap 1. Caracterizarea generala a impozitelor indirecte
1.1. Notiuni, elemente tehnice si functiile impozitelor indirecte

1.2. Programarea controlului fiscal
1.3. Metodologia de exercitare a controlului fiscal
Cap 2. Controlul in procesul de constatare, incasare si urmarire a creantelor fiscale din

impozitele indirecte
2.1. Controlul fiscal privind constatarea impozitelor indirecte

2.2. Controlul fiscal privind incasarea impozitelor indirecte
2.3. Controlul fiscal privind urmarirea impozitelor indirecte
2.4. Aaliza activitatii de urmarire si colectare a veniturilor la bugetul statului la Administratia
Finantelor publice Iasi
Cap 3. Analiza constatarilor controlului fiscal al impozitelor indirecte la Administratia

Finantelor Publice Iasi
3.1. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adaugata

3.2. Controlul fiscal privind accizele
Cap 4. Concluzii si propuneri de imbunatatire a activitatii de control fiscal asupra impozitelor

indirecte
Cap 1. Caracterizarea generala a impozitelor indirecte
1.1. Notiuni, elemente tehnice si functiile impozitelor indirecte
Din punct de vedere etimologic, notiunea de impozit este de origine latina provenind de
la impozitum, care antreneaza o obligatie publica. Prin prisma functiilor sale clasice, impozitul
este definit ca reprezintand o contributie solicitata pentru asigurarea serviciului obligatiilor
publice ale statului si ale activitatilor locale. Fiind un instrument financiar incarcat de
rezonanta istorica, a carui aparitie si utilizare este legata de existenta statului si a banilor, care
infatiseaza relatiile interne dintre componentele sistemului fiscal, impozitul reprezinta o
modalitate de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice
cu scopul satisfacerii unor nevoi publice. Prelevarea se efectueaza in mod obligatoriu, cu titlu
nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.
Dreptul de a institui si a percepe impozite revine in exclusivitate organelor statului, iar
prin aceasta se realizeaza o importanta redistribuire a produsului intern brut. In cadrul acestui
proces se realizeaza rolul impozitelor in plan financiar, economic si social. In plan financiar,
rolul impozitului consta in faptul ca el reprezinta instrumentul principal de procurare a
fondurilor banesti de resurse financiare necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor
publice. In plan economic, rolul impozitului se manifesta ca instrument de stimulare sau
formare a unei activitati. In plan social, rolul impozitului se concretizeaza ca instrument de
redistribuire a unei parti importante din P.I.B.1
In mod traditional, impozitele indirecte au fost definite ca impozite percepute asupra
bunurilor si serviciilor, iar plata acestor taxe era indirecta. Printre exemple se numara accizele,
tarifele vamale, taxa pe valoarea adaugata, taxa de mediu, taxa de drum si impozitele si taxele
locale.
In general, impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si a
prestatiilor de servicii. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferentiate
in functie de venitul, averea sau situatia personala a celor care achizitioneaza marfurile sau fac
apel la serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte.
Impozitele indirecte sunt varsate la buget, de regula, de catre industriasi, comercianti, etc.,
dar sunt suportate de catre consumatori, deoarece se includ in pretul de vanzare al marfurilor.
Acestea nu afecteaza veniturile nominale, ci numai pe cele reale, ceea ce inseamna ca ele
micsoreaza puterea de cumparare. Prin urmare, in cazul acestor impozite, nu este vorba de o
1
Dumitru A. P. Florescu si altii, Impozite indirecte si taxe, Edit. ”universul juridic”, Bucuresti, 2010, pag 8
2
constrangere politica, asa cum se intampla la impozitele directe, ci de una de ordin economic.
Atunci cand economia inregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un
randament fiscal ridicat, in schimb, in perioadele de criza, cand productia si consumul
inregistreaza scaderi, incasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, periclitand
realizarea echilibrului bugetar sau conducand la adancirea deficitului bugetar.
Impozitele indirecte sunt asezate asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de servicii,
ceea ce confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum,
deoarece suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final.
Baza de calcul la aceste impozite este pretul bunului, dupa caz, tarifului serviciului
prestat. Calculul impozitului se face in cote proportionale sau in suma fixa pe produs. In
consecinta, la impozitele indirecte nu se practica discriminari in marime dupa puterea
contributiva si nici reduceri ori scutiri, sunt aceleasi pentru toti consumatorii aceluiasi bun ori
serviciu.
Plata acestor impozite se face de catre agetii economici, care le recupereaza de la
consumatori, prin preturi.2
1.1.1. Elementele tehnice ale impozitelor indirecte
Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale

urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie
cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile
prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata
impozitelor, materia impusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata,
sanctiunile care se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile
fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte
dispozitii ale reglementarilor fiscale.
Printre elementele impozitului se numara: subiectul(platitorul), suportatorul, obiectul
impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota(cotele) impozitului, asieta, termenele
de plata etc.
1. ”Subiectul venitului bugetar reprezinta o persoana fizica sau juridica detinatoare a

unor obiecte, implicata in anumite acte sau fapte ori care obtine venituri si, potrivit
legii, are obligatia sa plateasca anumite sume de bani catre bugetele publice cu titlu de
2
Dumitru A. P. Florescu si altii, Impozite indirecte si taxe, Edit. ”universul juridic”, Bucuresti, 2010, pag 9
3
impozit, taxa, contributie, varsamant, prelevare.”3 Termenul de ”subiect” nu este
folosit in reglementari, ”platitor” si ”contribuabil” fiind cele de care fac uzanta legile
si normele de aplicare, iar in ce priveste teoria de specialitate, ”suportatorul” este
conceptul folosit.
In cazul taxelor de consumatie (taxa de valoarea adaugata, accize, etc.), suportatorul este
consumatorul final, si nu producatorul sau comerciantul, care in lege, apar cu titlu de
platitori sau contribuabili.
2. ”Platitorul prezentat prin actele normative are, fara a fi prezentat explicit de legiuitor,
sensul de subiect cu obligatie de plata, in cele mai multe situatii. De regula, potrivit
exprimarilor teoretico–metodologice, platitorul este una si aceeasi persoana cu
subiectul.”4
3. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii.
4. Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.
5. Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului
impozabil.
6. Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.
7. Asieta reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu
fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea materiei
impozabile si determinarea impozitului datorat statului.
8. Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.
1.2. Programarea controlului fiscal
Obligatiile agentilor economici, persoanelor fizice, romane si straine de a depune la

autoritatile de specialitate, declaratiile fiscale, necesita efectuarea de verificari in ceea ce
priveste veridicitatea celor declarate cu cele inscrise sau nu in declaratiile fiscale.
Supuse controlului, in cazul nostru, sunt impozitele indirecte, iar selectarea
contribuabililor de face dupa anumite criterii:
1. Criterii materiale:
- constatarile controlului anterior
- indicii de evaziune
2. Criterii fiscale:
- depunerea declaratiei
3
Gabriel Stefura, Proces bugetar public, Edit. ”Universitatii Al. I. Cuza”, Iasi, 2007, pag. 65
4
Gabriel Stefura, Proces bugetar public, Edit. ”Universitatii Al. I. Cuza”, Iasi, 2007, pag. 66-67
4
- plata obligatiilor fiscale
- cereri de rambursare
3. Criterii privind egalitatea in fata legii:
- stimularea confirmarii voluntare
o Contribuabilii sa fie constienti ca ar putea deveni, in orice moment, subiecti ai
controlului fiscal
4. Criterii generale prioritare de selectare, elaborate la nivel central, cu posibilitatea
ierarhizarii si completarii la nivel local.
5. Categoriile de contribuabili:
- Mari
o Se controleaza anual
- Mijlocii si mici
o Se selecteaza aleatoriu, intr-un procent posibil fata de numarul total existent,
avandu-se in vedere contribuabilii la care:
 Cu ocazia controlului anterior s-au constatat deficiente in aplicarea
legislatiei fiscale
 In baza unor informatii de la terti sau a unor nereguli depistate in
declaratiile fiscale sunt suspectati de evaziune fiscala.
6. Restul contribuabililor mijlocii si mici, in raport de capaciatea de control ramasa, se
selcteaza pe baza de criterii specifice, si anume contribuabilii:
- care sistematic nu depun declaratiile fiscale
- in ale caror declaratii fiscale au fost constatate sistematic deficiente si/sau
neconcordante
- care inregistreaza sistematic pierderi
- care se afla in perioada de scutire de plata a impozitului pe profit, in perioada imediat
urmatoare expirarii acesteia
- care au beneficiat de inlesniri la plata impozitelor si taxelor, dar nu respecta conditiile
legale
- rau platnici
7. Criteriile specifice se coroboreaza cu urmatoarele criterii generale:
- frecventa organului fiscal la contribuabili
- cuprinderea in control a tuturor categoriilor socio-profesionale si a tuturor domeniilor
de activitate
5
- asigurarea controlului pe intreg teritoriul, conform competentei teritoriale.
Metode moderne si eficiente de selectare a contribuabililor pentru control:

1. evaluarea riscului de evaziune fiscala
2. selectarea aleatorie a unui esantion reprezentativ dintre contribuabili, urmata de
controlul esantionului(control pe documente sau control la sediul contribuabilului)
3. studiul rezultatelor activitatii normale de control
4. analiza informatiilor din declaratiile fiscale
5. analiza financiara
6. anticiparea riscului
7. selectarea automata – bazata pe sistemul informatic si pe cooperare intre expertii din
domeniul controlului fiscal si din cel al tehnologiei informatiei.
Programarea controlului fiscal5 se face in functie de marimea contribuabililor, domeniul

de activitate si gradul de pregatire - experienta al inspectorilor. Contribuabilii mari se
controleaza anual, in timp ce cei mici si mijlocii se controleaza la intervale mai mari de un an.
Programarea se elaboreaza anual, cu defalcare pe trimestre si pe inspectori, iar in cazul
alocarii pe cel din urma criteriu, se decide pe plan local, in functie de complexitatea
controlului si de numarul si experienta inspectorilor, avandu-se in vedere ca un inspector sa
nu efectueze control de doua ori consecutiv la acelasi contribuabil.
Proiectul programului de control fiscal al anului urmator se elaboreaza de fiecare unitate
fiscala cu atributii de control, avand in vedere contribuabilii existenti pe raza teritoriala
respectiva, criteriile de selectare a acestora si capacitatea de control disponibila. Acesta se
analizeaza, pana la data de 1 noiembrie a anului curent, de catre conducerea unitatii fiscale si
se inainteaza, spre avizare, pana la 15 noiembrie a fiecarui an, directorului Directiei de control
fiscal din cadrul Directiei generale a finantelor publice judetene, apoi se aproba de directorul
Directiei de control fiscal.
Pe baza programului anual aprobat, conducatorul fiecarei unitati teritoriale titulare de
program intocmeste subprograme trimestriale si lunare, pe structuri(servicii, birouri,
compartimente) si pe inspectori.
Alocarea numarului de inspectori se face avandu-se in vedere numarul inspectorilor
existenti, experienta inspectorilor, categoria contribuabilului care urmeaza sa fie controlat si
complexitatea actiunii de control.
5
Mircea Boulescu si altii, ”controlul fiscal si auditul financiar-fiscal”, editura CECCAR, Bucuresti, 2003, pag 61
6
In ceea ce priveste subprogramele trimestriale si lunare ale fiecarui inspector, acestea
cuprind denumirea contribuabililor care i-au fost repartizati pentru efectuarea controlului,
perioada programata pentru controlul fiecarui contribuabil, durata programata de desfasurare a
fiecarui control si obiectivele controlului(de fond, tematic).
Programul anual de control fiscal cuprinde:
- denumirea contribuabilului:
o date de identificare
o adresa completa
o codul fiscal
- perioada in care se programeaza controlul
- durata programata a actiunii de control
o exprimata in zile-om, avandu-se in vedere:
 complexitatea actiunii de control
 perioada ce urmeaza sa fie controlata
 inspectorii disponibili si experienta acestora
 gradul de risc fiscal prezentat de contribuabil si al informatiilor
generale despre acesta
o fondul total de timp al personalului fiscal cu atributii de control se repartizeaza
astfel:
 70% pentru acoperirea totalului duratelor programate ale actiunilor de
control fiscal
 30% din fondul total de timp reprezinta rezerva care se utilizeaza, in
functie de situatia locala specifica, pentru controlul contribuabililor, in
cazul:
 Unor obiective de control primite de la organul central sau
organul ierarhic superior
 Solutionarii cererilor care implica actiuni de control
o Solutionare obiectiuni, contestatii, plangeri
o Inlesniri la plata impozitelor si taxelor
o Restituiri de impozite si taxe
o Rambursari de taxa pe valoarea adaugata
 Cererii de radiere din Registrul comertului
7
 Colaborarii cu alte organe cu atributii in domeniul controlului
fiscal.
1.3. Metodologia de exercitare a controlului fiscal
Metodologia de exercitare a controlului financiar reprezintă modul de cercetare şi

acţiune, procedeele de control în vederea prevenirii, constatării şi înlăturării pagubelor din
avutul public sau privat.6
Controlul financiar se exercită la orice nivel de gestiune şi se desfăşoară în patru etape
importante (fig. 1):
 stabilirea standardelor, normelor, obiectivelor;
 măsurarea realizărilor;
 compararea realizărilor cu obiectivele prestabilite în etapa I şi determinarea abaterilor;
 luarea de măsuri pentru corectarea deviaţiei.7
Procesul controlului financiar poate fi reprezentat astfel (fig. 1):
Din punct de vedere al metodologiei, controlul financiar reprezinta un proces de

cunoastere ce se identifica printr-o desfasurare logica a unor momente esentiale:
 cunoaşterea situaţiei stabilite, considerată ca bază de referinţă (comparaţie);
6
Sorin Mihaescu, ”Controlul financiar si auditul public intern”, suport de curs, pag 24-28
7
Idem 6
8
 cunoaşterea situaţiei reale;
 determinarea abaterilor (prin confruntarea situaţiei reale cu cea stabilită);
 formularea unor concluzii, sugestii, propuneri şi măsuri.8
Cel mai important moment al intregului proces este reprezentat de comparaţie, întrucât
orice operaţiune sau activitate economico-financiară se examineaza în raport cu un criteriu
considerat ca o bază de comparaţie, facand posibila exprimarea unor concluzii.
Criteriile de comparaţie alese determină în ultimă instanţă şi natura comparaţiei ca suport
al controlului financiar.9 Astfel, se pot delimita:
 comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit (previziuni, prognoze, sarcini, norme,
prevederi legale, standarde etc.);
 comparaţii cu caracter special (cele care au în vedere variante de eficienţă a unor
măsuri, programe sau soluţii tehnico-economice vizând alegerea celei optime);
 comparaţii în timp (activitatea programată sau efectivă din perioada controlată cu cea
din perioade precedente).
Comparaţia de control prezintă aspecte specifice în funcţie de natura operaţiunilor şi
activităţilor economico-financiare supuse verificării, de metodologia de calcul şi sistemul de
evidenţă.
Pentru ca activitatea de control financiar să fie eficientă, operaţiunile comparate în timpul
verificării trebuie să fie omogene, calculate şi exprimate după o metodologie unitară. Spre
exemplu, în compararea indicatorilor de volum, cantităţile sunt variabile, însă forma de
exprimare este aceeaşi: preţuri comparabile, unităţi de timp convenţionale etc. În comparaţia
indicatorilor calitativi (costuri, rentabilitate etc.) indicatorii de volum sunt aceeaşi (volumul
producţiei), iar cheltuielile diferite. În compararea indicatorilor cantitativi şi calitativi ce
cuprind mai multe produse sau lucrări, se are în vedere şi eventuala modificare a structurii.10
Privită ca un proces structurat pe momentele enunţate, metodologia de control presupune
o filieră adecvată de cercetare şi acţiune, care într-o succesiune logică, se prezintă astfel:
 formularea obiectivelor controlului;
 stabilirea formelor de control şi a organismelor competente să efectueze verificarea
asupra obiectivelor stabilite;
 identificarea surselor de informare pentru control (documente primare, evidenţe
tehnico-operative şi contabile, alte documente);
8
Idem 7
9
Idem 7
10
Idem7
9
 aplicarea procedeelor şi modalităţilor (tehnicilor) de control cu ajutorul cărora se
realizează cunoaşterea activităţii verificate;
 întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările;
 modalităţile concrete de finalizare a acţiunii de control;
 măsurarea eficienţei controlului vizând prevenirea şi înlăturarea abaterilor,
deficienţelor şi lipsurilor.11
Exercitarea controlului fiscal presupune un anumit mod de actiune, de cercetare si de
examinare in vederea stabilirii imaginii fidele cu privire la declararea, calcularea si plata
obligatiilor fiscale.12
Etapele desfasurarii actiunii de control fiscal se prezinta conform succesiunii logice
amintite mai sus, astfel:
1. Pregatirea controlului fiscal se manifesta colectand datele si informatiile cu privire la
contribuabil si la activitatea desfasurata de acesta, date ce pot fi obtinute cercetarea:
- dosarului fiscal al contribuabilului si a altor documente aflate la dispozitie
- compartimentelor, care prisma atributiilor ce le indeplinesc, pun la dispozitie informatii
cu privire la situatia fiscala a contribuabilului(urmarire, trezorerie, bilanturi)
- actelor de infiintare a contribuabilului si a declaratiei de inregistrare ca platitor de
impozite si taxe. Din aceste acte, se colecteaza date de indentificare ale contribuabilului supus
controlului, ca de exemplu: denumirea, numarul de inregistrare la Registrul comertului, codul
fiscal, adresa sediului entitatii economice, datele cu privire la forma de proprietate, obiectul
de activitate, conturile bancilor, administrator
- declaratiilor fiscale existente la dosarul fiscal. Pe baza informatiilor din declaratiile
fiscale si a celor din celelalte compartimente, inspectorul stabileste daca au fost depuse toate
declaratiile conform legislatiei fiscale actuale, daca patrimoniul a suferit modificari
consistente bruste si daca exista plati restante
- raportului incheiat in urma controlului fiscal incheiat anterior. Din acesta se colecteaza
informatii cu privire la neregulile constate si masurile dispuse la controlul anterior
- rapoartelor privind controlul efectuat la contribuabilii care au legaturi de afaceri cu
contribuabilul ce urmeaza a fi controlat si la cei ce desfasoara activitati similare.13
11
Idem 7
12
Mircea Boulescu si altii,”Controlul fiscal si auditul financiar-fiscal”, Edit. CECCAR, Bucuresti, 2003, pag 68
13
Mircea Boulescu si altii,”Controlul fiscal si auditul financiar-fiscal”, Edit. CECCAR, Bucuresti, 2003, pag 69
10
2. Instiintarea contribuabilului ce urmeaza a fi suspus controlului fiscal reprezinta
ce-a de-a doua etapa a actiunilor de inspectie fiscala si se realizeaza prin transmiterea unui
aviz de inspectie fiscala.
Avizul de inspectie fiscala trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu: temeiul juridic al
inspectiei fiscale; data la care incepe inspectia fiscala; obligatiile fiscale si periodice ce
urmeaza a fi suspuse controlului fiscal; posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a
controlului fiscal.
Acest aviz se comunica in scris cu 30 de zile inainte de inceperea controlului fiscal
pentru contribuabilii mari si cu 15 zile inainte pentru cealalta categorie de contribuabili.
Amanarea datei de incepere a controlului fiscal se poate face o singura data, in termen
de 15 zile de la primirea avizului de inspectie fiscala, pentru motive intemeiate si justificate si
pentru o perioada maxima de 30 de zile.
In cazul in care contribuabilul solicita actiunea de control fiscal, alte institutii o solicita
sau daca controlul are un caracte inopinat, avizul de verificare nu mai este necesar.
3. Cea de-a treia etapa o reprezinta inceperea inspectiei fiscale, care debuteaza prin
prezentarea la contribuabil, in baza unui ordin de deplasare(imputerniciri) emis de catre
conducatorul unitatii fiscale competente sa efectueze inspectia fiscala.
Imputernicirea trebuie sa contina:
 denumirea unitatii fiscale care a dispus efectuarea controlului fiscal
 datele de identificare ale inspectorilor care urmeaza sa efectueze inspectia
fiscala: numele, prenumele si numarul legitimatiei de serviciu
 datele de identificare ale contribuabilului care urmeaza a fi verificat:
denumire, cod fiscal, adresa
 data inceperii controlului fiscal
 semnatura conducatorului si stampila unitatii fiscale
Controlul fiscal se desfasoara in spatiul de lucru al contribuabilului, iar daca acesta nu
detine un spatiu adecvat, atunci, actiunea se va desfasura la sediul organului fiscal sau in orice
alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
Inspectia fiscala se deruleaza, de regula, in timpul programului de lucru al
contribuabilului si se poate prelungi in afara acestuia, numai cu acordul scris al subiectului
impozabil si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.
Actiunea de control fiscal se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit si pentru
fiecare perioada suspusa impozitarii.
11
Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani.
Acesta curge de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala.
In cazul savarsirii unor fapte prevazute de legea penala, dreptul de a stabili obligatii fiscale se
prescrie in termen de 10 ani.14
Aceasta actiune de control exercitat de organele fiscale trebuie sa se deruleze in asa fel
incat activitatea curenta a contribuabililor sa fie cat mai putin perturbata, iar timpul afectat
inspectiei fiscale sa fie gestionat in mod eficient.
Inceperea controlului fiscal trebuie sa fie consemnata obligatoriu de organele fiscale in
registrul unic de control.
In timpul desfasurarii inspectiei fiscale, organele de control vor proceda la:
 examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului
 verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri
impozabile, iar in urma acesteia se va incheia un proces-verbal care va
cuprinde:
- data si locul unde este incheiat
- numele, prenumele, calitatea si denumirea organului fiscal din care face parte
functionarul public
- motivul pentru care s-a incheiat cercetarea
- constatarile organului fiscal
- sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale celorlate persoane intersate
- semnatura organului fiscal si a contribuabilului.
 verificarea concordantei dintre datele inscrise in declaratiile fiscale cu
cele inscrise in evidenta contabila a contribuabilului
 verificarea actelor, inscrisurilor, registrelor, evidentelor contabile,
documentelor de afaceri, precum si a oricaror inscrisuri relevante pentru
stabilirea starii de fapt fiscale, acestea constituind mijloace de proba la
stabilirea bazei de impunere. Mijloacele de proba trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie legale; sa nu tinda la dovedirea
unor fapte imposibile; sa aiba legatura cu raportul juridic fiscal al carui
subiect este contribuabilul; sa se refere la imprejurari care sunt de natura
sa duca la clarificarea situatiei de fapt fiscale a contribuabilului.
 solicitarea de explicatii scrise
 solicitarea de informatii de la terti
14
L. Tatu si altii, ”Fiscalitate. De la lege la practica”, (VII), Edit. C. H. Beck, Bucuresti, 2010, pag 257
12
 efectuarea de investigatii fiscale
 solicitarea de expertize intocmite de experti autorizati ori de cate ori
considera necesar
 stabilirea de diferente de obligatii de plata si calcularea accesoriilor
aferente.
 estimarea bazei de impunere in situatia in care organul fiscal nu poate
determina marimea acesteia.
 aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale
 dispunerea masurilor asiguratorii.
La incheierea controlului fiscal, organul fiscal are obligatia de a purta o discutie finala
cu contribuabilul in ceea ce priveste constatarile si efectele lor fiscale, iar contribuabilul are
obligatia de a declara pe propria raspundere ca au fost puse la dispozitie toate documentele si
informatiile relevante pentru inspectia fiscala.
In situatia in care contribuabilul este de acord partial sau total cu diferentele fiscale
stabilite, care determina majorarea bazei de impunere, se va solicita acestuia un acord in scris.
Prin semnarea acordului, contribuabilul isi manifesta obligatia de a nu mai contesta ulterior
decizia de impunere emisa si va recunoaste ca sarcinile fiscale sunt corect stabilite asupra sa.
Daca la discutia finala contribuabilul nu este de acord cu constatarile inspectiei fiscale,
acesta va prezenta in scris punctul sau de vedere cu privire la diferentele de impozit, taxa si
contributie pe care nu le accepta.
In raportul de inspectie fiscala sau in procesul-verbal va fi consemnat rezultatul
inspectiei fiscale.
Procesul-verbal este un act bilateral si se incheie cu ocazia: constatarii de fapte ce ar
putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala;
inspectiilor fiscale efectuate la solicitarea autoritatilor publice; inspectiilor fiscale realizate
prin controale inopinate si incrucisate.15
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de catre cel care il incheie, de catre
persoana la care se refera, precum si de catre martori daca este cazul, iar daca vreuna dintre
acestea nu poate sau refuza sa semneze, se va face mentiune despre aceasta.
Acest act nu constituie titlu de creanta si nu poate fi atacat de catre contribuabil,
conform procedurii. Procesul-verbal prin care se modifica baza de impunere a
contribuabilului va sta la baza emiterii deciziei de impunere.
15
13
Raportul de inspectie fiscala se incheie in toate cazurile, in afara celor in care se
incheie proces-verbal si este un act unilateral care cuprinde:
- datele de identificare ale contribuabilului
- numele/prenumele, functia organelor de inspectie fiscala
- perioadele supuse controlului pe fiecare obligatie fiscala
- perioada in care s-a efectuat inspectia fiscala
- fundamentarea de drept si de fapt a constatarilor
- sinteza rezultatelor pe fiecare obligatie si an fiscal
- date privind discutia finala si punctul de vedere al contribuabilului cu privire la
constatarile controlului
- masurile propuse de inspector pentru indreptarea abaterilor cu intrarea in
legalitate
- persoanele raspunzatoare pentru deficientele constate si sanctiunile
contraventionale aplicate
- masurile asiguratorii asupra bunurilor mobile/imobile, proprietatea
contribuabilului si veniturile acestuia.
Procesul-verbal si raportul privind rezultatele inspectiei fiscale trebuie redactat astfel
incat acesta sa poata fi citit independent de alte documente si sa nu dea posibilitatea mai
multor interpretari16.
Constatarile inscrise in cele 2 tipuri de documente, trebuie sa fie bazate pe date si
documnete expuse clar si precis, cu privire la modul de stabilire si calculare a obligatiei
fiscale, precizandu-se actele normative incalcate, consecintele fiscale, diferentele de impozit
stabilite, contraventiile constatate. Pentru fiecare abatere precizata se vor mentiona persoanele
care nu au respectat prevederile legale si functiile acestora.
Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre inspectorii care au efectuat
controlul, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu si se aproba de conducatorul organelor
de control fiscal.
Acest document nu constituie titlu de creanta, nu poate fi atacat de catre contribuabili
si serveste intocmirii deciziei de impunere.
Decizia de impunere se emite numai forma scrisa de catre organul fiscal competent
teritorial si cuprinde urmatoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a
fost emisa si data la care isi produce efectele; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de
fapt; temeiul de drept; numele si semnatura persoanelor imputernicite, potrivit legii; stampila
16
14
organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat; termenul de depunere al contestatiei si
organul de solutionare competent; mentiuni privind audierea contribuabilului.17
Aceasta poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, la
organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contribuabilii sunt
inregistrati ca platitori de impozite si taxe pentru sume mai mici de 5 miliarde de lei, iar
pentru sume ce depasesc acest prag, contestatiile vor fi solutionate de catre organele
competente constituite la nivel central.
Cap 2. Controlul in procesul de constatare, incasare si urmarire a creantelor fiscale din

impozitele indirecte
2.1. Controlul fiscal privind constatarea impozitelor indirecte
17
15
Controlul fiscal este implicat in toate etapele si momentele derularii procedurii fiscale.
In etapa constatarii veniturilor si bunurilor impozabile, organele fiscale isi propun verificarea
conformitatii informatiilor privind corectitudinea determinarii obligatiilor fiscale, iar atunci
cand constata abateri, stabilesc situatia reala.18
Pentru a putea stabili situatiile reale, sunt folosite metode si tehnici potrivite fiecarui
venit bugetar, cunoscute ca metode de abordare directa si metode de abordare indirecta.
2.1.1. Metode de abordare directa a constatarii impozitelor indirecte
Metoda de abordare directa este considerata de catre organele fiscale o metoda clasica
si se realizeaza pe baza verificarii datelor contabile in vederea stabilirii modului in care
contribuabilul supus controlului inregistreaza si plateste impozitele si taxele datorate
bugetului de stat.
Cu privire la realizarea acestei actiuni, contribuabilul va pune la dispozitia organului
fiscal, spre verificare, registrele de contabilitate, mai precis registrul-jurnal, registrul-inventar
si cartea mare.
Pentru verificarea patrimoniului la un moment dat, la sfarsitul unui exercitiu financiar,
precum si in vederea stabilirii si regularizarii obligatiilor fiscale anuale ale agentilor
economici, organele fiscale au ca instrumemnte de lucru bilantul contabil si anexele acestuia,
in special contul de profit si pierdere.
”Constatarea obiectelor de venit bugetar in cazul impozitelor indirecte se efectueaza
exclusiv in contextul verificarii intreprinse de organele fiscale asupra conformitatii calculului
acestora. La impozitele pe spectacole se verifica incasarile banesti potrivit cu evidentele
existente. La taxa pe valoarea adaugata sunt verificate jurnalele de vanzari, cele de
cumparaturi plus facturile care au stat la baza inscrierii in acestea, daca este cazul.”19
2.1.2. Metode de abordare indirecta a constatarii si stabilirii impozitelor indirecte
Abordarea indirecta este o metoda utilizata de catre organele fiscale atunci cand
contribuabilii nu isi indeplinesc obligatiile cu caracter fiscal, si anume:
- nu declara veniturile impozabile
18
Sorin V. Mihaescu,”Controlul fiscal”, Edit. Sedcom Libris, Iasi, 2002, pag. 74
19
Gabriel Stefura,”Proces bugetar public”, Edit. ”Universitatii Al. I. Cuza”, Iasi, 2007, pag. 127
16
- depun declaratiile incomplete sau incorecte
- nu detin evidente sau acestea nu sunt conduse potrivit legii
- nu calculeaza impozitele si taxele datorate statului in concordanta cu prevederile
legale.
Cazurile enumerate au fost avute in vedere de legiuitor, care a creat, in acest sens, un
instrument esential al activitatii de control, cu ajutorul caruia organele fiscale pot stabili din
oficiu cuantumul impozitelor si taxelor datorate de contribuabil.20
Lipsa unor elemente concrete in evidente, care sa-i permita organului fiscal o
verificare prin abordarea directa in vederea determinarii veniturilor impozabile, il constrang
pe inspectorul fiscal sa se orienteze catre abordarea indirecta pentru reconstituirea bazei
impozabile si a obligatiilor fiscale ale contribuabilului, abordare ce va tine seama de lipsa
elementelor ce se iau in considerare atunci cand o situatie se evalueaza prin metodele de
abordare directa.
Poarta denumirea de metode indirecte, deoarece inspectorii folosesc, pentru
determinarea veniturilor, date si informatii specifice care nu se regasesc in evidentele
contabile.
Aceste metode sunt folosite in diverse situatii, cum ar fi:
- documentele contribuabilului sunt incomplete si contabilitatea nu reflecta situatia
reala
- vanzarile declarate nu reflecta un anumit standard de viata al contribuabilului
- vanzarile declarate nu corespund cu domeniul de activitate al societatii comerciale
- contribuabilul declara frecvent pierderi sau venituri diminuate substantial pentru o
perioada insemnata de timp
- activele financiare declarate operationale ale societatii comerciale
- cele mai multe operatiuni de afaceri sunt efectuate prin tranzactii in numerar.
Metodele indirecte utilizate in activitatea de control fiscal determina colectarea unor
informatii necesare din surse variate pentru a constata daca cheltuielile si cresterea activelor
depasesc veniturile declarate.
2.1.2.1. Metoda estimarii si comparatiei
20
17
Estimarea si comparatia trebuie sa fie tratate impreuna, in cadrul aceleiasi metode,
deoarece intre acestea exista un raport de interconditionare, motiv pentru care nu pot fi
separate una de alta.
Estimarea consta in evaluarea din oficiu de catre inspectorul care realizeaza controlul
fiscal a cifrei de afaceri, a veniturilor si cheltuielilor impozabile realizate de catre
contribuabil. In vederea estimarii acestor elemente sunt stabilite urmatoarele obiective:
1. stabilirea conditiilor specifice de exercitare a activitatii
2. stilul de viata al contribuabilului
3. alte indicii.
1. Stabilirea conditiilor specifice de exercitare a activitatii
Determinarea veniturilor impozabile prin folosirea estimarii va tine seama de

conditiile specifice de exercitare a activitatii si de elementele exterioare vizibile, referitoare la
stilul de viata al contribuabilului.
La stabilirea conditiilor specifice de exercitare a activitatii agentului economic supus
controlului, pe care inspectorul fiscal trebuie sa le aiba in vedere la determinarea veniturilor
impozabile, se vor avea in vedere o serie de elemente, cum ar fi:
 Pentru profesiile libere, autorizate in mod indiviadual sau in diverse forme de
asociere, se va tine seara de specialitatea profesiei, de vechimea instalatiilor din
dotare, de clientela, de felul serviciilor prestate, de onorariile incasate, de timpul
folosirii pentru practica particulara a profesiei, de numarul salariatilor.
 Pentru comercianti, se vor lua in considerare numarul de aprovizionari
saptamanale sau lunare si implicit de cantitatea acestora, numarul clientilor,
pretul de vanzare, numarul de salariati, etc.
 Pentru toti contribuabilii se va tine seama de numarul persoanelor aflate in
intretinere si de cheltuielile implicate in aceasta.
2. Stilul de viata al contribuabilului
Pentru a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale, o parte dintre contribuabili nu

inregistreaza toate veniturile obtinute din afaceri in registre, insa aceste venituri se regasesc de
regula in conturile bancare sau in numerarul utilizat pentru satisfacerea unor nevoi de natura
personala, creindu-si un stil de viata luxos.
18
Informatiile cu privire la acest din urma aspect contribuie la identificarea de catre
inspectorul fiscal a persoanelor ce au savarsit fraudele. De asemenea inspectorul va solicita
informatii privind persoanele care au acces la activele unitatii comerciale.
3. Alte indicii
Aceasta metoda de detrminare a sarcinii fiscale ii impune inspectorului sa tina seama

si de indiciile care rezulta din declaratia de impunere, daca este cazul, evidentele si
documentele prezentate de contribuabil, chiar daca acestea nu sunt complete, constatarile
organului fiscal in timpul inspectiei, estimarea veniturilor impozabile implicand folosirea
comparatiei, intrucat organul de control va utiliza un etalon de orientare.
Astfel, daca pentru un contribuabil s-a putut stabili venitul impozabil, atunci cazul sau
va deveni etalon la stabilirea impozitului pentru celelalte cazuri din aceeasi arie de activitate,
luand in considerare atat asemanarile cat si deosebirile dintre cazuri.
Comparatia nu poate fi folosita decat la impunerea contribuabililor din aceeasi bransa,
care exercita activitatea in conditii asemanatoare si care realizeaza venituri aproximativ egale,
iar elementele de diferentiere intre cazurile comparate sunt de minima importanta.21
Inspectorul fiscal isi va canaliza evaluarea asupra declaratiilor fiscale anterioare si a
celei curente pentru a determina cresterea procentuala si dinamica platilor catre unitatea
fiscala.
In cazul in care contribuabilul a declarat in mod frecvent pierderi, inspectorul al putea
fi directionat catre convingerea de a nu fi fost declarate toate vanzarile efectuate de catre cel
suspus controlului fiscal.
Un alt indiciu il reprezinta contractele cu furnizorii si clientii si modul lor de derulare,
elemente ce furnizeaza informatii cu privire la istoria financiara a afacerii.
Toate aceste informatii colectate trebuie completate cu datele adunate in timpul
interviului cu contribuabilul si cu observatiile din timpul controlului cu privire la sediul
afacerii si inregistrarile prezentate, in cazul in care acestea exista.
Reconstituirea situatiei financiare existente, imprumuturile contractate si ratele de
rambursare, si cunoasterea sursei numerarului aflat in posesia contribuabilului, sunt esentiale
pentru determinarea veniturilor impozabile.
2.1.2.2. Metoda tranzactiilor cu numerar

21
19
Aceasta metoda mai poarta denumirea de ”metoda contului T al numerarului” si poate
fi utilizata in cazul in care evidentele contabile prezentate de contribuabil nu reflecta in mod
clar sau complet veniturile obtinute in urma desfasurarii unei activitati economice.
Metoda poate fi aplicata atunci cand: inregistrarile contabile sunt piedute, furate sau
distruse; in registrele contabile se identifica o serie de neregularitati; intre venitul declarat si
cheltuielile cu personalul exista discrepante.
Baza de calcul a acestei metode consta in reconstituirea, pe baza declaratiilor si a altor
documente, a contului de numerar, in care cheltuielile se reflecta in credit, iar veniturile in
debit. Atunci cand totalul creditului depaseste totalul debitului, putem considera ca situatia
identificata este una in care venitul impozabil este subevaluat.
Metoda ia in considerare toate tranzactiile care afecteaza numerarul, formula utiliza in
cazul acestei metode fiind:
Total cheltuieli(credit) > Total venituri(debit) => Venit subevaluat

Categoriile si sursele de venit din debit si elementele din creditul contului in numerar
sunt cuprinse in urmatorul tabel, mentionand ca la efectuarea controlului sunt luate in
considerare numai articolele care reprezinta intrari si iesiri de numerar, transferate catre sau de
la contribuabil, ori folosite de acesta.
Contul in numerar T
Surse de venit(debit) Cheltuieli(credit)
Incasari din salarii potrivit declaratiilor Cheltuieli de afaceri (exclusiv devalorizarea)
fiscale(salarii brute)
Incasari din inchiriei Cheltuieli chirii
Venituri diverse Cheltuieli personale
Venituri din dobanzi si dividende Cumpararea de bunuri
Numerar aflat in posesia contribuabilului(la Numerar in banci(la sfarsitul anului)
inceputul anului)
Numerar in banci(la inceputul anului) Rate la imprumuturi
Imprumuturi Avantaje primite(la sfarsitul anului)
Avantaje primite(la inceputul anului)
Avantaje platite(la sfarsitul anului)
Venit subevaluat
20
Din tabel putem observa ca sunt luate in considerare avantajele primite dar si cele
platite ale contribuabilului, in vederea stabilirii bazei de impozitare.
Avantajele primite primite reprezinta o sursa a numerarului si de aceea, sunt tratate la
fel cu numerarul propriu-zis. Soldul initial al acestor avantaje este inregistrat in debitul
contului T al numerarului, iar soldul final, in creditul contului.22
Avantajele platite reprezinta reversul celor primite de catre contribuabili. Soldul final
al acestora este inregistrat in debit, deoarece constituie cheltuieli deduse, dar neplatite. In
schimb, soldul initial al avantajelor platite reprezinta un credit, deoarece constitutie plati in
numerar, chiar daca cheltuielile au fost deduse in anul precedent.23
Cand stilul de viata al contribuabilului antreneaza cheltuieli mai mari decat veniturile
declarate, inspectorul fiscal trebuie sa analizeze corectitudinea celor declarate si sa determine
suma reala a veniturilor.
Daca elementele din debit sunt considerabil mai mari decat cele din credit, actiunea de
de control se va declansa cu scopul determinarii cauzei discrepantei constatate, si anume:
existenta unei erori in evidentele contribuabilului; incercarea contribuabilului de a subevalua
cheltuielile, astfel incat sa nu se observe subevaluarea consistenta a venitului impozabil.
In acest moment, cheltuielile in scop personal ale contribuabilului pot fi estimate de
catre inspectorul fiscal, inainte ca acesta sa ia contact cu contribuabilul. Datorita faptului ca
este doar o estimare, inspectorul nu o poate folosi pentru a corecta calculul venitului. Insa,
estimarea facuta ii poate indica inspectorului fiscal o posibila subevaluare a venitului.
Scopul interviului luat de inspector contribuabilului este de a deveni familiar cu
situatia financiara de ansamblu a acestuia: mosteniri, alte surse de venit, precum si cheltuielile
personale privind stilul de viata al contribuabilului.24
In urma interviului, inspectorul fiscal ar trebui sa poata emite judecati cu privire la
existenta termenului de comparatie intre venitul impozabil declarat si situatia financiara a
contribuabilului.
Numerarul aflat in posesia contribuabilului este un activ dificil de verificat, iar prin
prisma acestui fapt, contribuabilii poarta deseori discutii in contradictoriu privind suma de
bani aflata in posesie, putand sustine ca aceasta provine din economii din anii fiscali anteriori,
ori poate pretinde ca banii au fost ascunsi si ca numai el stia de existenta lor.
22
23
Idem 22
24
Idem 22, pag 84
21
Inspectorul fiscal trebuie sa tina seama de toate explicatiile date de contribuabil, insa
acesta trebuie sa stabileasca sursa si utilizarea numerarului si sa accepte sau sa respinga
motivatiile contribuabilului.
Informatiile pe care inspectorul fiscal trebuie sa le obtina, pentru a determina
excatitatea si corectitudinea acestor evaluari, sunt urmatoarele:
 suma in numerar aflata in posesia contribuabilului la sfarsitul fiecarui an,
comparativ cu numerarul detinut in prezent
 cum a fost acumulat numerarul
 unde a fost pastrat numerarul si sub ce denumiri
 cine a avut cunostinta de existenta numerarului aflat in posesia contribuabilului
 cine a calculat numerarul
 cand si unde a fost cheltuit numerarul.
Numerarul aflat in posesia contribuabilului este un punct de plecare al fiecarei metode
indirecte de determinare a venitului impozabil. Sansa de a reconstitui venitul impozabil este
diminuata complet daca acest element nu va fi determinat de la inceput.
2.1.2.3. Metoda depozitelor bancare
Aplicand aceasta metoda, inspectorul fiscal va verifica depozitele bancare si conturile

de economii ale contribuabilului, solicitand ulterior si informatiile cu privire la provenienta
acestora.
Verificarea de catre inspector a depozitelor bancare va acoperi insa venitul nedeclarat
daca depozitele constituie cea mai mare parte a venitului contribuabilului. De aceea, se
impune aplicarea si altor metode pentru determinarea venitului, in situatia in care
contribuabilul utilizeaza venitul nedeclarat pentru cumpararea diverselor bunuri, pentru
efectuarea de plati in contul diferitelor tranzactii sau pentru cheltuieli personale, fara a depune
mai intai numerarul la banca.25
Aceasta metoda este folosita, de obicei, in cazul in care venitul declarat este constituit
din sume de bani pe care contribuabilul le depune la banca, iar platile pe care le efectueaza
sunt intermediate prin cecuri.
Eficienta acestei metode se manifesta in cazul verificarii incasarilor, daca:â
 registrele contribuabilului nu sunt disponibile din diverse motive
 evidentele sunt incomplete si nu reflecta incasarile reale
25
Idem 22, pag 86
22
 contribuabilul ofera informatii privind depozitele bancare in declaratia de
impozit
Formula acestei metode este:
Total depozite
Plus: Cheltuieli in numerar
Egal: Total incasari
Minus: Total depozite si articole neimpozabile
Egal: Venit brut corectat
Minus: Venit brut conform declaratiei
Rezulta: Subdeclararea venitului brut
Chiar daca contribuabilul declara cheltuieli mai mari decat cele reale, acesta metoda va
evidentia venitul suplimentar ce se reflecta in totalul cheltuielilor prea mari declarate.
Scaderea cheltuielilor cu cecurile din suma cheltuielilor declarate va reflecta soldul
cheltuielilor in numerar efectuate de contribuabil. Asadar, pentru efectuarea unor cheltuieli de
dimensiuni mari trebuie ca veniturile sa fie pe masura.
2.1.2.4. Metoda sursei si utilizarii fondurilor
Metoda sursei si utilizarii fondurilor este o metoda indirecta asemanatoare celei

tranzactiilor cu numerar si a contului T al numerarului.
In cazul acestei metode, inspectorul fiscal trebuie sa sa compare sursele veniturilor cu
modul de utilizare al acestora, luand in considerare numai cresterile sau descresterile
elementelor de activ sau pasiv , ale cheltuielilor sau sursele acestora din incasari, pe baza
principiului potrivit caruia orice supliment al elementelor de cheltuieli fata de venituri
reprezinta o subevaluare a venitului impozabil.
Potrivit metodei sursei si utilizarii fondurilor, inspectorul fiscal trebuie sa detalieze
analiza, pentru a stabili sursa modificarilor pentru fiecare cont de activ si de pasiv in mod
23
separat, mai mult decat o arata soldul initial si final al activului si pasivului si diferenta totala
rezultata din calcul.
2.1.2.5. Metoda averii nete
Metoda averii nete poate fi reprezentata sub forma unui bilant, acesta reflectand din
punct de vedere financiar miscarile patrimoniale ale contribuabilului. Daca elementele active
sunt diminuate cu elementele pasive, se obtine un rezultat ce reprezinta averea neta.
Principiul care sta la baza acestei metode este cel conform caruia cresterea averii nete
a contribuabilului in cursul unui an fiscal, ajustata cu suma elementelor nedeductibile si a
venitului neimpozabil, este rezultatul unui venit neimpozabil.26
Folosirea acestei metode este indicata atunci cand una sau mai multe dintre
urmatoarele conditii sunt indeplinite:
 nu sunt tinute evidente contabile
 evidentele contabile sunt necorespunzatoare sau nu sunt disponibile
 sunt supusi controlului doi sau mai multi ani fiscali
 exista numeroase schimbari ale activului si pasivului in cursul perioadei
examinate.
Inspectorul fiscal urmareste sa identifice o subevaluare a venitului, nu prin analiza
directa a elementelor specifice de venit nedeclarate, si prin marturii sau dovezi de
circumstanta.
2.2. Controlul fiscal privind incasarea impozitelor indirecte
Momentul esential in stingerea creantelor fiscale il reprezinta incasarea impozitelor

indirecte, creante ce pot fi stinse printr-o procedura comuna si proceduri speciale.
In varianta comuna, din perspectiva subiectului impozitului, obligatiile fiscale se
platesc prin manifestarea actului de vointa ce are ca efect juridic stingerea obligatiei fiscale.
Modalitatile speciale de stingere a obligatiilor fiscale sunt reprezentate in practica
financiara sub forme specifice: compensarea, scaderea pentru cauze de insolvabilitate si
disparitie, anularea, prescriptia.
Stingerea obligatiilor fiscale prin compensare este reglementata pentru cazurile in
care exista obligatii reciproce intre bugetul de stat si contribuabili. Aceste situatii pot sa apara
26
Idem 22, pag 97
24
in cazul in care sumele platite de catre contribuabili sunt mai mari decat cele datorate si in
acelasi timp au de platit impozite pentru termene viitoare.
Compensarea pentru persoanele fizice este diferita fata de regiile autonome si
societatile comerciale, acest fapt fiind reglementat astfel de catre legislatia fiscala.
In relatiile cu agentii economici, compensarea este reglementata alternativ cu
restituirea sumelor platite in plus, iar in relatiile cu persoanele fizice, aceasta este admisa ca
mijloc special de lichidare a unor creante fiscale restante, fiind aplicata sunt forma
compensarii obisnuite si a compensarii extinse din oficiu.
Compensarea obisnuita este reglementata pentru recuperarea veniturilor bugetare
neplatite integral sau la termenele legale din sumele incasate de la aceeasi persoana fara baza
legala.
Compensarea extinsa din oficiu se aplica daca in urma compensarii obisnuite se
inregistreaza sume de bani platite in plus si se constata ca aceeasi persoana are restante
fiscale.
Scaderea pentru cauze de insolvabilitate si disparitie se aplica in cazul persoanelor
fizice pe motive de insolvabilitate si disparitie, caz in care se cer investigate cele doua stari.
Daca in urma investigatiilor la domiciliul contribuabilului se ajuge la concluzia ca debitorul
nu are venituri sau bunuri ce nu pot fi recuperate prin executare silita, procedura prevede a se
constata in scris starea de insolvabilitate si la scaderea provizorie a creantelor fiscale, iar daca
situatia contribuabilului persista pana la implinirea termenului de prescriptie, se recurge la
radierea sau scaderea definitiva, cu efect de stingere a obligatiilor fiscale din aceasta cauza.
In caz de disparitie a debitorului, daca in urma lui nu au ramas bunuri ce pot fi
valorificate in vederea recuperarii creantei fiscale, se procedeaza ca in caz de insolvabilitate,
iar cand se ia in considerare starea de deces, daca nu au ramas bunuri ce ar putea intra sub
urmarire, se actioneaza la scaderea definitiva a creantei fiscale.
Stingerea obligatiilor fiscale prin anulare poate fi indeplinita prin forma amnistiei
fiscale sau anularii creantelor fiscale.
Amnistia fiscala este o modalitate speciala de stingere a obligatiilor fiscale cu
manifestare asupra unor categorii de contribuabili care au datorii fata de bugetul de stat si de
la care nu se mai pot recupera creantele fiscale, practic neexistand perspectiva de recuperare
pe fondul politicii fiscale adoptate de stat in privinta debitorilor.
Anularile individuale sunt aprobate de catre Ministerul Finantelor Publice in urma
solicitarii motivate in scris de catre contribuabil, in cazul in care acesta are datorii fata de
bugetul de stat sub forma restantelor fiscale de tipul amenzilor sau majorarilor de intarziere.
25
Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptie vine in completarea celorlalte
modalitati speciale de stingere a obligatiilor fiscale, fiind determinata de persistenta unor stari
e fapt in care datorita imposibilitatii realizarii sau neexercitarii unor drepturi, sa devina
necesara consacrarea acestor stari de fapt prin prescriptia respectivelor drepturi.
2.3. Controlul fiscal privind urmarirea impozitelor indirecte
Neindeplinirea obligatiilor fiscale de catre contribuabili atrage dupa sine, ca ultim

mijloc de recuperare a creantelor fiscale, executarea silita, aceasta fiind o masura
administrativa de constrangere ce antreneaza indeplinirea unor conditii pentru a se declansa
aceasta procedura. Conditiile aduse in atentie sunt:
1. existenta titlului de creanta fiscala

2. incunostiintarea contribuabilului despre creanta fiscala si scadenta ei
3. expirarea termenului legal de plata
Principalul scop al actiunilor de executare silita este acela de stingere a obligatiilor fiscale
ale contribuabilului apeland la constrangere, pentru faptul ca acesta nu-si achita de bunavoie
obligatiile fiscale.
Partile din executarea silita sunt pe de o parte creditorul urmaritor in persoana
organului fiscal titular al creantei fiscale si care administreaza creantele fiscale si debitorul
urmarit in persoana contribuabilului obligat la acoperirea creantei fiscale, sau alta persoana
care devine debitor in conditiile legii.27
Executorii fiscali sunt imputerniciti in fata debitorului prin legitimatia de control fiscal
si delegatia emisa de organul de executare silita, avand obligatia legala de a detine o
legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea atributiilor de serviciu. Cu
privire la aceste atributii, executorii fiscali au dreptul de a intra in orice incinta de afaceri a
debitorului sau in oricare incinta in care acesta isi pastreaza bunurile, in vederea identificarii
bunurilor ce pot fi supuse executarii silite si, de asemenea, pot sa analizeze evidentele
contabile cu scopul identificarii tertilor ce au creante fata de debitor ori ii pastreaza acestuia
bunurile.
Accesul executorului fiscal in locuinta ori in incinta de afaceri, se poate efectua intr-un
interval orar cuprins intre 6 si 20, in orice zi lucratoare.
27
Dumitru Florescu, ”Impozite indirecte si taxe”, Edit. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 592
26
Procedura executarii silite
Declansarea executarii silite se realizeaza dupa transmiterea debitorului de catre

organul fiscal a instiintarii de plata, prin care i se comunica acestuia suma datorata, iar dupa
instiintare au trecut 15 zile de la comunicare. Instiintarea de plata nu reprezinta un document
de executare silita, ci un act premergator declansarii procedurii, si care are ca scop somarea
debitorului de a plati obligatia fiscala in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar
urmand a se incepe executarea silita.
Somatia:
 este insotita de o copie certificata dupa titlul executoriu si cuprinde:
- organul de executare silita emitent
- datele de identificare ale debitorului
- data emiterii
- numarul dosarului de executare
- suma pentru care se incepe executarea silita
- termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca obligatia prevazuta in titlul executoriu
- indicarea consecintelor nerespectarii somatiei
- semnatura si stampila organului de executare
 este obligatorie si se comunica debitorului prin:
o posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire
 la domiciliu sau la sediul debitorului
o executorii bugetari
o prezentarea celui somat si primirea somatiei de catre acesta sub semnatura
 ca urmare a instiintarii prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-
mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea
primirii acestuia.
o publicarea unui anunt in cotidiene locale ori centrale sau in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea IV, in care se mentioneaza ca a fost emisa somatia pe
numele debitorului si ca acesta este invitat sa plateasca in termen de 15 zile
suma datorata.
27
 aceasta procedura de comunicare a somatiei se utilizeaza in cazul in
care debitorii refuza sa primeasca somatia sau se constata lipsa oricarei
persoane la domiciliul sau la sediul declarat al acestora.
 Dovada comunicarii somatiei se inscrie in evidentele organului de executare si se
pastreaza la dosarul de executare.
Procedura executarii silite a creantelor fiscale se realizeaza diferentiat pentru

contribuabilii persoane fizice comparativ cu persoanele juridice.
In cazul persoanelor fizice aceasta cuprinde mai multe procedee tehnice: poprirea,
urmarirea bunurilor mobil, urmarirea bunurilor imobile, fiecare avand particularitati specifice.
Poprirea reprezinta o forma de executare silita indirecta, prin care se valorifica sumele de
bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, urmaribile datorate debitorului
urmarit de catre o terta persoana, creditorul subrogandu-se in mod conditionat si provizoriu in
drepturile acestuia din urma.28
Poprirea cuprinde doua etape principale si consta in: infiintarea si indeplinirea popririi.
Infiintarea popririi reprezinta pornirea acestei executari silite de catre organele fiscale
printr-o adresa scrisa ce se trimite tertei persoane care datoreaza debitorului urmarit sume de
bani din care se poate recupera creanta fiscala restanta.
Poprirea astfel infiintata – fiind executorie in virtutea faptului ca este pornita pe baza unui
titlu de creanta fiscala executoriu, tertul poprit este obligat sa o indeplineasca retinand sumele
de bani necesare din salariu sau alte drepturi banesti cuvenite debitorului urmarit, virandu-le
in contul de venit bugetar indicat prin adresa de infiintare a popririi. Adica, in calitate de terti
popriti pot apare agenti economici, institutii, etc. care retin obligatoriu sume de bani
reprezentand creante fiscale restante, de la angajatii lor carora le platesc salarii sau alte
drepturi asimilate.
Persoana fizica urmarita, dar si tertul poprit au dreptul de a contesta executarea silita prin
poprire, la judecatoria in raza careia isi au domiciliul sau sediul.
La executia silita a creantelor fiscale de la persoanele fizice prin urmarirea bunurilor
mobile se apeleaza atunci cand contribuabilii debitori nu au salarii sau alte drepturi banesti
asupra carora sa se aplice poprirea, dar acesta detine bunuri ce pot fi valorificate pentru a
putea recupera creanta fiscala.
28
T. Pop, ”Valorificarea creantelor prin poprire”, pag 7
28
In acest caz, procedura de executare silita se deruleaza potrivit urmatoarelor etape:
somatia de plata, aplicarea sechestrului, valorificarea bunurilor mobile sechestrate,
recuperarea creantei fiscale.
Organele fiscale in a carora raza domociliaza debitorul si in evidenta carora se afla
inregistrata creanta fiscala restanta de recuperat au competenta in derularea procedurii de
urmarire silita.
Somatia de plata se efectueaza verbal de catre organul fiscal, astentionand astfel in ultima
instanta debitorul pentru a-si achita creantele fiscale restante.
Aplicarea sechestrului consta in identificarea bunurilor mobile ce vor fi retinute si
aplicarea sechestrului legal. Aceasta selectie trebuie sa cuprinda acele bunuri mobile care prin
valorificarea lor pot acoperi creanta fiscala restanta pentru care s-a pornit executarea silita,
consemnandu-se intr-un proces-verbal de sechestru.
In urma aplicarii sechestrului, debitorul mai are un termen de 15 zile in care poate achita
datoria la buget, iar daca nici dupa acest termen nu efectueaza plata, procedura se continua cu
valorificarea bunurilor sechestrate.
Recuperarea creantelor fiscale restante se realizeaza pe seama sumelor de bani obtinuet
din valorificarea bunurilor sechestrate din care se scad cheltuielile antrenate de intreaga
procedura de executarea silita.
Executarea silita a creantelor fiscale de la persoanele fizice prin urmarirea bunurilor
imobile intervine in vederea recuperarii creantelor fiscale de la contribuabilii ce detin in
proprietate astfel de bunuri.
Valorificarea bunurilor mobile sechestrate: prin vanzare directa catre agentii economici,
licitatie publica, etc.
Oricare dintre bunurile imobile aflate in proprietatea contribuabilului pot fi urmarite cu
scopul recuperarii creantelor fiscale, exceptie reprezentand casa de locuit folosita efectiv in
acest scop, cu anexele si terenul aferent.
In acest caz, procedura executarii silite prezinta cateva particularitati cuprinde in
urmatoarele etape:
1. Instiintarea de plata scrisa se intocmeste de catre organul fiscal si cuprinde: date

privind organul fiscal emitent, precizarea titlului de creanta executoriu, date privind
imobilul urmarit, etc.
2. Aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile se face in baza unui proces verbal cu
un continut identic celui prevazut in cazul sechestrului bunurilor mobile
29
3. Valorificarea bunurilor imobile sechestrate se face prin vanzare directa catre regii
autonome, societati comerciale, vanzare prin licitatie publica, ori prin trecerea in
proprietatea statului.
4. Recuperarea creantei fiscale restante se realizeaza pe seama sumelor obtinute din
valorificarea bunurilor imobile sechestrate.
Ca si in cazul bunurilor mobile, contribuabilul are dreptul de a contesta executarea silita,

la organul fiscala in a carui raza teritoriala se afla inregistrata creanta fiscala.
Procedura de contestare se realizeaza ca si in cazul executarii bunurilor mobile.
Executarea silita a creantelor fiscale restante de la debitorii persoane juridice care au
conturi bancare se manifesta prin posibilitatea recuperarii acestor creante din disponibilitatile
ce se concentreaza in conturile bancare.
Organul competent de executare silita intocmeste si depune la banca la care debitorul
urmarit isi are contul, o dispozitie de incasare prin care sumele reprezentand impozite datorate
se vireaza din contul bancar al debitorului in contul de venit bugetar.
Aceasta decontare are caracter obligatoriu pentru unitatea bancara reprezentand intreaga
creanta fiscala restanta, specificandu-si si natura obligatiei fiscale.
2.4. Analiza activitatii de urmarire si colectare a veniturilor la bugetul statului la Administratia

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 86 din 28 august 2003, privind reglementarea unor
masuri in materie finanaciar-fiscala, in luna octombrie 2003 a fost infiintata Agentia Nationala
de Administrate Fiscala, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale.29
Acest organism este o institutie publica cu personalitate juridica si buget propriu,
functionand in subordinea Ministerului Finantelor Publice.
Agentia isi desfasoara activitatea in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor si al
altor venituri bugetare, pentru care este competenta, potrivit legii, prin intermediul
procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, solutionare a contestatiilor si dezvoltarea
unor relatii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenta.
29
Ionel Bostan, ”Controlul financiar al afacerilor”, Edit. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 31
30
ANAF este responsabila atat la nivel central cat si la nivel teritorial, fiind condusa de
un presedinte, trei vicepresedinti – care coordoneaza activitatea de administrare, control fiscal
si vama si un comisar general – seful Garzii Financiare.
Agentia este organizata sub forma de retea: un aparat central si structuri teritoriale.
Administratia fiscala este compusa din 21 de directii centrale (nivelul 1), 42 de DGFP-uri
(nivelul 2), 41 administratii ale finantelor publice pentru contribuabilii mici si mijlocii, aflate
in cadrul directiilor judetene si 368 administratii ale finantelor publice(nivelul 3), la nivel de
municipii, orase si comune.
DGFPJ Iasi este unitatea teritoriala a Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala, prin care se realizeaza in mod unitar fundamentarea si
infaptuirea politicii fiscale prevazute prin programul Guvernului in domeniul finantelor
publice.
In ceea ce priveste urmarirea si colectarea creantelor fiscale la bugetul statului, DGFPJ
Iasi intocmeste anual rapoarte cu diferiti indicatori pe care ii putem analiza prin prisma
impozitelor indirecte.
In Raportul de activitate pentru anul 2009, DGFPJ Iasi prezinta la punctul 4 din primul
capitol, situatia platitorilor inregistrati in evidenta fiscala la sfarsitul fiecarui an cuprins in
intervalul 2006-2009, situatie intocmita pe categorii de contribuabili in functie de forma lor
juridica.
Situatia platitorilor inregistrati in evidenta fiscala la data de 31.12.2006, 31.12.2007,

31.12.2008, 31.12.2009
Nr. Structura platitorilor de 31.12. 31.12. 31.12. 31.12. Dif. Dif. Dif.
impozite si taxe, in
Crt. functie de forma 2006 2007 2008 2009 2007/ 2008/ 2009/
juridica 2006 2007 2008
1 Societati comerciale cu 27125 29934 32644 31899 2809 2710 -745
raspundere limitata
(SRL)
2 Societati comerciale in 199 168 147 133 -31 -21 -14
nume colectiv(SNC)
3 Societati comerciale in 49 49 38 36 0 -11 -2
comandita simpla(SCS)
4 Societati comerciale in 0 0 0 0 0 0 0
comandita pe
actiuni(SCA)
5 Societati comerciale pe 663 672 593 525 9 -79 -68
31
actiuni(SA)
6 Organizatii cooperatiste
185 179 169 164 -6 -10 -5
7 Regii autonome(RA) 46 10 9 8 -36 -1 -1
8 Societati agricole 182 184 186 189 2 2 3
9 Alte forme 4419 4577 4719 4989 158 142 270
juridice(AFJ)
10 Persoane fizice 18250 7348 9608 12818 -10902 2260 3210
autorizate, din
- persoane fizice * 2538 3023 3405 * 485 382
profesii libere
- persoane fizice * 4810 6585 9413 * 1775 2828
comercianti
11 Asociatii familiale 5175 5299 5047 3284 124 -252 -1763
12 Intreprinderi 0 0 371 1970 0 371 1599
individuale
13 Institutii publice 645 647 671 670 2 24 -1
14 Puncte de lucru 638 612 853 888 -26 241 35
15 Achizitii 0 0 13 21 0 13 8
intracomunitare
TOTAL 57576 49679 55068 57594 -7897 5389 2526
Tabel nr 1. preluat din raportul de activitate al DGFPJ Iasi pe anul 2009
Datele cuprinse in tabelul de mai sus se observa oscilatiile intre sumele totale pe dintre
cei patru ani luati in analiza, oscilatii ce pot fi puse pe seama contextelor economice prin care
Romania a trecut, inclusiv pe seama intergrarii in 2007 in Uniunea Europeana.
De exemplu, numarul societatilor comerciale a crescut pana in 2008, in acest an
inregistrandu-se o crestere economica la nivel national, iar in 2009 numarul acestora a scazut
pe fondul crizei economice inregistrate nu numai la nivel national. Acest numar a crescut
semnificativ pana in 2011, tot in contextul crizei economice, dar si datorita deciziilor
institutiilor publice de a ridica procentul de impozitare al taxei pe valoarea adaugata cu 5
procente.
In ceea ce priveste impozitele indirecte extragem din Raportul de activitate pe anul
2009 al DGFPJ Iasi, datele cu privire la situatia platitorilor pe tipuri de impozite, taxe si
contributii sociale, in tabelul urmator:
Nr. Structura 31.12. 31.12. 31.12. 31.12. Dif. Dif. Dif.

platitorilor pe tipuri
Crt. de impozite, taxe si 2006 2007 2008 2009 2007/ 2008/ 2009/
contributii sociale 2006 2007 2008
TVA, total din 20076 22143 24249 23497 2067 2106 -752
1 care
32
- lunar 4678 4829 3697 4413 151 -1132 716
- trimestrial 15398 17314 20552 19084 1916 3238 -1468
2 Accize 73 46 48 53 -27 2 5
3 Impozit titei si 1 4 2 2 3 -2 0
gaze naturale
4 Taxa jocuri de 36 36 38 39 0 2 1
noroc
5 Taxa si redeventa 22 27 30 32 5 3 2
din activitatea
miniera
Tabel nr 2. preluat din Raportul de activitate al DGFPJ Iasi, privind structura pe tipuri
de impozite taxe si contributii sociale
In urma monitorizarii deciziilor de impunere pentru anul 2008 au rezultat urmatoarele

informatii:
 Numar decizii de impunere emise, din care : 30.986
- Cu diferente de plata la Bugetul consolidat al statului: 10.760
- Cu diferente de restituit de catre bugetul consolidat al statului: 7.690
- Cu diferente ”zero”: 12.536
 Diferente de regularizare rezultate:
- sume de plata aferente deciziilor transmise 11.709 mii lei
- sume incasate (achitate) la buget 7.964 mii lei
- sume de restituit 3.872 mii lei
Veniturile bugetare realizate pe total buget consolidat al statului sunt prezentate pe

anul 2009 comparativ cu realizarile anului 2008 in tabelul urmator:
- mii lei
VENITURI BUGETARE 2008 2009 %
BUGET DE STAT 1.207.944,24 1.073.587,35 88,88
Tabel nr. 3 preluat din raportul de activtate al DGFPJ Iasi, pe anul 2009
Potrivit datelor din tabelul de mai sus, observam ca incasarile de venituri bugetare
constituite la bugetul statului s-au diminuat cu un procent de 11,12%.
In tabelul urmator este prezentata evolutia incasarilor la bugetul de stat pe surse de
venit cu referire la impozitele indirecte, in anul 2009 comparativ cu 2008.
33
lei
Nr. Surse de venit 2008 2009 Diferente %
crt. 2009/2008
0 1 2 3 4=3-2 5=3/2-
100
BUGET DE STAT
1 TVA 492.506.980 416.058.568 76.448.412 15,52%
TVA Rambursat 152.725.689 124.405.542 28.320.147 18,54%
TVA Incasat 626.656.221 524.352.124 102.304.097 16,33%
TVA incas. operatiuni interne 525.536.750 451.022.343 74.514.407 14,18%
TVA incas. Importuri de bunuri 101.119.471 73.329.781 27.789.690 27,48%
Majorari TVA 18.576.448 16.111.986 2.464.462 13,27%
2 Accize incasate 3.320.797 1.919.030 1.401.767 42,21%
3 Taxe vamale 5.455.012 4.595.570 859.442 15,76%
TOTAL IMPOZITE INDIRECTE 1.925.897.368 1.611.794.144 314102424 16,30
Tabel nr. 4 preluat din Raportul DGFPJ Iasi, pe anul 2009
Contopind datele din tabelul nr. 3 cu cele din tabelul nr. 4, putem concluziona ca
procentul incasarilor impozitelor indirecte a scazut cu un procent de aproximativ 1,5% din
totalul incasarilor constituite la bugetul de stat.
In ceea ce priveste recuperarea creantelor datorate bugetului general consolidat, prin
aplicarea modalitatilor de executare silita, date din raport arata ca:
 Sumele realizate la bugetul general consolidat din executare silita pe categorii
de contribuabili total, din care: 334.748,67 mii lei
- de la persoane juridice 318.498,19 mii lei
- de la persoane juridice 16.250,48 mii lei
 Titluri executorii comunicate(nr.) total: 435.206
din care la: - persoane juridice 382.477
- persoane fizice 52.729
 435.206 somatii cu o valoare totala de 1.061.413,16 mii lei
o 382.477 persoane juridice 987.832,28 mii lei
o 52.729 persoane fizice 76.580,88 mii lei
Din care incasate: 221.319,71 mii lei
 61.050 popriri asupra disponibilitatilor din conturi bancare
In suma de, din care 318.117,33 mii lei
- incasate 94.500,02 mii lei
 3.015 popriri pe venituri (la terti) in suma de, din care: 82.566,02 mii lei
- incasate 17.213,18 mii lei
34
 29 valorificari sechestre bunuri mobile 690,27 mii lei
 9 valorificari sechestre bunuri imobile indisponibilizate 1.025,49 mii lei.
Pentru valorificarea bunurilor mobile si imobile asupra carora au fost aplicate
sechestre asiguratorii, in anul 2009 au fost organizate 111 sedinte de licitatii publice in urma
carora s-a incasat o valoare totala de 1.715,76 mii lei
Una din modalitatile folosite pentru urmarirea si recuperarea debitelor a fost emiterea
a 8.879 avize cuprinzand 44.786 creante inscrise in Arhiva Electronica de Garantii Reale
Mobiliare in valoare totala de 792.712,43 mii lei.
Gradul de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea statului in anul
2009 a fost de 91% fata de 87,25% in anul 2008.
Activitatea de inspectie fiscala s-a desfasurat cu un numar mediu de 75 de inspectori
si consilieri activi care au verificat 2330 de contribuabili, efectuand 2449 actiuni de control.
Situatia verificarilor efectuate in anul 2009 se prezinta dupa cum urmeaza:
Nr. Tip actiune Numar %

crt.
1 Inspectii fiscale generale 484 19,76
2 Inspectii fiscale partiale 854 34,87
3 Controale inopinate 388 15,84
4 Controale incrucisate 325 13,27
5 Cercetari la fata locului 398 16,26
Total actiuni 2449 100
Selectia contribuabililor pentru inspectii fiscale generale s-a efectuat in urma

analizelor de risc pe seama informatiilor detinute in bazele de date ale administratiilor
financiare, precum: cifra de afaceri raportata, debite restante fata de bugetul general
consolidat, depunerea cu intarziere a declaratiilor, pierderi inregistrate in ultimii cinci ani
fiscali, societati neverificate in ultimii trei ani, domenii de activitate, solicitari de la Garda
Financiara sau alte institutii ale statului, precum si ca urmare a extinderii unor controale
inopinate, inspectii fiscale partiale sau verificarea unor sesizari ale contribuabililor.
Urmarea inspectiilor fiscale si verificarilor efectuate este redata prin datele cuprinse in
tabelul de mai jos:
-mii lei
Indicator 2008 2009
Diferente de impozite, taxe 43276 48138
35
contributii sociale
Accesorii(majorari, penalitati 22607 24381
de intarziere)
Amenzi 4907 1586
Valoarea bunurilor si sumelor 64
confiscate
TVA fara drept de rambursare 7098 16079
TOTAL sume suplimentare 77952 90184
Din datele prezentate in tabel se observa ca in anul 2009 s-au inregistrat sume
suplimentare atrase la bugetul general consolidat al statului in valoare de 90184 mii lei, in
crestere cu 12232 mii lei in 2009 fata de 2008, (15,69%).
In ceea ce priveste TVA, in anul 2009 s-au atras suplimentar 58563 mii lei.
La persoanele fizice autorizate au fost efectuate 720 actiuni de control, in urma carora
s-au atras suplimentar la bugetul general consolidat sume in valoare de 1840 mii lei.
In cursul anului 2009 s-au inregistrat si 252 de actiuni de verificare si control financiar
la operatori economici din judetul Iasi, in urma carora au fost stabilite venituri totale atrase
suplimentar la bugetul de stat in suma de 3999 mii lei.
36
Cap 3. Analiza constatarilor controlului fiscal al impozitelor indirecte la Administratia
3.1. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adaugata
3.1.1. Caracterizare generala a Taxei pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata(TVA) este principalul impozit indirect din punct de vedere
al volumului incasarilor la bugetul statului, precum si din punctul de vedere al sferei de
aplicare.
Mecanismul TVA presupune ca fiecare agent economic care intervine in procesul de
productie si comercializare a unui produs sa adauge taxa pe valoarea adaugata creata, taxa ce
este inclusa in pretul de vanzare al bunurilor si trebuie virata ulterior catre stat. Taxa este
astfel colectata de catre agentii economici de la consumatorii finali, care sunt soportatorii
efectivi ai acesteia.30
Taxa pe valoare adaugata constituie un impozit general de consum care se aplica pe
fiecare stadiu al circuitului de productie al produsului final, asupra valorii adaugate realizata
de catre producatorii intermediari si de producatorul final, inclusiv distributia pana la
instrainarea catre producatorul final.31
Obiectivul principal al controlului il reprezinta stabilirea corecta a TVA aferenta
livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii efectuate de un agent economic, a taxei
deductibile stabilita de acesta pentru bunurile si seviciile achizitionate sau realizate in unitatea
proprie destinata realizarii de operatii impozabile.32
In calitate de contribuabili(platitori) ai taxei pe valoarea adaugata, se precizeaza prin
lege a fi persoanele impozabile implicate in activitati economice(orice persoana care
desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice, oricare ar fi
scopul sau rezultatul lor). Cu sensul de activitati economice sunt cele ale producatorilor,
30
31
Mircea Boulescu si altii,”Controlul fiscal si auditul financiar-fiscal”, Edit CECCAR, Bucuresti, 2003, pag 99
32
www.mfinante.ro
37
comerciantilor sau prestatorilor de servicii(inclusiv activitatile extractive, agricole, profesiile
libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in scopul
obtinerii de venituri cu caracter de continuitate).33
Obiectul impunerii la taxa pe valoarea adaugata este delimitat prin folosirea unor
termeni ca: sfera de aplicare, operatiuni impozabile(livrarea de bunuri, prestarea de servicii,
schimburi de bunuri sau servicii, importul de bunuri).34 In acest context, apar o serie de
elemente specifice prezente in asezarea si perceperea TVA, cum ar fi: locul operatiunilor
impozabile, faptul generator, exigibilitatea.
Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata reprezinta un cumul de operatiuni, care
trebuie sa indeplineasca o serie de conditii. Prin urmare, pentru ca o operatiune sa intre sub
incidenta TVA, trebuie:
- sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuata cu plata sau o
peratiune asimilata acestora
- sa fie efectuata de persoane impozabile, adica orice persoana, indiferent de statutul sau
juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitatii economice
- sa rezulte una dintre activitatile economice cum sunt activitatile producatorilor,
comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si cele
ale profesiunilor libere sau asimilate; de asemenea, constituie activitate economica
exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri.35
Livrarea de bunuri reprezinta transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un
proprietar.
Bunurile care fac obiectul livrarii sunt bunurile corporale, cum sunt: materiile prime,
materialele, obiectele de inventar, mijloacele fixe care pot fi detasate. O alta categorie este
reprezentata de bunurile imobile, cum sunt: locuintele, constructiile industriale, comerciale,
agricole, sau cele destinate pentru alte activitati, terenurile agricole, terenurile pentru
constructii, inclusiv cele aferente localitatilor urbane sau rurale pe care sunt amplasate
constructii sau alte amenajari. Bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a le fi aduse
stricaciuni sau fara a determina degradarea imobilelor sau care devin bunuri imobiliare prin
destinatie, fac si ele obiectul livrarii de bunuri.
Prestarea de servicii este definita ca orice operatiune ce nu constituie livrare de bunuri
si care se refera in mod concret la: inchirierea de bunuri sau transmiterea folosintei lor, in
33
34
Idem 9
35
38
cadrul unui contract de leasing; transferul si/sau transmiterea folosintei dreptului de autor,
brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si a altor drepturi similare; intermedierea efectuata
de comisionari, care actioneaza in numele si in contul comitentului, atunci cand intervin intr-o
livrare de bunuri sau o prestare de servicii. 36
Locul livrarii de bunuri se considera a fi37:
a. locul unde se gasesc bunurile in momentul cand incepe expedierea sau transportul
acestora, in cazul celor expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de terti
b. locul unde se efctueaza instalarea sau montajul, de catre furnizor sau de catre alta
persoana in numele furnizorului, in cazul bunurilor care fac obiectul unei instalari sau montaj
c. locul unde se gasesc bunurile atunci cand sunt puse la dispozitia cumparatorului, in
cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate
d. locul de plecare a transportului de pasageri, in cazul in care livrarile de bunuri sunt
efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri
efectuata in interiorul Comunitatii
e. in cazul livrarii de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau al livrarii
de energie electrica, catre un comerciant persoana impozabila, locul livrarii se considera locul
unde comerciantul este stabilit sau are un sediu fix pentru care se livreaza bunurile sau, in
absenta unui astfel de sediu, locul in care acesta are domiciliul stabil sau resedinta sa
obisnuita
f. in cazul livrarii de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de energie
electrica, in situatia in care o astfel de livrare nu se regaseste la litera e., locul livrarii
reprezinta locul incare cumparatorul utilizeaza si consuma efectiv gazul natural sau energia
electrica.
Pentru vanzarile la distanta, locul se stabileste in functie de plafoanele stabilite de
fiecare stat, existand si posibilitatea ca persoana care efectueaza vanzarile sa opteze pentru
impozitarea lor in statul de destinatie a bunurilor.
Faptul generator al taxei pe valoarea adaugata priveste conditiile legale necesare
pentru exigibilitatea acesteia prin prisma unor reguli generale(taxa devine exigibila atunci
cand autoritatea fiscala devine indreptatita, in baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe
valoarea adaugata de la platitori chiar daca plata acesteia este stabilita prin lege la o alta data;
faptul generator al taxei pe valoarea adaugata si taxa devine exigibila, la data livrarii
bunurilorsau la data prestarii de servicii, etc.) sau cazuri speciale.38
36
37
38
Gabriel Stefura,” Proces bugetar public”, Edit. ”Universitatii Al. I. Cuza”, Iasi, 2007, pag. 104
39
Conform Codului fiscal baza de impozitare a TVA pentru livrarile de bunuri si/sau
prestarile de servicii este formata din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care
urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestrator din partea cumparatorului, beneficiarului sau
unui tert, inclusiv subventiile directe legate de pretul acestor operatiuni, exclusiv taxa pe
valoarea adaugata.
De asemenea, in baza de impozitare a TVA mai sunt cuprinse impozitele, taxele(daca
nu este prevazut contrariul prin lege), precum si cheltuielile accesorii(comisioanele,
cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului).
Cotele de impozitare: Cota standard este de 24% si se aplica asupra bazei de
impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse
cotelor reduse.
Cota redusa de 9% se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele prestari de
servicii si/sau livrari de bunuri:
- serviciile constand in permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si
botanice, targuri, expozitii si evenimente culturale, cinematografe, altele decat cele
scutite conform art. 141 alin.(1) lit. m)
- livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv
publicitatii
- livrarea de proteze si accesorii ale acestora, cu exceptia protezelor dentare
- livrarea de produse otopedice
- livrarea de medicamente de uz uman si veterinar
- cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv
inchirierea terenurilor amenajate pentru camping
Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte
a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.39
Inlesnirile la plata taxei pe valoarea adaugata se concretizeaza in scutiri ce sunt grupate in
actul normativ, pe categorii de operatiuni astfel: operatiuni din interiorul tarii; importuri de
bunuri si achizitii intracomunitare; exporturi sau alte operatiuni similare, livrari
intracomunitare, transport international si intracomunitar; legate de traficul international de
bunuri.
Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila
devine exigibila, el fiind reglementat cu raportare la categorii de bunuri sau servicii procurate
39
Codul fiscal cu normele de aplicare actualizate in martie 2011, Art. 140, alin. 1, 2
40
intr-un anumit modsau avand o anumita destinatie. Exercitarea dreptului de deducere se
justifica de catre persoanele impozabilein functie de felul operatiunii folosind anumite
documente(factura fiscala, declaratia vamala de import, etc.)
Perioada fiscala este luna calendaristica, exceptie facand cazul in care persoana
impozabila ce in cursul anului precendent a realizat o cifra de afaceri din operatiuni taxabile
si/sau scutite cu drept de deducere si/sai neimpozabile in Romania, care nu a depasit plafonul
de 100.000 euro. In acest caz persoana impozabila va utiliza ca perioada fiscala trimestrul
calendaristic.
Deducerea taxei pentru persoanele impozabile in regim mixt. Bunurile si serviciile pentru
care se cunoaste destinatia in momentul achizitiei(deci nu se cunoaste daca actioneaza
deducerea) se evidentiaza intr-un jurnal de cumparari intocmit separat. Taxa pe valoarea
adaugata aferenta acestor achizitii se deduce pe baza de pro-rata.40
Pro-rata se determina ca raport intre suma totala, fara taxa, dar cu prinzand subventiile
legate direct de pret, a operatiunilor constand in livrari de bunuri si prestari de servicii care
permit exercitarea dreptului de deducere, la numarator si suma totala, fara taxa a operatiunilor
prevazute de Codul fiscal si a operatiunilor constand in livrari de bunuri si prestari de servicii
care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor.
Obligatiile platitorilor de taxa pe valoarea adaugata se refera la inregistrarea lor in
anumite situatii, la asocieri, la facturile fiscale, la evidenta operatiunilor impozabile si
depunerea decontului, la plata catre bugetul de stat si altele.
3.1.2. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugata
Tipuri de controale privind TVA:

- controlul in vederea verificarii daca un agent economic este inregistrat ca platitor de
TVA
- controlul informativ
- controlul referitor la cererea de rambursare
- controlul de rutina a TVA; scop principal; compararea conturilor si documentelor cu
deconturile depuse;
- controlul incrucisat; aplicarea TVA la unul sau mai multe produse, mai multi agenti
economici
- controlul de fond al tuturor impozitelor.
40
Gabriel Stefura,” Proces bugetar public”, Edit. ”Universitatii Al. I. Cuza”, Iasi, 2007, pag. 106
41
Obiectivele de control(proceduri de verificare)
Modul de calcul, contabilizare si plata a TVA reprezinta un obiectiv important de
control. Pentru aceasta se procedeaza la verificarea documentelor specifice TVA si anume
jurnalul de vanzari si jurnalul de cumparari. Principalele obiective ale controlului sunt:
- verificarea bazei de impozitare
- verificarea determinarii corecte a TVA deductibila
- verificarea determinarii corecte a TVA colectata
- verificarea documentelor si a evidentei contabile
- verificarea intocmirii corecte si prezentarea in termen a decontului TVA la organele
fiscale
- verificarea platii TVA rezultata din decont
- verificarea regularizarii diferentei de TVA
- verificarea aprobarii rambursarii TVA
- verificarea indeplinirii celorlalte obligatii ale platitorului.
Drepturile autoritatilor fiscale in exercitarea controlului privind respectarea

legislatiei in materie de TVA
Autoritatile fiscale, in exercitarea controlului privind respectarea legislatiei in materie de

TVA, au urmatoarele drepturi:
- sa intre si sa controleze la locul unde platitorul este proprietar sau utilizator
- sa examineze si sa faca copii a tuturor documentelor, notelor si altor acte ale
societatii(daca considera necesar)
- sa ceara punerea la dispozitie a oricarui document care in opinia inspectorilor ar putea
fi util pentru desfasurarea si finalizarea controlului
- sa examineze si sa verifice cantitatile de bunuri si materiale din stoc sau folosite in
procesul de productie sau pentru comercializare
- sa examineze bunurile care sunt in curs de a fi receptionate sau in curs de a fi livrate si
sa le compare cu documentele care le insotesc
- sa puna intrebari agentilor economici si angajatilor sai in legatura cu elementele legate
de actiunea de control si cu orice alt subiect pe care inspectorii il considera necesar
pentru aplicarea corecta a legii si normelor TVA.
42
Obligatiile autoritatii fiscale
Fiecare inspector al autoritatii fiscale de control are datoria:
- sa cunoasca foarte bine functionarea TVA, obligatiile si formalitatile, drepturile
acordate platitorilor prin lege si reglementarile in materie
- sa trateze toti agentii economici de aceeasi maniera, fara nicio discriminare, indiferent
de marimea sau importanta lor si fara a face presupuneri premature de frauda,
evaziune sau orice alta infractiune
- sa stie unde poate obtine informatiile de care are nevoie pentru a efectua controlul,
care informatie este utila si cum trebuie sa pregateasca controlul, cum sa intocmeasca
raportul, etc.
- sa urmeze instructiunile in materie de control
- sa aiba o buna cunoastere a informatiilor comerciale desfasurate de agentii economici
- sa actioneze in sensul ca toate intrebarile tehnice(in materie de TVA) pe care i le pune
platitorului in timpul unui control sa primeasca un raspuns, fie in timpul controlului,
fie in cel mai scurt timp posibil dupa control, in scris sau prin telefon
- sa depuna un raport privind fiecare control efectuat
- sa gestioneze eficient controalele a caror executie i-a fost incredintata.
Drepturile agentilor economici inregistrati ca platitori de TVA

- dreptul cel mai important este acela de deducere
- dreptul de rambursare, cand TVA deductibila este mai mare decat TVA colectata
- dreptul de a contesta decizia unui organ al Ministerului finantelor in ceea ce priveste
impozitarea sa.
Masuri dispuse de organele de control

In functie de rezultatele verificarii, organele de control dispun masuri pentru:
- urmarirea diferentei de plata sau restituirea sumelor incasate in plus de bugetul de stat
- stabilirea TVA datorata bugetului de stat prin estimare
- suspendarea activitatii unui agent economic pana la efectuarea platii TVA in cazurile
in care se constata intarzieri repetate sau intentionate
- aplicarea amenzilor contraventionale
- calcularea majorarilor de intarziere.
3.1.3. Analiza raportului de activitate al A.N.A.F. privind taxa pe valoarea adaugata
43
1 TVA, total din 20076 22143 24249 23497 2067 2106 -752
care
- lunar 4678 4829 3697 4413 151 -1132 716
- trimestrial 15398 17314 20552 19084 1916 3238 -1468

crt. 2009/2008
0 1 2 3 4=3-2 5=3/2-
100
1 TVA 492.506.980 416.058.568 76.448.412 15,52%
TVA Rambursat 152.725.689 124.405.542 28.320.147 18,54%
TVA Incasat 626.656.221 524.352.124 102.304.097 16,33%
TVA incas. operatiuni interne 525.536.750 451.022.343 74.514.407 14,18%
TVA incas. Importuri de bunuri 101.119.471 73.329.781 27.789.690 27,48%
Majorari TVA 18.576.448 16.111.986 2.464.462 13,27%
3.2. Controlul fiscal privind accizele
3.2.1. Caracterizarea generala a accizelor
Accizele, sunoscute si sub denumirea de taxe speciale de consumatie, reprezinta un

impozit indirect care se aplica asupra unor categorii de bunuri provenite din tara sau din
import, fiind reglementata de Codul fiscal.
Accizele prezinta unele particularitati41 cum ar fi:
41
www.mfinante.ro
44
- necesitatea definirii unitare a produselor purtatoare de accize;
- introducerea a doua tipuri de cote, una proportionala, sub forma unui procent ce se
aplica la pretul de vanzare cu amanuntul, si una specifica, stabilita ca o suma fixa pe
unitatea de produs pentru tigarete si produse din tutun;
- politicile fiscale privind accizele si alte impozite la produsele petroliere tintesc si
indeplinirea altor obiective economice si sociale cum ar fi protejarea mediului sau
sustinerea agriculturii.
Caracteristicile accizelor cu impact pentru armonizarea fiscala:
- produsele care poarta majoritatea accizelor sunt produsele din tutun, bauturile
alcoolice si produsele petroliere. Armonizarea vizeaza produsele care poarta accize in
toate statele membre, urmarindu-se o uniformizare a definirii produselor, unitatilor de
masura si a exceptiilor;
- sunt impozite pe consumul unui restrans numar de produse si se practica in toate
statele membre. Fiind un impozit indirect legat direct de tranzactiile comerciale si
libera circulatie a produselor in cadrul pietei unice, este supus armonizarii fiscale;
- se calculeaza pe baza unor cote procentuale aplicate la pret si/sau a unor sume fixe pe
unitatea de produs.
Accizele armonizate sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului
urmatoarelor produse:
1. alcool si bauturi alcoolice
2. tutun prelucrat
3. produse energetice si electricitate
Importul, in cazul Romaniei, reprezinta orice intrare de produse accizabile din afara
teritoriului comunitar, cu exceptia:
a. plasarii produselor accizabile sub regim vamal suspensiv in Romania;
b. distrugerii sub supravegherea autoritatii vamale a produselor accizabile;
c. plasarii produselor accizabile in zone libere, antrepozite libere sau ponturi libere, in
conditiile prevazute de legislatia vamala in vigoare.
De asemenea, se considera a fi import:
a. scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, in cazul in care
produsul ramane in Romania;
b. utilizarea in scop personal in Romania a unor produse accizabile plasate in regim
vamal suspensiv;
45
c. aparitia oricarui alt eveniment care genereaza obligatia platii accizelor la intrarea
produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.
Faptul generator in cazul accizlor armonizate intervine la momentul producerii sau
extractiei lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului pe teritoriul comunitar.
Exigibilitatea accizelor se manifesta la momentul eliberarii pentru consum sau cand se
constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
In cazul gazelor naturale, exigibilitatea accizelor intervine la momentul livrarii acestora de
catre furnizorii autorizati catre consumatorii finali, iar in cazul energiei electrice aceasta
intervine in momentul facturarii acesteia catre consumatorii finali.
Eliberarea spre consum reprezinta:
- orice iesire a produselor accizabile din regimul suspensiv;
- orice productie de produse accizabile in afara regimului suspensiv;
- orice import de produse accizabile – cu exceptia energiei electrice, gazului natural,
carbunelui si cocsului – daca produsele accizabile nu sunt plasate in regim suspensiv;
- utilizarea de produse accizabile in interiorul antrepozitului fiscal altfel decat ca
materie prima;
- orice detinere in afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost
introduse in sistemul de accizare, accizele fiind percepute.
Nu se considera eliberare pentru consum miscarea produselor accizabile dintr-un
antrepozit fiscal catre:
- un alt antrepozit fiscal din Romania sau alt stat membru;
- un destinatar inregistrat din alt stat membru;
- o tara din afara teritoriului comunitar.
Plata accizelor armonizate se efectueaza pana la data de 25 a lunii in care ele devin
exigibile, platitorii de accize trebuind sa depuna lunar la organele fiscale o declaratie cu
privire la accize. Declaratia trenuie depusa pana la data de 25(inclusiv), a lunii urmatoare
celei pentru care se declara accizele, indiferent daca se datoreaza sau nu plata accizei pentru
luna respectiva.
Codul fiscal prevede si scutiri de la palata accizelor armonizate acestea fiind incadrate in
doua categorii, scutiri generale si scutiri speciale. Scutirile speciale se aplica alcoolului etilic
si uleiurilor minerale.
3.2.2. Controlul fiscal privind accizele
46
In ceea ce priveste controlul privind plata accizelor, prin Directiva nr. 2008/118/CE se
introduce sistemul computerizat de urmarire a miscarii produselor accizabile in regim
suspensiv(EMCS – Excise Movement Control System), in scopul simplificarii si eficientizarii
procedurilor deja existente.
Sistemul EMCS va inlocui actuala procedura de circulatie a produselor accizabile in
regim suspensiv, bazata pe documentele administrative de insotire(DAI) pe suport de hartie.
Potrivit art. 206 din Codul fiscal modificat, toti operatorii economici cu produse
accizabile sunt obligati sa accepte orice control ce permite autoritatii competente prevazute in
normele metodologice sa se asigure de corectitudinea operatiunilor cu produse accizabile.
In acest scop, autoritatile competente vor lua masuri de supraveghere fiscala si control
pentru asigurarea desfasurarii activitatii autorizate in conditiile legii.
Pentru realizarea supravegherii fiscale a productiei, depozitarii, circulatiei si
importului produselor supuse accizelor armonizate vor fi reguli ce se vor stabili prin ordin al
presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Astfel, ANAF a emis Ordinul nr. 1599/2009 privind aprobarea Instructiunilor de
completare a documentului administrativ de insotire in format electronic(e-DAI) utilizand
aplicatia EMCS-RO bazandu-se pe transmiterea electronica a datelor , fiind in conformitate cu
standardele europene.
Ordinul nr. 1599/2009 stipuleaza faptul ca sistemul electronic EMCS-RO permite
monitorizarea in timp real a starii miscarilor de produse accizabile in regim suspensiv.
Sistemul odata functional inlocuieste documentele intocmite pe suport de hartie, validand
astfel mesajele transmise prin sistemul EMCS-RO.
Accesul la aplicatia EMCS este acordat de Autoritatea nationala a Vamilor(ANV).
EMCS in practica - Cum va functiona42

În cadrul EMCS, o mişcare de produse accizabile între doi comercianţi este
documentată prin stări succesive ale e-DAI, de la emiterea de către expeditor până la
confirmarea primirii produselor de către destinatar.
Un e-DAI este transmis electronic de către expeditor şi validat de către statul membru
de expediţie. Codurile de accize aferente expeditorului şi destinatarului sunt verificate în
Registrul european al operatorilor (SEED). E-DAI-ul este transmis electronic în Statul
42
http://www.customs.ro/ro/e-customs/emcs/emcs_-_intrebari_frecvente.aspx
47
Membru de destinaţie, apoi mesajul ajunge la destinatar şi, eventual, la orice alt operator
interesat (reprezentant fiscal, garant). În cazul în care destinatarul nu se poate conecta la
EMCS, acesta este informat de către Statul Membru de destinaţie sau de expeditor. Un e-DAI
poate fi anulat sau actualizat, în anumite condiţii.
La primirea mărfurilor, destinatarul transmite un "raport de primire", în care se
menţionează eventualele lipsuri sau nereguli. Pot apărea şi alte cazuri, in care de exemplu,
destinatarul refuză sau acceptă parţial livrarea.
1. Care sunt avantajele EMCS?
Avantajele utilizării EMCS pentru operatorii economici sunt numeroase:

- absenţa documentelor tipizate în format hârtie (utilizare, arhivare);
- validarea operativă a DAI, certificând faptul ca destinatarul este autorizat să recepţioneze
mărfurile accizabile în regim suspensiv cu risc minim de transmitere a unor informaţii
incorecte;
- posibilitatea integrării procesului de transmitere a DAI în alte sisteme computerizate
existente;
- eliberarea automată a garanţiei la recepţionarea produselor, pentru operatorii din Statele
Membre unde legislaţia prevede garantarea fiecărui transport;
- monitorizarea în timp real a mişcărilor;
- siguranţa schimbului de informaţii între părţile implicate (operatori şi administraţii
fiscale/vamale).
2. Cum va funcţiona EMCS?

Elementul cheie al EMCS este documentul administrative de însoţire în format
electronic (e-DAI), utilizat în present în cazul livrărilor naţionale, care va înlocui tipizatul în
format hârtie. În cazul mişcărilor de produse accizabile între antrepozite fiscale sau între un
antrepozit fiscal şi un operator înregistrat, e-DAI-ul este întocmit de expeditor şi transmis
adminsitraţiei fiscale de care aparţine. Aceasta validează datele de referinţă din e-DAI
(codurile de accize ale expeditorului şi destinatarului şi produsul), după care alocă e-DAI-ului
un cod unic de referinţă numit ARC, pe care-l returnează exepeditorului. Numai după primirea
ARC-ului, mărfurile pot părăsi locul autorizat de exepdiţie.
Când produsele accizabile ajung la locul de destinaţie, destinatarul întocmeşte un
raport de recepţie administraţiei fiscale din Statul Membru de destinaţie. Administraţia fiscală
48
validează recepţia în conformitate cu e-DAI-ul şi eventual, cu alte informaţii
complementare. După validare, raportul de recepţie este returnat destinatarului şi tuturor
Statelor Membre interesate, inclusive Statului Membru de expediţie, care îl va transmite
automat expeditorului.
3. Ce se întâmplă în cazul nefuncţionării sistemului?
Sistemul EMCS se bazează pe schimbul electronic de date dintre operatorii economici

şi Statele Membre. Posibilitatea indisponibilităţii sistemului la acest nivel a fost prevăzută şi
vo fi detaliate proceduri de aplicat în această situaţie. În funcţie de gradul de indisponibilitate
a sistemului, schimbul de date utilizând EMCS va fi întârziat, sau înlocuit temporar cu
procedura pe support hârtie.
4. Când va fi operaţional EMCS?
Potrivit actualei planificări, un prim grup de State Membre, printre care şi România, şi
operatori economici din aceste State Membre, vor începe utilizarea EMCS în aprilie 2010. La
aceeaşi dată, toate Statele Membre vor trebui să asigure procesarea electronică a confirmării
recepţiei produselor accizabile pe teritoriul lor (la destinaţie). În funcţie de această primă fază,
funcţionalităţile EMCS vor fi extinse.
5. Care vor fi costurile EMCS pentru operatorii economici?
Este greu de evaluat costul migrării la EMCS pentru fiecare operator economic
individual. Impactul noului sistem (adaptarea la sistemul computerizat, instruirea
personalului) depende de mulţi factori. Trebuie avut în vedere faptul că nu toate Statele
Membre pun la dispoziţia operatorilor economici o aplicaţie informatică, ci solicită
transmiterea informaţiilor din e-DAI într-un anumit format, operatorul economic fiind obligat
a-şi dezvolta propria aplicaţie informatică. În acest caz, costurile generate de dezvoltarea unei
aplicaţii, implementare, mentenanţă, instruire devin mult mai mari. În România, aplicaţia este
realizată prin proiectul Phare ,,Realizarea si implementarea structurilor IT privind cooperarea
administrativa cu alte State Membre” (VIES, SEED si EMCS – faza 2), va fi pusă gratuit la
dispoziţia operatorilor economici şi, în plus, prin efortul autorităţii vamale de a implementa
49
aplicaţia RO-DAI cu aproape 18 luni înainte de a deveni obligatorie utilizarea
EMCS, operatorii economici naţionali nu se vor confrunta cu probleme majore.
În general, s-a considerat că funcţionalităţile EMCS şi creşterea încrederii asupra
legalităţii operaţiunilor desfăşurate de operatorii economici vor adduce beneficii care vor
acoperi costurile pe termen lung.
6. Care sunt consecintele inregistrarii incorecte a informatiilor despre operatori in baza de

date SEED?
Calitatea bazei de date SEED a fost îmbunătăţită, realizându-se migrarea datelor de la

SEED v.0 la SEED v.1, astfel încât modificările operate în aplicaţia naţională de autorizări
este diseminată celorlalte State Membre cel târziu a doua zi după operarea modificărilor. Din
punct de vedere legal, este considerată de bază autorizaţia operatorului economic, şi nu
actualizarea bazei de date.
7. Un document administrative de însoţire poate fi completat anticipat?
E-DAI-ul poate fi completat anticipat, ca draft e-DAI şi salvat local. Dacă este validat,
nu mai poate fi modificat. Pe de altă parte, mişcarea nu poate să fie iniţiată înaintea datei de
expediere care trebuie să fie înscrisă pe e-DAI.
8. Ce documente trebuie să însoţească transportul?
Persoana care însoteşte transportul trebuie să cunoască codul unic de referinţă acordat
de sistem e-DAI-ului aferent produselor transportate (ARC). Este încă în discuţia Comisiei
Europene varianta însoţirii transportului de un exemplar tipăririt al e-DAI din sistem.
9. Cum se vor conecta operatorii la EMCS?
EMCS stabileşte legătura între aplicaţiile de accize ale Statelor Membre. Aceste
aplicaţii sunt dezvoltate de Statele Membre având la bază specificaţii comune. Comisia
Europeană impune facilitarea accesului la EMCS de toţi operatorii cu produse accizabile în
regim suspensiv, dar calea de acces la sistemul naţional de accize va fi stabilită de fiecare Stat
Membru.
50
3.2.3. Analiza raportului de activitate al ANAF privind accizele
In tabelul urmator am extrar din Raportul de activitate al DGFPJ Iasi, am extras

numarul de platitori de accize inregistrati la sfarsitul fiecarui an din intervalul 2006-2009.

1 Accize 73 46 48 53 -27 2 5
Potrivit datelor din tabelul de mai sus, observam ca cea mai mare oscilatie se
inregistreaza intre 2006-2007, dupa care numarul platitorilor de accize creste aproape
nesemnificativ pana la sfarsitul lui 2009 fata de 2006.
Totalul accizelor incasate reflectate in Bugetul de stat pe anii 2008 si 2009 sunt
reflectate in tabelul de mai jos:

crt. 2009/2008
0 1 2 3 4=3-2 5=3/2-
100
BUGET DE STAT
1 Accize incasate 3.320.797 1.919.030 1.401.767 42,21%
Conform tabelului, observam ca incasarile din accize au scazut in 2009 fata de 2008
cu un procent de 42,21%, un procent foarte mare care pe de o parte constituie pierdere la
bugetul de stat, insa pe de alta parte, teoretic analizand, putem concluziona ca politicile
sociale cu referire la mediu si-au atins obiectivele, si mergand mai departe cu analiza, ar
trebui sa avem o populatie mai sanatoasa.
51
Graficul evolutiei incasarilor accizelor
52

Controlul Fiscal Asupra Impozitelor Indirecte

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Controlul Fiscal Asupra Impozitelor Indirecte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTROLUL FISCAL ASUPRA IMPOZITELOR INDIRECTE

Cap 1. Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

1.1. Notiuni, elemente tehnice si functiile impozitelor indirecte

Cap 2. Controlul in procesul de constatare, incasare si urmarire a creantelor fiscale din

2.1. Controlul fiscal privind constatarea impozitelor indirecte

Cap 3. Analiza constatarilor controlului fiscal al impozitelor indirecte la Administratia

3.1. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adaugata

Cap 4. Concluzii si propuneri de imbunatatire a activitatii de control fiscal asupra impozitelor

1.1. Notiuni, elemente tehnice si functiile impozitelor indirecte

1.1.1. Elementele tehnice ale impozitelor indirecte

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale

1. ”Subiectul venitului bugetar reprezinta o persoana fizica sau juridica detinatoare a

1.2. Programarea controlului fiscal

Obligatiile agentilor economici, persoanelor fizice, romane si straine de a depune la

Metode moderne si eficiente de selectare a contribuabililor pentru control:

Programarea controlului fiscal5 se face in functie de marimea contribuabililor, domeniul

1.3. Metodologia de exercitare a controlului fiscal

Metodologia de exercitare a controlului financiar reprezintă modul de cercetare şi

Din punct de vedere al metodologiei, controlul financiar reprezinta un proces de

Cap 2. Controlul in procesul de constatare, incasare si urmarire a creantelor fiscale din

2.1. Controlul fiscal privind constatarea impozitelor indirecte

2.1.1. Metode de abordare directa a constatarii impozitelor indirecte

2.1.2. Metode de abordare indirecta a constatarii si stabilirii impozitelor indirecte

2.1.2.1. Metoda estimarii si comparatiei

1. Stabilirea conditiilor specifice de exercitare a activitatii

Determinarea veniturilor impozabile prin folosirea estimarii va tine seama de

2. Stilul de viata al contribuabilului

Pentru a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale, o parte dintre contribuabili nu

Aceasta metoda de detrminare a sarcinii fiscale ii impune inspectorului sa tina seama

2.1.2.2. Metoda tranzactiilor cu numerar

Total cheltuieli(credit) > Total venituri(debit) => Venit subevaluat

2.1.2.3. Metoda depozitelor bancare

Aplicand aceasta metoda, inspectorul fiscal va verifica depozitele bancare si conturile

Formula acestei metode este:

2.1.2.4. Metoda sursei si utilizarii fondurilor

Metoda sursei si utilizarii fondurilor este o metoda indirecta asemanatoare celei

2.1.2.5. Metoda averii nete

2.2. Controlul fiscal privind incasarea impozitelor indirecte

Momentul esential in stingerea creantelor fiscale il reprezinta incasarea impozitelor

2.3. Controlul fiscal privind urmarirea impozitelor indirecte

Neindeplinirea obligatiilor fiscale de catre contribuabili atrage dupa sine, ca ultim

1. existenta titlului de creanta fiscala

Declansarea executarii silite se realizeaza dupa transmiterea debitorului de catre

Procedura executarii silite a creantelor fiscale se realizeaza diferentiat pentru

1. Instiintarea de plata scrisa se intocmeste de catre organul fiscal si cuprinde: date

Ca si in cazul bunurilor mobile, contribuabilul are dreptul de a contesta executarea silita,

2.4. Analiza activitatii de urmarire si colectare a veniturilor la bugetul statului la Administratia

Situatia platitorilor inregistrati in evidenta fiscala la data de 31.12.2006, 31.12.2007,

Tabel nr 1. preluat din raportul de activitate al DGFPJ Iasi pe anul 2009

Nr. Structura 31.12. 31.12. 31.12. 31.12. Dif. Dif. Dif.

In urma monitorizarii deciziilor de impunere pentru anul 2008 au rezultat urmatoarele

Veniturile bugetare realizate pe total buget consolidat al statului sunt prezentate pe

Tabel nr. 4 preluat din Raportul DGFPJ Iasi, pe anul 2009

Situatia verificarilor efectuate in anul 2009 se prezinta dupa cum urmeaza:

Nr. Tip actiune Numar %

Selectia contribuabililor pentru inspectii fiscale generale s-a efectuat in urma

3.1. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adaugata

3.1.1. Caracterizare generala a Taxei pe valoarea adaugata

3.1.2. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugata

Tipuri de controale privind TVA:

Drepturile autoritatilor fiscale in exercitarea controlului privind respectarea

Autoritatile fiscale, in exercitarea controlului privind respectarea legislatiei in materie de

Drepturile agentilor economici inregistrati ca platitori de TVA

Masuri dispuse de organele de control