Lucrare de Licenta

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator:
Lect. univ. dr. DORNEAN Adina
Absolvent:
++++=======
Iaşi
iunie 2014
Evoluţii şi implicaţii ale impozitelor directe ( în
România)
(pe exemplul S.C. Constantin LIBRAR PRST S.R.L.)
2
Cuprins
1. Trăsăturile şi rolul impozitelor directe..................................................................4
1.1. Scurt istoric.....................................................................................................5
1.2. Formele impozitelor directe............................................................................9
1.2.1. Impozitele pe venituri...............................................................................9
1.2.2. Impozitele pe avere.................................................................................12
1.3. Evoluţii ale impozitelor directe pe plan internaţional...................................15
2. Evoluţia impozitelor directe în România şi implicaţii ale acestora.....................21
2.1. Particularităţi ale impozitelor directe............................................................21
2.2. Analiza prelevărilor impozitelor directe.......................................................22
2.3. Tendinţe în practicarea impozitelor directe în contextul actual....................26
3. Analiza impozitelor directe la nivelul unui agent economic...............................31
3.1. Scurta prezentare a S.C. CONSTANTIN LIBRAR PREST SRL.................31
3.2. Evoluţii ale impozitelor directe.....................................................................31
3.3. Implicaţii ale impozitelor directe asupra activităţii firmei............................40
Concluzii.................................................................................................................42
Bibliografie..............................................................................................................45
3
CAPITOLUL 1 - Trăsăturile şi rolul impozitelor directe
Cea mai îndepărtată şi mai simplă formă de impunere a fost şi este reprezentată de către
impozitele directe, caracterizându-se prin faptul că au ţinut pasul cu dezvoltarea economică
fixându-se pe diverse obiecte materiale sau activităţi.
Principalul rol al impozitelor directe este cel de pe plan financiar, fiind considerat un
mijloc de procurare a resurselor financiare ce contribuie la acoperirea cheltuielilor bugetare.
Impozitele directe îndeplinesc şi alte roluri manifestate pe plan economic şi social, acesta din
urmă concretizându-se în faptul că prin intermediul lor, din produsul intern brut, statul
redistribuie o parte importantă persoanelor juridice şi persoanelor fizice, indivizilor şi
grupurilor sociale.
Trăsăturile distinctive pe care le dobândesc impozitele directe, sunt 1:
-impozite nominative adică suportate de către persoanele juridice sau fizice;
-fixate asupra averii sau veniturilor deţinute de către contribuabil, în funcţie de cotele de
impozit prevăzute de actele normative;
-suportatorul şi subiectul reprezintă aceeaşi persoană pentru legislator;
-cuantumul şi termenele de plată sunt precis stabilite, având o dată exactă, plătitorii
fiind anunţaţi din timp;
-cele mai multe impozite directe se caracterizează prin faptul că au un caracter
„nominativ”.
Din trăsăturile enumerate mai sus, se remarcă faptul că impozitele directe sunt mai juste şi
mai apreciate comparativ cu impozitele indirecte, a căror valoare nu se poate determina, ele
influenţând veniturile reale ale consumatorilor, suportatorii finali ai acestor tipuri de impozite.
De asemenea, impozitele directe mai oferă şi alte tipuri de avantaje precum 2:
-prezintă un venit sigur pentru stat, dinainte cunoscut ce se poate aplica în diferite intervale
de timp;
-se ţine seama de sarcinile familiale;
-se pot calcula cu uşurinţă şi sunt uşor de perceput;
-diminuarea impozitelor directe poate încuraja investiţiile, producţia etc.
-se are în vedere mărimea şi natura venitului impozabil.
Pe lângă avantajele enumerate mai sus, impozitele directe prezintă şi anumite dezavantaje:
- sunt considerate a fi neproductive;
- pot conduce la abuzuri, privind încasarea şi aşezarea impozitelor;
1
Dracea, M. G., R., Mitu, D.M., Finanţe Publice, Editura Sitech, Craiova, 2007, p.228;
2
Bistriceanu, Gh. D. (coordonator), Finanţele agenţilor economici, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 334;
-nu sunt considerate agreabile plătitorilor;
-pot duce la apariţia cazurilor de evaziune fiscală etc.
Se poate observa că impozitele directe sunt mai echitabile faţă de impozitele indirecte din
punct de vedere fiscal, ceea ce a determinat ca multe ţări să crească ponderea impozitelor
directe în totalul resurselor financiare publice. Un exemplu în acest sens, pentru a putea
remarca importanţa impozitelor directe, este ponderea acestora care a crescut din anul 2000
până în anul 2007 de la 12,2% la 12,5%, în ţările din Uniunea Europeană.
1.1.Scurt istoric
Cea mai veche formă de impunere este constituită de către impozitele directe. Apariţia
acestor impozite directe se plasează în epoca premodernă a evoluţiei societăţii omeneşti,
acestea fiind încasate şi aşezate în funcţie de nivelul de dezvoltare economică, diverse
activităţi, diverse bunuri materiale, pe avere sau pe venituri3.
La începutul secolului al XX-lea, impozitele care au fost stabilite pe diverse activităţi sau
pe bunuri materiale (însemnând impozitelele de tip real), au fost înlocuite cu impozitele pe
venituri (rentă, salarii, profit), şi cu cele pe avere, imobiliară sau mobiliară, acestea fiind
impozitele de tip personal, determinând astfel ca şi marea masă a ţăranilor, funcţionarilor şi
muncitorilor să plătească impozite4.
Prima formă a impozitelor reale, a fost la începutul secolului al XIX-lea, pământul
reprezentând cel mai important mijloc de producţie şi o principală formă de bogăţie, astfel
fiind stabilit impozitul funciar, în majoritatea ţărilor din Europa. Iniţial, suma impozitului
funciar datorat statului se putea determina în funcţie de mai multe criterii cum ar fi: suprafaţa
terenului, numărul de pluguri, fiind considerată metoda cea mai simplă, ea fiind practicată de-
a lungul timpului în mai multe ţări. Deşi, ulterior impunerea s-a facut şi după preţul de
vânzare al pământului, mărimea arendei, numărul de vite de muncă, cantitatea de sămânţă
utilizată, această metodă s-a dovedit a fi necorespunzătoare, deoarece terenurile erau de
fertilitate diferite, astfel, având un randament diferit şi nu se ţinea seama de munca
agricultorului şi de capitalul care era investit.
După criteriile care s-au făcut în prima fază şi s-au dovedit a fi necorespunzătoare, mai
târziu impunerea s-a făcut dupa cantitatea de produse obţinute, după repartiţia terenurilor în
diferite clase cu tarife speciale, precum şi după randamentul obţinut. În această fază,
impozitul era perceput sub formă de dijmă (zeciuială) sau în natură. Arendaşii de impozite
3
Filip, Gh., Finanţe Publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010, p.185;
4
Bistriceanu, Gh. D., Sistemul fiscal al României,. Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.68;
5
încasau dijma în natură, o vindeau şi dădeau statului arenda, aceasta putând fi globală, fixă
sau proporţională.
În prezent se utilizează metoda indiciilor, aceasta reprezentând măsurarea terenurilor,
combinată cu o prezumţie asupra inventarului. În legislaţia modernă, impozitul fiduciar se
poate determina după randamentul mediu, metoda simplă de calcul, astfel impozitul fiind
încurajator pentru producători.
Un moment important în aşezarea şi încasarea impozitului funciar este considerat cel al
introducerii cadastrului, care constă în descrierea şi inventarierea bunurilor deţinute de
persoane fizice şi juridice, precizarea suprafeţei de teren, trecerea lor într-un registru special, a
averii fiecărei parcele de teren, precum şi menţionarea veniturilor obţinute de pe terenurile
respective. Prin introducerea cadastrului se putea ţine o evidenţă mai corectă a situaţiei
materiale şi stabilirea exactă a impozitelor de plată, deşi presupunea un efort mare de muncă
pentru a se putea efectua lucrările necesare, dar şi un interval de timp până la concretizarea
lor5.
Cadastrul s-a constatat a fi starea civilă a terenurilor, acesta fiind folosit nu numai pentru
impozitul funciar, ci şi pentru alte impozite care purtau denumirea de cadastrale.
Impozitul real s-a calculat şi pentru clădiri, acestea devenind o formă principală de avere,
în funcţie de destinaţia lor, putând fi utilizate ca prăvălii, locuinţe, magazine, birouri etc.
Acest impozit se putea calcula în funcţie de suprafaţa construită, numărul de ferestre, uşi şi
coşuri, suprafaţa curţii, aspectul exterior, numărul şi destinaţia camerelor etc.
Odată cu dezvoltarea diferitelor activităţi economice, la nivelul impozitelor directe s-au
produs anumite modificări reprezentate de introducerea impozitul real pe diferite activităţi
cum sunt cele industriale, comerciale şi liber-profesioniste, în funcţie de dimensiunea
localităţii în care entitatea îşi efectua activitatea precum şi natura acesteia, numărul de
muncitori, dimensiunea capitalului etc6.
Se poate observa că nici acest impozit nu avea un randament ridicat, cotele de impozit erau
mici, se putea practica evaziunea fiscală, echitatea fiscală nu era asigurată, o parte din materia
impozabilă nu era impusă.
Tot ca un impozit real s-a introdus şi impozitul pe circulaţia capitalului bănesc, datorită
dezvoltării comerţului şi industriei, ce au determinat extinderea relaţiilor de credit, activităţile
bancare, dar şi comerţul cu hârtii de valoare. Acest impozit real se putea determina pe baza
sumei dobânzilor pe care împrumutatul le plătea pentru capitalul luat cu împrumut sau ţinând
seama de cuantumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul acordat cu
împrumut.
5
6
Bistriceanu, Gh. D., Sistemul Fiscal al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.70;
6
Impozitul pe capitalurile băneşti a avut o importanţă redusă, precum şi un randament redus,
deoarece atât împrumutatul cât şi împrumutătorul făceau declaraţii de impunere false, pentru a
se putea sustrage de la plata impozitelor.
În prezent se aplică impozitul de tip real atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în ţările
dezvoltate, un exemplu în acest sens fiind impozitul funciar, stabilit în funcţie de anumite
criterii cum ar fi numărul animalelor, suprafaţa terenului, materialele ce sunt utilizate pentru
lucrările de irigaţii, mărimea cantităţii de îngrăşăminte utilizată etc.
Jumătatea secolului al XIX-lea a făcut marcarea trecerii impozitelor de tip real la
impozitele de tip personal şi pe avere, în ţările dezvoltate, în timp ce în ţările în curs de
dezvoltare, această trecere s-a manifestat la începutul secolului XX7.
Trecerea la sistemul de impozite personale s-a datorat:
- amplificării cheltuielilor publice;
- instituirii unui minim neimpozabil;
- constrângerea tot mai mult a persoanelor cu venituri mici;
- includerea în sistemul de impozitare atât a muncitorilor, cât şi a funcţionarilor ce realizau
venituri de muncă;
- acordarea scutirilor familiilor mai numeroase ce nu aveau o stare materială atât de bună.
Capitaţia reprezintă cel mai vechi impozit personal, ce se stabilea pe cap de locuitor în
sumă fixă. Impozitul pe clase, reprezintă a doua formă a impozitului personal, apariţia lui
fiind determinată de deosebirile majore apărute între viaţa satului şi viaţa oraşului. Datorită
dezvoltării comerţului, în perioada concentrării meseriilor la oraş, se instituie un nou impozit
personal denumit impozitul pe clase de venituri. Cea mai perfecţionată formă a impozitelor
personale este considerată impozitul pe venit.
7
Belean, P., Risti, L., Anghelache, G., Ginguţa, A., Finanţele Publice ale României, Editura Economică,
Bucureşti, 2007, p.125;
7
Figura 1.1 Clasificarea impozitelor directe
Impozitul funciar
Impozite reale
Impozitul pe cladiri
Impozitul pe activităţi
industriale,comerciale
şi profesii libere
Impozitul pe capitalul
Impozite mobiliar sau bănesc
directe
Impozitul pe averea
propriu zisă
Impozitul pe Impozitul pe circulaţia
avere averii
Impozitul pe sporul de
Impozite personale avere
Impozitul pe veniturile
persoanelor fizice
Imppozitul pe venit
Impozitul pe veniturile
societăţilor de capital
Sursa: prelucrare proprie;

1.2 Formele impozitelor directe
Impozitele directe sunt clasificate în impozite reale şi impozite personale, iar acestea din
urmă sunt clasificate la rândul lor în impozite pe venit şi impozite pe avere.
Impozitele reale, sunt considerate ca o variantă primară, mai puţin evoluată, făcând
abstracţie de persoana care foloseşte bunul, considerând bunul ca producător de venit. Întrucât
se ia în considerare numai bunul distinct, se nesocoteşte situaţia personală a subiectului
posesor al bunului, acest tip de impozit nu face posibilă scăderea datoriilor pe care plătitorul
le are. Din aceste motive, impozitele reale, creează stări de inechităţi fiscale. Aşadar, un
proprietar împovorat de datorii plăteşte aceleaşi impozite ca şi cel liber de orice sarcină. Prin
urmare doi contribuabili, care au putere de contribuţie inegală, plătesc un impozit egal 8.
Pe plan internaţional, cele mai răspândite impozite reale au fost cele privind circulaţia
capitalului bănesc, impunerea clădirilor, pământului precum şi alte activităţi neagricole.
Impozitele personale prezintă două forme principale: impozitele pe venit (ale persoanelor
fizice şi juridice) şi impozitele pe avere
1.2.1. Impozitele pe venituri

Impozitul pe venit la persoanele fizice, reprezintă un impozit direct ce este destinat
bugetului statului şi cade asupra veniturilor de orice fel realizat de toate persoanele fizice
române sau stăine, rezidente şi nerezidente, ce desfăşoară activitate aducătoare de venituri de
natura celor precizate în Codul fiscal9.
Toate persoanele fizice ce au domiciliul sau rezidenţa într-un anumit stat, în cazul nostru în
România, dar şi persoanele care nu sunt rezidente, dar realizează venituri din locurile ce sunt
situate pe teritoriul statului respectiv, conform prevederilor legislative sunt plătitori ai
impozitului pe veniturile persoanelor fizice10.
8
9
Oneţ, Cristina, Procedura fiscală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p.27;
10
Moraru, D., Nedelescu, M., Strănescu, C., Preda, O., Finanţe Publice, Editura Economică, Bucureşti, 2007,
p.162;
9
În România, cât şi în multe alte ţări, în condiţiile stabilite prin lege, anumite categorii de
persoane sunt scutite de plata impozitului pe venituri, din această categorie făcând parte:
-sumele dobândite din asigurări de orice fel;
-pensiile persoanelor văduve, copiilor orfani, dar şi sumele de bani pentru întreţinerea
pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate;
-ajutoare, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin care au o destinaţie specială (ajutor de
şomaj, alocaţia de sprijin, ajutorul pentru refugiaţi, ajutoare sociale, umanitare şi medicale,
alocaţii de stat pentru copiii cu handicap etc.);
-câştigurile realizate de sportivi la premiile obţinute la jocurile olimpice, dar şi la
campionatele mondiale europene etc.
Veniturile care sunt realizate de persoanele fizice, din diferite activităţi, sunt considerate
obiectul impozitului pe venit, cum ar fi: impozitarea veniturilor din salarii, cedarea folosinţei
bunurilor, din pensii, activităţi agricole, premii şi jocuri, din investiţii etc.
În plan internaţional, din punct de vedere al modalităţii de impozitare a veniturilor, se
întâlnesc sisteme diferite, în cazul veniturilor care sunt realizate din mai multe surse.
Modalităţile de impozitare a veniturilor , se pot manifesta prin11:
- sistemul impunerii separate, poate fi practicat:
* prin introducerea mai multor impozite, care se referă la fiecare venit dintr-o anumită
sursă;
* prin includerea unui impozit unic pe venit, în funcţie de natura lui cu o contribuţie
distinctă.
-impunerea globală presupune aplicarea aceleiaşi cote de impozit asupra tuturor veniturilor
realizate de către persoanele fizice, indiferent de provenienţa venitului respectiv 12.
Din anul 2000 până în 2004, în România s-a practicat şi un sistem combinat, prin care
anumite venituri erau supuse impunerii separate, iar altele erau supuse impozitării cumulate.
Prin compararea sistemului impunerii separate cu cel al impunerii globale, se remarcă o
diferenţa în privinţa modului de tratare a bazei impozabile, faptul că veniturile sunt analizate
diferit, în cazul impunerii globale cotele de impozit nu se mai aplica prin tratarea diferită a
veniturilor aşa cum se întampla în cazul impunerii separate. Persoanele care realizează
venituri din diferite surse sunt avantajate, pentru că efectele progresivităţii impunerii nu mai
pot avea loc în astfel de cazuri.
Impozitul pe venit realizat de persoanele fizice, se poate realiza fie individual, fie colectiv.
În cazul impozitului pe venit, realizat colectiv, este considerat mai echitabil deoarece asigură
11
Tatiana, M.( coordonator), Finanţe Publice, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p. 196;
12
Văcărel, I., (coordonator), Finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagocică R.A., Bucureşti, 2006, p. 394;
10
concordanţa cu puterea contributivă pe membru de familie, dar prezintă şi un dezavataj pentru
acele familii în care fiecare membru obţine venituri din activităţi independente 13.
În cazul impozitului pe veniturile persoanelor fizice sunt utilizate două tipuri de cote de
impunere:14
-cote proporţionale: indiferent de mărimea acestuia, cota unică procentuală se aplică asupra
venitului;
-cote progresive, care la rândul lor pot fi clasificate în cote progresive simple şi cote
progresive compuse, reprezintă un ansamblu de cote procentuale care cresc odată cu mărimea
venitului asupra căruia se aplică.
Metodele cele mai utilizate pentru plata efectivă a impozitului datorat sunt:
-stopajul la sursă, această metodă este aplicată pentru veniturile realizate sub formă de
salarii, în care se reţine suma datorată ca impozit, la locul unde persoana obţine venitul;
-încasarea directă de la contribuabil, ce constă în deplasarea persoanei fizice la organul
fiscal sau invers.
Pe plan mondial, se observă o creştere continuă a încasărilor obţinute de la impozitele
provenite de la persoanele fizice în comparaţie cu impozitele încasate pe veniturile
persoanelor juridice.
Subiecţii impozitelor, în cazul impozitului pe veniturile persoanelor juridice, sunt
întreprinderile sau firmele, asociaţiile de persoane, organizaţiile, societăţile de capital şi
societăţile de persoane, ce au un obiectiv comun obţinerea de profit.
Impozitarea veniturilor se realizează în funcţie de modul de organizare a persoanelor
juridice, care pot fi societăţi de capital sau societăţi de persoane. În ultimul caz, impunerea
profiturilor societăţii, se realizează asemănător cu cel în cazul persoanelor fizice, deoarece nu
se poate diferenţia averea persoanelor asociate de averea patrimoniului societăţii. La
societăţile de capital, în mod clar, există o delimitare între cele două (averea patrimoniului
societăţii şi averea personală a acţionarilor)15.
Modalităţile de impunere a veniturilor realizate de societăţile de capital, în raport cu
destinaţiile date profitului, sunt:
-impozitul este aplicat asupra întregului profit impozabil, înaintea repartizării dividendelor,
după care urmează să se aplice separat impozitul pe dividende.
13
14
Bistriceanu, Gh. D., Sistemul Fiscal al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.222;
15
p.123;
11
Acest sistem este apreciat ca fiind unul clasic, deoarece partea din profitul redistribuit
acţionarilor este impozitat de două ori (o dată la societate şi a doua oară, la asociaţi sau
acţionari);
-se supun impozitării numai dividendele, în timp ce este scutită de impozit partea din
profitul lăsat la dispoziţia societăţii.
Pentru societăţile de capital această metodă de impozitare este avantajoasă, deoarece
profitul obţinut se poate folosi pentru înfăptuirea unor noi investiţii;
-se impune acea parte din profitul rămas la dispoziţia societăţii de capital, astfel
dividendele repartizate acţionarilor sunt scutite de impozit.
-profitul disponibil rămas la dispoziţia societăţii, dar şi dividendele ce sunt plătite
acţionarilor, sunt impozitate separat.
În România, plătitorii impozitului pe profit, conform prevederilor fiscale sunt16:
-persoanele juridice române (regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale,
instituţiile financiare şi de credit, fundaţiile, organizaţiile cooperatiste etc.);
-persoanele fizice ( atât cele nerezidente cât şi cele stăine) care au o activitate în România
într-o asociere fără personalitate juridică;
-persoanele juridice stăine care cu ajutorul unui sediu permanent ce se află pe teritoriul
României derulează o activitate;
-persoanele fizice rezidente care sunt asociate cu persoanele juridice române;
Sunt înlesniţi de la plata impozitului pe profit, conform prevederilor legislative următoarele
categorii: Trezoreria statului, persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor, cultele religioase, instituţiile de învăţământ atât cele autorizate cât şi
cele particulare acreditate, Banca Naţională a României, fondul de garantare a depozitelor în
sistemul bancar etc17.
În practica fiscală internaţională, există mai multe alternative pentru aplicarea cotelor de
impozitare a veniturilor realizate de persoanele juridice, cum sunt18:
- se aplică cote diferenţiate în funcţie de proprietarul capitalului social;
- în funcţie de activităţile din care se obţin venit se aplică cote diferenţiate;
- în funcţie de cifra de afaceri se aplică cote de impunere;
- în funcţie de destinaţia impozitului bugetului naţional sau impozitului bugetului local se
aplică cote diferenţiate;
- cota unică de impozitare.
16
Bistriceanu, Gh. D., (coordonator), Finanţele agenţilor economici, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p.
334;
17
Sever, G., Bombos, M., Galanton, Reduceri şi scutiri de la plata impozitelor şi taxelor prevăzute de Codul
Fiscal, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007, p. 35;
18
12
1.2.2. Impozitele pe avere
Impozitele pe avere, reprezintă a doua componentă a subsistemului impozitelor personale.
Obiectul impozabil pe avere îl reprezintă proprietatea asupra unor bunuri, deţinute de
persoanele juridice sau fizice.
Deşi, impozitele pe avere nu ocupă un loc important, în cadrul sistemelor de impozitare
personale, rolul pe care îl deţin ca instrumente ale politicii fiscale şi generale şi implicit
aportul care îl constituie la fondurile financiare publice, nu pot fi ignorate.
Impozitele pe avere, în practica fiscală internaţională, se structurează pe trei mari categorii:
- impozite asupra averii propriu-zise;
- impozite pe circulaţia averii;
- impozite pe creşterea valorii averii sau pe sporul de avere.
I. Impozitele asupra averii propriu-zise sunt acoperite din veniturile căpătate din averea
deţinută de suportatori, acestea fiind constituite pe substanţa averii, dar şi asupra averii
propriu-zise. În România aceste impozite poartă denumirea şi de „impozitul şi taxa pe clădiri”
sau „impozitul şi taxa pe teren”, fiind asemănătoare aceste denumiri cu cele practicate pe plan
internaţional.
Vom enumera impozitele cele mai cunoscute asupra averii propriu-zise:
a) impozitele pe proprietăţi imobiliare ce au ca obiectiv terenurile şi clădirile, deţinute de
persoanele fizice şi juridice. Rolul care îl îndeplieşte acest impozit este atât unul financiar cât
şi unul de influenţare a unor procese. Au ca bază de impunere veniturile capitalizate privind
bunurile respective. Acest impozit se poate calcula, determinând valoarea de achiziţie a
bunului respectiv, dar în multe ţări, se poate determina şi de la valoarea declarată de
proprietarul care deţine bunul respectiv.
În România, în cazul persoanelor fizice, baza de impozitare, este determinată de organele
fiscale după anumite norme şi criterii, în schimb la persoanele juridice, baza de impozitare, se
poate determina de la valoarea la care acestea sunt trecute în contabilitate.
Cota de impozitare, în cazul impozitului pe avere, pentru persoanele fizice, atât în mediul
rural, cât şi în mediul urban este de 0,1%, iar pentru persoanele juridice, cota de impozitare
este stabilită între 0,25% şi 1,50%, de către autorităţile locale19.
Persoanele juridice care deţin o clădire, indiferent dacă acea clădire o foloseşte, este în
conservare sau în rezervă, trebuie să plătească un impozit asupra clădirii respective. Pentru
19
Belean, P., Risti, L., Anghelache, G., Ginguţa, A., Finanţe Publice ale României, Editura Economică,
Bucureşti, 2007, p.153;
13
clădirile a cărui preţ se poate recupera integral prin amortizare se poate aplica o reducere de
15%20.
b) Baza de impozitare asupra impozitului activului net este averea mobilă şi imobilă, ce
este deţinută în proprietatea plătitorului, acesta desfăşurând anumite activităţi pe teritoriul
unui stat. În unele ţări acest tip de impozit este suportat doar de societăţile de capital, în timp
ce în alte ţări acest impozit este suportat atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice,
iar în alte ţări suportatorii impozitului activului net sunt doar persoanele juridice.
Se pot folosi atât cotele proporţionale, cât şi cotele progresive, pentru calcularea
impozitului ce se aplică asupra activului net.
II. Impozitele pe circulaţia averii au în vedere transmiterea dreptului de proprietate între
persoanele fizice şi juridice, asupra unor bunuri mobile sau imobile, ce se manifestă sub
forma impozitului pe contractele de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile şi imobile, pe
venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, donaţii etc.
a) În cazul impozitului pe succesiuni, baza de impozitare este averea moştenită de o
persoană fizică, iar cota de impozitare se poate stabili pe întreaga avere ce este primită de toţi
moştenitorii sau se poate stabili separat în funcţie de averea ce îi corespunde fiecărui
moştenitor. Impozitul se calculează pe baza unor cote progresive, ce se pot diferenţia în
funcţie de anumite criterii, precum gradul de rudenie sau în funcţie de valoare averii
moştenite. În general, cotele de impunere sunt ridicate, ajungând la 80% sau 90% din valoarea
averii primite, datorită principiului „egalităţii la naştere”, pentru a se diminua diferenţele mari,
astfel indivizii având aceeaşi stare materială21.
b) Obiectul impozitului pe donaţii, îl reprezintă averea primită drept donaţie, de la o
persoană la alta. Introducerea acestui impozit a avut ca scop evitarea ocolirii plăţii impozitului
pe succesiuni, atunci când donaţia de avere are loc în timpul vieţii.
Impozitul pe donaţii rămâne în obligaţia persoanei care primeşte donaţia şi se poate
calcula pe baza unor cote progresive care sunt influenţate de numeroşi factori cum ar fi gradul
de rudenie între donator şi donatar, valoarea averii donate etc.
c) Impozitele pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile sau imobile, sunt
utilizate frecvent, obiectul acestor impozite este averea ce este transmisă cu titlul oneros, iar
subiecul este persoana care cumpără sau vinde bunul respectiv. Impozitele se pot calcula fie
pe baza unor cote progresive, fie pe baza unor cote proporţionale.
III. Obiectul Impozitului pe sporul de avere sau asupra creşterii averii este sporul de
valoare într-un anumit interval de timp reţinut la unele bunuri. Creşterea averii se produce sub
influenţa unor factori independenţi de eforturile depuse de proprietari, acest spor de valoare
20
Mihăiescu, S.V., Controlul Fiscal, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.35;
21
Filip, Gh. Finanţe Pubice, Editura Junimea, Iaşi, 2010, p.194;
14
creându-se datorită unor condiţii avantajoase, care sunt finanţate din fondurile publice datorită
anumitor acţiuni (de exemplu: construirea de şosele, drumuri, reţele de alimentare etc.)
În această categorie de impozite pe sporul de avere se includ22:
- contribuţia pe surplusul de valoare imobiliară;
- contribuţia pe sporul de avere realizat în timpul războiului;
În anumite ţări se percepe un impozit pe plusul de valoare imobiliară numit şi impozit
asupra câştigului de capital pe anumite bunuri imobiliare (de ex. terenuri, clădiri) a căror
valoare a crescut din momentul construcţiei sau achiziţiei, după caz, până la vânzarea lor, fără
ca proprietarul să fi efectuat vreo cheltuială în acest scop.
Subiectul impozitului pe sporul de avere este vânzătorul bunurilor imobile, iar obiectul
impunerii este constituit de diferenţa între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare, corelată
cu amenajările făcute de proprietar şi reevaluările autorizate de lege. 23
Momentul în care s-a stabilit contribuţia pe sporul de avere realizat în timpul războiului, a
fost la sfârşitul Primului Război Mondial, în ţări precum Italia, Germania etc., urmat de al
doilea Război Mondial, în numerose ţări dintre care şi Italia, Franţa, S.U.A. etc., pentru a
putea fi preluat de stat, o partea din averea dobândită în timp sau ca urmare nemijlocită a
războiului. Acest impozit se calcula în cote progresive , neavând un randament ridicat datorită
multiplelor metode de sustragere de la impunere, fiind plătite în moneda depreciată de
inflaţie24.
1.3. Evoluţii ale impozitelor directe pe plan internaţional

În acest subcapitol vom analiza evoluţia impozitelor directe, la nivel internaţional, pentru a
putea face o comparaţie între România şi celelalte state analizate. Vom studia atât impozitele
pe venit la persoanele fizice, cât şi impozitele pe profit, iar spre final vom analiza impozitele
pe avere, ştiind că aceste tipuri de impozite reprezintă principalele impozite directe care sunt
colectate la bugetul statului.
Tabel nr. 1.1 Impozitele directe în perioada 2005-2011 (%din PIB)
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Austria 12,8 12,9 13,4 14 12 12,7 13
Coreea 7,1 7,2 8,4 8,2 7,6 7,2 7,8
Danemarca 31,9 30,7 30,1 29,7 30 29,8 29,9
Franţa 11,9 12,2 12 12 10,3 11 11,8
22
Matei ,G., Dracea, R., Dracea, M., Mitu, N., Finanţe Publice, Editura Sitech, Craiova, 2007, p.239;
23
Mihăiescu, S.V., Controlul Fiscal, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.37;
24
p.299;
15
Germania 11,1 11,9 12,2 12,4 11,7 11,1 11,6
Grecia 8,8 8,3 8,3 8,3 8,5 8 8,8
Italia 13,3 14,3 15 15,2 15,5 14,8 14,8
Japonia 9,2 9,7 11,4 9,6 8 8,3 8,6
Israel 12,1 13,3 13,2 11,2 9,4 9,5 9,8
Lituania 9 9,5 9,2 9,3 6 4,7 4,4
Luxemburg 13,7 13,2 13,2 14,2 14,8 14,5 14,1
Malta 11,7 12 13,3 12,7 13,6 13 13,2
Mexic 4,4 4,3 5 5,1 5 5,2 5,4
Portugalia 8,3 8,6 9,5 9,7 9 8,8 9,9
România 5,3 6 6.7 6.7 6.5 6 6
Slovacia 6 6.1 6,2 6,5 5,5 5,4 5,4
Slovenia 8.7 9.1 9.2 8.9 8.3 8,2 7,9
Spania 11.5 12.3 13.5 11.2 10.1 9,9 9,9
Regatul Unit 16,2 17 16,7 18,5 16 15,7 15,9
Islanda 18,3 18,8 18,9 18,2 16,7 16,6 17,5
Statele Unite 12,7 13,7 13,8 12 9,8 10,7 11,8
Sursa: OCDE, www.oecd-ilibrary.org/economics/country-statistical-profile;

În tabelul nr. 1.1, se poate observa că în perioada analizată 2005-2011, ponderea
impozitelor directe variază între 4,4% în Mexic şi 30,7% în Danemarca (din PIB). Multe ţări
din Uniunea Europeană au adoptat metoda impunerii cu cota unică. Bulgaria aplică o cotă
unică de 10% atât pentru profiturile persoanelor fizice, cât şi pentru profiturile persoanelor
juridice, Cehia de 20% pentru profiturile realizate de persoanele juridice şi 15% pentru
profiturile persoanelor fizice, în timp ce Estonia aplică o cotă de 21% pentru ambele categorii
de venituri, iar Slovacia aplică o cotă de 19%. Alte ţări folosesc cote progresive de
impozitare, ştiind că în Germania nivelul cotelor de impunere pentru veniturile persoanelor
fizice se situează între 14-45% şi 30-33% pentru profiturile întreprinderilor, în Franţa pentru
persoanele juridice sunt impozitate cu o cotă de 33,3%, iar pentru persoanele fizice 0%-40%.
Marea Britanie foloseşte tot sistemul bazat pe cote progresive, folosind pentru persoanele
juridice o cotă de 30% în timp ce pentru persoanele fizice sunt impozitate cu o cotă de 10%-
40%. România, în anul 2010, se afla pe poziţia 23 din cele 27 de state membre din punct de
vedere al nivelului cotelor de impunere aplicate asupra profiturilor realizate de persoanelor
juridice şi locul 25 între statele uniunii referitor la cota de impunere pe veniturile realizate de
persoanele fizice.
De exemplu, în Danemarca, în anul 2010, ponderea impozitelor directe reprezenta 62,2%
din totalul veniturilor, iar impozitele pe veniturile persoanelor fizice, reprezenta 51,1% din
totalul veniturilor.25
25
Ministerul Finanţelor Publice, Raport 2011, http://www.mfinante.ro/acasa.html;
16
La nivelul anului 2009, Danemarca ocupă primul loc din punct de vedere al ponderii
impozitelor directe în PIB (30%), ultimul loc fiind ocupat de Mexic cu un nivel de 4,4%. În
ţara noastă, în acelaşi an, procentul a fost de 6,5%, menţinându-şi aceeaşi valoare ca şi anul
anterior.
Grafic nr. 1.1. Evoluţia impozitelor directe (% în PIB)
35
30
25
20
15
10
5
0
ia ea ca ta ia ia lia ia el ia rg lta ic lia ia ia ia ia it da ite
ustr ore mar ran man rec Ita pon Isra uan bu Ma Mex uga man vac ven pan l Un lan Un
A C ne F er G Ja Lit xem rt o Slo Slo S atu Is ele
Da G Lu Po R g at
Re St
2005 2011
Sursa: OCDE, www.oecd-ilibrary.org/economics/country-statistical-profile;

În graficul nr. 1.1 se poate observa că cea mai semnificativă creştere s-a înregistrat în
Italia, cu o diferenţă de 1,5% din anul 2005 faţă de anul 2011, iar pe poziţia opusă situându-se
Lituania cu o diferenţă de 4,6%, în aceeaşi perioadă de timp.
O analiză a evoluţiei ponderii impozitelor directe, în perioada 2005-2011, evidenţiază
modificări importante în sensul creşterii în Danemarca, Italia, Malta, Portugalia, iar în sensul
diminuării în Lituania, Slovenia, Spania, Mexic fapt ce rezultă din graficul nr.1.1.
Tabel nr. 1.2 Evoluţia impozitelor pe venit la persoanele fizice 2003-2011 (% din PIB)
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Austria 10,4 10,1 9,5 9,6 9,8 10,4 9,9 9,7 9,7
Belgia 13,1 12,9 12,9 12,4 12,2 12,6 12,1 12,3 12,4
Bulgaria 3,2 3,1 2,7 2,6 3,2 2,9 3,0 3,0 2,9
Cipru 4,5 3,5 3,9 4,6 6,2 5,0 4,0 4,1 4,2
Republica 4,7 4,7 4,4 4,2 4,3 3,7 3,6 3,5 3,5
Cehă
Danemarca 25,6 24,9 24,9 24,9 25,4 25,1 26,4 24,3 24,3
Estonia 6,5 6,3 5,6 5,6 5,8 6,2 5,7 5,4 5,3
Finlanda 13,7 13,3 13,5 13,3 13,0 13,2 13,4 12,6 12,8
Franţa 8,0 7,9 8,1 7,9 7,6 7,8 7,6 7,6 7,9
Germania 8,6 8,0 8,0 8,2 8,6 9,0 9,1 8,3 8,4
Grecia 4,3 4,4 4,7 4,6 4,8 4,8 5,0 4,4 4,7
Ungaria 7,1 6,6 6,6 6,8 7,3 7,7 7,4 6,5 4,9
Irlanda 7,6 8,3 8,3 8,7 8,9 8,3 7,9 7,6 9,2
17
Italia 10,5 10,4 10,4 10,9 11,3 11,7 11,7 11,7 11,5
Letonia 5,8 6,0 5,7 6,1 6,1 6,4 5,4 6,1 5,6
Lituania 6,5 6,8 6,8 6,8 6,6 6,5 4,1 3,6 3,5
Luxemburg 6,5 6,7 7,1 7,5 7,1 8,1 8,1 7,9 8,3
Malta 6,2 6,6 6,6 6,9 6,2 5,9 6,6 6,2 6,4
Ţările de Jos 6,5 6,0 6,6 6,9 7,4 7,2 8,6 8,4 8,0
Republica 4,2 3,6 3,9 4,6 5,2 5,3 4,6 4,5 4,5
Polonă
Portugalia 5,2 5,0 5,1 5,3 5,5 5,6 5,7 5,6 6,1
România 2,8 2,9 2,3 2,8 3,3 3,4 3,5 3,3 3,3
Slovacia 3,2 2,7 2,6 2,5 2,6 2,7 2,4 2,3 2,5
Slovenia 5,7 5,7 5,5 5,7 5,5 5,8 5,8 5,7 5,6
Spania 6,4 6,5 6,7 7,2 7,8 7,4 7,1 7,4 7,4
Suedia 17,5 17,5 17,9 18,1 17,2 16,6 16,4 15,5 15,0
Marea 9,9 10,0 10,3 10,5 10,7 10,7 10,4 10,0 10,1
Britanie
Sursa: OCDE, http://dx.doi.org/10.1787/tax-inc-prof-table-2013-1-en;
În tabelul nr. 1.2 am analizat evoluţia impozitelor pe venit la persoanele juridice, în anii
2003-2011, unde se poate observa o evoluţie oscilantă a acestor impozite la toate ţările
analizate. Ponderea cea mai ridicată este înregistrată în Danemarca, la polul opus situându-se
România deoarece aceasta aplică cel mai scăzut impozit asupra veniturilor persoanelor fizice
din toate ţările din Uniunea Europeană, cota de impozitare în ţara noastră fiind de 16%. Nu
acelaşi lucru putem spune şi de ţările precum Danemarca (59%), Olanda (52%), Suedia
(56,55%), Belgia (50%) şi Finlanda (50,46%) care aplică cote destul de ridicate în comparaţie
cu media Uniunii Europene.
Tabel nr. 1.3 Evoluţia impozitelor pe profit 2003-2011 (% din PIB)
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Austria 2,3 2,4 2,3 2,3 2,6 2,6 1,9 2,0 2,3
Belgia 2,9 3,1 3,2 3,6 3,5 3,3 2,5 2,7 3,0
Bulgaria 2,8 2,5 1,8 2,1 4,4 3,2 2,6 2,0 1,9
Cipru 4,4 3,7 4,7 5,5 6,8 7,1 6,5 6,2 6,8
Republica 4,4 4,4 4,3 4,6 4,7 4,2 3,5 3,4 3,4
Cehă
Danemarca 2,9 3,2 3,9 4,4 3,8 3,3 2,3 2,8 2,8
Estonia 1,6 1,7 1,4 1,5 1,6 1,6 1,9 1,4 1,3
Finlanda 3,4 3,5 3,3 3,4 3,9 3,5 2,0 2,5 2,7
Franţa 2,1 2,4 2,3 2,9 2,9 2,7 1,3 1,9 2,3
Germania 1,8 2,2 2,5 2,9 2,9 2,7 2,0 2,2 2,6
Grecia 2,9 3,0 3,3 2,7 2,6 2,5 2,5 2,5 2,1
Ungaria 2,2 2,1 2,1 2,3 2,8 2,6 2,2 1,2 1,2
Irlanda 3,8 3,7 3,5 3,9 3,6 2,9 2,4 2,5 2,5
Italia 2,3 2,4 2,3 2,9 3,3 3,1 2,5 2,4 2,3
18
Letonia 1,5 1,8 2,0 2,3 2,7 3,2 1,6 1,0 1,4
Lituania 1,4 1,9 2,1 2,8 2,6 2,7 1,8 1,0 0,8
Luxemburg 7,3 5,7 5,8 5,0 5,3 5,4 5,8 5,8 5,0
Malta 4,2 3,6 3,8 4,3 6,2 6,1 6,1 6,0 5,9
Ţările de Jos 3,0 3,3 3,6 3,7 3,5 3,4 2,1 2,3 2,2
Republica 1,8 2,2 2,5 2,4 2,8 2,7 2,3 2,0 2,1
Polonă
Portugalia 2,8 2,9 2,7 2,9 3,6 3,7 2,9 2,8 3,2
România 2,8 3,2 2,7 2,8 3,1 3,0 2,7 2,3 2,2
Slovacia 2,8 2,6 2,7 2,9 3,0 3,1 2,5 2,5 2,4
Slovenia 1,7 1,9 2,8 3,0 3,2 2,5 1,8 1,9 1,7
Spania 3,1 3,5 3,9 4,2 4,8 2,9 2,3 1,9 1,9
Suedia 2,2 2,9 3,6 3,6 3,8 2,9 3,0 3,4 3,4
Marea 2,7 2,9 3,3 3,9 3,4 3,6 2,8 3,1 3,1
Britanie
Sursa: OCDE, http://dx.doi.org/10.1787/tax-inc-prof-table-2013-1-en;
În tabelul nr. 1.3 se poate observa, în perioada analizată 2003-2011, evoluţia impozitelor
pe veniturile persoanelor juridice, care este una fluctuantă în majoritatea ţărilor analizate,
ponderea ce-a mai scăzută înregistrându-se în Lituania iar la polul opus situându-se Cipru. Se
poate observa că ponderea impozitelor pe profit este mult mai redusă în majoritatea ţărilor
faţă de ponderea impozitelor pe venit la persoanele fizice, astfel companiile fiind stimulate să
se dezvolte. În România cota de impozitare este de 16% atât pentru impozitul pe profit cât şi
pentru impozitul pe veniturile persoanelor fizice, situându-se în una dintre ţările care au cele
mai mici cote comparativ cu celelalte ţări din Uniunea Europeană. De exemplu în Malta, cota
de impozitare este destul de ridicată, companiile plătind o rată de impozitare destul de mare şi
anume de 35%, spre deosebire de Bulgaria unde cota de impozitare pentru companii este doar
de 10%.
Tabel nr. 1.4 Evoluţia impozitelor pe avere în perioada 2005-2012 (% din PIB)
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Australia 2,6 2,7 2,6 2,2 2,5 2,4 2,3 …
Austria 0,6 0,6 0,6 0,5 0,5 0,5 0,5 0,6
Belgia 3,1 3,2 3,1 3,1 3,0 3,1 3,2 3,4
Canada 3,5 3,5 3,4 3,4 3,6 3,5 3,3 3,3
Chile 1,3 1,2 1,1 1,2 0,8 0,7 0,8 0,9
Republica Cehă 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4 0,5 0,5
Danemarca 1,9 1,9 1,9 2,0 1,9 1,9 1,9 1,8
Estonia 0,3 0,2 0,2 0,3 0,3 0,4 0,3 0,3
Finlanda 1,2 1,1 1,1 1,1 1,1 1,2 1,1 1,2
Franţa 3,4 3,5 3,5 3,3 3,4 3,7 3,7 3,9
Germania 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9
Grecia 1,3 1,7 1,7 1,8 1,5 1,0 1,8 2,0
Ungaria 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8 1,2 1,1 0,9
Islanda 2,7 2,2 2,5 2,2 2,2 2,5 2,2 2,5
Italia 2,0 2,1 2,1 1,8 2,7 2,1 2,2 2,7
19
Japonia 2,6 2,6 2,6 2,7 2,7 2,7 2,8 2,7
Coreea 2,9 3,3 3,4 3,2 3,0 2,9 3,0 2,8
Luxemburg 3,2 3,3 3,5 2,8 2,6 2,7 2,6 2,7
Mexic 0,3 0,3 0,3 0,3 0,3 0,3 0,3 …
Ţările de Jos 2,0 1,8 1,8 1,7 1,5 1,5 1,3 …
Noua Zeelandă 1,8 1,9 1,8 1,9 2,1 2,1 2.1 2,1
Polonia 1,3 1,3 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 …
Portugalia 1,2 1,2 1,3 1,2 1,1 1,1 1,0 1,3
Republica 0,5 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4
Slovacă
Slovenia 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,7
Spania 3,0 3,2 3,0 2,3 2,0 2,1 1,9 2,0
Elveţia 2,2 2,2 2,2 2,1 2,1 2,1 2,0 2,0
Turcia 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 1,1 1,1 1,2
Regatul Unit 4,3 4,5 4,5 4,2 4,2 4,2 4,2 4,2
SUA 2,9 3,0 3,0 3,1 3,2 3,1 3,1 3,0
Sursa: OCDE, http://dx.doi.org/10.1787/tax-property-table-2013-1-en;
În tabelul nr. 1.4 se poate observa evoluţia impozitelor pe avere, în perioada analizată,
2005-2012, ponderea cea mai mare fiind înregistrată de Regatul Unit, menţinând o valoare
aproximativ constantă de 4,2% (în PIB), fiind urmată de Luxemburg, Coreea, Spania, SUA.
La polul opus cu o valoare aproape de zero este Republica Slovacă, această înregistrând o
valoare constantă de 0,4% (în PIB), pe toţi cei nouă ani analizaţi, fiind urmată de Germania,
Austria, Slovenia.
Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană au o o cotă foarte redusă asupra impozitului pe
avere, cele mai reprezentative ţări care aplică acest tip de impozit fiind Franţa, Norvegia şi
Olanda. Celelalte ţări din Europa care au avut un asemenea impozit l-au suspendat în ultimele
două decenii de neoliberalism. Datorită crizei economice, mai multe ţări din Europa, inclusiv
Belgia, şi-au dorit reintroducerea acestui tip de impozit pe avere, pentru ai putea taxa pe cei ce
deţin o avere considerabilă.
Ponderea acestor impozite este destul de redusă în totalul impozitelor directe, ceea ce
semnifică un aport destul de scăzut în totalul veniturilor bugetare. Cotele de impozitare, în
cazul acestui impozit, sunt destul de scăzute, pentru a putea fi suportate uşor de către persoana
impozabilă, iar obiectul impozabil este reprezentat de averea plătitorului.
20
CAPITOLUL 2 - Evoluţia impozitelor directe în România şi
implicaţii ale acestora
2.1. Particularităţi ale impozitelor directe

Impozitele directe vizează existenţa venitului sau aveii şi trebuie suportate direct de către
contribuabil, de aceea aceste impozite mai poartă denumirea şi de obiective sau pe produs,
deoarece se aşează asupra produsului obiectului impozabil26.
În cazul impozitelor directe, subiectul şi suportatorul sunt unul şi acelaşi individ în intenţia
legiuitorului, chiar dacă ele nu coincid, aceste impozite fiind suportate direct de către
persoana care le plăteşte şi sunt încasate la termene stabilite dinainte. Sunt impozite nominale,
cunoscându-se de la început în sarcina cui sunt stabilite şi se calculează în raport cu
capacitatea contribuabilului, adică în funcţie de mărimea venitului sau averii, situaţia socială a
contribuabilului, sarcinile familiale, sursa de provenienţă. Impozitele directe permit şi
stabilirea unui minim neimpozabil, dar sunt şi rigide şi în acelaşi timp pot conduce la
evaziune fiscală.
Principalele caracteristici ale impozitelor directe sunt redate după cum urmează 27:
*aceste impozite, în decursul timpului, s-au dezvoltat odată cu creşterea economică, ele
stabilindu-se pe diferite genuri de activităţi, obiecte materiale, pe averi sau pe venituri;
*cea mai veche formă de impozitare a fost alcătuită de către impozitele directe. La
începutul secolului XX, impozitele aşezate pe material, obiecte şi genuri de activităţi
(impozitele de tip real) au fost schimbate treptat cu impozitele ce se stabileau pe diferite
venituri (profit, salarii, rentă) sau pe avere (imobiliară sau mobiliară), acestea fiind de fapt
impozitele de tip personal;
*în ultimele decenii ale secolului XIX, graţie creşterii accelerate a cheltuielilor publice,
sporul de venituri realizat de către stat prin adăugarea impozitelor personale nu a fost suficient
pentru acoperirea acestora, în cele din urmă recurgându-se şi la impunerea indirectă;
*impozitele directe sunt precizate;
*impozitele directe sunt favorite faţă de impozitele indirecte, pentru că se cunoaşte
momentul când trebuie să fie achitate, sunt nominative, iar cota de impozitare se aplică asupra
obiectului impozabil în funcţie de mărimea averii subiectului.
O particularitate a impozitelor directe este elasticitatea economică care măsoară variaţia
randamentului impozitului provocată de evoluţia condiţiilor economice, de aceea se consideră
că impozitele directe sunt caracterizate printr-o foarte bună elasticitate. Astfel, creşterea ratei
26
Moşteanu, N.R., Fiscalitate Impozite şi Taxe, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p. 57;
27
Moraru,D., Finanţe Publice şi Evaziune Fiscală, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p.122;
21
de impozitare a venitului persoanelor fizice nu are, ca şi rezultat reducerea materiei
impozabile şi deci a randamentului impozitului. Conform criteriului juridic care are la bază
noţiunea de rol nominativ, din punct de vedere material, rolul este lista contribuabililor unei
unităţi administrative indicând particularităţile principale ale situaţiei lor fiscale. Juridic, el
constituie un titlu executoriu pe baza căruia adminsitraţia are obligaţia încasării obligaţiei
fiscale. Acest procedeu este specific impozitelor directe, cum ar fi impozitul pe venit. 28
Insuficienţa criteriului juridic şi administrativ a condus la solicitarea unui criteriu
economic fondat pe incidenţă şi conform căruia impozitul este cel care este suportat de
persoana care îl plăteşte, adică de plătitorul legal. Astfel impozitul pe profit este considerat ca
un element de cost al producţiei şi în consecinţă se reflectă asupra preţurilor produselor, chiar
dacă în mare măsură această reflectare depinde în mare măsură de mediul economic, de
nivelul de activitate şi de preţuri.
2.2. Analiza prelevărilor impozitelor directe
În acest subcapitol vom analiza evoluţia impozitelor directe, în România, atât pe total cât şi
pe structură pentru a ne forma o imagine cu privire la importanţa acestor impozite în
economia ţării noastre. Ca pondere în PIB-ul României, impozitele directe ocupă ultimul loc,
faţă de contribuţiile sociale şi de impozitele indirecte.
Tabel nr. 2.1 Evoluţia impozitelor directe în România în perioada 2000-2011 (% din PIB)
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Impozite 7,0 6,4 5,8 6,0 6,4 5,3 6,0 6,7 6,7 6,5 6,0 6,0
le
directe
Sursa:Eurostat,http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/
publication?p_product_code=KS-DU-13-001;
Grafic nr. 2.1 Evoluţia impozitelor directe în România în perioada 2000-2011 (% din PIB)
7 7
6 6.4
5.8 6 6.4 6.7 6.7
5 6 6.5
5.3 6 6
4
3
2
1
0
2000 2001
2002 2003
2004 2005
2006 2007
2008 2009
2010 2011
Impozitele directe
28
Hoanţă, N., Evaziunea Fiscală, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010, p.80;
22
În graficul nr. 2.1, în perioada analizată 2000-2011, evoluţia impozitelor directe este una
fluctuantă, veniturile către bugetul de stat fiind acoperite în mare parte de contribuţiile sociale
şi de impozitele indirecte. În anul 2000 a fost înregistrată ponderea cea mai ridicată a
impozitelor directe, de 7.0% din totalul impozitelor, la polul opus situându-se anul 2005 cu o
pondere a impozitelor directe de doar 5,3%. În perioada analizată nu se înregistrează diferenţe
majore, pe parcursul celor 12 ani, media impozitelor directe fiind de 6,23%.
Tabel nr. 2.2 Evoluţia impozitelor pe venit la persoanele fizice în România (2002-2013)
% din PIB 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozitul 2.7 2.8 2.9 2.3 2.8 3.3 3.4 3.5 3.3 3.3 3.6 3.7
pe venitul
personal
Începând cu anul 2005, sistemul de impozitare forfetar a înlocuit sistemul de patru-suport,
cu rate de impozitare de la 18% până la 4%. În cazul impozitului pe venit la persoanele fizice
cota de impozitare s-a stabilit la 16%, la fel ca şi cota de impozitare la impozitului pe profit.
Această rată, în general, se aplică veniturilor din: activităţi de muncă independente, venituri
din proprietăţi mobiliare şi imobiliare (chirii), precum şi drepturi de autori etc.
Grafic nr. 2.2 Evoluţia impozitelor pe venit la persoanele fizice în România (2002-2013)
4
3.5
3 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7
2.7 2.8 2.9 3.3 3.3
2.5 2.8
2 2.3
1.5
1
0.5
0
2002 2003
2004 2005
2006 2007
2008 2009
2010 2011
2012 2013
Impozitul pe venit la persoane fizice
În graficul nr. 2.2 ponderea impozitului pe venit în PIB, în anii analizaţi, s-a menţinut
constantă având o valoare aproximativă de 3%. Media impozitului pe venitul personal în anii
2002-2007 a fost de 2,8% din PIB. Ponderea impozitului pe venit din PIB în anul 2008, a fost
de 3,4%, urmând o creştere cu 0,1 puncte procentuale în anul următor. Această evoluţie este
determinată în principal, de creşterile moderate ale câştigului salarial mediu brut şi numărul
mediu de salariaţi în anul 2009 faţă de anul 2008. În anul 2010 s-a înregistrat o scădere cu 0,2
23
puncte procentuale (3,3% din PIB), urmând ca şi în anul 2011 să înregistreze aceeaşi valoare.
Iar în anii 2012 şi 2013 s-a înregistrat o uşoară creştere, cu 0,3 puncte procentuale în anul
2012 (3,6% din PIB) şi 0,4 puncte procentuale în anul 2013 (3,7% din PIB), această majorare
fiind influenţată de creşterea numărului de salariaţi, creşterea câştigului salarial mediu brut,
completat cu impactul creşterii salariului minim brut la 750 lei în luna februarie şi 800 de lei
în luna iunie.
Tabel nr. 2.3 Evoluţia impozitelor pe profit în România în perioada 2002-2013 (% din PIB)
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozitulp 2.6 2.8 3.2 2.7 2.8 3.1 3 2.7 2.3 2.2 1.9 1.9
e profit
Impozitul pe venit la persoanele juridice, în cadrul reformei structurale din ţara noastră,
îndeplineşte un dublu rol foarte important, prin influenţarea întreprinderilor care sunt
producătoare de profit, cât şi prin aportul adus la formarea veniturilor bugetare. În ţara noastră
rata de impozitare a impozitului pe profit este de 16% (25% înainte de 2005), la fel ca şi
impozitului pe venit la persoanele fizice.
Grafic nr. 2.3 Evoluţia impozitelor pe profit în România în perioada 2002-2013
3.5
3 3.2
2.8 3.1
2.6 2.8 3
2.5 2.7
2.7
2
2.3
1.5 2.2
1.9 1.9
1
0.5
0
2002 2003
2004 2005
2006 2007
2008 2009
2010 2011
2012 2013
Impozitul pe profit
În graficul nr. 2.3 în perioada analizată 2002-2013, evoluţia impozitului pe profit a fost una
oscilantă, valoarea maximă fiind atinsă în anul 2004 de 3,4% din PIB. Ponderea impozitelor
pe profit în PIB a fost în scădere începând cu anul 2007 până în anul 2013. În anul 2008
ponderea impozitelor pe profit a fost de 3%, scăzând cu 0,3 puncte procentuale în anul 2009.
Această evoluţie fiind influenţată de diminuarea activităţii economice în anumite sectoare de
24
activitate, precum şi de costurile mari de finanţare ale agenţilor economici. Între anii 2009 şi
2010 s-a înregistrat o scădere considerabilă, ajungând la o pondere de 2,3% din PIB în anul
2010. Iar în anul 2011, a atins o pondere de 2,4% din PIB, crescând cu 0,1 puncte procentuale
faţă de anul anterior. În anii 2012 şi 2013 ponderea impozitelor pe profit s-a menţinut
constantă de 1,9% din PIB, această evoluţie fiind determinată de creşterea nominală a PIB-
ului şi o uşoară îmbunătăţire a rentabilităţii activităţii agenţilor economici.
Tabel nr. 2.4 Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor bugetare în anul 2004-2011
An Venituri Impozite Ponderea
totale directe impozitelor directe în
Mil. lei veniturile totale
2006 32.195,40 7.585,4 23,56
2007 36.599,50 8.962,5 24,49
2008 40.698,11 11.849,3 29,12
2009 48.984,60 14.931,6 30,48
2010 61.151,00 19.017,4 31,10
2011 54.678,30 17.211,4 31,48
Sursa: www.insse.ro, www.mfinante.ro, *calcule proprii;
În tabelul nr. 2.4 se poate observa o creştere a ponderii impozitelor directe în totalul
veniturilor bugetare, în cadrul anilor analizaţi, de la 23,56% în anul 2006 pana la 31,48% în
anul 2011 cu o modificare de 7,92%. În anul 2007 ponderea impozitelor directe a fost de
24,49%, urmând ca în anul următor procentul să crească cu aproximativ 0,05 puncte
procentuale. În anul 2009 şi 2010 s-a înregistrat tot o creştere cu 30,48% în anul 2007 si
crescând cu 0,01 puncte procentutuale în anul 2010.
Tabel nr. 2.5 Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale (2004-2011)
An Venituri fiscale Impozite directe Ponderea impozitelor
mil lei directe în veniturile
fiscale
2006 30.252,70 7.585,4 25,07
2007 34.531,20 8.962,5 25,95
2008 38.231,15 11.849,3 30,99
2009 44.824,20 14.931,6 33,31
2010 55.133,60 19.017,4 34,49
2011 49.405 17.211,4 34,83
Sursa: www.insse.ro, www.mfinante.ro, *calcule proprii;
În tabelul nr. 2.5 se poate observa că ponderea deţinută de impozitele directe în cadrul
veniturilor fiscale s-a majorat de la aproximativ 25% în prima parte a intervalului studiat până
25
la 35% în ultimul an analizat. O reflectare sugestivă a acestor afirmaţi este şi reprezentarea
din graficul 2.3.
Grafic nr. 2.4 Evoluţia veniturilor fiscale şi a impozitelor directe în (2004-2009)
60000
50000
40000
30000 Venituri fiscale

Impozite directe
20000
10000
0
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Sursa: www.insse.ro, www.mfinante.ro;
2.3. Tendinţe în practicarea impozitelor directe în contextul actual

Impozitul forfetar, a fost introdus, cu aplicare de la 1 mai 2009, în România, acesta purtând
şi denumiea de „impozit minim”. Prin introducerea acestui impozit se înţelege, că fiecare
persoană juridică, trebuie să plătească o sumă minimă, în funcţie de veniturile obţinute în
cursul anului fiscal anterior. Prin urmare sunt supuse acestui impozit toate societăţile
comerciale care plătesc impozitul pe profit cât şi microîntreprinderile plătitoare ale
impozitului special care este de 3%. Nu sunt scutite de la plata acestui impozit nici societăţile
comerciale care sunt în situaţie de pierdere fiscală. Până în anul 2009 impozitul era deosebit
în funcţie de forma societăţii, aplicându-se un impozit de 3% pe venit microîntreprinderilor şi
un impozit de 16% pentru toate tipurile de societăţi.
Acest impozit forfetar a existat şi anterior în România, dar a fost aplicat numai în cazul
persoanelor fizice, care desfăşurau anumite activităţi specifice precum barurile şi cluburile de
noapte, cazinourile, discotecile dar şi pariurile sportive.
Impozitul forfetar este stabilit de către organul fiscal, în baza şi în aplicarea Codului fiscal
şi reprezintă o plată obligatorie, suportată de persoanele fizice şi juridice pentru prestarea unei
activităţi lucrative.
Particularităţile şi caracteristicile cele mai importante ale impozitului forfetar sunt 29:
*Codul fiscal, Normele metodologice de aplicare a acestuia precum şi celelalte
reglementări care sunt date în aplicarea Codului fiscal stabilesc doar „elemente tehnice” care
29
Lăcriţa, G.N., (coordonator), Metode de Impozitare, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 15;
26
stau la baza formei de impunere bazată pe impozitul forfetar, precum contribuabilii
(persoanele juridice şi fizice supuse impozitului), sancţiuni pentru neplata la termen, termenul
de plată etc;
*Organul fiscal determină obligaţia de plată sub formă de impozit forfetar (sumă fixă de
plată datorată de către persoanele fizice şi juridice supuse impozitului), în baza şi în aplicarea
legii (a Codului fiscal);
*elementele impunerii efective, precum stabilirea cuantumului impozitului forfetar pe
fiecare serviciu/activitate şi diferenţiat pe fiecare contribuabil persoană fizică, chiar şi pentru
contribuabilii (perosoanele fizice şi juridice) care desfăşoară aceeaşi activitate şi în aceeaşi
localitate.
Această particularitate, evidenţiază că fiecare contribuabil trebuie tratat ca un caz distinct,
astfel mărimea impozitului fiind stabilită de către organul fiscal, separat pe fiecare
contribuabil, în funcţie de starea de sănătate, îndemânare, vârstă, calificare, vad comercial,
dotare etc;
*există numeroase persoane fizice impuse forfetar, care nu au un anumit grad de cultură
generală, precum cele care vând seminţe şi alte produse pe stradă, la diferite manifestaţii
pupulare, concerte, meciurile de fotbal, care repară, confecţionează şi vând maşini, coşarii,
lustragii etc;
Datorită gradului de educaţie foarte scăzut, este dificil să te înţelegi cu unele dintre aceste
persoane pe problemele de impunere, uneori având chiar şi un comportament violent, astfel cu
greu putând întrepride măsuri fiscale, în general, cele care se întreprind pe linie de executare
silită rămânând fără efecte practice, întrucât statul, prin organele fiscale, nu au ce sechestra şi
valorifica.
*sunt foarte importante metodele de evaluare folosite cât şi experienţa organului fiscal,
pentru a putea ajunge la o înţelegere dintre contribuabilii persoanele fizice şi organele fiscale,
pentru a putea stabili un impozit la un nivel acceptabil şi din punct de vedere al
contribuabilului, pentru a putea achita voluntar suma stabilită;
*datorită activităţilor care nu pot fi controlate din punct de vedere al veniturilor obţinute,
s-a introdus impozitul forfetar, care este suportat de către contribuabilii (persoanele fizice şi
juridice);
Pentru a putea combate evaziunea fiscală, înfăptuită de unii contribuabili prin sustragerea
de la înregistrare din totalul veniturilor obţinute, de până la 70-75%, s-a introdus impozitul
forfetar considerat ca singura formă de impunere eficientă.
Acest impozit forfetar este specific, spre aplicare, doar unor anumite servicii/activităţi şi
numai unor categorii de contribuabili persoanele juridice şi fizice.
27
Impozitul forfetar se impune a se aplica numai în condiţiile în care acesta este fundamentat
pe unele elemente care să manifeste o corelaţie cât mai mare înte:
*valoarea producţiei obţinute cât şi cantitatea (fizică) de produse realizate;
*consumul unor elemente necesare, care stau la baza realizării producţiei, precum cosumul
de curent electric, gaze naturale etc;
*impozitul forfetar;
Impozitul forfetar se fundamentează pe30:
*valoarea unor consumuri incontestabile pe unitatea de produs (precum consumul de gaze
naturale şi energie electrică), care nu pot fi falsificate, denaturate;
*în funcţie de consumul elementelor care sunt luate în calcul se determină valorile lunare
totale a producţiei;
*se determină impozitul forfetar pe baza valorii lunare totale a producţiei realizate şi care
este calculată în funcţie de consumul elementelor luate ca bază de calcul.
Aceste condiţii trebuie îndeplinite, altfel introducerea impozitului forfetar va rămâne
efectiv fie fără aplicabilitate în plan economic, fie va fi ineficient.
Impozitul forfetar se aplică la unităţile la care:
-se constată evaziune fiscală ridicată, ajungând în unele perioade până la 70-75% ;
-nu este posibilă determinarea veniturilor realizate efectiv, în mod real, nici prin controale
fiscale şi nici prin alte metode de impunere;
Impozitul forfetar s-a aplicat, se aplică şi se va aplica tot timpul şi de către toate ţările. La 1
ianuarie 2000 s-a introdus impozitul pe venitul global, şi ulterior începând cu 1 ianuarie 2004,
prin aplicarea Codului fiscal, s-a renunţat la impozitul forfetar. După o perioadă de timp s-a
ajuns la concluzia că impozitul forfetar rămâne cea mai eficientă şi singura formă de
impunere pentru a putea combate evaziunea fiscală la acele unităţi la care determinarea
veniturilor obţinute nu este posibilă nici prin controale fiscale şi nici prin alte metode de
impunere, sau la acele unităţi la care se constată o mare evaziune fiscală.
Aplicarea impozitului forfetar va rămâne cea mai eficientă şi singura formă de impozitare,
atâta timp cât vor exista unităţi la care se constată un nivel ridicat de evaziune fiscală, iar
mărimea veniturilor la acele unităţi nu se vor putea controla (în condiţii de eficienţă a
impozitului forfetar), metodele celelalte de impunere dovedindu-se ineficiente.
Activităţile care, prin particularităţile şi specificul pe care le prezintă, fac imposibilă
înregistrarea integrală şi permanentă a veniturilor, chiar şi în condiţiile unui control fiscal
permanent, se aplică impozitul forfetar.
30
28
Sistemul ,,forfetar” de impunere constă în stabilirea trimestrială, a unui impozit „în sumă
fixă” pe un contribuabil persoană juridică sau fizică care este autorizată să desfăşoare o
activitate specifică acestui sistem de impunere.
Particularităţile şi specificul atât ale activităţilor care sunt impuse forfetar, cât şi ale
persoanelor care le desfăşoară, se au în vedere o serie de mărimi relative, la stabilirea
impozitului forfetar, precum:
-veniturile care sunt estimate să se obţină în trimestrul impus;
-realizările anului precedent, ce sunt declarate de către organul fiscal sau de către
contribuabil.
Stabilirea impozitului nu se face pe baza unor informaţii cărora să se poată, chiar şi cu o
apoximaţie de 60%, în unele cazuri, volumul vânzărilor, al veniturilor, al rezultatului net
şi/sau brut, al profitului şi al cheltuielilor şi nici pe baza a unor date concrete, rezultate din
evidenţa financiar-contabilă.
Nu se poate stabili mărimea şi nici corelaţiile existente între mărimea impozitului forfetar
stabilit la începutul perioadei fiscale de impunere, cuprinzând unul, mai multe trimestre sau
întregul an fiscal, şi nici cheltuielile totale, veniturile totale şi veniturile nete, după expirarea
perioadei fiscale de impunere (care poate fi pe unul, pe mai multe trimestre sau pe întreg an
fiscal).
Datorită faptului că activităţile respective prezintă anumite particularităţi, un anumit
specific, uneori este foarte dificil şi chiar imposibil în unele cazuri, cuantificarea cheltuielilor,
veniturilor şi rezultatelor, pe fiecare lună, trimestru, an.
Nu trebuie să se aplice impozitul forfetar la contribuabilii la care 31:
-nu este prezent fenomenul de evaziune fiscală, sau acesta se află la un nivel redus;
-în condiţii de eliminare a fenomenului de evaziune fiscală şi de eficienţă sporită, se poate
aplica celelalte metode de impunere;
-este posibilă determinarea rezultatului net prin conducerea evidenţei financiar-contabile şi
se poate înregistra integral veniturile şi cheltuielile aferente;
-se poate verifica legalitatea cheltuielilor efectuate, a veniturilor obţinute precum şi
determinarea rezultatului net, prin controale fiscale.
Aplicarea impozitului forfetar trebuie să se facă doar în cazurile extreme, la unităţile la
care evaziunea fiscală este la cote alarmante iar celelalte metode de impunere sunt ineficiente,
deoarece aplicarea acestui tip de impozit conduce la cote regresive de impozitare, ceea ce
contravine principiilor de echitate fiscală şi socială.
31
29
Taxa de solidaritate este percepută, de obicei, de un guvern, pentru a ajuta la furnizarea
de fonduri pentru proiecte şi iniţiative care au ca scop unificarea publicului în jurul mai
multor obiective. Cel mai adesea, impozitul este calculat ca un procent din venitul total şi este
suplimentar impozitului pe venitul personal.
În unele cazuri, taxa de solidaritate, se calculează în funcţie de pragul de venit personal,
dar în alte cazuri ar putea fi un procent plat sau în rate. Astfel de taxe, sunt de obicei
controversate de public, pentru că de multe ori taxa este percepută în încercarea de a crea
fonduri pentru a compensa, fie o criză financiară sau pentru a finanţa proiecte care nu au altă
sursă de finanţare.
Astăzi sunt multe ţări care apelează la taxa de solidaritatea pe marile averi, încercând să
redistribuie în mod echitabil greutăţile crizei. S-a încercat şi în România introducerea taxei de
solidaritate, dar a fost respins proiectul de lege, considerându-se că costurile şi dificultăţile
legate de activarea acestei taxe sunt prea mari.
Ţările care apelează la taxa de solidaritate pe avere sunt:
Elveţia, care aplică această taxă de peste un secol. Veniturile fiscale colectate din impozitul
pe avere reprezintă un procent de 4,9% din totalul veniturilor federale, comunale şi cantonale.
În Franţa, taxa de solidaritate, a fost introdusă în anul 1981 şi reprezintă un impozit direct
anual, care se aplică pe averile care depăşesc 770.000 euro. Acest impozit, în anul 2007,
aducea venituri bugetare de 4,42 miliarde de euro.
În Italia a fost introdusă această taxă de solidaritate, în anul 2011 fiind menţinută până în
anul 2013 şi reprezintă un procent de 3% pentru toţi cetăţenii italieni care câştigă mai mult de
550.000 euro anual.
În 1957 această taxă de solidaritate a fost introdusă şi în India.
Şi în Cehia, în decembrie 2012 a fost aprobată legea privind suprataxarea bogaţilor, plătind
o taxă suplimentară de 7% toţi cetăţenii cehi, cu câştig lunar de peste 5.200 dolari.
CAPITOLUL 3 - Analiza impozitelor directe la nivelul unui agent

economic
3.1. Scurta prezentare a S.C. Constantin LIBRAR PREST SRL

Societatea S.C. Constantin LIBRAR PREST SRL este persoană juridică română având
formă de societate comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic care are şi rolul de
administrator al acesteia. În toate actele, facturile, publicaţiile, anunţurile sau alte documente
30
emise de societate, denumirea societăţii va fi urmată de menţiunea „societate cu răspundere
limitată” sau de iniţialele „S.R.L.”, de sediu, de codul unic de înregistrare şi de capitalul
social. Sediul societăţii este situat în Judeţul Neamţ, comuna Borleşti, sat Ruseni, fiind
înregistrată la Registrul Comerţului cu numărul J27/1275/16.06.1992 şi codul unic de
înregistrare RO2008914.
Ca activitate de bază, societatea se ocupă cu comerţul cu amănuntul în magazine
nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare.
S.C CONSTANTIN LIBRAR PREST SRL are un număr mediu de salariaţi în jur de 6,
având în prezent un capital social de 369.460,00 RON.
Pentru a putea realiza activitatea de bază, societatea, deţine spaţii de depozitare, iar
aprovizionarea se efectuează atât de la furnizorii care aduc direct produsele la locul de
desfăşurare, dar şi cu mijloacele auto care sunt în proprietatea societăţii.
3.2. Evoluţii ale impozitelor directe

În perioada 2010-2013, am analizat evoluţia impozitelor directe, la societatea comercială
SC Constantin LIBRAR PREST SRL, pentru a putea observa modificările apărute în aceşti
ani.
Impozitul pe venituri de natura salariilor, este un impozit direct, care este colectat la
bugetul de stat şi este obţinut prin aplicarea cotei de impozitare (de 16%) asupra venitului
impozabil, obţinut de către persoanele care realizează venituri sub formă de salarii.
La SC Constantin LIBRAR PREST SRL, plătitorii acestui impozit sunt toţi angajaţii
societăţii ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de
perioada de referinţă.
Tabel nr. 3.1 Impozit pe venituri de natura salariilor -RON-
2010 2011 2012 2013
Impozit pe venit din 4.504 3.505 4.206 5.673
salarii
Sursa: preluat din documentul Balanţa de verificare, perioada 2010-2013;
Grafic nr. 3.1 Impozit pe venituri de natura salariilor
31
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
2010 2011 2012 2013
În graficul nr. 3.1, evoluţia impozitului pe venituri de natura salariilor, în perioada
analizată 2010-2013, este una fluctuantă, ponderea cea mai ridicată fiind înregistrată în anul
2013 de 5.673 RON, la polul opus situându-se anul 2011 cu o valoare de 3.505 RON. Aceste
schimbări sunt datorate modificări salariilor obţinute de către angajaţi, dar şi a modificării
numărului de salariaţi, în 2011 societatea având un număr de 4 angajaţi.
b) În România, cota de impozit pe venit la persoanele juridice, care se utilizează asupra
profitului impozabil este de 16%32. Datorită modificării Codului fiscal prin OUG nr102/2013
s-a decis că de la data de 1 februarie 2013, toate societăţile care realizează venituri de până la
65.000 de €, au fost obligate să plătească impozit pe venit microîntreprinderilor, indiferent
dacă până la acel moment au fost plătitoare de impozit pe profit.
Societatea noastră încadrându-se în aceste condiţii a devenit plătitoare de impozit pe venit,
aceasta fiind obligată să plătească o cotă de 3% care se aplică asupra veniturilor obţinute din
orice sursă. Impozitul aferent veniturilor microîntreprinderilor se obţine prin aplicarea cotei la
venitul impozabil33.
Tabel nr. 3.2 Impozitul pe profit şi venit la SC Constantin LIBRAR PREST SRL -RON-
2010 2011 2012 2013
Impozitul pe profit 4.299 4.350 4.550 -
Impozit pe - - - 5.699
Venit
Grafic nr. 3.2 Impozitul pe profit şi venit la SC Constantin LIBRAR PREST SRL
32
Popa, A.F., Popa, N., Impozitele şi Taxele reglementate de Codul Fiscal, Editura Contraplus, Ploieşti, 2008,
p.209;
33
Moşteanu, N.R., Fiscalitate Impozitele şi taxele, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.211;
32
6000
5000
4000
3000
Impozit pe profit
2000 Impozit pe venit
1000
0
2010
2011
2012
2013

În graficul nr. 3.2 se poate observa o evoluţie ascedentă a impozitului pe profit, în perioada
analizată 2010-2012, iar în anul 2013 datorită modificării Codului fiscal, societatea SC
Constantin LIBRAR PREST SRL plăteşte impozit pe venit, înregistrând în acel an o valoare
de 5.699 RON. În primii 3 ani, evoluţia este ascedentă datorită înregistrării unui profit ridicat
de la an la an.
c) Impozitele pe clădiri se plătesc de către persoanele juridice, unităţile economice ale
unor persoane juridice, asociaţiile familiale, organizaţiile politice, patronale, sindicale,
cooperatiste, instituţiile publice etc., dar şi de persoanele fizice, cultele religioase, filialele,
sucursalele, şi reprezentanţele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, cele care
aparţin persoanelor juridice şi fizice străine şi altele similare34.
Societatea SC Constantin LIBRAR PREST SRL, plăteşte impozitul pe clădire anual, în
două rate egale, până la data de 31 martie şi 30 septembrie, către bugetul local al comunei
Borleşti în care este amplasată clădirea. În cazul societăţii noastre, impozitul pe clădire se
calculează prin aplicarea unei cote de impozitare, ce este stabilită prin hotărâre de către
consiliul local, având o valoare cuprinsă între 0,25% şi 1,5%, inclusiv. 35 Conform prevederilor
legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în
patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii36.
Orice societate care se află pe teritoriul ţării noastre este obligată că calculeze impozitul pe
clădire, unde trebuie să depună o declaraţie la compartimentul de specialitate din zona unde se
află amplasată clădirea până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic conform
34
Bistriceanu, Gh. D., Bugetul de stat al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, p.370;
35
Moşteanu, N.R., Fiscalitate Impozitele şi taxele, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.351;
36
Popa A.F., Popa N., Impozitele şi Taxele reglementate de Codul Fiscal, Editura Contraplus, Ploieşti, 2008,
p.274;
33
prevederilor din Codul fiscal37. În cazul nerespectării normelor juridice privind impozitul pe
clădire, se poate răspunde disciplinar, prin contravenţie sau penal, în funcţie de caz, ceea ce
nu s-a întâmplat în cazul societăţii analizate.
În cazul neplăţii la timp a impozitului pe clădire se poate sancţiona cu o aplicare de
dobânzi de 0,06% pe zi asupra totalul sumei întârziate în plată dar şi o majorare de 0,5% pe
lună sau fracţiuni de lună de întârziere în plată a impozitului. De asemenea, consiliul local
poate aplica şi executarea silită.
Tabel nr. 3.3 Impozitul pe clădire la SC Constantin LIBRAR PREST SRL -RON-
2010 2011 2012 2013
Impozitul pe clădiri 850 1.021 1.140 1.200
Sursa: Balanţa de verificare la SC Constantin LIBRAR PREST SRL în perioada 2010-
2013;
Grafic nr. 3.3 Impozitul pe clădire la SC Constantin LIBRAR PREST SRL
1400
1200
1000
800
Impozitul pe cladire
600
400
200
0
2010 2011 2012 2013
Sursa: Balanţa de verificare la SC Constantin LIBRAR PREST SRL în perioada
2010-2013;
În graficul nr. 3.3 se poate observa o evoluţie ascedentă a impozitului pe clădire, în
perioada analizată 2010-2013, societatea SC Constantin LIBRAR PREST SRL, plătind în
anul 2013 o taxă de 1.200 RON, în două rate egale, către consiliul local din comuna Borleşti.
Modificările, în perioada analizată, sunt influenţate de modificările cotei de impunere.
Ca orice altă societate care este situată pe teritoriul României, SC Constantin LIBRAR
PREST SRL, plăteşte anual impozitul pe clădire, care se calculează prin înmulţirea cotei de
impozitare ce este stabilită de către consiliul local cu valoarea de inventar a clădirii (valoarea
clădirii înregistrată în contabilitatea entităţii).
Valoarea de inventar a clădirilor deţinute de societate este de 150.000 RON, iar cota
stabilită în acest caz este de 0,8%.
Valoarea impozitului = valoarea de inventar x cota de impunere
Valoarea de inventar = 150.000 RON
37
Ţâţu, L., Fiscalitatea de la lege la practică, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2005, p.189;
34
Cota de impunere = 0,8%
Valoarea impozitului = 150.000 x 0,8% = 1.200 RON
Valoarea impozitului pe clădiri = 1.200RON
d) Impozitul pe teren, este plătit de orice persoană care are în proprietate teren situat în
România38. Societatea analizată, achită anual la bugetul local din comuna Borleşti, impozitul
pe teren, la două date fixate conform prevederilor legale, în două rate egale. ( 31 martie şi 30
septembrie).
Pentru a determina taxa terenului care trebuie plătită, se ia în calcul rangul localităţii în
care este amplasat terenul, numărul de metrii pătraţi de teren şi zona de folosinţă a terenului,
această încadrare revenind în sarcina consiliului local39.
Orice societate care se află pe teritoriul ţării noastre este obligată că calculeze impozitul pe
teren, unde trebuie să depună o declaraţie la compartimentul de specialitate din zona unde se
află amplasat terenul până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic conform
prevederilor din Codul fiscal. În cazul nerespectării normelor juridice privind plata
impozitului pe teren, se răspunde disciplinar, prin contravenţie sau penal.
În cazul neplăţii la timp a impozitului pe teren se poate sancţiona cu o aplicare de dobânzi
de 0,06% pe zi asupra totalului sumei întârziate în plată dar şi o majorare de 0,5% pe lună sau
fracţiuni de lună de întârziere în plată a impozitului. De asemenea, consiliul local poate aplica
şi executarea silită40.
Pentru a putea determina impozitul pe teren se înmulţeşte suprafaţa terenului, exprimată în
hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
Tabel nr. 3.4 Calculul impozitului pe terenul situat intravilan aflat la categoria:
„pentru construcţii” -RON-
Zona din Rangul localităţii
cadrul (lei/ha)
localităţii
0 I II III IV V
A 8.921 7.408 6.508 5.640 766 613
B 7.408 5.600 4.540 3.832 613 460
C 5.600 3.832 2.874 1.821 460 306
D 3.832 1.821 1.519 1.060 300 153
Sursa: Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu norme metodologice de
aplicare, actualizată conform Hotărârii Guvernului nr.421 din 20 mai 2014, ART. 258, alin (2);
Suma fixată se înmulteşte cu coeficientul de corecţie prevăzut în tabelul nr. 3.4.
Tabel nr. 3.5 Coeficientul de corelaţie
38
Voinea, Gh. M., Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura Economică, Bucureşti, 2011,
p.230;
39
Moraru, D., Finanţe Publice şi Evaziune Fiscală, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p.296;
40
Bistriceanu, Gh. D., Bugetul de stat al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, p.383;
35
Rangul localităţii Coeficientul de corecţie
0 8,00
I 5,00
II 4,00
II 3,00
IV 1,10
V 1,00
aplicare, actualizată conform Hotărârii Guvernului nr.421 din 20 mai 2014, ART 258, alin (5);
Pentru a putea determina impozitul pe teren la societatea SC Constantin LIBRAR
PREST SRL, se înmulţeşte suprafaţa terenului cu taxa stabilită de către consiliul comunei
Borleşti.
Tabel nr. 3.6 Impozitul pe teren la SC Constantin LIBRAR PREST SRL -RON-
2010 2011 2012 2013
Impozitul pe teren 90,87 110 123,43 144,04

2013;
Grafic nr. 3.4 Impozitul pe teren la SC Constantin LIBRAR PREST SRL
160
140
120
100
80
Impozitul pe teren
60
40
20
0
2010 2011 2012 2013
Sursa: Balanţa de verificare la SC Constantin LIBRAR PREST SRL în perioada
2010-2013;
În graficul nr. 3.4, în perioada analizată 2010-2013, se poate observa o evoluţie ascedentă a
impozitului pe teren la societatea SC Constantin LIBRAR PREST SRL, datorită modificării
taxei stabilite de către consiliul local.
Exemplul de calcul a impozitului pe teren la S.C. Constantin LIBRAR PREST SRL, în
anul 2013.
Impozitul pe teren se constată şi se stabileşte pe baza declaraţiei de impunere depusă de
contribuabili la compartimentul de specialitate al consiliului local, pe raza căruia se află situat
terenul respectiv.
Impozitul pe terenuri = suprafaţa terenului x taxa stabilită de consiliul local
Impozitul se calculează prin aplicarea sumelor fixe în lei/ m 2, ce sunt stabilite de către
consiliul local, pe zone, în cadrul localităţilor la suprafaţa de teren deţinută de contribuabil.
36
Rangul terenului: III;
Zona: C;
Categoria de folosinţă: terenuri cu construcţii;
Suprafaţa terenului: 1.359 m²;
Suprafaţa ocupată de o clădire: 568 m².
Pentru a putea determina valoarea impozitului asupra terenului pe care trebuie să o
plătească societatea analizată se parcurg următoarele elemente:
Suprafaţa terenului pentru care trebuie achitat impozitul se determină astfel: din suprafaţa
terenului se scade suprafaţa construită la sol a clădirii (1359-568= 791 mp teren cu
construcţii)
Se identifică nivelul impozitului pe ha corespunzător unui teren amplasat în zona C din
localitatea de rang III, respectiv 1821 RON/MP
Impozitul pe teren datorat:0,0791*1821 RON/ha=144,04 RON
Taxa de plată în I rata până la 31 martie 2013: 144,04 RON : 2 = 77,02 RON
Taxa de plată în II rata până la 30 septembrie 2013: 144,04 RON : 2 = 77,02 RON.
e) Orice persoană fizică sau juridică, care are în proprietate un mijloc de transport şi vrea
să îl înmatriculeze în România, trebuie să plătească o taxă anuală pentru acel mijloc de
transport la bugetul local administrativ-teritorial unde persoana îşi are domiciliul 41.
Determinarea impozitului asupra taxei de transport se realizează în funcţie de mijlocul de
transport deţinut de proprietar şi îi revine sarcina consiliului local42.
SC Constantin LIBRAR PREST SRL, plăteşte taxa asupra mijloacelor de transport la
bugetul local, din comuna Borleşti, începând cu data de întâi a lunii în care a fost dobândită.
Această taxă se plăteşte semestrial, în două rate egale, astfel: până la 31 martie şi până la 30
septembrie43. În cazul nerespectării normelor juridice privind taxa asupra mijloacelor de
transport, se răspunde disciplinar, prin contravenţie sau penal.
În cazul neplăţii la timp a taxei asupra mijloacelor de transport se poate sancţiona cu o
aplicare de dobânzi de 0,06% pe zi asupra totalul sumei întârziate în plată dar şi o majorare de
0,5% pe lună sau fracţiuni de lună de întârziere în plată a impozitului. De asemenea, consiliul
local poate aplica şi executarea silită.
41
Moraru, D., Finanţe Publice şi Evaziune Fiscală, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p.298;
42
Georceanu, A. M., Determinarea obligaţiilor fiscale ale societăţilor comerciale, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2011, p. 229;
43
Voinea, Gh.M., Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura Economică, Bucureşti, 2011,
p.87;
37
Pentru a putea determina taxa asupra mijlocului de transport, trebuie să se ia în considerare
capacitatea cilindrică a fiecărui autovehicol, şi se înmulţeşte fiecare grupă de 200 de cm3 sau
fracţiuni din acestea cu suma corespunzătoare din tabelul 3.544:
Tabel nr. 3.7 Calculul impozitului la mijloacele de transport în funcţie de capacitatea
cilindrică
Tipuri de autovehicule Suma, in lei, pentru fiecare grupa
de 200 cm3 sau fractiune din aceasta
1. Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu 8
capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv
2. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1601 18
cm3 si 2000 cm3 inclusiv
5. Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 290
3.001 cm3
6. Autobuze, autocare, microbuze 24
7. Alte autovehicule cu masa totală maximă 30
autorizată de până la 12 tone inclusive
8. Tractoare înmatriculate 18
aplicare, actualizată conform Hotărârii Guvernului nr.421 din 20 mai 2014, ART 263, alin (2);
Tabel nr. 3.8 Taxa asupra mijloacelor de transport la SC Constantin LIBRAR PREST SRL
-RON-
2010 2011 2012 2013
Taxă asupra 278 296 322 366
mijloacelor de
transport
2013;
Grafic 3.5 Taxa asupra mijloacelor de transport la SC Constantin LIBRAR PREST SRL
44
Legea nr. 571/2003 modificată şi completată prin Legea nr. 343/2014, ART. 263, alin.2.;
38
400
350
300
250
200 Taxa asupra mijloacelor de
transport
150
100
50
0
2010 2011 2012 2013
2013;
În graficul nr. 3.5 se poate observa o evoluţie fluctuantă a taxei asupra mijloacelor de
transport, la societatea SC Constantin LIBRAR PREST SRL, în perioada analizată 2010-
2013, datorită modificării numărului de mijloace auto aflate în proprietatea societăţii.
Exemplul de calcul asupra unui mijloc de transport la S.C. Constantin LIBRAR PREST
SRL:
Capacitatea cilindrică: 2.446 cm3
Valoarea taxei: 30 RON/cm3
Valoarea taxei = Baza de calcul × Suma fixă
Baza de calcul = Capacitatea cilindrică/ 200cm3 = 2.446/200 = 12,23 fracţiuni
Taxa datorată = 12×30 = 366 RON
Taxa de plată în I rată până la 31 martie 2013: 366 RON: 2 = 183 RON
Taxa de plată în II rată până la 30 septembrie 2013: 366 RON : 2 = 183 RON
În perioada analizată 2010-2013, în cadrul societăţii SC Constantin LIBRAR PREST SRL,
situaţia impozitelor directe datorate şi vărsate către Bugetul de stat şi Bugetul local, conform
cu datele înregistrate în contabilitatea societăţii, este prezentată în tabelul 3.9:
Tabel nr. 3.9 Structura şi evoluţia impozitelor directe vărsate de SC Constantin LIBRAR
PREST SRL -RON-
Nr crt. 2010 2011 2012 2013
Bugetul de stat
Impozitul pe profit 4.299 4.350 4.550 -
Impozitul pe venit - - - 5.693
Impozitul pe venit 4.504 3.505 4.206 5.673

din salarii
TOTAL 1 8.803 7.855 8.756 11.366
Bugetul local
39
Impozitul pe 850 1.021 1.140 1.200
clădiri
Impozitul pe teren 90,87 110 123,43 144,04
Taxa asupra 278 296 322 366

mijloacelor de
transport
Alte impozite şi 0 0 0 0
taxe
TOTAL 2 1.218,87 1.427 1.585,43 1.710,04
TOTAL GENERAL 10.021,87 9.282 13.341,43 13.076,04

Sursa: Balanţa de verificare şi Contul de profit şi pierdere, în perioada 2010-2013, în cadrul SC Constantin
LIBRAR PREST SRL;
În perioada 2010-2013, se poate observa situaţia impozitelor directe datorate şi vărsate
de către SC Constantin LIBRAR PREST SRL, la bugetul de stat cât şi la bugetul local, cea
mai mare valoare fiind înregistrată în anul 2012, datorită creşterii impozitelor datorate la
bugetul local, iar în anul 2011 se poate observa că societatea analizată a contribuit cel mai
puţin la bugetul statului, pe parcursul celor patru ani analizaţi, cu suma de 9.828 RON.
3.3. Implicaţii ale impozitelor directe asupra activităţii firmei

Ca orice societate care este situată în România şi respectă condiţiile impuse de această ţară,
SC Constantin LIBRAR PREST SRL este plătitoare de impozite şi taxe din anul 1992 de când
a fost înfiinţată entitatea .
Principalele impozite directe pe care le plăteşte SC Constantin LIBRAR PREST SRL sunt:
impozitul pe profit (care de la începutul lui 1 februarie 2013 datorită modificării Codului
fiscal prin OUG nr. 102/2013 toate microîntreprinderile care au mai puţin de 9 angajaţi,
desfăşoară activitate de comerţ, au capital integral privat, şi o cifră de afaceri de până la
65.000 €, sunt obligate să plătească un impozit pe venit de 3% asupra profitului obţinut),
impozitul pe venit din salarii şi impozite şi taxe locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren şi taxa asupra mijloacelor de transport).
În România impozitele constituie, de regulă, principalul canal de procurare a veniturilor
publice. Activitatea şi rezultatele unei întreprinderi sunt influenţate şi de nivelul taxelor şi
impozitelor pe care acestea le varsă la bugetul statului.
Însă acest impact poate fi favorabil pentru societăţile comerciale, atunci când statul doreşte
să folosească ca instrument de impulsionare a activităţii economice, ramuri sau subramuri
economice. Scopul activităţii oricărei întreprinderi, ca şi în cazul societăţii noastre, este
obţinerea de profit şi desfăşurarea activităţii economice în condiţii de rentabilitate economică.
40
Rezultatele societăţii pot fi influenţate pozitiv şi de sistemul subvenţiilor, care de regulă se
primesc pentru stimularea ocupării forţei de muncă, subvenţii încasate în cursul perioadei de
raportare aferente activelor, pentru realizarea unor programe de cercetare etc. De exemplu SC
Constantin LIBRAR PREST SRL, a beneficiat în cursul anilor 2012 şi 2013 de subvenţii
pentru stimularea ocupării forţei de muncă, pentru absolvenţii ai unor instituţii de învăţământ,
pe o perioadă de 12 luni, astfel societatea a fost scutită de plata contribuţiei datorate la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Un alt element care a influenţat rezultatutul entitătaţii este cel legat de cheltuielile
nedeductibile. În trecut întreprinderea a fost implicată într-un proces în care s-a constatat că
în decursul anului 2010 entitatea riscă să piardă în instanţă procesul cu unul dintre furnizori,
pentru suma estimată de 5.000 lei, pentru oligaţia curentă, generate de evenimentul anterior s-
a constituit un provizion pentru litigii cu o implicaţie asupra rezultatului fiscal, fiind tratată
drept o cheltuială nedeductibilă ce a dus la diminuarea rezultatului fiscal şi implicit a unui
impozit pe profit diminuat.
Pe lângă beneficiile de care întreprinderea poate profita, SC Constantin LIBRAR PREST
SRL, este obligată la plata impozitelor directe, astfel în fiecare an societatea plăteşte impozit
asupra terenurilor, clădirilor şi taxa asupra mijloacelor de transport care le deţine, la primăria
comunei Borleşti, iar în cazul neplăţii societatea este sancţionată, în funcţie de numărul de zile
întârziate.
Datorită faptului că impozitele directe constituie o parte importantă a veniturilor bugetare,
fiecare persoană fizică sau juridică este obligată la plata acestor impozite. Societatea noastră,
potrivit modificării Codului Fiscal şi încadrându-se în anumite condiţii impuse, a putut
beneficia, faţă de celelalte societăţi comerciale, posibilitatea de a fi impozitată cu un procent
de 3% din cifra de afaceri, în comparaţie cu celelalte societăţi comerciale plătitoare de impozit
pe profit de 16% .
41
Concluzii
Impozitele directe au apărut în epoca premodernă a evoluţiei societăţii omeneşti, fiind

încasate şi aşezate în funcţie de nivelul de dezvoltare economică, diverse activităţi, bunuri
materiale, precum şi pe avere sau pe venituri. Aceste impozite au fost clasificate în impozite
reale şi impozite personale. Prima formă a impozitelor reale a fost pământul, reprezentând cel
mai important mijloc de producţie şi o principală formă de bogăţie, astfel fiind stabilit
impozitul funciar în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană. O altă formă a impozitelor
reale au fost clădirile, acestea devenind o formă principală de avere, în funcţie de destinaţia pe
care o aveau.
Datorită apariţiei unor noi factori, s-a făcut trecerea de la impozitele reale la impozitele
personale. Cel mai vechi impozit personal fiind capitaţia, ce se stabilea pe cap de locuitor, în
sumă fixă. O altă formă a impozitului personal, a fost impozitul pe clase, apariţia lui fiind
marcată de deosebirile majore între viaţa satului şi viaţa oraşului. Însă cea mai perfecţionată
formă a impozitelor personale este considerată impozitul pe venit.
Impozitul pe venit la persoanele fizice, reprezintă un impozit direct ce este destinat bugetul
statului şi cade asupra venitului de orice fel realizat de toate persoanele fizice române sau
stăine, rezidente sau nerezidente, ce desfăşoară o activitate aducătoare de venituri de natura
celor precizate în Codul fiscal.
Impozitul pe profit este cel mai reprezentativ impozit direct ce este destinat bugetul
statului, obiectul impozabil fiind profitul obţinut de întreprindere, iar subiecţii sunt toate
persoanele juridice rezidente şi nerezidente ce desfăşoară o activitate pe teritoriul unui stat, ce
au ca obiectiv comun obţinerea de profit.
Impozitele pe avere, reprezintă a doua componentă a subsistemului impozitelor personale.
Obiectul impozabil pe avere îl reprezintă proprietatea asupra unor bunuri, deţinute de
persoanele juridice sau fizice. Deşi, impozitele pe avere nu ocupă un loc important, în cadrul
sistemelor de impozitare personală, rolul pe care îl deţin ca instrumente ale politicii fiscale şi
generale şi implicit aportul care îl constituie la fondurile financiare publice, nu pot fi ignorate.
Impozitele directe prezintă numeroase avantaje dintre care cel mai important avand este
cunoaşterea din timp a sumei ce trebuie plătită direct de către suportator, conform
prevederilor legislative, cota de impozitare aplicându-se asupra obiectului impozabi, un alt
avantaj ar fi cunoaşterea din timp a momentului când trebuie să se facă plata de către
contribuabili, aceştia fiind persoane fizice sau juridice. Cota de impozitare în ţara noastră este
unică şi se aplică asupra obiectului impozabil, conform prevederilor din Codul fiscal.
42
Impozitele directe sunt importante în totalul veniturilor fiscale, deoarece ele sunt o sursă
sigură pentru stat, acestea fiind plătite direct de către contribuabilii persoane fizice şi juridice,
sunt mai echitabile în comparaţie cu impozitele indirecte, sunt stabilite în funcţie de averea
sau cuantumul subiectului impozabil, iar suma şi termenele de plată sunt precis stabilite
plătitorul ştiind cu exactitate momentul plăţii acestor impozite.
Conform analizei efectuate, se poate observa că, în România, ponderea impozitelor directe,
ocupă un loc important la formarea veniturilor bugetare, alături de impozitele indirecte şi de
contribuţiile sociale. În ţara noastră, cota de impozitare a impozitului pe profit şi venit este de
16%, reprezentând o cotă destul de redusă în comparaţie cu celelalte ţări analizate, astfel
companiile plătind o rată destul de mică.
La nivel macroeconomic, în România, se poate observa că ponderea impozitelor pe venit la
persoanele fizice este mai scăzută în comparaţie cu ponderea impozitelor pe venit la
persoanele juridice (impozit pe profit). Acestea din urmă, deţin un rol important, deoarece
influenţează activităţile generatoare de profit, cât şi prin prisma contribuţiei lor la formarea
veniturilor bugetare.
La nivel internaţional, se poate remarca faptul că încasările din impozitele provenite de la
persoanele fizice sunt într-o continuă creştere comparativ cu impozitele obţinute pe veniturile
persoanelor juridice. În cadrul perioadei analizate la capitolul unu, se poate observa o evoluţie
ascedentă a ponderii impozitelor pe venituri (la persoanele fizice şi juridice), la ţările
analizate, cea mai mică cotă de impozitare fiind adoptată de către Bulgaria, de 10%.
În contextul actual se practictă şi impozite directe de tip forfetar sau taxa de solidaritate.
Impozitul forfetar a fost introdus în ţara noastră în anul 2009, iar subiecţii plătitori ai acestui
impozit sunt toate persoanele juridice, care trebuie să plătească o sumă minimă în funcţie de
veniturile obţinute în cursul anului fiscal anterior. Prin urmare, toate societăţile comerciale
care plătesc impozitul pe profit, cât şi microîntreprinderile plătitoare ale impozitului special
care este de 3%, trebuie să plătească impozitul forfetar. Nu sunt scutite de la plata acestui
impozit nici societăţile comerciale care sunt în situaţie de pierdere fiscală. Până în anul 2009
impozitul era deosebit în funcţie de forma societăţii, aplicându-se un impozit de 3% pe venit
microîntreprinderilor şi un impozit de 16% pentru toate tipurile de societăţi.
O altă practică a impozitelor directe este taxa de solidaritate, aceasta fiind percepută, de
obicei, de un guvern, pentru a ajuta la furnizarea de fonduri pentru proiecte şi iniţiative care
au ca scop unificarea publicului în jurul mai multor obiective. Cel mai adesea, impozitul este
calculat ca un procent din venitul total şi este suplimentar impozitului pe venitul personal.
În unele cazuri, taxa de solidaritate, se calculează în funcţie de pragul de venit personal,
dar în alte cazuri ar putea fi un procent plat sau în rate. Astfel de taxe, sunt de obicei
43
controversate de public, pentru că de multe ori taxa este percepută în încercarea de a crea
fonduri pentru a compensa, fie o criză financiară sau pentru a finanţa proiecte care nu au altă
sursă de finanţare.
Astăzi sunt multe ţări care apelează la taxa de solidaritatea pe marile averi, încercând să
redistribuie în mod echitabil greutăţile crizei. Şi în România s-a încercat introducerea taxei de
solidaritate, dar a fost respins proiectul de lege, considerându-se că costurile şi dificultăţile
legate de activarea acestei taxe sunt prea mari.
La nivel microeconomic, am ales să analizez societatea SC Constantin LIBRAR PREST
SRL pentru a putea observa evoluţia impozitelor directe, în perioada 2010-2013. În cadrul
acestei analize, am ales principalele impozite directe care sunt plătite de contribuabilii
persoane juridice şi anume: impozitul pe profit, impozitul pe venit din salarii şi taxele locale
(impozitul pe teren, impozitul pe clădire şi taxa asupra mijloacelor de transport). Se poate
observa, în urma analizei realizate la capitolul trei că, evoluţia acestor impozite este una
fluctuantă datorită modificării Codului fiscal, dar şi datorită unor schimbări în cazul societăţii
analizate, numărul de salariaţi, numărul de autoturisme, modificându-se crescător de la an la
an, ceea ce denotă o evoluţie ascedentă a întreprinderii. Sumele cele mai ridicate care sunt
plătite de către societate, sunt impozitele destinate bugetului de stat, urmate de impozitele
datorate bugetului local.
Ca orice altă societate care trebuie să respecte anumite condiţii, SC Constantin LIBRAR
PREST SRL, este supusă unor reguli, plătind la termene şi în condiţiile impuse de statul unde
îşi are sediul societatea, în cazul nostru în România, iar datorită modificării Codului Fiscal,
din anul 2013, microîntreprinderea, încadrându-se în anumite condiţii, plăteşte un impozit pe
venit de 3% asupra profitului obţinut. La fel trebuie să plătească şi impozitele datorate
bugetului local, societatea noastră fiind situată în judeţul Neamţ, sat Ruseni, este obligată să
plăteasă aceste taxe locale la consiliul local, conform prevederilor Codului Fiscal, iar în caz
de neplată la timp este supusă unor sancţiuni, la fel ca şi celelalte societăţi comerciale.
În concluzie, impozitele directe sunt importante în totalul veniturilor fiscale, prezintă
numeroase avantaje în comparaţie cu impozitele indirecte, iar cota de impozitare în ţara
noastră este destul de acceptabilă în comparaţie cu celelalte ţări analizate, astfel societăţile
comerciale fiind avantajate din acest punct de vedere.
44
Bibliografie
Cărţi şi volume:
1. Belean, P., Risti, L., Anghelache, G., Ginguţa, A., Finanţele Publice ale României,
Editura Economică, Bucureşti, 2007;
2. Bistriceanu, Gh., Sistemul fiscal al României,. Editura Universitară, Bucureşti, 2008;
3. Bistriceanu, Gh., (coordonator), Finanţele Agenţilor Economici, Editura Economică,
Bucureşti, 2001;
4. Bombos, S. G., Galanton, Mihaela, Reduceri şi scutiri de la plata impozitelor şi
taxelor prevăzute de Codul Fiscal, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007;
5. Corduneanu, C., Sistemul Fiscal în Ştiinţa Finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti,
1998;
6. Filip, Gh., Finanţe Publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010;
7. Georgeanu, A. M., Determinarea obligaţiilor fiscale ale societăţilor comerciale,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011;
8. Gheorghe I. A., Profitul, Editura Economică, Bucureşti, 1998;
9. Greceanu-Cocoş, V., Impozitarea profitului la operatorii economici, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2009;
10. Hoanţă, N., Evaziunea Fiscală, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010;
11. Lăcriţa, G. N., (coordonator), Metode de Impozitare, Editura Sitech, Craiova, 2010;
12. Lăcriţă, N. G., Ghid fiscal pentru agenţii economici, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 1999;
13. Matei, G., Dracea, R., Dracea, M., Mitu, N., Finanţe Publice, Editura Sitech, Craiova,
2007;
14. Mihalacea, L., Gestiunea finanţelor publice locale, Editura Economică, Bucureşti,
2000;
15. Mihăiescu, S. V., Controlul Fiscal, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002;
16. Moraru, D., Finanţe Publice şi Evaziune Fiscală, Editura Economică, Bucureşti, 2008;
17. Moşteanu, N. R., Fiscalitate Impozite şi Taxe, Editura Universitară, Bucureşti, 2008;
18. Oneţ, C., Procedura Fiscală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006;
19. Popa, A. F. şi Popa, N., Impozitele şi Taxele reglementate de Codul Fiscal, Editura
Contraplus, Ploieşti, 2008;
20. Tatiana M.( Coordonator), Finanţe Publice, Editura Universitară, Bucureşti, 2008;
21. Ţâţu, L., Fiscalitatea de la lege la practică, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2005;
22. Vâşcu, T., Bugetul statului şi agenţii economici, Editura Didactică şi pedagocică R.A.,
Bucureşti, 1998;
45
23. Văcărel, I., (coordonator), Finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagocică R.A.
Bucureşti, 2006;
24. Voinea, Gh. V., Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura
Economică, Bucureşti, 2011;
Legislaţie:
***Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu norme
metodologice de aplicare, actualizată conform Hotărârii Guvernului nr.421 din 20 mai 2014;
Site-uri:
1. http://www.mfinante.ro /arhivabuget.html?pagina=domenii, accesat la data de
23.04.2014;
2. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/
product_details/publication?p_product_code=KS-DU-13-001,accesat la data de 12.01.2014;
3. http://www.oecd.org/http://dx.doi.org/10.1787/tax-inc-prof-table-2013-1-en, accesat la
data de 09.03.2014;
4. http://www.europalibera.org/content/article/2088320.html, accesat la data de
19.04.2014;
5. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm, accesat
la data de 25.05.2014;
6. http://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/persoane_juridice/
despre_impozite_si_taxe/despre_impozitul_pe_profit/, accesat la data de 25.03.2014.
46

Lucrare de Licenta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Sursa: prelucrare proprie;

1.2.1. Impozitele pe venituri

1.3. Evoluţii ale impozitelor directe pe plan internaţional

Sursa: OCDE, www.oecd-ilibrary.org/economics/country-statistical-profile;

Sursa: OCDE, www.oecd-ilibrary.org/economics/country-statistical-profile;

2.1. Particularităţi ale impozitelor directe

Impozitul pe venit la persoane fizice

30000 Venituri fiscale

2.3. Tendinţe în practicarea impozitelor directe în contextul actual

CAPITOLUL 3 - Analiza impozitelor directe la nivelul unui agent

3.1. Scurta prezentare a S.C. Constantin LIBRAR PREST SRL

3.2. Evoluţii ale impozitelor directe

Grafic nr. 3.1 Impozit pe venituri de natura salariilor

Sursa: preluat din documentul Balanţa de verificare, perioada 2010-2013;

Tabel nr. 3.5 Coeficientul de corelaţie

Sursa: Balanţa de verificare la SC Constantin LIBRAR PREST SRL în perioada 2010-

Impozitul pe profit 4.299 4.350 4.550 -

Impozitul pe venit - - - 5.693

Impozitul pe venit 4.504 3.505 4.206 5.673

TOTAL 1 8.803 7.855 8.756 11.366

Impozitul pe teren 90,87 110 123,43 144,04

Taxa asupra 278 296 322 366

TOTAL 2 1.218,87 1.427 1.585,43 1.710,04

TOTAL GENERAL 10.021,87 9.282 13.341,43 13.076,04

3.3. Implicaţii ale impozitelor directe asupra activităţii firmei

Impozitele directe au apărut în epoca premodernă a evoluţiei societăţii omeneşti, fiind

S-ar putea să vă placă și