ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA FINANȚE
DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI ASIGURĂRI

Cătălina PETCO

ROLUL IMPOZITELOR DIRECTE LA FORMAREA

VENITURILOR BUGETARE

ACTIVITATEA INDIVIDUALĂ

Elaborat:
student gr. FB-222,
învățământ cu frecvență la zi,
Cătălina Petco

Conducător:
Corina BULGAC, conf.univ., dr. în economie

CHIȘINĂU – 2023
1
 CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................3
1.CARACTERISTICA IMPOZITELOR DIRECTE…………………………..4
2. IMPOZITE REALE: ESENȚĂ,PARTICULARITĂȚI ACUTALE..............5
3. .IMPOZITELE PERSONALE: ESENȚĂ, PARTICULARITĂȚI
ACTUALE..............................................................................................................6
4. ROLUL IMPOZITELOR DIRECTE LA FORMAREA VENITURILOR
BUGETARE……………………………………………………………………...8
CONCLUZII……………………………………………………………………...9
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE.......................................................................10

2
 INTRODUCERE

Sistemele fiscale evoluează continuu spre o aspirație râvnită de umanitate de milenii - echitatea.
Această ascensiune este anevoiasă, uneori întâmplându-se și alunecări înapoi. La atingerea
obiectivului justeței, dreptății, corectitudinii în fiscalitate contribuie impunerea directă.
Impozitele directe în prezent s-au extins esențial și s-au diversificat amplu, devenind majoritare
în veniturile publice în țările cu economie dezvoltată. În economiile de tranziție, sistemele de
impunere directă sunt abia în devenire, fapt ce actualizează studierea aspectelor teoretice și
practice ale impozitelor directe.
Actualitatea temei de cercetare este condiționată de necesitatea estimării rolului pe care îl au
impozitele în formarea veniturilor bugetare. Așa cum sursa primordială și majoritară de asigurare
a statului cu finanțe publice în Republica Moldova sunt impozitele și taxele fiscale, modificarea
cotelor impozitelor are o influență directă asupra modificării volumului veniturilor bugetare.
Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic si social, iar modul concret de
manifestare a acestuia se diferențiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.
Principiile impuse de stat fiecărui cetățean reprezintă beneficiul bunăstării în ziua de mâine.
Taxele și impozitele constituie procedeele nemijlocite de conducere a unei economii
concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce
urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Ca rezultat, politica bugetară
din R. Moldova este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent și
stimulatoriu pentru desfășurarea activității economice.
Întreprinzătorii, dar și persoanele fizice, sunt obligați să participe la formarea bugetului public.
Pe plan social, rolul taxelor și impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor,
statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale, între
persoanele fizice și cele juridice.
Impozitele au o mare importanță în procesul de dezvoltare al economiei naționale în general. În
dependență de cum este dusă politica fiscală în cadrul unui stat se stimulează sau invers se
stopează interesul cetățenilor de a duce o activitate economică.

3
 1. CARACTERISTICA IMPOZITELOR DIRECTE
În decursul timpului, impozitele directe au evoluat odată cu dezvoltarea economiei, ele
stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activităţi, pe venituri sau pe averi. Fiind
individualizate, impozitele directe constituie cea mai veche formă de impunere.
Deşi s-au practicat şi în orînduirile precapitaliste, o diversificare şi extindere mai mare au
cunoscut abia în capitalism. în primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele aşezate pe
obiecte, materiale şi genuri de activităţi (adică impozitele de tip real) au fost înlocuite treptat cu
impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, rentă) sau pe avere (mobiliară sau
imobiliară), adică cu impozite de tip personal.
Începînd cu ultimele decenii ale secolului al XlX-Iea, datorită creşterii continue a
cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale
nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel îneît s-a recurs şi la impunerea indirectă.
Impozitele directe se stabilesc minimal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie
de venit sau averea acestora, pe baza cotelor de impunere prevăzute de lege. Aceste impozite
se încasează direct de la contribuabili la anumite termene, sînt mai echitabile şi deci mai
preferabile decît impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii deferitelor
mărfuri şi servicii, de regulă, nu pot anticipa cînd şi mai ales cît vor plăti statului, sub forma
taxelor de consumaţie şi a altor impozite directe. Pentru aceste impozite este caracteristic
faptul că subiectul şi suportatorul impozitului este una şi aceeaşi persoană, deşi aceste
elemente uneori nu coincid. în funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor, impozitele
directe se pot grupa în impozite reale şi impozite personale.

4
 2. IMPOZITE REALE: ESENȚĂ,PARTICULARITĂȚI
ACUTALE.

Impozitele directe luate global sunt nominative şi individualizate pe persoane fizice sau
juridice. Ele se stabilesc pe obiecte materiale sau genuri de activitate, pe venituri sau averi.
Trăsăturile lor:
Se stabilesc în cuantum precis şi termine limită de plată.
Persoana care plăteşte impozitul este şi persoana care efectiv îl suportă.
Premisele impozitelor directe au fost aşa – numite impozite reale care au început a fi
practicate odată cu recunoaşterea principalelor forme ale averilor. A trecut în dezvoltarea sa
prin mai multe forme ale impozitelor reale. Prima formă a acestor impozite a fost impozitul
funciar. Acest impozit corespunde concepţiei despre pământ ca principala formă a bogăţiei
presupunând că deţinătorii de pământ trebuie să fie contribuabili principali. Întroducerea
acestui impozit a avut ca obiect terenurile deţinute, iar ca subiect proprietarul terenurilor.
Pentru a stabili şi diferenţia cuantumul impozitului de plată se luau criterii diverse (suprafaţa
de teren deţinută, nivelul preţului pământului, mărimea arendei.
Pentru fundamentarea mai precisă a impozitului de plată în cazul celui funciar s-a folosit
cadastrul – registru în care se înscriau bunurile funciare ale cetăţenilor unei localităţi. Aceste
registre consemnau mărimea suprafeţelor deţinute de persoane, mărimea veniturilor
realizabile.
2) ulterior a devenit o formă importantă a averii clădirile şi s-a întrodus ca impozit real
impozitul pe clădiri. Obiectul impozitului îl reprezintă clădirea, iar subiectul – proprietarul
clădirii.
3) impozitul pe activităţi industriale, comerciale, bancare, profesii libere a apărut odată cu
dezvoltarea activităţilor de tip industrial, comercial, bancar, profesii libere.
Obiectul impozitului este existenţa unor întreprinderi, ateliere. Ca criterii pentru stabilirea
mărimii impozitului au fost luate în considerare:
suprafeţele ocupate de întreprinderile respective;
capacitatea de lucru;
mărimea capitalului fix, sau forţa motrice a utilajelor, maşinilor şi instanţelor.
Subiecţii impozitului deveneau persoane juridice sau fizice în măsură în care desfăşurau
activităţi de natura celor menţionate.
4) impozitul pe circulaţia capitalurilor băneşti a fost întrodus odată cu dezvoltarea
operaţiunilor de credit.

5
 3.IMPOZITELE PERSONALE: ESENȚĂ, PARTICULARITĂȚI
ACTUALE

La sfîrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX majoritatea ţărilor lumii a trecut la

sistemul impozitelor personale.
Cauzele care au determinat instituirea impozitelor personale sînt:
distribuirea mai echitabilă a sarcinii fiscale ;
situaţia diferită a contribuabililor deţinători de bunuri ale impozitului real de aceeaşi mărime;
dezvoltarea activităţilor producătoare de venituri a evidenţiat faptul că o bună parte a populaţiei
care nu deţinea valori reprezentînd obiecte ale impozitelor puteau obţine venituri prin
valorificarea forţei de muncă proprie; deci masa de salariaţi au devenit contribuabili.
Impozitele personale se mai numesc şi subiective, deoarece se ţine cont, în primul rînd, de
situaţia personală a subiectului impozitului. Ele sînt întîlnite sub forma impozitelor pe venit şi pe
avere.
Impozitul personal pe venit poate fi:
impozitul pe venitul persoanelor fizice;
impozitul pe venitul persoanelor juridice.
În practica impozitul personal pe avere poate fi:
impozite asupra averii propriu-zise;
impozite pe circulaţia averii;
impozite asupra creşterii valorii averii.
La sfîrşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 majoritatea ţărilor lumii a trecut la
sistemul impozitelor personale.
Cauzele care au determinat instituirea impozitelor personale sunt:
1. Destribuirea mai echitabilă a sarcinii fiscale (erau cazuri ca sarcina fiscală era mai mare
pentru contribuabili deţinători de valori mai mici faţă de contribuabili deţinători de valori mai
mari).
2. Situaţia diferită a contribuabilului deţinător de bunuri ale impozitului real de aceeaşi mărime
(numărul diferit al persoanelor întreţinute în cadrul familiei nu era luat în considerare).
3. Dezvoltarea activităţilor producătoare de venituri a evidenţiat faptul că o bună parte a
populaţiei care nu deţinea valori reprezentând obiecte ale impozitelor puteau obţine venituri
prin valorificarea forţei de muncă proprie. Deci masa de salariaţi au devenit contribuabili.
Impozitele personale se mai numesc şi subiective deoarece se pune accentul pe subiectul
impozitului (persoană).
Impozitul personal pe venit poate fi:

6
impozitul pe venitul persoanelor fizice.
Impozitul pe venitul persoanelor juridice.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice. Subiectul impozitului persoană fizică . Obiectul
impozitului – veniturile realizate de către subiecţi din activităţile lor.
Ca sisteme de determinare a impozitului şi modalitatea de aşezare în sarcina diferitor
persoane se disting mai multe variante:
-Impunerea separată pe fiecare sursă de venit.
-Impunerea globală a veniturilor rezultate din toate sursele subiectului respectiv.
-Presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană devenită ca obiect al
impozitului din toate sursele aducătoare de venit şi implicarea unui sigur impozit respectiv
aplicarea unei singure cote procentuale.
-Se aplică şi varianta combinată impunerea separată plus impunerea globală constând în
cumularea surselor de venit în vederea aplicării unui impozit progresiv pe venitul global după ce
în prealabil se aplică cîte un impozit separat pe fiecare sursă de provenienţă a venitului.
Din punct de vedere al cotelor de impozit şi a modalităţilor de calcul se disting 2
tendinţe:
1. aplicarea de cote proporţional
2. aplicarea de cote procentuale progresive, constă în aceea că odată cu creşterea obiectului
impozabil creşte şi cota impozitului.
Între variantele de impunere în cote progresive cea mai populară este cea pe tranşe de venit
sau în cote progresive compuse.
În multe ţări indemnizaţiile şi alocaţiile cu caracter local (burse, ajutoare) sunt neimpozabile.
În unele ţări se precizează care cheltuieli se admit a nu fi reduse din venit Se practică şi
acordarea de alocaţii pentru copii ca parte deductibilă din veniturile realizate de părinţi (la noi
120 lei pentru fiecare copil pe an) eliberarea personală. Din punct de vedere al prelevării la
dispoziţia statului veniturile persoanelor fizice se realizează prin stopaj la sursă. Aceasta
înseamnă calcularea şi reţinerea impozitului la venitul brut înainte de plata veniturilor băneşti ca
venituri brute.
Pe de altă parte, pe măsura extinderii venitului global, se procedează la întocmirea unor
declaraţii de impunere întocmite de subiectul impozitului. După stabilirea impozitului datorat
statului, acesta se înregistrează în debitul contribuabilului în registrul de rol.

7
 4. ROLUL IMPOZITELOR DIRECTE LA FORMAREA VENITURILOR
BUGETARE

Impozitele au un rol important în plan economic, social ,financiar.

În plan financiar, impozitul reprezintă mijlocul principal de procurare a veniturilor la bugetul
statului. Acesta reprezintă sursa principala de venituri pentru stat.
În plan economic, impozitul este mijlocul prin care statul intervine în sensul stimulării sau
îngradirii activității economice. Pe timp mediu este nevoie de crearea unui sistem modern de
impozitare care să asigure stimularea muncii, economisirii și investițiilor și să asigure un regim
de echitate generală.
În plan social, impozitul este un mijloc de redistribuire a Podusului Intern Brut între clase,
grupuri sociale,persoane fizice și juridice.Prin aceasta se apreciază că se pot atenua inegalitățile
dintre venituri; sursa impozitului o reprezintă venitul sau averea persoanelor fizice și juridice.
Impozitele directe reprezintă o categorie de impozite percepute direct de la persoanele fizice sau
juridice în funcție de veniturile pe care le obțin sau de proprietățile pe care le dețin. Aceste
impozite au un rol semnificativ în formarea veniturilor bugetare ale unui stat și aduc o
contribuție importantă la finanțarea cheltuielilor publice și a diferitelor programe
guvernamentale.
Rolul impozitelor directe în formarea veniturilor bugetare este crucial din mai multe motive:
1. Contribuția la buget: Impozitele directe, precum impozitul pe venitul persoanelor fizice sau
impozitul pe profitul companiilor, reprezintă o sursă principală de venituri pentru guvern. Ele
asigură o parte semnificativă din bugetul statului și sunt esențiale pentru funcționarea instituțiilor
publice, finanțarea infrastructurii, educației, sănătății etc.
2. Justiție fiscală: Impozitele directe sunt adesea progresive, ceea ce înseamnă că proporția din
venit plătită sub formă de impozit crește odată cu creșterea veniturilor persoanelor sau
companiilor. Acest aspect contribuie la o distribuție mai echitabilă a sarcinii fiscale în societate,
reducând inegalitățile economice și sociale.
3. Reglementarea comportamentului economic: Anumite impozite directe pot influența
comportamentul economic al indivizilor sau al companiilor. De exemplu, guvernele pot folosi
impozitele pentru a stimula economia, oferind reduceri fiscale pentru investiții sau inovare și, în

8
 același timp, pot introduce taxe mai mari pentru deciziile economice dăunătoare mediului sau
pentru produsele nesănătoase.
4. Controlul și colectarea eficientă a impozitelor: Impozitele directe pot fi relativ ușor de
colectat, deoarece sunt legate de veniturile declarate sau de proprietățile identificate ale
contribuabililor. Acest lucru poate facilita procesul de administrare fiscală și reduce evaziunea
fiscală în comparație cu alte tipuri de impozite.
CONCLUZIE

În concluzie, impozitele directe reprezintă o coloană vertebrală a sistemului fiscal și joacă un rol
esențial în generarea veniturilor bugetare. Aceste impozite, cum ar fi impozitul pe venitul
persoanelor fizice și impozitul pe profitul companiilor, sunt o sursă principală de finanțare a
cheltuielilor guvernamentale și a proiectelor de investiții publice, contribuind semnificativ la
dezvoltarea economică și socială a țării.
Prin intermediul impozitelor directe, Republica Moldova poate promova principii de justiție
fiscală, unde contribuabilii plătesc impozite în funcție de capacitățile lor financiare. De exemplu,
impozitul progresiv pe venitul persoanelor fizice poate ajuta la reducerea discrepanțelor sociale
și economice, oferind sprijin celor mai vulnerabili membri ai societății.
O altă funcție importantă a impozitelor directe este aceea de a influența comportamentul
economic. Guvernul poate utiliza instrumente fiscale pentru a stimula investițiile în sectoare
cheie, precum educația sau infrastructura, sau poate aplica taxe suplimentare pentru a descuraja
comportamentele dăunătoare, cum ar fi poluarea sau consumul excesiv de bunuri nesănătoase.
Aceste măsuri pot contribui la modelarea unei economii mai durabile și mai echitabile.
Un alt aspect crucial îl reprezintă administrarea eficientă a impozitelor directe, care poate
contribui la reducerea evaziunii fiscale și la îmbunătățirea colectării de fonduri pentru bugetul de
stat. Implementarea unor sisteme fiscale transparente și eficiente poate consolida încrederea
cetățenilor în instituțiile statului și poate sprijini dezvoltarea durabilă a economiei naționale.
În ansamblu, impozitele directe nu numai că furnizează fonduri esențiale pentru funcționarea
guvernului și pentru serviciile publice, ci și pot servi ca instrumente strategice pentru
promovarea echității sociale, stimularea creșterii economice și protejarea mediului în Republica
Moldova. O politică fiscală echilibrată și eficientă, care ia în considerare nevoile și potențialul
fiecărui segment al societății, poate contribui semnificativ la construirea unei țări mai prospere și
mai incluzive pentru toți cetățenii săi.

9
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. HÂNCU,Rodica. Metode și tehnici fiscal. În Conținutul social-economic al impozitelor
și taxelor. Chișinău: ASEM,2005, vol 1, pp. 6-16. ISBN 9975-75-315-9.
2. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/148444
3. https://www.scrigroup.com/finante/IMPORTANTA-IMPOZITELOR-
DIRECTE44253.php
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Impozit

10