Model Lucrare de Licenta Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE - BRAŞOV
LUCRARE DE LICENŢĂ
Absolvent:
Conducător ştiinţific:
Conf. univ. dr.
BRAŞOV
2022
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE - BRAŞOV
SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI
UTILIZAREA RATELOR DE
ROTAŢIE ÎN DIAGNOSTICUL
ECONOMIC
Absolvent:
Conducător ştiinţific:
Conf. univ. Dr.
BRAŞOV
2022
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” ABSOLVENT:
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE – BRAŞOV Forma de învăţământ:
Specializarea: IF/FR
FINANŢE ŞI BĂNCI Durata studiilor: 3 ani
Promoţia: 2022
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: VIZA FACULTĂŢII:
CONF. UNIV. DR.
1. TITLUL:
UTILIZAREA RATELOR DE ROTAŢIE ÎN DIAGNOSTICUL ECONOMIC
2. STRUCTURA LUCRĂRII:
Introducere
Cap. I : Diagnosticul bilanţului contabil
1.1 Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale
1.2 Bilanţul contabil
1.3 Retratări ale bilanţului contabil
1.4 Diagnosticul economico-financiar cu ajutorul ratelor
Cap. II : Diagnosticul financiar la SC ROM AVERSA S.R.L
2.1 Prezentarea SC ROM AVERSA S.R.L
2.2 Situaţiile financiare ale SC ROM AVERSA S.R.L în perioada 2012-2014
2.3 Bilanţul financiar în perioada 2012-2014
2.4 Diagnosticul financiar în perioada 2012-2014 cu ajutorul ratelor.
Concluzii şi propuneri
3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Suciu Gh. “Analiză economico-financiară”, Ed. Infomarket, Braşov, 2009;
2. Robu V., Anghel I., Şerban E.C. “Analiza economico-financiară a firmei”, Ed.
Economică, Bucureşti, 2007;
3. Petrescu S. ”Analiză şi diagnostic financiar-contabil”, Ed. a II-a, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2007;
4. Charles H. Gibson ”Financial Reporting & Analysis”, 11th ed., South-Western, 2009;
5. Suciu Gh. ”Diagnostic financiar. Concepte”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2013;
6. Dragotă V., Obreja B.L. ”Management financiar”, Ed. a II-a, Vol. I, Ed. Economică,
Bucureşti, 2012.
4. APRECIEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Lucrarea de licenţă este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă
problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător,
conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare
similară, şi în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei de licenţă.
Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:
Calificative / Note acordate*
Nr. Satisfă- Nesatis-
Criterii de apreciere Foarte bine Bine
crt. cător făcător
10 9 8 7 6 5 4
1. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării
de licenţă
2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională
3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz
4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate
5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

specialitate
6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice
şi sub formă grafică
7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor
8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

autorului
9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la
sursele bibliografice
10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea
diacriticelor
Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:
Suma totală a notelor acordate:
Nota acordată**:
Semnătura conducătorului ştiinţific:
*
Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.
**
Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10
5. Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă
Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea
lucrării mele de licenţă nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în
bibliografia de la finalul lucrării de licenţă. Declar că nu am mai prezentat această lucrare în
faţa unei alte comisii de examen de licenţă.
Semnătura absolventului:
CUPRINS
I N T R O D U C E R E..........................................................................................................................1
1. DIAGNOSTICUL BILANŢULUI CONTABIL ............................................................................ 3
1.1 SITUAŢIILE FINANCIARE ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE.................................................3
1.2 BILANŢUL CONTABIL..............................................................................................................................9
1.2.1 Componenţa bilanţului ..........................................................................................................................10
1.2.2 Schematizarea bilanţului .......................................................................................................................15
1.3 RETRATĂRI ALE BILANŢULUI CONTABIL.....................................................................................18
1.3.1 Bilanţul financiar .................................................................................................................................. 18
1.3.2 Bilanţul funcţional ................................................................................................................................ 23
1.3.3 Bilanţul economic ............................................................................................................................... 26
1.4 DIAGNOSTICUL ECONOMICO - FINANCIAR CU AJUTORUL RATELOR................................26
1.4.1 Ratele de structură a bilanţului ………………………………………………………………………. 27
1.4.2 Ratele de rentabilitate ………………………………………………………………………………... 29
1.4.3 Ratele de lichiditate şi solvabilitate ………………………………………………………………….. 30
1.4.4 Ratele de rotaţie ……………………………………………………………………………………… 32
2. DIAGNOSTICUL FINANCIAR LA S.C. ROM AVERSA S.R.L...............................................42
2.1 PREZENTAREA S.C. ROMPRESS AIR S.R.L..................................................................................... 42
2.1.1 Introducere............................................................................................................................................ 42
2.1.2 Date de identificare............................................................................................................................... 44
2.1.3 Obiectul de activitate, produse,servicii, preţuri ................................................................................... 44
2.1.4 Organigrama societăţii. Clienţi, concurenţă ………………………………………………………… 48
2.1.5 Analiza SWOT a societăţii comerciale ……………………………………………………………… 50
2.1.6 Evoluţia economică a S.C. ROM AVERSA S.R.L………………………………………………… 52
2.1.7 Concluzii …………………………………………………………………………………………….. 53
2.2 SITUAŢIILE FINANCIARE ALE S.C. ROMPRESS AIR S.R.L ÎN PERIOADA 2012-2014...........54
2.3 BILANŢUL FINANCIAR ÎN PERIOADA 2012-2014............................................................................58
2.4 DIAGNOSTICUL FINANCIAR ÎN PERIOADA 2012-2014 CU AJUTORUL RATELOR...............61
CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................................................................73
B I B L I O G R A F I E......................................................................................................................74
INTRODUCERE
Din punct de vedere etimologic, termenul ”diagnostic” işi are originea din limba
greacă, însemnând ”apt de a discerne”. Acesta sugerează necesitatea consultării periodice a
unei entităţi în vederea identificării stării acesteia, precum şi a performanţei sale financiare,
criterii esenţiale în procesul de adaptare în faţa schimbărilor previzibile sau imprevizibile de
pe piaţa economică.
Este vital să înţelegem încă de la început faptul că diagnosticul presupune abordarea
mai multor sfere de acţiune în cadrul unei entităţi şi, în aceste condiţii, elementul primordial
pe care se bazează este analiza. B. Colasse afirma într-un mod foarte elocvent şi succint faptul
că ”diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza, chiar dacă demersul său se bazează pe
aceasta”. Analiza presupune, ca metodă generală de cercetare, realizarea unei descompuneri a
unui element sau fenomen financiar în părţi individuale cu valoare proprie, astfel încât în
urma acestui proces să poată fi stabilite clar şi concis relaţiile de cauzalitate care apar între
elementele nou evidenţiate, factorii care le generează, precum şi concluziile formulate care
conturează cadrul activităţii viitoare.
Referindu-ne strict la perioada actuală, nevoia de analiză-diagnostic este tot mai
stringentă atât pe fondul schimbărilor în ceea ce priveşte climatul economic în plan european
şi implicit în plan românesc, cât şi pe fondul dorinţei tot mai pregnante de afirmare într-un
anumit sector pe piată, fapt care duce inevitabil la sporirea performanţei financiare şi, în
acelaşi timp, la realizarea unei analize pertinente care să evidenţieze diagnosticul economico-
financiar al entităţii în cauză şi eventualele măsuri necesare a fi luate.
Astfel, deciziile economice luate în urma unui astfel de proces complex au un impact
hotărâtor şi pe termen lung asupra activităţii aconomice, asupra relaţiilor cu ceilalţi
participanţi la activitatea aconomică şi chiar asupra economiei în plan general, deoarece
imaginea de ansamblu poate fi adeseori schimbată radical. În aceste condiţii, se poate afirma
fără echivoc faptul că diagnosticul economico-financiar este un instrument ce permite
formularea unor judecăţi calitative şi cantitative în ceea ce priveşte starea, dinamica şi
perspectivele unui agent economic, neavând rolul de a descrie, ci mai degreabă de a identifica
variabilele cheie ale stării şi dinamicii fenomenelor economice.
Pe fondul acestor câtorva idei introductive, lucrarea de faţă îşi propune abordarea clară
şi succintă a diagnosticului economic şi implicit, diagnosticul financiar, marcând elementele
cheie ce ne vor permite nu doar realizarea unei analize competente, ci mai ales construirea
1
unei imagini de ansamblu pe studiul de caz aferent care să reflecte starea de funcţionare a
entităţii în cauză, precum şi elementele previzionare ale activităţii sale economice.
Principalul criteriu pe care îl avem în vedere în realizarea cu succes al acestui proces
de diagnostic este dat de prezenţa ratelor, fie că vorbim de ratele de rotaţie, ratele de
rentabilitate etc., toate acestea făcând parte din baza pe care vom construi analiza noastră şi
care va permite punctarea concretă pe studiu de caz a acelor concluzii şi propuneri revelate în
urma diagnosticului economico-financiar.
Pe parcursul celor 2 capitole vom studia atât premisele care constituie baza
diagnosticului, precum situaţiile financiare şi observaţiile necesare făcute pe marginea
acestora, cât şi concluziile la care vom ajunge în urma acestui proces complex, concluzii
menite nu doar să rezume starea actuală a firmei, ci, în mod deosebit, să ofere informaţii
viabile privind eventualele măsuri necesar a fi luate sau strategiile ce pot fi abordate în
vederea sporirii performanţei deja existente.
Capitolul întâi, intitulat sugestiv Diagnosticul bilanţului contabil vizează aspectele
teoretice din cadrul analizei realizate. Fiind structurat în 4 subcapitole, după cum relevă şi
cuprinsul prezentei lucrări, el aduce în prim-plan situaţiile financiare, ca bază în diagnosticul
economico-financiar al unei societăţii comerciale, urmărind în acelaşi timp şi transformările
ce survin în anumite perioade de timp, transformări reflectate prin tipurile de bilanţ rezultate
în urma retratărilor efectuate. În încheierea sa, capitolul tratează metoda ratelor, cu ajutorul
căreia se punctează în mod concret analiza entităţii şi care face trecerea de la aspectul pur
teoretic al lucrării la cel cu adevărat pragmatic, practic.
Capitolul al doilea este intitulat Diagnosticul financiar la S.C ROMPRESS AIR S.R.L
şi este structurat, de asemenea, în 4 subcapitole. Acesta tratează, în primă fază, prezentarea
succintă a societăţii comerciale ce face obiectul studiului de caz, urmând apoi să se realizeze
propriu-zis diagnosticul financiar pe baza situaţiilor financiare specifice entităţii în cauză,
precum bilanţul financiar, şi cu ajutorul metodei ratelor, prezentate şi detaliate în capitolul
anterior, perioada de referinţă în acest caz fiind 2012 – 2014.
În încheierea lucrării de licenţă se află Concluziile şi propunerile, care nu doar că
rezumează întreaga activitate de cercetare, dar reflectă şi aspectele finale cu rol de concluzii
pe care le-am desprins în urma analizei realizate, urmate de propunerile aferente, menite să
conchidă cadrul general de prezentare a lucrării de faţă.
2
DIAGNOSTICUL BILANŢULUI CONTABIL
1.1 SITUAŢIILE FINANCIARE ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
Aprecierea fiecărei entităţi se realizează în cursul unei anumite perioade de timp prin
intermediul poziţiei financiare şi a performanţei. Aceste două elemente se pot cuantifica doar
cu ajutorul situaţiilor financiare, pe baza cărora se fundamentează deciziile economice luate la
nivelul întrepinderii.
Situaţiile financiare sunt întocmite cu scopul de a releva poziţia financiară şi
performanţa unei entităţi, dar mai mult decât atât, ele prezintă şi acele modificări ale poziţiei
financiare şi fluxurile de trezorerie ale unei entităţi economice, precum şi informaţiile
necesare adresate utilizatorilor în vederea fundamentării deciziilor economice. Acest obiectiv
complex poate fi atins doar prin intermediul componentelor situaţiilor financiare, şi anume:
bilanţul (situaţia poziţiei financiare), contul de profit şi pierdere (situaţia rezultatului global) şi
situaţia fluxurilor de numerar sau trezorerie.1
Conform legilor în vigoare, există nişte prevederi specifice cu privire la situaţiile
financiare în cadrul entităţilor, care generează şi anumite modificări ale acestora. Astfel,
situaţiile financiare anuale ale entităţilor economice care depăşesc limitele a două dintre
criteriile de mărime menţionate în reglementările contabile conforme cu directivele europene,
respectiv: total active în sumă de 3.650.000 euro, cifră de afaceri netă în sumă de 7.300.000
euro şi număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar:50, sunt compuse din: bilanţ,
cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de
trezorerie şi note explicative la situaţiile financiare anuale. Entităţile economice care nu
depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime, menţionate în reglementările contabile
conforme cu directivele europene, întocmesc situaţii financiare anuale simplificate, compuse
din: bilanţ prescurtat, cont de profit şi pierdere şi note explicative la situaţiile financiare
anuale simplificate.2
Dacă, însă, la data bilanţului o entitate depăşeşte sau încetează să depăşească limitele a
două din cele trei criterii amintite anterior, acest fapt afectează aplicarea derogării prevăzute,
numai dacă acest lucru are loc în două exerciţii financiare consecutive.
1
Charles H. Gibson, Financial Reporting and Analysis, 11th Ed. South – Western, 2009, pag. 216.
2
Baba M.C., Contabilitatea financiară a entităţilor economice, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2012,
pag. 141
3
Conform noului ordin al Ministerului Finanţelor Publice, intrat în vigoare la 1 ianuarie

2015, în funcţie de criteriile de mărime, entităţile se grupează în trei categorii: microentităţi,
entităţi mici, entităţi mijlocii şi mari. Astfel, microentităţile sunt entităţile care, la data
bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 350 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
c) număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.
Entităţile mici sunt entităţile care, la data bilanţului, nu se încadrează în categoria
microentităţilor şi care nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţile care, la data bilanţului, depăsesc limitele a
cel puţin două din următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
Atunci când, la data bilanţului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească
limitele a două dintre cele trei criterii menţionate anterior, acest fapt afectează aplicarea
derogărilor prevăzute de prezentele reglementări numai dacă acest lucru are loc în două
exerciţii financiare consecutive. O entitate analizează permanent, pentru fiecare dată a
bilanţului, dacă a depăşit, respectiv, a încetat să depăşească criteriile de mărime
corespunzătoare. De altfel, prin două exerciţii financiare consecutive se înţelege exerciţiul
financiar precedent celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale şi exerciţiul
financiar curent, pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale.
Astfel, pe baza modificărilor aduse de noul ordin al Ministerului Finanţelor Publice 3,
microîntreprinderile întocmesc în formă prescurtată atât bilanţul, cât şi contul de profit şi
pierdere, care să prezinte separat: cifra de afaceri netă, alte venituri, costul materiilor prime şi
al consumabilelor, cheltuielile cu personalul, ajustările de valoare, alte cheltuiele, impozite,
profit sau pierdere. În acest context, microentităţile nu au obligaţia întocmirii notelor
explicative la situaţiile financiare anuale.
Entităţile mici întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- Bilanţ prescurtat;
3
OMFP nr. 1802/2014, publicat în M.O nr. 963, din 30 decembrie 2014, secţ. 1.3, secţ. 2.1.
4
- Cont de profit şi pierdere;

- Notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Opţional, aceste entităţi pot întocmi şi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau
situaţia fluxurilor de trezorerie.
În ceea ce priveşte entităţile mijlocii şi mari, acestea, precum şi entităţile de interes
public, întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- Bilanţ;
- Cont de profit şi pierdere;
- Situaţia modificărilor capitalului propriu;
- Situaţia fluxurilor de trezorerie;
- Notele explicative la situaţiile financiare anuale.
În cazul entităţilor nou-înfiinţate, acestea pot întocmi pentru primul exerciţiu financiar
de raportare situaţiile financiare anuale în formatul aplicabil microentităţilor. Pentru al doilea
exerciţiu financiar de raportare, aceste entităţi analizează indicatorii determinaţi din situaţiile
financiare ale anului precedent şi indicatorii determinaţi pe baza datelor de contabilitate şi a
balanţei de verificare încheiate la sfârşitul exerciţiului financiar curent, întocmind situaţii
financiare anuale în funcţie de criteriile de mărime înregistrate.
Persoanele care au obligaţia legală de a întocmi şi publica aceste situaţii financiare
anuale, inclusiv în caz de fuziune, divizare sau încetarea activităţii sunt: societăţile
comerciale, companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-
dezvoltare, societăţile cooperatiste, instituţiile publice, asociaţiile şi alte persoane juridice cu
şi fără scop patrimonial, persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri,
subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, precum şi subunităţile fără
personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul
în străinătate.4
În aceste condiţii, situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică în limba şi
moneda naţională şi sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând atât numele persoanei
care le-a întocmit (înscris în clar), cât şi calitatea acesteia în cadrul entităţii (director
economic, membru CECCAR, contabil şef), însoţită, dacă este cazul, de numărul de
înregistrare în organismul profesional. În acelaşi timp, perioada pentru care trebuiesc
întocmite situaţiile financiare anuale o reprezintă exerciţiul financiar (12 luni calendaristice)
sau anul bugetar pentru instituţiile publice şi se păstrează pe o perioadă de 10 ani.
4
Legea contabilităţii nr. 82/1991, art.1, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 11
decembrie 2014.
5
Situaţiile financiare anuale consolidate sunt specifice societăţilor mamă, în condiţiile

în care acestea fac parte dintr-un grup de societăţi şi îndeplineşte una din următoarele condiţii:
 Este acţionar sau asociat al unei societăţi şi majoritatea membrilor organelor de
administraţie, conducere şi supraveghere ale filialei au fost numiţi doar ca
rezultat al exercitării dreptului lor de vot.
 Deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor în filială.
 Este acţionar sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenţă dominantă
asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în
cauză ori al unei clauze din actul constitutiv, dacă legislaţia aplicabilă filialei
permite astfel de clauze sau contracte.
 Este acţionar sau asociat şi are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea
membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere ale filialei.
 Filiala şi societatea-mamă sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-
mamă.
Prin derogările prevăzute de noul Ordin al Ministerului Finanţelor Publice, o societate-
mamă este scutită de la obligaţia elaborării situaţiilor financiare anuale consolidate şi al
raportului consolidat al administratorilor atunci când ea însăşi este o filială, inclusiv o entitate
de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public este o entitate
ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, iar propria sa
societate-mamă are sediul în România.5
Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă
a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea
grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Situaţiile financiare anuale consolidate
constituie un tot unitar şi au componentele prevăzute de reglementările contabile aplicabile. 6
Revenind la forma şi structura compoziţională a situaţiilor financiare anuale, am
amintit anterior că acestea se compun din 3 elemente principale, şi anume, bilanţul, contul de
profit şi pierdere şi notele explicative, iar în cazuri exceptionale, atunci când se depăşeşte
pragul anumitor criterii, se adaugă la acestea şi situaţia modificărilor capitalurilor proprii,
precum şi situaţia fluxurilor de numerar. Pe scurt, vom încerca să scoatem în evidenţă rolul
fiecăruia dintre aceste documente în cadrul situaţiilor financiare anuale şi, implicit, în cadrul
societăţii.
5
OMFP nr. 1802/2014, publicat în M.O nr. 963, din 30 decembrie 2014, secţ. 8.3.
6
Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 33, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 11
decembrie 2014.
6
Astfel, bilanţul reprezintă cea mai importantă componentă de bază a situaţiilor

financiare, reflectând poziţia financiară a întreprinderii la un anumit moment dat. acesta
cuprinde elementele de Activ, Datorii şi Capitaluri proprii ale entităţii la sfârşitul exerciţiului
financiar, dar şi în cazul unei fuziuni, divizări sau încetarea activităţii. Pe baza bilanţului se
poate realiza analiza economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute în scopul luării unor
decizii pertinente în vederea optimizării activităţii economice. Din punct de vedere al
formatului bilanţier, acesta se prezintă fie sub formă orizontală (tabel cu două coloane), fie în
scemă verticală (sub formă de listă) care pune în evidenţă situaţie netă sau poziţia financiară
netă, confom relaţiei:
Situaţia Netă = Active – Datorii terţi
Contul de profit şi pierdere este documentul prin care se detaliază modul de generare
a rezultatelor ca efect al activităţii şi tranzacţiilor realizate şi raportează performanţa aferentă.
Acesta oferă de asemenea, informaţii privind cauzele care determină performanţa economică
a întreprinderii, fiind în esentă determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
înregistrate de entitate.
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii reprezintă o componentă separată
situaţiilor financiare anuale, cuprinzând o prezentare a soldurilor iniţiale şi cele finale, precum
şi modificările care au loc pe parcursul exerciţiului financiar aferent elementelor de capitaluri
proprii existente. Prin natura lor, modificările de capital propriu reprezintă creşterea sau
reducerea activului net în cursul perioadei determinate de pierderile şi câştigurile capitalizate,
cum sunt: plus-valurile şi minus-valorile din reevaluare, diferenţele de curs valutar şi
dividendele primite care sunt recunoscute direct ca modificări de capital propriu sau
tranzacţiile de capital şi distribuirile către proprietarii întreprinderii. O astfel de situaţie
cuprinde o prezentare a soldurilor de deschidere şi de închidere pentru capitalul social,
primele de capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului şi a
modificărilor acestora, indicându-se:
 suma la începutul exerciţiului financiar
 sumele transferate în sau din cont în timpul exerciţiului
 natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri
 suma rămasă la sfârşitul exerciţiului financiar.7
Astfel, modificările capitalurilor proprii ale unei entităţi între începutul si finalul
perioadei de raportare reflectă creşterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu
7
Caraiani C., Dumitrana M. Bazele contabilităţii, Editura Universitară, Bucureşti, 2011, pag. 79
7
excepţia modificărilor rezultate din tranzacţiile cu proprietarii care acţionează în calitatea lor
de proprietari, modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă, în
general, valoarea totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv caştigurile şi pierderile, generate
de activităţile entităţii pe parcursul acelei perioade.
Situaţia fluxurilor de numerar reflectă creşterea sau scăderea netă a mijloacelor
băneşti pe parcursul exerciţiului financiar aferent. Obiectivul principal al acestei situaţii este
de a reflecta influenţa activităţii de exploatare, de investiţii şi de finanţare a mijloacelor
băneşti ale unei unităţi pe parcursul exerciţiului financiar. Necesitatea unei astfel de situaţii
financiare vine pe fondul diferenţelor dintre rezultat şi disponibilităţile băneşti ale
întreprinderii, deoarece nu orice venit prezentat în contul de profit şi pierdere reprezintă o
încasare, la fel cum nu orice cheltuială prezentată în acelaşi cont de profit şi pierdere
reprezintă o plată.
Notele explicative la situaţiile financiare anuale au rolul de a reda acele informaţii
suplimentare relevante pentru utilizatorul situaţiilor financiare anuale cu privire la elementele
care sunt semnificative pentru aceştia. În acest scop, în cadrul celor 10 note explicative sunt
cuprinse: scadenţa creanţelor şi datoriilor, metode de evaluare, metode de amortizare, cauzele
constituirii de provizioane, modul de repartizare a profitului, structura personalului şi numărul
de salariaţi, strategii de dezvoltare şi previziuni etc.
Mai mult chiar, notele explicative trebuie:
a) să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii
situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;
b) să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi
pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de
numerar, dar sunt relenvante pentru înţelegerea oricăror dintre acestea.
Trebuie să se menţioneze totodată dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în
conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.8
Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de raportul administratorilor, raportul de
audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, şi de propunerea de distribuire a profitului
sau de acoperire a pierderii contabile. Raportul administratorilor este elaborat de către
Consiliul de Administraţie şi cuprinde o prezentare a dezvoltării şi performanţei activităţii
firmei în cauză, a poziţiei financiare, precum şi o descriere a riscurilor şi incertitudinilor cu
care se confruntă entitatea. De asemenea, sunt prezentaţi acei indici financiari sau
8
8
nefinanciari, atunci când este cazul, care au o relevanţă deosebită pentru entitate, inclusiv
acele aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii. Această prezentare este o analiză
echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale,
corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor. În măsura în care este necesar pentru a
înţelege dezvoltarea, performanţa sau poziţia entităţii, analiza cuprinde indicatori-cheie de
performanţă financiari şi nefinanciari, relevanţi pentru activităţile specifice. Raportul
administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
a) dezvoltarea previzibilă a entităţii;
b) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
c) informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, etc.
Scopul raportului administratorilor este astfel, acela de a înţelege mai bine situaţia
bilanţieră şi extrabilanţieră, rezultatul activităţii şi a fluxurilor de trezorerie; în egală măsură,
acesta ajută situaţiile financiare anuale în evaluarea gradului de risc a instrumentelor
financiare recunoscute sau nu în bilanţ.
Raportul de audit conţine9:
a) o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare care fac obiectul auditului
statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puţin
standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
c) o opinie de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrară şi care prezintă clar punctul
de vedere al auditorului statutar;
d) o menţiune privind aspectele asupra cărora auditorul statutar atrage atenţia prin evidenţiere,
fără ca opinia de audit să fie cu rezerve.
Pe lângă raportul sau rapoartele sus-amintite, situaţiile financiare anuale vor fi însoţite
şi de o declaraţie scrisă a persoanelor fizice sau juridice care întocmesc aceste situaţii
financiare, prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea lor şi confirmă că:
politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei
financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea defăşurată;
persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate. 10
9
10
Legea contabilităţii nr. 82/1991, art.30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 11
decembrie 2014.
9
Potrivit reglementărilor în vigoare, utilizatorii situaţiilor financiare anuale pot include

o gamă largă de persoane fizice sau juridice care, în funcţie de calitatea pe care o posedă, pot
alege sa colaboreze sau nu cu întreprinderea în cauză. Aceşti utilizatori pot fi:
a) Investitorii, au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui sau nu să cumpere,
păstreze sau să vândă instrumente de capital. Ofertanţii de capital purtător de risc şi
consultanţii acestora sunt preocupaţi de riscuri inerent al tranzacţiilor, precum şi de
rentabilitatea investiţiilor lor. În acelaşi timp, actionarii prezintă interes şi faţă de acele
informaţii care le permit să evalueze capacitatea firmei de a plăti dividende.
b) Angajaţii, sunt interesaţi de informaţiile regăsite în situaţiile financiare privind stabilitatea
şi profitabilitatea entităţii, ceea ce le permite să evalueze capacitatea acesteia de a le oferi
remuneraţii, pensii sau alte beneficii de pensionare, precum şi oportunităţi profesionale.
c) Clienţii, prin informaţiile regăsite în situaţii vizează în special contiunuitatea activităţii
întreprinderii, mai ales atunci când au o colaborare pe termen mediu şi lung cu entitatea
respectivă sau atunci când sunt dependenţi de ea.
d) Creditorii, sunt interesaţi de informaţii ce le permit să determine dacă împrumuturile
acordate firmei respective şi dobâzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
e) Furnizorii şi alţi creditori, scopul pentru care privesc cu interes situaţiile financiare
anuale sunt în mare parte aceleaşi ca şi în cazul creditorilor simpli, diferenţa constând
totuşi în faptul că ei sunt interesaţi de entitate pe o perioadă mai scurtă de timp, cu
excepţia cazului în care sunt dependenţi de continuitatea activităţii ei sau aceasta
reprezintă un client major.
f) Instituţiile statului şi alte autorităţi, vizează interese legate de activitatea entităţii şi
alocarea de resurse. Solicitarea de informaţii cuprinse în situaţiile financiare anuale vine
pe fondul nevoii de reglementare a activităţii economice, determinare a politicilor fiscale,
dar şi ca bază pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.
g) Publicul, este de asemnea vizat de acest tip de informaţii dintr-o întreprindere, deoarece
entitatea poate avea o contribuţie substanţială la economia locală prin numărul de angajaţi,
colaborarea cu furnizorii locali etc.
Pentru ca informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale să poată fi cuantificate la
maximum de către utilizatorii amintiţi anterior, acestea trebuie să îndeplinească şase
caracteristici calitative principale.
Prima caracteristică calitativă este inteligibilitatea, care se referă la faptul că
informaţiile trebuie să fie usor înţelese de utilizatori. Se presupune totuşi că aceştia dispun de
suficiente cunoştinţe privind defăşurarea afacerilor, noţiuni de contabilitate sau alte aspecte
10
economice. Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informaţiilor le

fac pe acestea inteligibile.
Cea de-a doua caracteristică este relevanţa, referindu-se la faptul că informaţiile
trebuie să fie relevante în luarea deciziilor de către utilizatori, având capacitatea de a influenţa
aceste decizii şi de a ajuta la evaluarea anumitor evenimente trecute, prezente sau viitoare.
Informaţiile financiare au valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele
aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare. Informaţiile care au valoare
predictivă au adesea şi valoare de confirmare. De exemplu, informaţiile privind veniturile
pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori,
pot fi comparate cu previziunile efectuate în anii anteriori, pentru exerciţiul curent.
A treia caracteristică calitativă a informaţiei este credibilitatea. Pentru a putea fi utilă,
informaţia trebuie să fie şi credibilă, iar credibilitatea ei se relevă atunci când nu există erori
semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii au încrederea că aceasta reprezintă corect
ceea ce şi-a propus sau se aşteaptă în mod rezonabil să reprezinte. În vederea îndeplinirii
acestei caracteristici se urmăreşte ca informaţia cuprinsă în situaţiile financiare să fie simultan
neutră (lipsită de influenţe), completă şi să redea cu fidelitate tranzacţiile realizate.
O altă caracteristică calitativă este comparabilitatea, care permite utilizatorilor
compararea în timp a situaţiilor financiare ale unei entitaţi în vederea identificării tendinţelor
în poziţia financiară şi performanţele acesteia. Informaţiile privind o entitate raportoare sunt
mult mai utile dacă pot fi comparate cu informaţii similare despre alte entităţi şi cu informaţii
similare despre aceeaşi entitate aferente unei alte perioade. Comparabilitatea, spre deosebire
de celelalte caracteristici calitative, vizează mai multe elemente, permiţând utilizatorilor
identificarea şi înţelegerea similitudinilor si diferenţelor dintre acestea.
A cincea caracteristică importantă este verificabilitatea, care ajută în asigurarea
utilizatorilor că informaţiile reprezintă exact fenomenele economice pe care îşi propun să le
reprezinte. Verificabilitatea poate fi directă sau indirectă; cea directă se referă la verificarea
unei valori sau a altor reprezentări prin observare directă, în timp ce verificabilitatea indirectă
se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică şi la
recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiaşi metodologii.
Ultima caracteristică calitativă este reprezentarea exactă. Situaţiile financiare anuale
descriu fenomenele economice în cuvinte şi cifre; pentru a fi o reprezentare exactă, o
descriere trebuie completă, neutră şi fără erori. O descriere completă include toate informaţiile
necesare pentru ca un utilizator să poată înţelege fenomenul descris şi explicaţiile aferente. O
descriere neutră este cea care nu suportă influenţe în selecţia şi prezentarea informaţiilor
11
financiare. Ea nu este denaturată, ponderată, accentuată sau manipulată în aşa fel încât să
crească probabilitatea ca informaţiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de
către utilizatori.
În concluzie, am putut observa foarte clar rolul extrem de important pe care îl au
situaţiile financiare în cadrul unei entităţi şi modul în care influenţa lor se răsfânge asupra
multor altor ramuri adiacente, ceea ce demostrează faptul că acestea stau la baza unei analize
pertinente în ceea ce priveşte diagnosticul economico-financiar al entităţii în cauză. Deşi nu
am străbătut decât partea teoretică a situaţiilor financiare, vom observa pe parcursul lucrării şi
realitatea cifrică cu care ne vom confrunta.
1.2 BILANŢUL CONTABIL
Contabilitatea reprezintă acea formă a evidenţei economice ce reflectă întreaga

activitate economică a unităţilor patrimoniale. Ea realizează acest lucru pentru a asigura
informaţiile necesare în fundamentarea deciziilor de conducere economic, pentru asigurarea
gestiunii patrimoniale şi, în egală măsură, pentru cunoaşterea rezultatelor activităţilor
economice. Informaţia contabilă a deservit astfel, pentru o perioadă îndelungată de timp, toate
aceste scopuri, impunându-se ca fiind necesară în toate nivelurile economice, de la
comercianţi, bancheri, până la administraţia publică.
Pe fondul creşterii cantităţii şi diversităţii informaţiei contabile, aflată în strânsă
legătură cu progresul economic internaţional, folosirea acesteia în conducerea activităţii
economice a fost mult îngreunată. Astfel, s-a resimţit nevoia luării unor măsuri de
sistematizare şi generalizare a informaţiei contabile, ceea ce a adus inevitabil la uşurarea
folosirii ei. În aceste condiţii, necesităţile practice, având contribuţia numeroşilor economişti,
reprezentanţii gândirii contabile, au condus la crearea a ceea ce astăzi numim şi utilizăm cu
succes, bilanţul.
Încă din secolele trecute, aceasta noţiune de bilanţ a fost folosită pentru a desemna
situaţia finală a unei activităţi desfăşurate. Astfel, Aristotel, în lucrarea “Politica”, vorbeşte
despre bilanţul preventive, respective, despre bugetul de venituri şi cheltuieli, iar autorul
italian Branbilla vorbeşte despre bilanţul cetăţii Trevisa din 1341. Alţi autori menţionează
încheierea, în anul 1368, a unui bilanţ a cetăţii Roma, iar mai târziu a oraşului Milano. 11
11
Octavian Bojian, Bazele contabilităţii, Editura Eficient, Bucureşti, 1997, pag. 124
12
În prezent, bilanţul reprezintă principala sursă de informaţii pentru analiza poziţiei

financiare în cadrul unei entităţi, introducând în acelaşi timp noţiunea de patrimoniu, al cărui
conţinut este dat de ansamblul bunurilor corporale şi necorporale, al drepturilor şi obligaţiilor
ce caracterizează situaţia unei firme la un anumit moment. Astfel, determinarea, cunoaşterea
şi structurarea patrimoniului întreprinderii presupun ca sursă informaţională primordială
bilanţul contabil.
Bilanţul contabil reprezintă componenta de bază situaţiilor financiare, prin care se
prezintă ansamblul elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii, la sfârşitul exerciţiului
financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii. 12
Conform Legii Contabilităţii nr. 82/1991 – republicată, exerciţiul financiar are o
durată de 12 luni care, de regulă, coincide cu anul calendaristic, începând astfel de la 1
ianuarie şi încheindu-se la 31 decembrie; excepţie face primul an de activitate, atunci când
exerciţiul financiar începe la data înmatriculării sau înfiinţării entităţii economice.
Conform IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, obiectivul bilanţului este de a
prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a entităţii, respective capacitatea acesteia de
a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele),
structurii de finanţare (datoriile şi capitalurile proprii) şi cu ajutorul unor indicatori financiari
(lichiditatea şi solvabilitatea).13
Bilanţul contabil poate fi abordat din două puncte de vedere: economic şi juridic. Din
perspectivă economică, bilanţul cuprinde totalitatea resurselor deţinute de firmă, precum şi
modul de utilizare al acestora (valoarea activelor şi sursa de provenienţă a acestor active).
Transpunerea sintetică a acestei interpretări economice este dată de ecuaţia:
Utilizări = Resurse
Din perspectivă juridică, bilanţul contabil este acel document de sinteză care reflectă
drepturile de proprietate şi de creanţă ale firmei, precum şi datoriile firmei faţă de proprietari
şi creditori. Bilanţul prezintă astfel, din punct de vedere valoric, relaţiile dintre mijloacele
economice gestionate de titularul patrimoniului şi sursele de finanţare ale mijloacelor
respective, reflectând în acelaşi timp şi rolul său de a prezenta rezultatul generat de
gestionarea mijloacelor economice antrenate în procesele derulate prin activitatea sa.
12
Suciu Gh., Diagnostic financiar. Concepte. Metode. Aplicaţii, Editura Universitară, Bucureşti, 2013, pag. 84
13
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura a II-a, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 177
13
1.2.1 Componenţa bilanţului
Am amintit anterior de elementele principale care fac obiectul bilanţului contabil, şi

anume, elementele de activ şi pasiv, respectiv active, datorii şi capitaluri proprii.
Activul patrimonial prezintă drepturile de proprietate şi de creanţă deţinute de
întreprindere la o anumită dată, dar aceste drepturi au fost dobândite la o dată anterioară.
Constituirea lor a însemnat atunci o plată în bani, adică o utilizare a fondurilor. Astfel, când
întreprinderea deţine mărfuri în stoc, ea a dat o utilizare fondurilor pentru constituirea acestor
stocuri. La modul general, orice element înscris în activul bilanţului corespunde în acelaşi
timp unui drept patrimonial (optica juridică) şi unei utilizări de fonduri pentru constituirea
acelui drept (optica financiară).14
Constituirea stocului
Întreprindere Furnizor
Plata în bani
Fig. 1.1 Activul bilanţului
Un activ reprezintă acea resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor

evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
întreprindere. Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în
numerar sau în echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieşirile
de numerar (de exemplu, o nouă tehnologie de producţie care micşorează costurile). 15
Conform reglementărilor în vigoare, un element de activ este recunoscut în contabilitate şi
prezentat în bilanţ doar atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de
către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.
Beneficiile economice viitoare încorporate în active constituie, în acelaşi timp, şi potenţialul
de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar si echivalentele acestuia către firmă.
Există o strânsă legătură între ieşirile de numerar şi generarea de active, însă nu este neapărat
necesar ca acestea două să coincidă.
14
Ilie Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, pag. 163.
15
Caraiani C., Dumitrana M., Bazele contabilităţii, Editura Universitară, Bucureşti, 2011, pag. 36.
14
După normele contabile româneşti, toate elementele de activ se evidenţiază în bilanţ în

ordinea crescătoare a lichidităţii lor, adică acea proprietate care le permite transformarea în
bani lichizi. Activele unei entităţi sunt cuprinse în trei mari clase:
1. Activele imobilizate – bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă mai mare de un an care
nu se consumă de la prima utilizare. Aceste tipuri de active sunt deţinute cu intenţia de a fi
folosite în scopul generării de avuţie şi nu pentru a fi revândute, chiar dacă există această
posibilitate. Clasificarea activelor imobilizate cuprinde:
a) Imobilizări necorporale Cheltuielile de constituire;

Cheltuielile de dezvoltare;
Concesiuni, brevete, licenţe etc.;
Fondul comercial pozitiv;
Active necorporale de exploatare şi evaluare a
resurselor minerale;
Avansuri acordate furnizorilor de imobilizări
necorporale;
Alte imobilizări necorporale.
Imobilizările necorporale sunt aşa-numitele active intangibile sau nemateriale, a căror
valoare amortizabilă trebuie alocată sistematic pe întreaga durată de viaţă utilă.
b) Imobilizări corporale Terenuri şi construcţii;

Instalaţii tehnice şi maşini;
Alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
Investiţii imobiliare;
Active corporale de exploatare şi evaluare a resurselor
minerale;
Active biologice productive;
Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
Imobilizările corporale sunat aşa-numitele active fixe sau active tangibile, care au o
durată de viaţă limitată, perioadă în care se şi amortizează.
15
c) Imobilizările financiare Titluri şi interese de participare;

Acţiuni deţinute la entităţile afiliate;
Împrumuturi acordate entităţilor afiliate;
Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este
legată în virtutea intereselor de participare;
Investiţii deţinute ca imobilizări;
Alte împrumuturi.
Imobilizările financiare sunt aşa-numitele investiţii financiare pe termen lung, adică
valorile financiare investite de firmă sub formă de titluri şi creanţe financiare pentru obţinerea
de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor.
2. Activele circulante – bunurile şi valorile deţinute pe o perioadă mai scurtă de timp în

activitatea firmei, care, de regulă, participă la un singur circuit economic, modificându-şi
în permanenţă forma. Astfel, un activ se clasifică drept activ circulant atunci când se
aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii, este deţinut în principal în scopul
tranzacţionării, se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului sau este
reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
Clasificarea activelor circulante cuprinde:
a) Stocurile Materii prime şi materiale consumabile;

Producţia în curs de execuţie;
Mărfurile;
Materialele de natura obiectelor de inventar;
Produse Semifabricate;
Produse finite;
Rebuturi;
Produse agricole.
Active biologice de natura stocurilor;
Ambalajele.
Stocurile sunt acele bunuri şi servicii din cadrul întreprinderii deţinute fie pentru a fi
vândute în aceeaşi stare, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.
16
b) Creanţele Creanţele comerciale;

Creanţele în cadrul grupului;
Creanţele din interese de participare;
Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat;
Alte creanţe.
Creanţele sunt aşa-numitele valori în curs de decontare, adică valorile avansate
temporar de către entitate terţilor pentru care urmează să primească un echivalent.
c) Investiţiile pe termen scurt Acţiuni deţinute la entităţi afiliate;

Obligaţiuni emise şi răscumpărate;
Alte investiţii financiare.
Investiţiile pe termen scurt sunt aşa-numitele titluri de plasament sau valori de
trezorerie, adică acele valori financiare investite de către entitate pentru realizarea unui venit
pe termen scurt.
d) Casa şi conturile la bănci Conturi la bănci;
Casa;
Acreditive;
Avansurile de trezorerie.
Casa şi conturile la bănci sunt acele valori care îmbracă efectiv forma de bani,
făcându-se o distincţie clară între disponibilităţile în devize şi cele în lei.
3. Cheltuielile în avans – valori care asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar numai
a acelor cheltuieli care îi sunt proprii. În structura lor se cuprind cheltuielile înregistrate în
avans, care sunt acele valori contabilizate în exerciţiul curent, dar care se referă la numite
servicii ce vor fi primite în cursul exerciţiului următor (de ex. chirii, abonamente plătite în
avans etc.).
Pasivul patrimonial tratează angajamentele patrimoniale şi sursele de finanţare;

perspectiva juridică a relevat faptul că bilanţul evidenţiază în pasiv acele angajamente
contractate de întreprindere, deşi, în majoritatea cazurilor, aceste angajamente sunt doar
expresii ale aporturilor primite în numerar sau în natură. Astfel, pasivul bilanţului se prezintă
şi sub forma unui inventar al aporturilor de fonduri sau al surselor de finanţare obţinute de
către entitate.
17
Aport de resurse sub formă de mărfuri

Întreprindere Furnizor
Recunoaşterea unei datorii
Aport de resurse în bani

Întreprindere Bancă
Recunoaşterea unei datorii
Fig. 1.2: Pasivul bilanţului
Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii

(exigibilitatea reprezintă capacitatea elementelor din pasivul bilanţier de a fi transformate în
lichidităţi, respectiv de a fi rambursate furnizorilor de capitaluri), prezentându-se mai întâi
pasivele cu gradul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai
mică de un an), iar la sfârşit pasivele cu gradul cel mai mare de exigibilitate (capital şi
rezerve).16 După cum am amintit anterior, cele două mari clase de elemente care constituie
componenţa pasivului patrimonial sunt capitalurile proprii şi datoriile.
Capitalurile proprii sunt în esenţă interesele reziduale ale asociaţilor sau acţionarilor
unei întreprinderi în activele acelei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Datoriile sunt obligaţiile actuale ale entităţii care decurg din evenimente trecute şi prin
a căror decontare se aşteaptă o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
Respectiva datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ doar dacă este
probabilă că o ieşire de resurse ce încorporează beneficii economice va rezulta din decontarea
unei obligaţii prezente şi care poate fi evaluată în mod credibil.
Din aceste două mari clase se desprinde următoarea clasificare: capitaluri şi rezerve,
provizioane, datorii, venituri în avans.
1. Capitalurile şi rezervele sunt aşa-numitele capitaluri proprii, adică sursele de

finanţare stabile de care dispune o entitate. Acestea reprezintă dreptul acţionarilor asupra
activelor unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii fac parte, alături
de creditele pe termen lung, din categoria capitalurilor permanente.
16
18
Capitaluri şi rezerve Capitalul social/individual;

Primele de capital;
Rezervele din reevaluare;
Rezervele Rezerve legale;
Rezerve statutare;
Rezerve pentru acţiuni proprii;
Alte rezerve.
Acţiunile proprii;
Rezultatul reportat;
Rezultatul exerciţiului.
1. Provizioanele sunt aşa-numitele datorii cu exigibilitate sau valoare incertă, adică datoriile
probabile ale entităţii care sunt constituite la sfârşitul exerciţiului. Diferenţa dintre
provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii consta în incertitudinea care le afectează
pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa. Asemenea provizioane se constituie
pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare (de ex. litigii, amenzi,
penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte etc. ).17
Provizioane Litigii, amenzi, penalităţi etc.;
Cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie;
Dezafectare imobilizări corporale;
Acţiunile de restructurare;
Pensii şi obligaţii similare;
Impozite;
Terminarea contractului de muncă;
Prime acordate personalului în funcţie de profitul realizat;
Provizioane în legătura cu acorduri de concesiune;
Provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
Alte provizioane.
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi
care, la data bilanţului, este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte
în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
17
Caraiani C., Dumitrana M., Bazele contabilităţii, Editura Universitară, Bucureşti, 2011, pag. 45
19
2. Datoriile Împrumuturile şi datoriile asimilate Din emisiunea de obligaţiuni;

Creditele.
Datoriile comerciale Furnizorii;
Efectele de plătit.
Datoriile în cadrul grupului;
Datoriile din interese de participare;
Alte datorii.
Datoriile sau capitalul străin sunt acele surse de finanţare externe puse la dispoziţia
întreprinderii de bănci sau alte instituţii financiare, de furnizori sau de terţi pentru care
întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Datoriile curente se
aşteaptă să fie achitate în cursul curent al ciclului de exploatare, în timp ce datoriile pe termen
lung au termenul scadent în mai mult de un an, aici incluzându-se împrumuturile,
obligaţiunile garantate, acţiunile ş.a.
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă,
atunci când:
- Se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii
- Este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. 18
3. Veniturile în avans Subvenţiile pentru investiţii;

Veniturile înregistrate în avans.
Veniturile în avans sunt acele valori care asigură pentru fiecare exerciţiu financiar
alocarea numai a veniturilor care îi sunt proprii.
1.2.2 Schematizarea bilanţului
Modelele de bază prin care bilanţul contabil este prezentat atât în practica mondială,
cât şi în literatura de specialitate sunt formatul vertical (sub formă de listă) şi formatul
orizontal (sub formă de tabel).
Formatul vertical accentuează lichiditatea întreprinderii prin subtotalul activelor
circulante nete şi pune în evidenţă capitalul propriu al societăţii. Această schematizare este
fundamentată pe relaţia şi se prezintă sub forma:
Activ – Datorii = Capital propriu

18
20
Tab. 1.1 Bilanţul contabil – format vertical

DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA
ÎNCEPUT AN SFÂRŞIT AN
IMOBILIZĂRI NECORPORALE
IMOBILIZĂRI CORPORALE
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
A. TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE
STOCURI
CREANŢE
INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI
B. TOTAL ACTIVE CIRCULANTE
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII PE TERMEN SCURT
FURNIZORI
ALTE DATORII
E. ACTIVE CIRCULANTE – DATORII PE
TERMEN SCURT
F. TOTAL ACTIVE – DATORII PE TERMEN
SCURT
G. DATORII PE TERMEN LUNG
ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITALURI PROPRII
PRIME DE CAPITAL
REZERVE DIN REEVALUARE
REZERVE
REZULTATUL REPORTAT
REZULTATUL EXERCIŢIULUI
REPARTIZAREA PROFITULUI
Formatul orizontal prezintă poziţia financiară a entităţii sub forma unui tabel, fiind
fundamentat pe relaţia:
Active = Capitaluri
Sau
Activ = Capital propriu + Datorii
Tab. 1.2 Bilanţul contabil – formatul orizontal

ACTIV CAPITAL PROPRIU + DATORII
21
IMOBILIZĂRI NECORPORALE CAPITAL SOCIAL

IMOBILIZĂRI CORPORALE REZERVE
IMOBILIZĂRI FINANCIARE REZULTATUL EXERCIŢIULUI
I. TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE REPARTIZAREA PROFITULUI
STOCURI 1. TOTAL CAPITALURI PROPRII
CREANŢE 2. PROVIZIOANE PE TERMEN LUNG
INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 3. DATORII PE TERMEN LUNG
CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI I. CAPITALURI PERMANENTE (1 + 2
+ 3)
II. TOTAL ACTIVE CIRCULANTE II. DATORII PE TERMEN SCURT
III. CHELTUIELI ÎN AVANS III. VENITURI ÎN AVANS
TOTAL ACTIV (I +II +III) TOTAL PASIV (I +II +III)
Între pasivul şi activul bilanţului trebuie să existe o egalitate deplină (egalitate

bilanţieră), deoarece la baza întocmirii sale stă principiul dublei reprezentări astfel încât
oricărei surse prezente în pasivul bilanţului să-i corespundă un activ patrimonial.
Am observat astfel faptul că bilanţul contabil este considerat în contabilitate ilustrarea
unei „stări pe loc”, care se întocmeşte pe baza celorlalte informaţii contabile. În aceste
condiţii, pentru ca bilanţul să fie superior din punct de vedere calitativ, însăţi contabilitatea
trebuie să fie realizată şi organizată la un nivel superior.
Bilanţul caracterizează cifric şi în etalon bănesc relaţiile de echilibru dimensional şi
structural dintre mijloacele economice gestionate de titularul de patrimoniu şi sursele de
procurare ale acestor mijloace. El evidenţiază şi rezultatul financiar obţinut ca urmare a
consumării şi reproducţiei fondurilor investite.19
Astfel, bilanţul contabil îndeplineşte mai multe funcţii:
 De generalizare a informaţiilor contabile;
 De informare a factorilor de decizie, cât şi a altor persoane fizice sau juridice
interesate;
 De analiză a unor indicatori economico – financiari.
Analiza pe baza bilanţului încearcă să identifice starea de echilibru (dezechilibru)
existentă la nivelul întreprinderii. În cea mai simplă variantă, starea de echilibru se realizează
pe baza bilanţului contabil şi a informaţiilor oferite de acesta. Întrucât în bilanţul contabil sunt
elemente care nu reflectă devărata valoare a lor, cea stabilită de piaţă, ele trebuie reajustate,
iar acele elemente care nu au legătură cu activitatea de exploatare trebuie eliminate. 20
19
Suciu Gh., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag. 120
20
22
1.3 RETRATĂRI ALE BILANŢULUI CONTABIL
1.3.1 Bilanţul financiar
Elaborarea bilanţului financiar constituie baza pentru analiza raportului lichiditate –

exigibilitate a situaţiei financiare a unei entităţi. Obţinerea acestui bilanţ financiar presupune
realizarea unor corecţii ale activelor şi pasivelor prin regruparea posturilor după principiul
vechimii, adică mai mici sau mai mari de un an, pe baza informaţiilor din anexe. Trebuie să se
facă astfel o distincţie clară între elementele care rămân la dispoziţia firmei pe termen lung şi
cele care nu îi aparţin acesteia decât pe termen scurt.
În aceste condiţii, elementele de activ vor fi structurate în ordinea descrescătoare a
termenului la care acestea se vor materializa în monedă lichidă. Separând această ierarhie a
activelor în imobilizări (caracterizate prin durata de rotaţie mai mare de un an) şi activele
circulante (cu lichiditate mai mică de un an) va rezulta structura nevoilor de finanţare:
întrebuinţări permanente, respectiv întrebuiţări temporare.
Elementele de pasiv sunt ordonate în funcţie de scadenţa acestora. Astfel, se vor
înscrie mai întâi capitalurile proprii (capital social, rezerve, subvenţii, provizioane
reglementate), respectiv datoriile pe termen mediu şi lung, a căror scadenţă depăşeşte un an.
Aceste elemente vor fi asimilate resurselor permanente. Restul datoriilor, caracterizate printr-
o scadenţă mai apropiată de un an, sunt încadrate resurselor temporare.21
Deoarece am amintit anterior faptul că bilanţul financiar este în esenţă acel bilanţ
contabil asupra căruia se aplică o serie de retratări, este imperios necesar a se avea în vedere
unele principii care se aplică în realizarea respectivelor corecţii, şi anume:
- Ordonarea posturilor după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung;
- Ordonarea activelor în ordine descrescătoare după gradul de lichiditate;
- Ordonarea pasivelor în ordine descrescătoare dupa gradul de exigibilitate;
- Evaluarea elementelor la valoarea lor netă.
Principalele corecţii care se fac în vederea obţinerii bilanţului financiar sunt:
a) Se înlătură din categoria elemenetelor de activ activele fictive (nonvalori): cheltuieli de
constituire, cheltuieli înregistrate în avans; aceste elemente din punct de vedere al
lichidităţii nu au nicio valoare, deoarece nu dau naştere unui flux de numerar; în mod
corespunzător în pasiv se vor diminua capitalurile proprii.
21
Stoica V., Niculescu D., Gestiunea financiară a întreprinderii – Suport de curs în format ID, pag. 11.
23
b) Evaluarea activelor înscrise în bilanţul contabil se face astfel: imobilizările la valoarea

justă, stocurile la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă netă; creşterile şi
micşorările din activ se vor regăsi în pasiv la capitaluri proprii (rezerve din reevaluare).
c) Creanţele care au o scadenţă mai mare de un an se vor include în activele imobilizate.
d) Creditele şi obligaţiile cu scadenţe mai mari de un an se vor elimina din cele sub un an şi
se vor include la datorii pe termen lung.
e) Activele corporale deţinute în leasing operaţional nu sunt reflectate în bilanţul contabil,
nefiind proprietatea întreprinderii, ele vor fi înregistrate în bilanţul financiar la valoarea
lor netă în activ la active corporale, iar în pasiv la datorii pe termen lung.
f) Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care sunt justificate trebuie să fie reclasate, în
funcţie de probabilitatea lor de scadenţă, în datorii sub/peste un an.
g) Dividendele de distribuit se vor include în datorii sub un an.22
În urma retratărilor făcute, bilanţul financiar se prezintă sub formă tabelară (fig. 1.5).
Acest tip de prezentare pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea superioară,
care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de
finanţat şi resursele de finanţare permanentă) şi partea inferioară, care reflectă finanţarea
ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele de finanţare
temporare). Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă şi
permite printr-o simplă lectură pe orizontală determinarea echilibrelor sau dezechilibrelor
structurale ale bilanţului.23
Tab. 1.3 Bilanţul financiar
NEVOI = ACTIV RESURSE = PASIV
I. ACTIV IMOBILIZAT NET (>1 AN) III. CAPITALURILE PERMANENTE
IMOBILIZĂRI NECORPORALE CAPITAL SOCIAL
IMOBILIZĂRI CORPORALE REZEVE
IMOBILIZĂRI FINANCIARE (>1 AN) SUBVENŢII
CLIENŢI CU SCADENŢĂ > 1 AN REZULTATUL NEREPARTIZAT
CREANŢE CU SCADENŢĂ > 1 AN PROVIZIOANE REGLEMENTATE (>1 AN)
DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG
II. ACTIV CIRCULANT (<1 AN) IV. DATORII PE TERMEN SCURT (<1AN)
STOCURI FINANCIARE (CREDITE BANCARE CURENTE)
CREANŢE – CLIENŢI (< 1 AN) NEFINANCIARE
DISPONIBILITĂŢI BĂNEŞTI PROVIZIOANE (<1 AN)
IMOBILIZĂRI FINANCIARE (< 1 AN)
22
23
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ed. a II-a, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 184.
24
Analiza echilibrului financiar pentru acest tip de bilanţ se realizează cu ajutorul a trei
indicatori importanţi: fondul de rulment (FR), nevoia de fond de rulment (NFR) şi trezoreria
netă (TN).
Fondul de rulment („working capital”) evidenţiază echilibrul pe termen lung al
firmei prin sursele permanente şi activele imobilizate nete; se calculează conform formulelor:
FR = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung – Imobilizări nete
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Un fond de rulment pozitiv semnifică o stare de echilibru financiar pe termen lung,

surplusul finanţând nevoile de finanţare pe termen scurt ale ciclului de exploatare. Majorarea
fondului de rulment se poate datora mai multor cauze:
 Creşterii capitalurilor proprii prin diverse modalităţi;
 Majorării îndatorării prin credite pe termen mediu şi lung;
 Reducerii imobilizărilor nete fie vânzării unor active imobilizate.
Un fond de rulment negativ evidenţiază imposibilitatea acoperirii în întregime a
finanţării pe termen lung. De regulă, întreprinderile cu cicluri lungi de producţie ar trebui să
înregistreze un fond de rulment pozitiv semnificativ, iar cele cu cicluri relativ scurte pot
accepta valori mai reduse ale fondului de rulment. Reducerea fondului de rulment poate avea
mai multe cauze:
 Creşterea imobilizărilor datorită unor investiţii sau reevaluări;
 Reducerea capitalurilor proprii;
 Restituirea împrumuturilor pe termen mediu şi lung cu efect pozitiv asupra
structurii financiare.24
Nevoia de fond de rulment ilustrează raportul ce trebuie să existe între nevoile de
finanţare aferente ciclului de exploatare şi resursele disponibile în acest scop. Nevoile
temporare reprezintă finanţări pentru reînnoirea stocurilor şi a creanţelor şi ele trebuie
acoperite din surse temporare, cum sunt creditele comerciale primite de la creditori şi
furnizori. NFR se determină după formula:
NFR = Stocuri + Creanţe – Datorii din exploatare
NFR = (Active circulante – Disponibilităţi băneşti) – (Datorii pe termen scurt –

Credite bancare curente)
24
Suciu Gh., Diagnostic financiar, Editura Universitară, Bucureşti, 2013, pag. 88
25
Astfel, această nevoie de fond de rulment este deteminată prin luarea în calcul a
elementelor pe termen scurt ale activului şi ale pasivului. De exemplu, un lot de mărfuri care
intră în stocul unei întreprinderi de distribuţie poate fi considerat ca o utilizare pe termen
scurt. Dar stocul, în ansamblul său, face obiectul unei reînnoiri permanente. În consecinţă,
reînnoirea utilizărilor şi a resurselor ciclice conferă nevoii de fond de rulment caracterul unei
nevoi de finanţare permanentă şi durabilă, chiar dacă toate componentele sale apar iniţial ca
elemente pe termen scurt ale bilanţului.
NFR pozitivă arată că nevoile temporare sunt mai mari decât resursele temporare.
Această stare de lucruri este o situaţie normală dacă este determinată de:
- O politică de extindere a activităţii care duce la majorarea stocurilor;
- Creşterea vânzărilor;
- Mărirea duratei ciclului de fabricaţie.
Această stare de lucruri este o situaţie nefavorabilă dacă este determinată de:
- Existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi
exigibilitatea datoriilor din exploatare;
- Existenţa unor stocuri fără mişcare sau greu vandabile.
Grafic, se poate reprezenta conform figurii 1.6:
Achitarea furnizorilor
Aprovizionare Încasare contravaloare
timp
Stocaj + vânzare
timp
Deficit
trezorerie
Fig.1.3: Decalajele nefavorabile între încasarea clienţilor şi plata furnizorilor.

Preluare figură după suport de curs „Gestiunea Financiară a Întreprinderii”,
V.Stoica şi D.Niculescu.
26
NFR negativă arată că există un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile

temporare. Situaţia este una pozitivă dacă este determinată de:
- Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor (se încasează mai repede);
- Plata datoriilor din exploatare într-o perioadă mai mare.
Trezoreria netă (TN) este un alt indicator al echilibrului financiar care se stabileşte
dupa formula:
TN = FR – NFR
TN = Disponibilităţi băneşti + Investiţii financiare pe termen scurt – credite

bancare curente
O TN pozitivă arată o stare de echilibru financiar la nivelul întregii întreprinderi.

Practic, întreprinderea dispune de lichidităţi abundente care îi permite să ramburseze datoriile
financiare pe termen scurt (autonomie financiară).
O TN negativă arată faptul că întreprinderea e dependentă de resursele sale financiare
pe termen scurt. Astfel, menţinerea resurselor de trezorerie apare ca o constrângere impusă
întreprinderii şi limitează autonomia sa financiară pe termen scurt, însă această situaţie nu
trebuie interpretată în mod neapărat ca un semn de insolvabilitate.
În analiza bilanţului financiar trebuie respectate mai multe reguli 25:
a) FR > NFR sau TN > 0;
b) suma disponibilităţilor băneşti < valoarea cifrei de afaceri pe 2 luni;
c) FR > cu 50% faţă de NFR din exploatare.
1.3.2 Bilanţul funcţional
Bilanţul funcţional reprezintă tipul de bilanţ fundamentat pe ordonarea posturilor în

funcţie de natura lor, fiind caracterizat de prezentarea separată a elementelor bilanţiere
implicate în 3 cicluri: de exploatare, de investiţii şi de finanţare a întreprinderii. Bilanţul
funcţional, spre deosebire de cel financiar, se întocmeşte în sume brute, oferind o imagine
asupra modului de funcţionare din punct de vedere economic a întreprinderii prin evidenţierea
atât a utilizărilor, cât şi a resurselor corespunzătoare fiecărui ciclu.
Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, de producţie şi desfacere,
atât sub formă de fluxuri fizice, cât şi sub formă de fluxuri financiare. Astfel, în cadrul acestui
ciclu sunt cuprinse toate activele pe termen scurt.
25
Hubert de la Bruslerie, Analyse financière, 4e èdition; ed. Dunot, Paris, 2010, pag. 265
27
Ciclul de investiţii cuprinde atât intrările, cât şi ieşirile de imobilizări. Aceste

imobilizări constituie active stabile (aciclice) şi sunt finanţate din resurse stabile (aciclice).
Ciclul de finanţare se referă la operaţiunile dintre furnizorii de capitaluri (acţionari şi
creditori) şi întreprindere. Acest ciclu are în vedere resursele permanente şi cele atrase ale
activităţii de exploatare. Astfel fluxul de finanţare permite întreprinderii să facă faţă
decalajului dintre lichidităţile de intrare şi cele de ieşire, provocat de ciclul de exploatare. 26
Construcţia bilanţului funcţional are la bază un set de principii şi reguli menite să pună
în evidenţă utilizările şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare a
întreprinderii, gruparea posturilor fiind legată de operaţiile realizate în raport cu natura,
destinaţia sau funcţia lor. În această prezentare, bilanţul este destinat analizei funcţionale, care
poate fi şi o analiză externă.
Unul dintre principiile de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea
posturilor la valoarea brută (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea
amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse de autofinanţare a
întreprinderii. Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca un rol asemănător bilanţului
financiar în evaluarea patrimonială a posturilor, ci constituie un punct de plecare ideal pentru
o analiză de flux privind variaţiile de stocuri.
Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la stabilitate, respectiv durata
posturilor în patrimoniu, care diferă de conceptul permanenţei aplicat în cazul bilanţului
financiar: un împrumut pe termen lung rămâne în imobilizările financiare, iar datoriile pe
termen lung nu sunt trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenţă.27
Al treilea principiu pe care îl regăsim în construcţia bilanţului funcţional se referă la
activele deţinute în leasing operaţional. Acestea vor fi incluse în postul de activ la active
stabile (mai mari de 1 an), iar în postul de pasiv, la datorii pe termen lung.
De asemenea, se va face distincţia între activele ciclice de exploatare (stocuri, creanţe
aferente exploatării) şi cele în afara exploatării (creanţe diverse). În mod asemănător, şi
sursele ciclice se vor împărţi în surse ciclice din exploatare (obligaţii către furnizori, datorii
către salariaţi, datorii fiscale, venituri în avans) şi surse ciclice în afara exploatării (datorii
legate de imobilizări, dividende de plată, venituri în avans în afara exploatării).
Un ultim principiu privind întocmirea acestui tip de bilanţ se referă la efectele scontate
şi neajunse la scadenţă, care majorează în activ creanţele din exploatare şi în pasiv, creditele
pe termen scurt.
26
27
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ed. a II-a, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 185
28
În urma acestor modificări realizate, bilanţul funcţional se prezintă schematic:
Tab. 1.4: Bilanţul funcţional

ACTIV PASIV
I. ACTIVE STABILE (ACICLICE ) LA VALOAREA I. RESURSE STABILE ( ACICLICE )
BRUTĂ , INCLUSIV AMORTIZAREA CUMULATĂ .
II. ACTIVE DE EXPLOATARE II. RESURSE DE EXPLOATARE
III. A CTIVE ÎN AFARA EXPLOATĂRII III. R ESURSE DIN AFARA EXPLOATĂRII
IV. A CTIVE DE TREZORERIE IV. P ASIVE DE TREZORERIE
Analiza funcţională a bilanţului de realizează cu ajutrul indicatorilor: fond de rulment

global (FRG), nevoia de rulment global (NFRG) şi trezoreria netă globală (TNG). În analiza
funcţională trebuie analizată modalitatea în care se asigură acoperirea necesarului de fond de
rulment de exploatare pe seama fondului de rulment net global sau pe baza resurselor degajate
în afara exploatării.
Fondul de rulment global se stabileşte conform relaţiei:
FRG = Resurse stabile – Active stabile
Dacă valoarea fondului de rulment global este mai mare decât 0, se apreciază că
întreprinderea se află într-o stare de echilibru financiar pe termen lung.
Nevoia de fond de rulment global se prezintă sub forma a două componente: nevoia
de fond de rulment de exploatare (NFRE) şi nevoie de fond de rulment în afara exploatării
(NFRAE). Prima dintre ele constituie indicatorul fundamental al bilanţului funcţional; cele
două se determină cu ajutorul relaţiilor:
NFRE = Active de exploatare – Datorii din exploatare
NFRAE = Active în afara exploatării – Datorii în afara exploatării
Nivelul NFRE depinde de domeniul în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea 28:
a) firmele din industrie înregistrează în general un necesar de fond de rulment de
exploatare pozitiv, în timp ce firmele din comerţul en-datail, unul negativ (aceasta constituie o
28
Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Management financiar, vol.1, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag.
156
29
resursă de finanţare pe termen scurt, degajată însă într-un mod permanent, din care se pot
finanţa imobilizările);
b) un necesar de fond de rulment de exploatare de mari dimensiuni se înregistrează în
sectoarele de activitate cu cicluri lungi de fabricaţie;
c) un necesar de fond de rulment de exploatare de mici dimensiuni se înregistrează în
sectoarele de activitate cu cicluri scurte de fabricaţie.
Pentru evidenţierea echilibrului financiar general se poate calcula trezoreria netă
globală (TNG), ca diferenţă între FRG şi NFRG, după relaţia:
TNG = FRG – NFRG
Astfel, comparaţia dintre bilanţul financiar şi bilanţul funcţional arată că bilanţul

financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii interesantă pentru
creditori, fiind realizată din perspectiva încetării activităţii, în timp ce bilanţul funcţional
permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii din
perspectiva continuităţii activităţii acesteia. 29
1.3.3 Bilanţul economic
Bilanţul economic este bilanţul specific doar activităţii de exploatare, constituind acel
tip de bilanţ care realizează o separare strictă între elementele financiare şi elementele relevate
pentru procesul productiv şi comercial realizat de întreprindere.
Bilanţul economic exclude din activele circulante elementele cu caracter financiar
(disponibilităţile băneşti şi investiţii financiare pe termen scurt). Activul economic cuprinde
astfel imobilizările nete şi activele circulante nete (stocurile şi creanţele degrevate de datoriile
din exploatare). Pasivul economic include capitalurile investite (proprii şi împrumutate),
remunerate prin intermediul dividendelor sau a dobânzilor plătite.
Din punct de vedere structural, bilanţul economic se prezintă sub forma:
Tab. 1.5 Bilanţul economic
ACTIV ECONOMIC PASIV ECONOMIC
I. ACTIV IMOBILIZAT NET I. CAPITALURI PROPRII
II. ACTIVE CIRCULANTE NETE II. DATORII PURTĂTOARE DE DOBÂNZI
29
30
1.4 DIAGNOSTICUL ECONOMICO-FINANCIAR CU AJUTORUL RATELOR
Ratele financiare reprezintă numai unul din instrumentele analizei financiare şi

bazarea numai pe aceste rate ar putea duce la rezultate eronate. Mărimea ratelor financiare
diferă de la un domeniu la altul în funcţie de natura activităţii, de amplasarea întreprinderii
care generează diferenţe în ceea ce priveşte mărimea cheltuielilor cu forţa de muncă, de
aprovizionare şi de transport.30 Cu toate acestea, analiza care se realizează cu ajutorul acestor
rate oferă o imagine concretă asupra poziţiei financiare a entităţii economice, făcând în acelaşi
timp posibilă diagnosticarea din punct de vedere economico-financiar şi găsirea de soluţii
pertinente la eventualele probleme.
1.4.1 Ratele de structură a bilanţului
Acest tip de rate pune în evidenţă caracteristicile financiare ale întreprinderii, cum ar
fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi, autonomia şi independenţa financiară
a întreprinderii sau calitatea echilibrului financiar pe termen scurt.
Ratele de structură a activelor scot în evidenţă apartenenţa sectorială a
întreprinderii, vizând următoarele aspecte31:
1) Ponderea imobilizărilor – reflectă indirect intensitatea capitalistică şi a relaţiilor financiare
cu alte unităţi, arătând ponderea imobilizărilor corporale, necorporale şi financiare.
Rai =
Rata imobilizărilor necorporale =
Rata imobilizărilor corporale =
Rata imobilizărilor financiare =
2) Ponderea activelor circulante – depinde de sectorul de activitate şi durata ciclului de

producţie (prin ponderea stocurilor), de durata termenelor de plată negociate cu clienţii (prin
ponderea creanţelor) şi reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor).
Rac =
30
Anghel I., Anica Popa A., Popescu A.M., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2010, pag.
133.
31
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ed. a II-a, Editura CECCAR, Buc., 2007, pag. 212-213
31
Rata stocurilor =
Rata creanţelor =
Rata disponibilităţilor =
Rata cheltuielilor în avans =
În analiza ratei stocurilor şi ratei creanţelor se urmăreşte respectarea următoarei

inecuaţii: ICA > IRS (IRC).
Structura pasivelor reflectă gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară
pe care le asigură combinaţia de resurse având origini şi grade de maturitate diverse
(capitaluri proprii, datorii pe termen lung, mediu sau scurt).
Ratele de structură a capitalurilor reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare
a întreprinderii.
1) Rata stabilitătii financiare – reflectă resursele permanente de finanţare faţă de totalul
datoriilor.
RSF =
2) Rata autonomiei globale – un nivel de normalitate este atunci când nivelul acestei rate este
mai mare de 33%.
RAG =
3) Rata autonomiei financiare la termen – un nivel de normalitate se înregistrează atunci când

nivelul acestei rate este mai mare de 50%.
RAFT =
4) Rata datoriilor pe termen scurt – se stabileşte după formula:
RDTS =
32
5) Rata îndatorării globale – există o situaţie pozitivă doar atunci când valoarea acestei rate
este de până la 50%; datoriile totale cuprind datoriile pe termen lung, datoriile din exploatare
şi creditele bancare curente.
RÎG =
1.4.2 Ratele de rentabilitate
Ratele de rentabilitate evidenţiază caracteristicile economice şi financiare ale unităţilor

patrimoniale permiţând compararea performanţelor industriale şi comerciale ale acestora.
Ratele de rentabilitate se determină, în general, ca raport între efectele economice şi financiare
obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor. O activitate economică este rentabilă atunci
când acest raport este supraunitar. Pentru cuantificarea gradului de eficienţă economico-
financiară a activităţii desfăşurate de întreprindere se pot utiliza o serie de indicatori :
1) Rata rentabilităţii economice (Re) - se exprimă ca raport între rezultatul exploatării şi
activul total, ca raport între excedentul brut al exploatării şi activul total sau ca raport între
rezultatul net şi activul total, astfel:
Re =
Re =
Re =
2) Rata rentabilităţii financiare (Rf) - reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profitul

net prin utilizarea capitalurilor proprii în activitatea desfăşurată. Ea se determină ca raport
între rezultatul după impozitare (profitul net) şi capitalul propriu, astfel:
Rf =
3) Rata rentabilităţii comerciale (Rrc) - rata rentabilităţii vânzărilor sau marja brută din
vânzări, se determină ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri (P r) şi cifra de afaceri,
exprimate în preturi de vânzare, exclusiv TVA, astfel:
33
Rc =
q –cantitatea vândută; p – preţ de vânzare; c –cost unitar de producţie. O scădere a acesteia

evidenţiază faptul că întreprinderea nu poate să- şi controleze costurile de producţie sau să
obţină preţul de vânzare optim.
4) Rata rentabilităţii resurselor avansate şi a celor consumate (R ac) – se stabileşte după

formula:
Rac =
1.4.3 Ratele de lichiditate şi solvabilitate
Lichiditatea semnifică abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid şi cu o

pierere minimă de valoare. Această definiţie este cunoscută ca şi lichiditate externă atunci
când este analizată o întreprindere şi se referă la posibilitatea investitorului de a transforma în
bani plasamentul în acţiuni la întreprinderea respectivă. Abilitatea unei întreprinderi de a-şi
onora la scadenţă obligaţiile de plată asumate pe seama activelor curente reprezintă
lichiditatea internă.32
Solvabilitatea, pe de altă parte, reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperii
datoriile totale pe termen mediu şi lung.
Analiza lichidităţii şi a solvabilităţii unei entităţi se realizează cu ajutorul unor rate
financiare ce reflectă abilitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile financiare exigibile pe
termen scurt. Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate operaţionale în analiza financiară a
întreprinderii sunt:
1) Rata lichidităţii curente (Lc) – arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe
seama activelor curente. Conform OMFP 1802/2014 valoarea recomandabilă acceptabilă a
acestui indicator este în jurul valorii de 2. Este important să comparăm nivelul acestui
indicator cu nivelurile medii ale ramurii sau ale concurenţei pentru a vedea capacitatea firmei
de a-şi plăti datoriile curente. Se stabileşte după formula:
32
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico – financiară, ed. a II-a, Editura Economică,
Bucureşti, 2003, pag. 369
34
Lc =
2) Rata lichidităţii rapide (Lr) sau intermediare – exprimă capacitatea firmei de a-şi onora
datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi băneşti. O situaţie pozitivă este
reflectată de un nivel al acestui indicator cuprins între 0,8 – 1, iar o valoare mai mică de 0,5
poate evidenţia probleme în ceea ce priveşte plata imediată a datoriilor. Se stabileşte după
formula:
Lr =
3) Rata lichidităţii imediate (Li) – apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt
pot fi acoperit pe seama disponibilităţilor băneşti, punând în corespondenţă elementele cele
mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt. Nivelul optim al acestei rate trebuie să se
încadreze între 0,2 – 0,3, reflectând o situaţie favorabilă din punct de vedere financiar. Se
stabileşte după formula:
Li =
4) Rata solvabilităţii generale (Rsg) – indică măsura în care activele totale pot acoperi
datoriile totale ale firmei. Nivelul minim acceptabil pentru această rată este de 1,5; sub acest
nivel întreprinderea se află în pericolul incapacităţii de plată, iar dacă raportul este subunitar,
firma este insolvabilă. Se stabileşte după formula:
Rsg =
5) Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp) – se mai numeşte şi „Rata autonomiei financiare” se

stabileşte prin raportarea capitalurilor proprii la capitalurile angajate (permanente). Valoarea
minimă a acestei rate se apreciază să aibă valori între 0,3 – 0,5; o valoare mai mare de 0,5
indică o activitate normală a firmei, întrucât se consideră că sunt posibilităţi de rambursare a
datoriilor pe termen lung din capitalurile proprii. Se stabileşte conform formulei:
Rsp =
6) Rata solvabilităţii curente (Rsc) – indică măsura în care întreprinderea acoperă ratele
scadente a datoriilor pe termen mediu şi lung şi a dobânzilor aferente acestora din cash-flow-
35
ul net al perioadei. Nivelul optim al acestei rate trebuie să fie mai mare de 3, indicând astfel o
situaţie pozitivă. Se stabileşte după formula:
Rsc =
1.4.4 Ratele de rotaţie
În măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează situaţi

posturilor la un moment dat, acestea au un caracter static. Însă gestiunea financiară pe termen
scurt necesită informaţii suplimentare pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidităţii
întreprinderii în dinamică, ceea ce impune determinarea unor rate de rotaţie ale posturilor de
bilanţ.
Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice, deoarece permit să se introducă o
dimensiune temporală în analiza bilanţului, prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor
componente ale acestuia.33
Ratele de rotaţie astfel folosite caracterizează unul din dintre cei mai sintetici
indicatori de eficienţă, şi anume, viteza de rotaţie a posturilor din bilanţ, care este exprimată
prin numărul de rotaţii (de câte ori un element de activ sau pasiv se transformă în lichidităţi
pe parcursul exerciţiului financiar) şi durata unei rotaţii (numărul de zile necesare pentru ca
un element patrimonial din bilanţ să parcurgă toate stadiile circuitului economic).
În ceea ce priveşte gestiunea capitalurilor, se pot folosi următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a capitalurilor permanente, care se stabileşte după formula:
NRCP =
b) durata de rotaţie a capitalurilor permanente, care se stabileşte după formula:
DRCP =
Dacă în urma analizei acestor doi indicatori se constată că viteza de rotaţie a

capitalurilor permanente este foarte scăzută, avem de-a face cu o eficienţă redusă a surselor de
finanţare.
33
36
În ceea ce priveşte diagnosticul activelor, putem analiza următoarele rate de rotaţie34:

a) numărul de rotaţii a activului total:
NRAT =
b) durata de rotaţie a activelor totale:
DRAT =
Pentru unităţile industriale, valorile de referinţă sunt:

 Sub 1 rotaţie semnifică o activitate necorespunzătoare;
 Între 1 – 1,4 rotaţii semnifică o activitate satisfăcătoare;
 Peste 1,4 rotaţii semnifică o activitate bună.
Analizând activele imobilizate, se iau în considerare următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a activelor imobilizate:
NRAI =
b) durata de rotaţie a activelor imobilizate:
DRAI =
În analiza activelor curente, se utilizează următorii indicatori:

a) numărul de rotaţii a activelor curente:
NRAC =
b) durata de rotaţie a activelor curente:
DRAC =
Activele curente cuprind atât activele circulante (stocuri, creanţe, casa şi conturi la
bănci, investiţii financiare pe termen scurt), cât şi cheltuielile în avans. Se apreciază o
34
Suciu Gh., Diagnostic financiar, Editura Universitară, Bucureşti, 2013, pag. 95
37
eficienţă minimă activelor curente la un nivel de 6 rotaţii, ce corespund unui termen mediu de
revenire sub formă iniţială bănească de 60 de zile.
În analiza stocurilor, se utilizează următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a stocurilor:
NRS =
b) durata de rotaţie a stocurilor:
DRS =
Stocurile sunt cuprinse din: materii prime şi materiale consumabile, producţia în curs
de execuţie, produse finite şi mărfuri, avansuri pentru cumpărări de stocuri. Se consideră că o
eficienţă minimă a stocurilor se înregistrează la nivelul de 8 rotaţii, care corespund unui
termen mediu de revenire sub formă iniţială bănească de 45 de zile.
În analiza creanţelor, se folosesc următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a creanţelor:
NRC =
b) durata de rotaţie a creanţelor:
DRC =
Creanţele sunt definite ca fiind sumele de încasat şi pot fi clasificate în următoarele:

 Creanţe comerciale;
 Sume de încasat de la entităţile afiliate;
 Capital subscris şi nevărsat;
 Alte creanţe.
Creanţele curente includ şi cheltuielile în avans; se consideră că există o eficienţă
minimă a creanţelor la nivelul de 4 rotaţii, care corespund unui termen mediu de încasare de
90 de zile.
În ceea ce priveşte gestiunea clienţilor, se utilizează următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a creditului client:
NRCC =
b) durata de rotaţie a creditului client:
38
DRCC =
Clienţii sunt definiţi ca fiind acele persoane fizice sau juridice care achiziţionează în
calitate de cumpărător, contra cost, bunuri şi servicii. Creditul client (vânzările pe credit)
reprezintă termenul în care firma încasează produsele vândute şi serviciile prestate. Se
consideră că o eficienţă minimă a creditului se înregistrează la un nivel de 8 rotaţii, care
corespund unui termen mediu de încasare de 45 de zile, valoarea optimă fiind totuşi de 30 de
zile.
În ceea ce priveşte gestiunea datoriilor curente, se folosesc următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a datoriilor:
NRD =
b) durata de rotaţie a datoriilor:
DRD =
Datoriile curente sunt cuprinse din:

- Datorii comerciale;
- Datorii fiscale şi cele privind asigurările sociale;
- Datorii faţă de asociaţi sau acţionari;
- Avansuri încasate în contul comenzilor;
- Sume datorate instituţiilor de credit;
- Venituri în avans.
Se consideră că valoarea minimă ce asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor
curente este de cel puţin 4 rotaţii, care corespund unei durate medii de plată de maximum 90
de zile, aceasta fiind şi valoarea optimă.
În ceea ce priveşte gestiunea datoriilor din exploatare, se folosesc următorii
indicatori:
a) numărul de rotaţii a datoriilor din exploatare:
NRDE =
b) durata de rotaţie a datoriilor din exploatare:
39
DRDE =
Se consideră că valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor

din exploatare este de cel puţin 6 rotaţii, care corespund unei durate medii de plată de
maximum 60 de zile, valoarea optimă de decontare fiind totuşi de maximum 30 de zile.
În ceea ce priveşte gestiunea creditului furnizor, se utilizează următorii indicatori:
a) numărul de rotaţii a creditului furnizor:
NRCF =
b) durata de rotaţie a creditului furnizor:
DRCF =
Creditul furnizor include următoarele elemente:

 Cheltuieli cu materii prime şi materiale;
 Alte cheltuieli materiale;
 Alte cheltuieli externe (energie şi apă);
 Cheltuieli privind mărfurile;
 Cheltuieli privind prestaţiile externe.
Creditul furnizor, alături de avansurile primite de la clienţi, reprezintă o sursă de
finanţare a ciclului de exploatare, el indicând numărul de zile de creditare obţinute de către
firmă de la furnizori. Se consideră că există o eficienţă minimă a creditului furnizor la un
nivel de cel puţin 8 rotaţii, care corespund unui termen mediu de plată a facturilor de 45 de
zile. Dacă plata survine mai târziu, este un avantaj pentru întreprindere, întrucât ea se poate
folosi de această sursă de creditare.
40
DIAGNOSTICUL FINANCIAR LA S.C. ROM AVERSA S.R.L
2.1 Prezentarea S.C. ROM AVERSA S.R.L
2.1.1 Introducere
Exploatările forestiere reprezintă ansamblul activităţilor prin care se extrage şi se

pune în valoare masa lemnoasă pentru atingerea celor două scopuri esenţiale : cultural şi
economic. Din acest punct de vedere exploatările forestiere pot fi definite ca fiind cel mai fin
act de cultură a pădurilor. Ca ştiinţă, exploatările forestiere sunt definite prin totalitatea
cunoştinţelor teoretice privind principiile, metodele, procedeele şi tehnicile de lucru prin care
se asigură extragerea şi punerea în valoare a masei lemnoase destinată exploatărilor forestiere
în concordanţă cu cerinţele silviculturale de gospodărire a pădurilor.
Obiectivul exploatării are două laturi:
 să pună la dispoziţia societăţii cantităţi de lemn rezultate din arborii marcaţi, sub
forma unor sortimente de lemn brut, cu prejudicii minime aduse pădurii şi mediului;
 să contribuie la crearea unor condiţii optime de dezvoltare şi regenerare a arboretelor.
Pentru a răspunde scopului anterior amintit, exploatările forestiere trebuie să respecte
următoarele principii:
1. Principiul conservării şi dezvoltării fondului forestier
În lucrările de exploatare forestieră, acest principiu se realizează prin:
 sporirea calităţii continue a arboretelor prin intervenţii în vederea executării
răriturilor, concomitent cu reducerea la maxim a prejudiciilor;
 asigurarea unor regenerări naturale viabile, pe suprafeţe cât mai mari, prin executarea
corectă şi la timp a lucrărilor de exploatare forestieră;
 menţinerea fondului forestier în limitele actuale, prin reducerea pierderilor în procesul
de producţie.
2. Principiul integrării lucrărilor de exploatare în cerinţele de gospodărire a
pădurilor
41
Răriturile prin care se asigură o selecţie pozitivă, creându-se condiţii de dezvoltare

optimă a arborilor de viitor precum şi aplicarea tratamentelor silvice nu se pot realiza decât
prin intervenţii în arboret pe principiile şi tehnicile exploatărilor forestiere.
Cele două mari grupe de lucrări privind conservarea şi dezvoltarea pădurilor depind şi
de calitatea intervenţiilor realizate prin exploatările forestiere.
3. Principiul valorificării integrale şi superioare a lemnului
În
lucrările de exploatare forestieră se înregistrează, inevitabil, pierderi de lemn. Aceste
pierderi sunt obiective şi reprezintă consumuri tehnologice, dacă se încadrează în anumite
limite (2% la foioase, 3% la răşinoase).
Când aceste pierderi depăşesc limitele mai sus-menţionate înseamnă că exploatările
forestiere nu realizează principiul mai sus-enunţat urmându-se a se lua măsuri de normalizare
şi recuperare a pierderilor nejustificate.
4. Principiul rentabilităţii economice

Atingerea obiectivelor economice şi ecologice trebuie să se realizeze cu obţinerea unui
profit. Pentru aceasta, trebuie cunoscute foarte bine condiţiile de exploatare, volumul
sortimentelor de lemn brut, valoarea lor de piaţă şi trebuie asigurată o organizare foarte bună a
lucrărilor de exploatare forestieră, bazata pe principii, tehnici şi tehnologii aplicate de
specialişti bine pregătiţi.
În ceea ce priveşte ţara noastră, referitor la acest subiect, România are un fond
forestier apreciabil, respectiv 6,4 mil. ha. de pădure în care existp 1,35 mld. m.c masă
lemnoasă, într-o structură armonioasă: 32% fag, 30% raşinoase şi 38% stejar şi alte specii.
Lemnul reprezintă astfel una dintre cele mai importante resurse regenerabile cu ciclu lung, pe
baza căruia s-au dezvoltat multiple activităţi de prelucrare. Cu toate acestea, contribuţia
complexului de activităţi ce valorifică resursa forestieră în produsul intern brut este redusă.
Activităţile de exploatare forestieră şi de prelucrare a lemnului asigură circa 3,0% din PIB, iar
din această pondere aproape 0,6% reprezintă contribuţia sectorului primar (silvicultură,
exploatarea forestieră).
Sectorul exploatării forestiere este controlat, dirijat şi supravegheat, deopotrivă, de
Regia Naţională a Pădurilor, ce administrează fondul forestier proprietate publică a statului
prin intermediul a 41 de direcţii silvice, printre care si Direcţia Silvică Braşov, sub spectrul de
42
acţionare al căreia se află şi societatea comercială ce constituie obiectul studiului nostru de

caz, S.C. ROM AVERSA S.R.L.
2.1.2 Date de identificare
1. Denumirea firmei : S.C. ROM AVERSA S.R.L

2. Numarul şi data înregistrării la Registrul Comerţului: J 08/ 1110/2010
3. Cod Unic de Înregistrare: 354476589
4. Forma juridică de constituire: S. R. L. -SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ
5. Adresa, telefon, fax: Loc. Codlea Str. Laterală nr. 9, Jud. Braşov, tel. 076543212, fax.
0268575757.
6. Durata de funcţionare: nedeterminată.
Societatea comercială S.C. ROM AVERSA S.R.L este constituită în baza art. 2 din
Legea nr. 31/1991 privind societăţile comerciale republicată, fiind un agent economic cu
personalitate juridică, care a luat fiinţă şi a fost înregistrată în data de 7 octombrie 2010.
Forma societăţii, după cum este amintit mai sus, este cea cu răspundere limitată, ale
cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimonial social, având asociat unic, asociat care îşi
asumă obligaţia de a nu deveni asociat unic şi într-o altă societate comercială cu răspundere
limitată.
Punctul de lucru îl reprezintă un sediu administrativ la adresa menţionată mai
susunde, de asemenea, se găsesc birouri a căror utilitate vizează:
- Directorul, secretariatul;
- Sectorul economic: contabilitate, casierie;
- Sectorul comercial: aprovizionări, transporturi, desfaceri;
- Oficiul de calcul, organizarea muncii şi salarizarea personalului;
- Oficiul juridic.
Capitalul social este în totalitate privat, fiind constituit prin depuneri de numerar în
sumă de 200 lei încă de la înfiinţarea societăţii comerciale.
2.1.3 Obiectul de activitate, produse, servicii, preţuri
S.C. ROM PRESAIR S.R.L este o companie tanara si dinamica infiintata in 2010, al
cărei domeniul principal de activitate, stabilit de către asociatul unic în conformitate cu
43
nomenclatorul CAEN, este exploatarea forestieră – 0220. O activitate auxiliară o reprezintă

prelucrarea lemnului brut, impregnarea acestuia, precum şi comercializarea produselor
rezultate, corespunzătoare codului CAEN 1610.
Conform actului constitutiv, asociatul unic, în conformitate cu propria voinţă, cu
interesele şi posibilităţile societăţii, va putea decide oricând extinderea sau restrângerea
obiectului de activitate reglementat, cu respectarea dispozitiilor legale. Activitatea desfăşurată
de firmă are în principal caracter intern, societatea având ca public ţintă în special
întreprinderile mici şi mijlocii de pe teritoriul României, dar aceasta se adresează totodată şi
persoanelor fizice. Direcţiile principale de acţiune în aceasta perspectivă sunt reprezentate de
dezvoltarea activităţilor derulante în prezent şi în expansiune pe piaţă, prin exploatarea unor
nişe complementare.
Ca urmare a unei politici consecvente de investiţii, societatea comercială a cunoscut
într-un interval de timp relativ scurt o expansiune continua, acoperind în prezent întregul
proces de producţie, de la exploatarea arborilor din pădure până la produsul finit, în acord cu
cele mai exigente condiţii de calitate. În acest sens, firma deţine o serie de certificate şi
atestate menite să reflecte standardele superioare la care este supusă, printre care:
- Atestat de exploatare forestieră;
- Certificat SR ISO 9001:2008, SR ISO 14001:2005, SR OHSAS 18001:2008;
- Certificat FSC.
Capacitatea de exploatare de care ocietatea comercială dispune este de aprox. 20.000
mc/an, capacitatea de prelucrare ridicându-se până la 25.000 mc/an. Procesul de producţie a
prelucrării lemnului brut cuprinde 5 etape:
1. Exploatarea forestieră;
2. Transport;
3. Debitare;
4. Depozitare;
5. Vânzare.
Exploatarea fortestieră constă în doborârea, curăţarea şi apropierea şi scoaterea
lemnului din pădure în platformele primare. Această activitate se execută cu diverse utilaje,
cum ar fi: motoferăstraie, tafuri, tractoare forestiere, funiculare, harvestere, fordafuri.
Transportul de buştean constă în transportarea lemnuluii din platformele primare în
depozitul de prelucrare propriu pentru sortare şi prelucrare sau la diverşi agenţi economici
spre vânzare. Această activitate se execută cu camioane special amenajate pentru transportul
de buştean prevăzute cu macarale hidraulice pentru încărcat / descărcat, cum ar fi: Scania,
44
Man etc. echipate special pentru pădure, pentru terenuri accidentate care pot face sortare şi
stivuire a materialului lemnos, dacă este cazul.
Debitarea constă în tăierea buşteanului în cherestea la diferite dimensiuni ( lungime,
lăţime, grosime, L x l x h). Această operaţiune se execută cu o linie tehnologică modernă
compusă din banzicuri coordonate electronic cu pânze stelitate şi tăiere verticală, multilame
cu pânze stelitate unde suprafaţa de tăiere este de o calitate superioară, foarte fină şi precisă
(cât mai exactă). În cazul entităţii noastre, debitarea buşteanului în timpul procesului de
producţie se face cu ajutorul Banzicului Vertical computerizat. Formatizarea, respectiv
eliminarea defectelor se face pe ghilotină, pe două cuţite, care asigură paralelismul marginilor
traverselor. Produsele rezultate în urma procesului de debitare se paletizează, se ambalează şi
se leagă cu bandă metalică pentru o manipulare, respectiv stivuire cat mai sigură.
Depozitarea constă în stocarea de cherestea rezultată prin debitare în baloţi pe specii
şi clase de calitate pe diferite lungimi şi dimensiuni de tăiere şi de buşteni care constă şi într-o
presortare pe specii, pe diferite lungimi, grosimi şi clase de calitate. Această operaţiune se
executa cu ajutorul unor utilaje speciale, precum motostivuitoare, încărcătoare – descărcătoare
frontale ş.a.. Compania deţine câteva puncte unde se depozitează masa forestieră exploatată şi
se execută operaţii de fasonare, sortare şi stivuire, operaţii de transbordare (descărcare,
transport interior, încărcare) şi chiar prelucrări ale materialului lemnos în produse (sortimente)
semifinite şi finite.
Vânzarea constă în descărcarea din gestiune a stocurilor din depozit la diferiţi
(diverşi) agenţi economici, conform unor contracte de vânzare - cumpărare încheiate de
comun acord între vânzător şi beneficiar, la comandă sau la terţi persoane în funcţie de
stocurile existente. Fiecare comandă se analizează în parte şi se stabileşte preţul în funcţie de
cantitate, lungime, grosime, lăţime, calitate şi specie, toate aceste caracteristici sunt foarte
importante; mai sunt şi alte considerente care afectează preţul cum ar fi transportul de marfă
la destinaţie, etc.
Principalele produse realizate si comercializate de către societatea comercială sunt :
a) Buşteni, de diferite specii, dimensiuni si diferite trepte de calitate. Astfel, lemnul rotund se
recepţionează şi se sortează obţinând buştean de diferite clase de calitate care se valorifică
prin vânzare sau buştean pentru prelucrare necesar procesului de producţie reprezentând
materia primă, fiind disponibile următoarele specii de buştean: STEJAR, FAG, FRASIN,
PALTIN, CARPEN, BRAD.
b) Cherestea, a cărei materie primă de bază o constituie buştenii de stejar, fag, tei, cer dar şi
alte specii autohtone, atent selecţionaţi astfel încât să putem asigura produse de o calitate
45
deosebită. Producţia de cherestea include o gamă variată de specii, dimensiuni şi diferite

trepte de calitate. După procesarea primară, tot materialul rezultat este paletizat în funcţie de
grosimi şi calitate, urmând a fi depozitat pentru zvântare naturală în depozit. Tăierea se face
cu aparatul Artiglio 2010 cu laser, punându-se astfel la dispoziţie următoarele tipuri de
cherestea :
 cherestea netivita, semitivita si tivita
 cherestea verde, zvintata si uscata
 scinduri tivite de dimensiuni / calitati standard sau in functie de comanda
c) Lemne de foc, de diferite esente de lemn: cer, stejar, fag, carpen. Cantitatea de productie
este de 100 paleti de lemn de foc pe saptamana, lemn de foc taiat, crapat si paletizat in paleti
de dimensiunea 1m*1m*1.8m.
d) Alte produse, precum : lemn ambalat pentru grătar, lăturoaie, rumeguş sau mangal
(comercializat vrac sau ambalat în saci de 5 kg.).
Fig. 2.1 Produse prelucrate de către societatea comercială ROM AVERSA S.R.L.
46
Preţurile practicate de către societatea comercială pentru fiecare tip de produs sunt :
Tab. 2.1: Ofertă de preţ produse lemnoase

Produs Tip produs Preţ
Furnir 450 lei/mc
Clasa I 300 lei/mc
Buştean molid
Clasa II 220 lei/mc
Foc 120 lei/mc
Furnir estetic 850 lei/mc
Furnir tehnic 350 lei/mc
Buştean fag Gater I 250 lei/mc
Gater II 200 lei/mc
Foc 160 lei/mc
Furnir estetic 1600 lei/mc
Furnir tehnic 1000 lei/mc
Buştean stejar Gater I 500 lei/mc
Gater II 300 lei/mc
Foc 140 lei/mc
Clasa A 500 lei/mc
Cherestea răşinoase Clasa B 450 lei/mc
Clasa C 400 lei/mc
Cherestea stejar Preţul în funcţie de comandă
Cherestea fag Preţul în funcţie de comandă
2.1.4 Organigrama societăţii. Clienţi, concurenţă
Organizarea de ansamblu a unei firme se concretizeaza in stabilirea structurii

organizatorice si a sistemului informational si de gestiune, urmarindu-se sa se asigure o
functionare cat mai buna in timp si spatiu a sistemelor din care se compune intreprinderea si
realizarea obiectivelor fundamentale ale acesteia. Structurarea unei intreprinderi se face, in
general, dupa doua axe: una orizontala, ca expresie a diviziunii muncii, si alta verticala, ce ia
în considerare posibilitatile de coordonare a activitatilor.
47
Administrarea şi conducerea societăţii este asigurată de către asociatul unic, acesta

având puteri depline de administrare şi reprezentare a societăţii în relaţiile cu terţii şi în
justiţie, pe perioadă nedeterminată. În funcţie de volumul de activitate şi de necesităţi,
asociatul unic va putea desemna unul sau mai mulţi administratori neasociaţi cărora le va
stabili împuternicirile. În prezent, organigrama entităţii se prezintă astfel:
Administrator
Director
Secretariat
executiv
Sectorul Sectorul Sectorul de

Sectorul juridic
economic comercial întreţinere
Responsabil cu
Expert contabil Expert juridic Inginer mecanic
aprovizionarea
Responsabil cu
Casier Inginer geodez
transportul
Responsabil cu
desfacerea
Fig. 2.2 Organigrama societăţii comerciale ROM AVERSA S.R.L
S.C. ROM AVERSA S.R.L a reuşit de-a lungul activităţii sale, prin corectitudine,
seriozitate şi prin complexitatea serviciilor oferite şi-a câştigat repectul şi loialitatea
principalilor săi clienţi curenţi, ca şi un număr tot mai mare e clienţi potenţiali. În acest sens,
principalii colaboratori ai societăţii comerciale aflaţi în postura de clienţi ai acesteia sunt
entităţile: S.C. AGROPENA S.R.L, S.C. NITROPOL FĂGĂRAŞ S.R.L, S.C. SOVI IMPEX
S.R.L, însă demn de menţionat este şi faptul că societatea a stabilit relaţii cordiale din punct
de vedere economic şi cu primăria oraşului Victoria sau primăria localităţii Beclean, judeţul
Braşov. De asemnea, o parte semnificativă din produsele şi serviciile exercitate de către firmă
se adresează sau se orientează şi spre persoanele fizice, în scopul consumului propriu.
Principalii concurenţi ai societăţii comerciale pe plan intern sunt acele societăţi de
profil, cel mai proeminent relevându-se firma S.C. REGALOFOREST S.R.L, care îşi are
sediul social şi punctul de lucru la doar câţiva km de entitate, disputându-şi astfel piaţa de
desfacere. Alte societăţi cu potenţial concurenţial în zona Braşov sunt: S.C. BECHI FOREST
S.R.L, S.C. WILD FOREST PRODUCT S.R.L, S.C. SITTING BULL S.R.L; acestea au
48
reprezentat de asemnea în cursul ultimilor ani o reală concurenţă pentru S.C. ROM AVERSA
S.R.L şi din punctul de vedere al investiţiilor şi profitului realizat.
2.1.5 Analiza SWOT a societăţii comerciale
PUNCTELE TARI:
 Societatea oferă o gamă diversificată de produse şi servicii, pliabilă pentru utilităţile
fiecărui tip de consumator.
 Evoluţia favorabilă din punct de vedere economic a entităţii, reflectată cu ajutorul
situaţiilor financiare anuale.
 Societatea prezintă un grad scăzut de dependenţă faţă de un anumit client sau un grup
de clienţi.
 Existenţa structurilor industriale diversificate care facilitează cooperarea inter şi
intraramuri economice, precum şi achiziţionarea pe plan local a unei game largi de
elemente necesare în procesul de producţie.
 Calificarea profesioanală a personalului ce compune staff-ul entităţii.
 Existenţa unor specialişti calificaţi în domeniul de activitate a societăţii comerciale.
 Raporturile de muncă sunt reglementate pe baza contractului colectiv de muncă şi a
Regulamentului de organizare şi funcţionare, iar relaţiile de muncă sunt reglementate
pe baza contractelor individuale de muncă şi a Regulamentului de ordine interioara.
 Întreprinderea nu are datorii fiscale restante şi este proprietara mijloacelor fixe
utilizate în exploatare
 Productivitatea muncii a înregistrat o creştere semnificativă curentă în raport cu
perioada iniţială de la momentul înfiinţării firmei.
 Societatea dispune de relaţii tradiţionale cu o serie de clienţi şi furnizori strategici,
ceea ce îi permite o colaborare fructuoasă şi benefică din toate punctele de vedere.
 Amplasamentul zonal este unul favorabil atât în ceea ce priveşte resursele de
exploatare,cât şi în ceea ce priveşte piaţa de desfacere.
 Societatea comercială a realizat de-a lungul activităţii sale o maximizare a raportului
calitate/preţ şi prin oferta pe care o propune pe piaţă asigură clienţilor un randament de
utilizare ridicat la un raport preţ/calitate optim.
49
 Societatea realizează anual o analiza complexă în ceea ce priveşte costurile, alocând o

atenţie specială ponderii pe care acestea o au în stabilirea finală a preţului şi ia măsuri
constante de reducere a costurilor inutile, facilitând astfel clientul.
 Firma dispune de o capacitate ridicată de exploatare şi producţie, un factor esenţial
fiind reprezentat de resursele naturale abundente de care zona de amplasare dispune.
PUNCTELE SLABE:
 Lipsa unui sistem informaţional adecvat susţinerii activităţilor entităţii, în vederea
atragerii unui număr mai ridicat de potenţiali clienţi cu ajutorul mediului online.
 Dotarea tehnică a societăţii necesită imbunătăţiri constante pe fondul gradului de
uzură.
 Existenţa unui singur punct de depozitare a materiei prime lemnoase şi a produselor
rezultate în urma prelucrării.
 Consum ridicat de energie şi combustibili, aspect reflectat asupra preţurilor.
 Societatea nu este asigurată contra riscurilor (calamităţi naturale, furt etc).
 Există un excedent de personal în raport cu sarcinile de producţie, iar din punctul de
vedere al structurii personalului pe grupe de vârstă se constată o îmbătrânire a acestuia
 O parte din indicatorii care exprimă volumul producţiei şi toţii indicatorii care reflectă
profitabilitatea activităţii prezintă tendinţe descrescătoare.
 Influenţa sezonieră asupra activităţii de exploatare.
OPORTUNITĂŢI:
 Creşterea numărului de clienţi printr-un program de marketing adecvat.
 Pătrunderea pe noi pieţe prin lărgirea gamei de produse şi servicii oferite.
 Stabilizarea economică şi creşterea investiţiilor pe termen mediu şi lung.
 Dezvoltarea unei colaborări economice cu alte entităţi, vizând regiuni diferite ale ţării.
 Accesarea de fonduri europene în vederea implementării unor programe de dezvoltare
profesională în rândul angajaţilor.
AMENINŢĂRI:
 Prezenţa şi apariţia unui mediu concurenţial acerb.
 Stabilirea arbitrară a preţurilor, tarifelor de către anumite societăţi care activează pe
acelaşi tip de piaţă.
 Creşterea constantă a preţurilor cu energia electrică şi combustibili.
50
 Există riscul ca produsele şi serviciile prestate să nu poată fi valorificate în regiune,

respectiv în beneficiul regional.
 Fluctuaţiile de pe piaţa forţei de muncă şi slaba pregătire profesională.
2.1.6 Evoluţia economică a societăţii S.C. ROM AVERSA S.R.L
Evoluţia economică a entităţii este reflectată cu ajutorul situaţiilor finaniare anuale.

Deşi acest aspect va fi detaliat în partea a doua a acestui capitol, vom ilustra o scurtă imagine
de ansamblu a întreprinderii, menită să ajute în prezentarea generală a societăţii comerciale.
Tab 2.2: Evoluţia principalilor indicatori
An Cifra Profit Datorii Active Active Capitaluri Angajati

Bilant Afaceri Imobilizate Circulante Proprii (nr. mediu)
2013 551 06 49 54 217 14 8 754 277 441 69 047 10

5 7 8
2012 283 03 37 05 102 02 14 006 123 355 35 390 6

1 7 9
2011 214 64 76 93 538 9 758 82 055 -1 667 3

3
2010 0 -1 943 11 738 9 666 329 -1 743 0
Fig. 2.3 Graficul principalilor indicatori bilanţieri (sursa: www. membri.listafirme.ro/)
51
Fig. 2.4: Graficul profitului net şi marjei acestuia (sursa: http://www.risco.ro/)
2.1.7 Concluzii
Deoarece, în România, proprietatea privată deţine o arie mare de păduri, iar numărul
persoanelor care depind de aceste resurse este destul de însemnat, societatea comercială ROM
AVERSA S.R.L are obligaţia de a practica o exploatare responsabilă atât pentru cei implicaţi
cât şi pentru întreg echilibrul natural.
Dorinţa de a proteja nu înseamnă neapărat să se pună capăt exploatării şi a unei întregi
activităţi economice de care depinde modul nostru de viaţă dar obligă la implementarea unui
management, aplicarea acestuia precum şi utilizarea unor echipamente de top pentru a realiza
o activitate economică care respectă principiile dezvoltării durabile.
Există preocuparea ca activitatea de exploatare a lemnului, să satisfacă anumite
deziderate, cele mai importante fiind:
 Introducerea intergală în circuitul economic a masei lemnoase puse în valoare şi
valorificarea superioară a acesteia în condiţii de maximă rentabilitate:
 Crearea condiţiilor favorabile pentru instalarea unei noi suprafeţe împădurite prin
reducerea la minimum a vătămărilor şi dereglărilor ecologice.
De altfel, valorificarea produselor finite sau semifabricate pentru consumul larg sau
consumul propriu reprezintă o prioritate, mizându-se pe calitate şi respect.
Fiind o ştiinţă tehnică, exploatarea pădurilor are un pronunţat caracter practic şi se
fundamentează pe cunoştinţe de specialitate cu caracter de cunoaştere a vegetaţiei forestiere,
cât şi pe alte domenii cu care se intersectează (transporturi, maşini şi utilaje, construcţii, etc.).
52
Acest fapt ne obligă la o pregătire multidisciplinară a specialiştilor implicaţi în exploatarea

forestieră, fapt pentru care compania este deschisă investiţiilor în domeniul resurselor umane.
2.2 Situaţiile financiare ale S.C. ROM AVERSA S.R.L în perioada 2012-2014.
Tab. 2.3: Bilanţul contabil prescurtat
DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA

31.12.2012 31.12.2013 31.12.2014
IMOBILIZĂRI NECORPORALE 0 0 0
IMOBILIZĂRI CORPORALE 9.758 14.006 8.754
IMOBILIZĂRI FINANCIARE 0 0 0
A. TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 9.758 14.006 8.754
STOCURI 1.599 20.240 9.309
CREANŢE 41.177 49.304 104.855
INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN 0 0 0
SCURT
CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI 39.279 53.811 163.277
B. TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 82.055 123.355 277.441
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 58 58 0
D. DATORII PE TERMEN SCURT 93.538 102.029 186.337
FURNIZORI 29.323 28.785 116.831
ALTE DATORII 64.215 73.244 69.506
E. ACTIVE CIRCULANTE / -11.425 21.384 91.104
DATORII PE TERMEN SCURT
F. TOTAL ACTIVE – DATORII PE -1.667 35.390 99.858
TERMEN SCURT
G. DATORII PE TERMEN LUNG 0 0 30.811
ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII 0 0
ASIMILATE
H. PROVIZIOANE 0 0 0
I. VENITURI ÎN AVANS 0 0 0
J. CAPITALURI PROPRII -1.667 35.390 69.047
CAPITAL 200 200 200
PRIME DE CAPITAL 0 0 0
REZERVE DIN REEVALUARE 0 0 0
REZERVE 40 40 40
REZULTATUL REPORTAT -1.983 -1.907 19.260
53
REZULTATUL EXERCIŢIULUI 76 37.057 49.547

REPARTIZAREA PROFITULUI 0 0 0
Concluzii:
1) Activele imobilizate prezintă o fluctuaţie semnificativă în cei trei ani, oscilând între
valorile 9.758 lei în 2012, 14.006 lei în 2013 şi coborând apoi la 8.758 lei în 2014.
2) Activele circulante, pe altă parte, au avut o tendinţă crescătoare, de la 82.055 în
2012 până la 277.441 în 2014, exprimând preocuparea entităţii pentru înregistrarea de profit.
3) Raportul dintre activele curente şi datoriile pe termen scurt este unul negativ de -
11,425 doar în anul 2012, restabilindu-se ulterior un echilibru finnciar, reflectat prin
rapoartele pozitive de 21.384 lei în 2013, respectiv 91.104 lei în 2014.
4) Evoluţia rezultatului exerciţiului aferent acestor situaţii financiare anuale, precum şi
a capitalurilor proprii este ilustrată în graficele de mai jos:
Fig. 2.5: Evoluţia rezultatului exerciţiului financiar
54
Fig. 2.6: Evoluţia capitalurilor proprii
Tab. 2.4: Contul de profit şi pierdere
DENUMIREA INDICATORILOR SOLD LA
31.12.2011 31.12.2012 31.12.2013

1. CIFRA DE AFACERI NETĂ 214.643 283.031 551.065
2. VENITURI DIN PRODUCŢIA ÎN CURS DE 1.340 0 0
EXECUŢIE
3. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE 0 0 34.452
I. TOTAL VENITURI DIN 215.983 283.031 585.517
EXPLOATARE
4. CHELTUIELI CU MATERII PRIME 187.287 184.296 194.291
5. ALTE CHELTUIELI MATERIALE 8.590 3.846 1.524
6.CHELTUIELI EXTERNE 0 0 0
7.CHELTUILEI PRIVIND MĂRFURILE 0 0 257.451
8.CHELTUIELI CU PERSONALUL 14.197 35.098 45.082
9. AJUSTĂRI DE VALOARE PRIVIND IMOB. 2.706 4.784 4.121
CORPORALE ŞI NECORP.
10. AJUSTĂRI DE VALOARE PRIVIND 0 0 0
ACTIVELE CIRCULANTE
11.ALTE CHELTUIELI DIN EXPLOATARE 2.709 10.892 23.607
II. TOTAL CHELTUIELI EXPLOATARE 215.489 238.916 526.076
III. REZULTATUL EXPLOATĂRII 494 44.115 59.441
12. VENITURI DIN DOBÂNZI 9 37 2
13. ALTE VENITURI FINANCIARE 17 134 72
55
IV. TOTAL VENITURI FINANCIARE 26 171 74

14. CHELTUIELI PRIVIND DOBÂNZILE 0 0 74
15. ALTE CHELTUIELI FINANCIARE 0 0 0
V. TOTAL CHELT. FINANCIARE 0 0 74
VI. REZULTATUL FINANCIAR 26 171 0
VII. REZULTATUL CURENT 520 44.286 59.441
VIII. VENITURI TOTALE 216.009 283.202 585.591
IX. CHELTUIELI TOTALE 215.489 238.916 526.150
X. REZULTATUL BRUT 520 44.286 59.441
16. IMPOZITUL PE PROFIT 444 7.229 3.097
17. ALTE IMPOZITE 0 0 6.797
XI. REZULTATUL NET 76 37.057 49.547
CONCLUZII:
1) Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 551.065 lei în 2014 faţă de
214.643 lei în 2012, o creştere datorată creşterii cererii pentru produsele comercializate de
S.C ROM AVERSA S.R.L., dar şi pe seama eficientizării activităţii şi a fidelizării clientelei.
2) Evoluţia veniturilor totale, dar şi a cheltuielilor totale este una ascendentă, însă
proporţională ca şi raport, valorile anului 2014 de 585.591 lei venituri totale, respectiv
526.150 lei cheltuieli totale fiind puse pe seama creşterii productivităţii muncii, dar şi lucrările
de modernizare ale întreprinderii.
3) Profitul net a înregistrat o creştere considerabilă de 76 lei în 2012, la 37.057 lei în 2013
şi 49.547 lei în 2014, fiind indicatorul cel mai concret al unei activităţi economice productive.
Fig. 2.7: Evoluţia cifrei de afaceri
56
Fig. 2.8: Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor totale
2.3 Bilanţul financiar în perioada 2012 – 2014
Retratarea bilanţului contabil presupune un proces complex prin intermediul căruia

sumele principalilor indicatori ai performanţei entităţii cuprinse în situaţiile financiare anuale
sunt actualizate, astfel încât situaţia economică a întreprinderii să reflecte realitatea actuală.
Mizând pe aceste considerente, am alcătuit bilanţul financiar pentru cei 3 ani ai căror
situaţii financiare le-am prezentat anterior, urmând ulterior o succintă analiză a acestora prin
efectuarea calculelor necesare aflării fondului de rulment, necesarului de fond de rulment,
precum şi a trezoreriei nete. De asemenea, informaţiile concrete pe baza cărora se axează
bilanţul financiar vizează delimitarea:
- 10% din stocuri ce au o durată mai mare de un an;
- 15% din creanţe ce au o perioadă mai mare de un an;
Tab. 2.5: Bilanţul financiar aferent anului 2012

ACTIV Net PASIV
I. Imobilizări nete 16.095 III. Cap. - 1.667
permanente
Imobilizări corporale 9.758 Capital social 200
Imobilizări financiare Rezerve 40
Stocuri cu durata de rotaţie 1 an 160 Rezultat reportat - 1.983
Clienţi cu durata de încasare 1 an 6.177 Rezultatul exerciţiului 76
II. Active curente 75.776 IV. Resurse 93.538
temporare
Stocuri cu durata de rotaţie 1 an 1.439 Furnizori cu plata 1 29.323
an
57
Clienţi cu durata de încasare 1 an 35.000 Datorii salariale, 2.991

sociale şi fiscale
Cheltuieli în avans 58 Creditori diverşi
Valori de plasament Credite de trezorerie 61.224
Casa şi conturi la bănci 39.279
Total activ 91.871 Total pasiv 91.871
FR = -1.667-16.095 = -17.762
NFR = (1.439+35.000+58) – (29.323+2.991) = 4.183
TN = -17.762 – 4.183 = -21.945
39.279 – 61.224 = -21.945
Concluzii: FR negativ de 17.762 lei arată că sursele permanente (- 1.667 lei) nu pot
finanţa nevoile permanente (16.095 lei), semnificând un dezechilibru financiar pe termen
lung.
NFR pozitiv de 4.183 lei arată faptul că sursele temporare în sumă de 32.314 lei sunt
mai mici decat nevoile temporare de 36.497 lei, nereuşind să le acopere integral şi semnifică
un surplus de nevoi temporare, in raport cu resursele temporale posibile de mobilizat.
Diferenţa de -21.945 lei reprezintă trezoreria netă negativă, ceea ce indică un dezechilibru
financiar.

ACTIV Net PASIV
I. Imobilizări nete 23.426 III. Cap. 35.390
permanente
Stocuri cu durata de rotaţie 1 an 2.024 Rezultat reportat - 1.907
Clienţi cu durata de încasare 1 an 7.396 Rezultatul exerciţiului 37.057
temporare
an
sociale şi fiscale
Cheltuieli în avans 58 Creditori diverşi
FR = 35.390 – 23.426 = 11.964

NFR = (18.216+41.908+58) – (28.785+3.920) = 27.477
58
TN = 11.964 – 27.477 = -15.513

53.811 – 69.324 = -15.513
Concluzii: FR pozitiv în sumă de 11.964 lei arată că sursele permanente (35.390 lei)
pot finanţa nevoile permanente (23.426 lei), semnificând un echilibru financiar pe termen
lung.
NFR pozitiv în sumă de 27.477 lei arată faptul că sursele temporare în sumă de 32.705
lei sunt mai mici decat nevoile temporare de 60.182 lei, nereuşind să le acopere integral.
Diferenţa de -15.513 lei reprezintă trezoreria netă negativă, ceea ce indică un dezechilibru
financiar.

ACTIV Net PASIV
I. Imobilizări nete 25.413 III. Cap. permanente 99.858
Stocuri cu durata de rotaţie 1 an 931 Rezultat reportat 19.260
Clienţi cu durata de încasare 1 an 15.728 Rezultatul exerciţiului 49.547
Datorii financiare 1 30.811
an
temporare
an
sociale şi fiscale
Cheltuieli în avans Creditori diverşi
FR = 99.858 – 25.413 = 74.445

NFR = (8.378+89.127) – (116.831+6.403) = -25.729
TN = 74.445 – (-25.729) = 100.174
163.277 – 63.103 = 100.174
59
Concluzii: FR pozitiv de 74.445 lei arată că sursele permanente, în sumă de 99.858

pot finanţa nevoile permanente, în sumă de 25.413, ceea ce indică un echilibru financiar pe
termen lung.
NFR negativ de -25.729 lei arată faptul că sursele temporare în sumă de 123.234 lei
sunt mai mari decat nevoile temporare de 97.505 lei, acoperindu-le integral. Diferenţa de
100.174 lei reprezintă trezoreria netă pozitivă, ceea ce indică un echilibru financiar şi se
înregistrează astfel un excedent de finanţare.
2.4 Diagnosticul financiar în perioada 2012 – 2014 cu ajutorul ratelor.
Ratele de structură a activelor:
Tab. 2.8: Ponderea imobilizărilor

2012 2013 2014
Rai = = = =
10,62% 10,19% 3,06%
Rin = =0 =0 =0
Ric = = = =
10,62% 10,19% 3,06%
Rif = =0 =0 =0
Concluzii: Rata activelor imobilizate scade uşor în primii 2 ani, de la un procent de

10,62% ca pondere în activele totale pentru anul 2012, la 10,19% pentru anul 2013; o scădere
semnificativă o regăsim în anul 2014, în care se înregistrează un procent de doar 3,06%.
60
Ratele complementare arată că nu s-au înregistrat imobilizări necorporale sau financiare în

anii aferenţi studiului de caz.
Fig. 2.9: Rata activelor imobilizate
Tab. 2.9: Ponderea activelor circulante

2012 2013 2014
Rac =
= = =
89,31% 89,76% 96,94%
Rs = = 1,74% = = 3,25%
14,73%
Rc = = = =
44,82% 35,88% 36,64%

Rd =
= = =
42,75% 39,16% 57,05%

Rch =
= 0,06% = 0,04% =0
61
Concluzii: Rata activelor circulante a crescut progresiv cu un procent de 0,45% în

2013 faţă de 2012 şi cu un procent de 7,18% în 2014, aspect extrem de important în realizarea
de profit a entităţii. Cea mai mare pondere în acest sens o are rata disponibilităţilor care
ajunge la 57,05% în 2014, comparativ cu 42,75% în 2012, în timp ce stocurile şi creanţele
înregistrează fluctuaţii în timpul celor 3 ani.
Fig. 2.10: Rata activelor circulante
Ratele de structură a pasivelor:
Tab. 2.10: Ponderea pasivelor

2012 2013 2014
Rsf =
= - = =
1,81% 25,75% 34,89%
Rag = = - = =
1,81% 25,75% 24,13%

Raft =
=100% = 100% =
69,15%
Rdts =
= = =
101,81% 74,25% 65,11%
Rîg = =101,81 = =
62
% 74,25% 75,87%
Concluzii: 1) Rata stabilităţii financiare a crescut simţitor cu 36,7 procente pe

parcursul celor 3 ani, aspect pozitiv, întrucât arată creşterea capitalurilor permanente în cadrul
firmei.
2) Rata autonomiei globale creşte considerabil în anul 2013, de la -1,81% la 25,75%,
datorită creşterii capitalurilor proprii, însă scade cu 1,62% în 2014 şi se menţine sub nivelul
optim de 33%.
3) Rata autonomiei financiare la termen trece de nivelul minim de 50%, aspect pozitiv
pentru întreprindere.
4) Rata datoriilor pe termen scurt s-a diminuat de la 101,81% în 2012, la 68,11% în
2014, ceea ce constituie un aspect pozitiv, indicând o scădere a datoriilor curente cu impct
direct asupra nevoii de fond de rulment.
5) Rata datoriilor totale scade în 2013 cu 27,56%, insă pe fondul contractării unor
imprumuturi pe temen lung, aceasta creşte uşor în 2014 cu 1,62%, la valoarea de 75,87%.
Fig. 2.11: Rata stabilităţii financiare
63
Fig. 2.12: Rata autonomiei globale
Fig. 2.13: Rata îndatorării globale
Ratele de rentabilitate:
Tab. 2.11: Rentabilitatea economică şi financiară
2012 2013 2014
Re = = = =
0,54% 32,10% 20,77%
Rf = = = =
-4,56% 104,71% 71,76%
Concluzii: Rata de rentabilitate economică înregistrează cea mai mare valoare în anul
2013 de 32,10%, scăzând apoi cu 11,33 procente. O situaţie similară se înregistrează şi pentru
rata rentabilităţii financiare, 2014 indicând o scădere cu 32,95% faţă de anul precedent.
64
Fig. 2.14: Rentabilitatea economică şi financiară
Ratele de lichiditate şi solvabilitate:
Tab. 2.12: Indicatori de lichiditate şi solvabilitate ai entităţii

2012 2013 2014
Lc = = 0,88 = 1,21 = 1,49
Lr = = 0,86 = 1,01
= 1,44
Li = = 0,42 = 0,53 =
0,88
Rsg = = 0,98 = 1,35 = 1,32
Rsp =
= 0,02 =
0,26 = 0,24
Concluzii: 1) Rata lichidităţii curente arată măsura în care datoriile curente sunt
acoperite prin activele curente. În cazul nostru, acest raport se apropie de nivelul optim abia în
2014, cu o valoare de 1,49, scăzută totuşi faţă de nivelul recomandat, dar în continuă creştere
pe fondul creşterii activelor curente.
2) Rata lichidităţii rapide se află în valori normale, între 0,86 - 1,44, ceea ce înseamnă
că nu există probleme în ceea ce priveşte plata imediată a datoriilor.
65
3) Rata lichidităţii imediate se află peste intervalul optim de 0,2 – 0,3; valoarea cea
mai ridicată o regăsim în anul 2014, de 0,88.
4) Rata solvabilităţii generale se află sub pragul minim acceptabil, având valori
cuprinse între 0,98 (2012), 1,35 (2013) şi 1,32 (2014). În aceste condiţii, entitatea prezintă un
risc crecut în ceea ce priveşte incapacitatea de plată, mai ales dacă situaţia nu dă semne de
redresare.
5) Rata solvabilităţii patrimoniale este de asemenea scăzută considerabil, cea mai mare
valoare regăsindu-se în anul 2013 de 0,26, însă cu mult sub pragul optim de 0,5.
Fig. 2.15: Ratele de lichiditate
Fig. 2.16: Ratele de solvabilitate
Ratele de rotaţie:
Tab. 2.13: Gestiunea capitalurilor
2012 2013 2014
66
NRCP = = -129,58 =8 = 5,86
DRCP = = -2,78 = 45 zile =
zile 61 zile
Concluzii: Anul 2014 înregistrează, faţă de anul precedent, o scădere a numărului de

rotaţii a capitalurilor permanente şi o creştere a duratei de rotaţie a acestora, indicând o
perioadă mai mare de recuperare pentru entitate şi o reducere a vitezei de rotaţie.
Tab. 2.14: Gestiunea activelor totale

2012 2013 2014
NRAT = = 2,35 = 2,06 = 2,05
DRAT = = 153 zile = 175 =
zile 176 zile
Concluzii: Numărul de rotaţii se menţine relativ constant pe parcursul celor 3 ani,

încadrându-se în intervalul optim unei activităţi economice satifăcătoare, insă cu o viteză de
rotaţie scăzută pe fondul duratei mari de rotaţie (între 153 – 176 zile).
Fig. 2.17: Viteza de rotaţie a activelor totale
Tab. 2.15: Analiza activelor imobilizate

2012 2013 2014
NRAI = = 22,14 = 20,22 = 66,89
67
DRAI =
= 16 zile = 18 zile = 5
zile
Concluzii: Viteza de rotaţie în cazul activelor imobilizate creşte considerabil în anul

2014 prin majorarea numărului de rotaţii cu 46,67 faţă de 2013 şi cu 44,75 de rotaţii faţă de
2012, iar durata se reduce la doar 5 zile, ceea ce se traduce printr-o recuperare mai rapidă şi
mai eficientă a invetiţiilor înreprinderii.
Fig. 2.18: Viteza de rotaţie a activelor imobilizate
Tab. 2.16: Analiza activelor curente

2012 2013 2014
NRAC = = 2,63 = 2,29 = 2,11
DRAC = = 137 = 157 =
zile zile 171 zile
Concluzii: Pentru întreaga perioadă de analiză viteza de rotaţie a activelor circulante

se situează sub minimul admisibil, şi în scădere de la un an la altul, atât prin numărul de
rotaţii care scade de la 2,63 în 2012 la 2,11 în 2014, cât şi prin creşterea duratei până la 171 de
zile în 2014, aspect negativ pentru entitate.
68
Fig. 2.19: Viteza de rotaţie a activelor circulante
Tab. 2.17: Analiza stocurilor

2012 2013 2014
NRS = = 134,23 = 13,98 = 59,20
DRS = = 3 zile = 26 zile = 6
zile
Concluzii: Viteza de rotaţie a stocurilor este fluctuantă, în sensul că anul 2012 este
caracterizat de o viteză crescută pe fondul numărului mare de rotaţii şi a duratei foarte mici de
rotaţie; ulteriori, viteza de rotaţie scade în 2013, pentru ca în 2014 să crească din nou prin
numărul de rotaţii care ajunge la 59,20 la o perioadă de recuperare de 6 zile, ceea ce înseamnă
o eficientizare a utilizării stocurilor.
Fig. 2.20: Viteza de rotaţie a stocurilor
Tab. 2.18: Analiza creanţelor

2012 2013 2014
69
NRC = = 5,24 = 5,74 = 5,58
DRC = = 69 zile = 63 zile =
64 zile
Concluzii: Viteza de rotaţie a creanţelor a înregistrat pentru perioada analizată un

trend aproximativ constant, perioada de vârf în ceea ce priveşte numărul de rotaţii fiind anul
2013 cu 5,74 rotaţii, iar în ceea ce priveşte durata rotaţiilor, tot anul 2013 este ce mai eficient
din punct de vedere economic. Efectul este astfel unul pozitiv în ansamblu, chiar dacă durata
de recuperare creşte în 2014 cu 1 zi.
Fig. 2.21: Viteza de rotaţie a creanţelor
Tab. 2.19: Gestiunea clienţilor

2012 2013 2014
NRCC = = 7,91 = 32,51 = 13
DRCC = = 46 zile = 11 zile =
29 zile
Concluzii: Pragul de eficienţă minimă în cazul gestiunii clienţilor este atins în 2013 la
nivelul de 32,51 rotaţii pe o perioadă de 11 zile, menţinându-se o viteză a rotaţiilor optimă şi
în 2014 la nivelul de 13 rotaţii pe o periodă de 29 zile.
70
Fig. 2.22: Viteza de rotaţie a clienţilor
Tab. 2.20: Gestiunea datoriilor curente

2012 2013 2014
NRD = = 2,30 = 2,34 = 2,82
DRD = = 156 = 154 =
zile zile 127 zile
Concluzii: Entitatea experimentează din acest punct de vedere un dezechilibru apărut

pe fondul unui număr prea mic de rotaţii, sub nivelul de 4 minim admis, şi pe fondul unei
duratei de rotaţie prea ridicată, peste maximul admis de 90 de zile. Cu toate acestea, tendinţa
este una de creştere a vitezei de rotaţie, deoarece anul 2014 înregistreză o majorare a rotaţiilor
cu 0,48 şi o diminuare a perioadei de recuperare cu 27 de zile faţă de perioada precedentă.
Fig. 2.23: Viteza de rotaţie a datoriilor curente
Tab. 2.21: Gestiunea datoriilor din exploatare
71
2012 2013 2014
NRDE = = 6,64 = 7,31 = 4,27
DRDE =
= 54 = 49 zile =
zile 84 zile
Concluzii: Gestiunea datoriilor din exploatare se află într-o stare bună în primii 2 ani,
depăşind numărul de 6 rotaţii atât în 2012 (6,64 rotaţii), cât şi în anul 2013 (7,31 rotaţii),
încadrându-se în limita a 60 zile ca durată de recuperare a acestora. Anul 2014, însă, indică o
scădere considerabilă a vitezei de rotaţie prin scăderea numărului de rotaţii la 4,27 şi creşterea
duratei la 84 de zile.
Fig. 2.24: Viteza de rotaţie a datoriilor din exploatare
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Studiul de caz pe care s-a concentrat lucrarea de faţă scoate în evidenţă elemente
esenţiale în funcţionarea optimă a întreprinderii, iar această ultimă parte a lucrării îşi propune
ca prin intermediul analizei indicatorilor, să concretizeze un diagnostic economico – financiar
menit să răspundă nevoilor de progres şi îmbunătăţire a activităţii entităţii S.C. ROM
AVERSA S.R.L.
Dintr-o primă ilustrare a situaţiilor financiare aferente anilor 2012-2014 am putut
observa evoluţia economică evidenţiată prin creşterea progresivă a profitului, urmând o pantă
ascendentă şi în anul curent, însă adevărata evoluţie financiară se reflectă în analiza ratelor şi
a bilanţurilor financiare.
72
În urma retratării bilanţurilor contabile au rezultat cele trei bilanţuri financiare, pe baza
cărora am putut afla fondul de rulment, necesarul fondului de rulment şi trezoreria netă. Deşi
primii 2 ani au fost caracterizaţi de o trezorerie netă negativă, deci un dezechilibru financiar,
anul 2014 a reprezentat un punct de cotitură, entitatea restabilindu-şi echilibrul financiar.
Plecând de la această imagine de ansamblu, ponderea activelor imobilizate scade
gradual în primii doi ani şi se înregistrează o scădere considerabilă în 2014, în timp ce rata
activelor circulante a crescut cu 7,6%, un aspect extrem de important în realizarea de profit. În
ceea ce priveşte structura pasivelor şi impactul lor în diagnosticul economico – financiar, deşi
rata autonomiei globale este mai scăzută decât gradul de normalitate, autonomia financiară se
află la un nivel ridicat, fapt pozitiv pentru întreprindere; rata îndatorării globale se menţine
totuşi alarmant de ridicată, ceea ce sugerează măsuri imediate în acest sens.
În ceea ce priveşte lichiditatea şi solvabilitatea firmei, sunt sesizabile următoarele
probleme:
- Rata lichidităţii curente este uşor scăzută, comparativ cu valoarea recomandată de
OMFP 1802/2014, de 2;
- Rata solvabilităţii generale se află sub nivelul minim acceptabil de 1,5, valoarea cea
mai apropiată de normalitate fiind 1,35 în anul 2013, ceea ce poate reprezenta un risc
referitor la incapacitatea de plată a firmei;
- Rata solvabilităţii patrimoniale este, de asemenea, scăzută, valoarea de 0,26 (cea mai
ridicată) fiind totuşi sub intervalul minim 0,3-0,5;
- Rata lichidităţii rapide este singura care ilustrează o situaţie pozitivă pentru entitate.
Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice şi în acest sens putem desprinde
următoarele observaţii:
- Viteza de rotaţie în ceea ce priveşte diagnosticul activelor indică o activitate
economică satisfăcătoare atât prin numărul de rotaţii (mai mare de 8 în cazul
stocurilor, mai mare de 4 în cazul creanţelor, mai mare de 1 în cazul activelor
imobilizate), cât şi prin durata acestora.
- Gestiunea clienţilor indică de asemenea un grad de eficienţă a activităţii economice,
înregistrându-se un nivel minim de 8 rotaţii , cu un termen mediu de încasare de 45
zile.
- Ratele de rotaţie în gestiunea datoriilor curente indică un dezechilibru financiar,
înregistrând mai puţin de 4 rotaţii la un interval mai mare de 90 de zile; acelaşi lucru
se poate spune şi în privinţa datoriilor din exploatare, unde anul 2014 este caracterizat
73
de scădere a eficienţei printr-un număr mic de rotaţii (4, faţă de nivelul optim de 6) şi
o durată mare de rotaţie (84 de zile, faţă de nivelul maxim de 60).
Faţă de situaţia prezentată următoarele propuneri ar putea fi luate în considerare pentru
îmbunătăţirea performanţei:
 Majorarea capitalului propriu prin creşterea capitalului social pentru echilibrarea
capitalurilor permanente cu activele imobilizate;
 O mai bună gestionare a datoriilor curente pentru a permite entităţii să echilibreze
situaţia financiară pe termen scurt.
74
BIBLIOGRAFIE
1. Anghel I., Anica Popa A., Popescu A.M., Evaluarea întreprinderii, editura Economică,
Bucureşti, 2010;
2. Baba M.C., Contabilitatea financiară a entităţilor economice, Editura Universităţii
Transilvania, Braşov, 2012;
3. Bârsan-Pipu N., Managementul riscului. Concepte, metode, aplicaţii, Editura Universităţii
Transilvania, Braşov, 2003;
4. Bojian O., Bazele contabilităţii, Editura Eficient, Bucureşti, 1997;
5. Caraiani C., Dumitrana M. Bazele contabilităţii, Editura Universitară, Bucureşti, 2011;
6. Charles H. Gibon, Financial Reporting and Analysis, 11th Ed. South – Western, 2009;
7. Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Management financiar, vol.1, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
8. Dragotă V., Dragotă M., Obreja L., Tâţu L., Ciobanu A., Racşa A., Abordări practice
în finanţele firmei, Editura Irecson, Bucureşti, 2006;
9. Hubert de la Bruslerie, Analyse financière, 4e èdition; ed. Dunot, Paris, 2010;
10. Ilie Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti, 2007;
11. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura a II-a, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2007;
12. Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele
Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2012;
13. Robu V., Anghel I., Şerban E.C., Analiza economico-financiară a firmei, Editura
Economică, Bucureşti, 2014;
14. Ross S., Westerfield R., Jaffe J., Corporate finance, ed. McGraw – Hill/Irwin, vol. 1,
2003;
15. Rusu C. – Diagnostic Economico-financiar vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2006;
16. Stoica V., Niculescu D., Gestiunea financiară a întreprinderii – Suport de curs în format
ID;
17. Stancu I., Stancu D., Finanţe corporative în excel, Editura Economică, Bucureşti, 2012;
18. Suciu Gh., Diagnostic financiar. Concepte. Metode. Aplicaţii, Editura Universitară,
Bucureşti, 2013;
19. Suciu Gh., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009;
75
20. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico – financiară, ed. a II-a,
Editura Economică, Bucureşti, 2003;
21. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991 cu modificările şi completările ulterioare, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 11 decembrie 2014;
22. *** OMFP nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglemetărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare consolidate, publicat în M.O nr. 963, din
30 decembrie 2014.
23. *** Revista Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor, CECCAR 2013 – 2016;
24. *** ias.org;
25. *** mfinante.ro
26. *** www.risco.ro
76

Model Lucrare de Licenta Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Model Lucrare de Licenta Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE - BRAŞOV

CONF. UNIV. DR.

UTILIZAREA RATELOR DE ROTAŢIE ÎN DIAGNOSTICUL ECONOMIC

4. APRECIEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz

4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate

5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

5. Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă

Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

DIAGNOSTICUL BILANŢULUI CONTABIL

1.1 SITUAŢIILE FINANCIARE ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

Conform noului ordin al Ministerului Finanţelor Publice, intrat în vigoare la 1 ianuarie

- Cont de profit şi pierdere;

Situaţiile financiare anuale consolidate sunt specifice societăţilor mamă, în condiţiile

Astfel, bilanţul reprezintă cea mai importantă componentă de bază a situaţiilor

Situaţia Netă = Active – Datorii terţi

Potrivit reglementărilor în vigoare, utilizatorii situaţiilor financiare anuale pot include

economice. Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informaţiilor le

1.2 BILANŢUL CONTABIL

Contabilitatea reprezintă acea formă a evidenţei economice ce reflectă întreaga

În prezent, bilanţul reprezintă principala sursă de informaţii pentru analiza poziţiei

1.2.1 Componenţa bilanţului

Am amintit anterior de elementele principale care fac obiectul bilanţului contabil, şi

Fig. 1.1 Activul bilanţului

Un activ reprezintă acea resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor

După normele contabile româneşti, toate elementele de activ se evidenţiază în bilanţ în

a) Imobilizări necorporale Cheltuielile de constituire;

b) Imobilizări corporale Terenuri şi construcţii;

c) Imobilizările financiare Titluri şi interese de participare;

2. Activele circulante – bunurile şi valorile deţinute pe o perioadă mai scurtă de timp în

a) Stocurile Materii prime şi materiale consumabile;

b) Creanţele Creanţele comerciale;

c) Investiţiile pe termen scurt Acţiuni deţinute la entităţi afiliate;

Pasivul patrimonial tratează angajamentele patrimoniale şi sursele de finanţare;

Aport de resurse sub formă de mărfuri

Aport de resurse în bani

Fig. 1.2: Pasivul bilanţului

Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii

1. Capitalurile şi rezervele sunt aşa-numitele capitaluri proprii, adică sursele de

Capitaluri şi rezerve Capitalul social/individual;

2. Datoriile Împrumuturile şi datoriile asimilate Din emisiunea de obligaţiuni;

3. Veniturile în avans Subvenţiile pentru investiţii;

1.2.2 Schematizarea bilanţului

Activ – Datorii = Capital propriu

Tab. 1.1 Bilanţul contabil – format vertical

Tab. 1.2 Bilanţul contabil – formatul orizontal

IMOBILIZĂRI NECORPORALE CAPITAL SOCIAL

TOTAL ACTIV (I +II +III) TOTAL PASIV (I +II +III)

Între pasivul şi activul bilanţului trebuie să existe o egalitate deplină (egalitate

1.3 RETRATĂRI ALE BILANŢULUI CONTABIL

1.3.1 Bilanţul financiar

Elaborarea bilanţului financiar constituie baza pentru analiza raportului lichiditate –

b) Evaluarea activelor înscrise în bilanţul contabil se face astfel: imobilizările la valoarea

FR = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung – Imobilizări nete

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Un fond de rulment pozitiv semnifică o stare de echilibru financiar pe termen lung,

NFR = Stocuri + Creanţe – Datorii din exploatare

NFR = (Active circulante – Disponibilităţi băneşti) – (Datorii pe termen scurt –

Fig.1.3: Decalajele nefavorabile între încasarea clienţilor şi plata furnizorilor.

NFR negativă arată că există un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile

TN = Disponibilităţi băneşti + Investiţii financiare pe termen scurt – credite

O TN pozitivă arată o stare de echilibru financiar la nivelul întregii întreprinderi.