UNIVERSITATEA SPIRU HARET ”CONTABILITATE ȘI

INFORMATICĂ DE GESTIUNE„– CÂMPULUNG

LUCRARE DE LICENŢĂ

Absolvent: Băcârcel ( Cotescu) Mariana Ioana

Conducător ştiinţific:
Lector univ. dr. Nica Dumitru

CÂMPULUNG
2023
UNIVERSITATEA SPIRU HARET ” CONTABILITATE ȘI
INFORMATICĂ DE GESTIUNE ”- CÂMPULUNG
 SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

Diagnosticul financiar-contabil-activitate
obligatorie în evaluarea unei întreprinderi.

LA SC DELTA SA

Absolvent: Băcârcel ( Cotescu ) Mariana Ioana

Conducător ştiinţific:
Lector univ. dr. Nica Dumitru

CÂMPULUNG
2023
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET ” CONTABILITATE ABSOLVENT: Băcârcel
ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE„ - CÂMPULUNG ( Cotescu ) Mariana Ioana

Specializarea: Forma de învăţământ:

CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE ZI/FR
Durata studiilor: 3 ani
Promoţia: 2019
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: VIZA FACULTĂŢII:
Lect.univ.dr. Nica Dumitru

LUCRARE DE LICENŢĂ

1. TITLUL:

Diagnosticul financiar-contabil-activitate
obligatorie în evaluarea unei întreprinderi
la SC DELTA SA

2. CUPRINS:
1) Situaţiile financiare anuale
2) Prezentarea SC „DELTA ” SA
3) Analiza poziţiei financiare ale entităţii (bilanţ contabil, bilanţ financiar, bilanţ funcţional,
structura activului şi pasivului, analiza corelaţiei dintre FR, NFR şi TN, analiza riscului de
faliment)
4) Studiu de caz privind analiza echilibrului financiar la SC „DELTA” SA
5) Concluzii şi propuneri
3. BIBLIOGRAFIE:
1) Vâlceanu Gh, Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară, Ed. Economică,
Bucureşti, 2007;
2) Petrescu S.- Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ghid teoretico-aplicativ, Ediţia a II-a,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;
3) Jianu I. Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii, o abordare prin prisma
IFRS, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;
4) Suciu Gh. Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009;
5) Ordinul MFP nr. 3055/2009, Reglementări contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-
a şi a VII-a.

4. APRECIEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Lucrarea de licenţă este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă
problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător,
conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare
similară, şi în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei de licenţă.
Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:
Calificative / Note acordate*
Nr. Satisfă- Nesatis-
Criterii de apreciere Foarte bine Bine
crt. cător făcător
10 9 8 7 6 5 4
1. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării
de licenţă
2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională

3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz

4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate

5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

specialitate
6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice
şi sub formă grafică
7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor

8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

autorului
9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la
sursele bibliografice
10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea
diacriticelor
Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:
Suma totală a notelor acordate:
 Nota acordată**:
Semnătura conducătorului ştiinţific:

*
Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.
**
Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10

5. Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă

Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea
lucrării mele de licenţă nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în
bibliografia de la finalul lucrării de licenţă. Declar că nu am mai prezentat această lucrare în
faţa unei alte comisii de examen de licenţă.

Semnătura absolventului:
 LUCRARE DE LICENŢĂ

CUPRINS

I N T R O D U C E R E........................................................................................................................1
1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE.........................................................................................3
1.1 ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE....................................................3
1.1.1 Obiectivele şi importanţa situaţiilor financiare anuale.............................................................................4
1.1.2 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare...................................................................................7
1.1.3 Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din situaţiile financiare.............................................................8
1.2 CONŢINUTUL ŞI FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE.................................................................11
1.2.1 Bilanţul contabil, imaginea poziţiei financiare a întreprinderii.............................................................12
1.2.2 Contul de profit şi pierdere, indicator de performanţă...........................................................................16
1.2.3 Situaţia fluxurilor de numerar................................................................................................................18
1.2.4 Situaţia modificărilor capitalului propriu...............................................................................................20
1.2.5 Notele explicative la situaţiile financiare anuale...................................................................................21
1.2.6 Raportul administratorilor......................................................................................................................23
1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR............................................................................32
1.3.1 Bilanţul contabil.......................................................................................................................................32
1.3.2 Bilanţul financiar.....................................................................................................................................33
1.3.3 Bilanţul funcţional....................................................................................................................................36
2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „DELTA SA” PE BAZA BILANŢULUI
CONTABIL........................................................................................................................................54
2.1 PREZENTAREA SC DELTA SA
2.2 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE.........................................................................................54
2.2.1 Analiza structurii activului.....................................................................................................................54
2.2.2 Analiza structurii surselor de finanţare..................................................................................................56
2.3 EVALUAREA PATRIMONIALĂ............................................................................................................59
2.4 ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE FR, NFR ŞI TN.............................................................................60
2.5 ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITAŢII................................................................................63
2.6 ANALIZA VITEZEI DE ROTAŢIE A ACTIVELOR CIRCULANTE................................................67
2.7 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODA SCORURILOR.........................................70
2.8 EVALUAREA INTERPRINDERII
2.1 Aspecte Teoretico-Meteorologice privind activitatea de evaluare
2.2 Activitatea de evaluare
2.3 Evaluatorul
2.4 Principii generale de evaluare

3 . CONCLUZII ŞI PROPUNERI 73
B I B L I O G R A F I E.......................................................................................................................75
ANEXE
 LUCRARE DE LICENŢĂ

CUVÂNT ÎNAINTE

INTRODUCERE

Problema gestionării şi administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de

activitate şi de scopul propus este complexă. Aprecierea diferenţelor de performanţă şi
poziţie financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în
gestionarea patrimoniului.
Pentru a putea supravieţui, orice întreprindere are nevoie de informaţii, fără de care
procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar putea avea loc. Pentru a obţine
aceste informaţii este necesară o analiză a situaţiilor financiare anuale care permit aflarea
poziţiei financiare şi a performanţelor acesteia. De aceste informaţii beneficiază atât
întreprinderea (ca factor intern) a căror situaţii financiare sunt analizate cât şi furnizorii,
clienţii, potenţialii investitori şi orice altă persoană care doreşte să afle informaţii despre
întreprindere (ca factori externi).
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită
evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului
şi a perioadei şi siguranţei generării lor. În ultimă instanţă de aceasta depinde, de exemplu,
 LUCRARE DE LICENŢĂ

capacitatea ei de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite şi

de a realiza programele administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această
capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite
informaţii concentrate asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei
financiare a întreprinderii.
Bilanţul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a
generaliza periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie de
indicatori economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil şi
informaţional, dar şi model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate
patrimonial. El furnizează informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor de echilibru
privind starea şi mişcarea patrimoniului.
Lucrarea este structurată pe trei capitole. Ea prezintă situaţiile financiare anuale,
modele de analiză a acestora, analiza concretă a stării patrimoniului societăţii şi concluziile
la care am ajuns în urma acestei analize.
Primul capitol evidenţiază redactarea situaţiilor financiare, supuse respectării
principiilor de bază ale contabilităţii, legislaţiei naţionale dar şi prevederilor cuprinse în
Standardele Internaţionale de Contabilitate, rolul elementelor cuprinse în situaţiile
financiare în activităţile economice ale întreprinderii, modul acestora de prezentare şi
cunoaştere. Am făcut o analiză a poziţiei financiare, adică bilanţul contabil, bilanţul
financiar, bilanţul funcţional, am analizat structura activului şi pasivului, a lichidităţii şi
solvabilităţii. Am arătat corelaţiile care trebuie să existe între fond de rulment, nevoia de
fond de rulment şi trezoreria netă.
Capitolul doi este destinat studiului de caz, unde plecând de la situaţiile financiare
ale SC „ DELTA ” SA, am analizat poziţia financiară a entităţii pe perioada anilor 2008-
2009, scoţând în evidenţă mari probleme în special în privinţa lichidităţilor.
În ultimul capitol sunt prezentate concluziile care s-au desprins în urma acestei
analize precum şi propuneri concrete prin care să se îmbunătăţească situaţia patrimonială a
firmei.
LUCRARE DE LICENŢĂ
 LUCRARE DE LICENŢĂ

1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

1.1 ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

Situaţiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc, prin
care informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De aceea,
întreprinderile îşi publică situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi
înţelese de către cititorul interesat. La nivel global, poziţia şi performanţa financiară a
întreprinderilor este reglementat prin modul cum are trebui întocmite situaţiile financiare
cu ajutorul Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare este elaborat
de Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate. Acest cadru general nu
constituie un Standard Internaţional de Contabilitate şi prin urmare nu defineşte standarde
privind evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informaţii.
Prevederile acestui cadru general nu primează în faţa standardului Internaţional de
Contabilitate specific. Cadrul general abordează:
a) obiectivul situaţiilor financiare;
b) caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile
financiare
c) definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite
situaţiile financiare;
d) conceptele de capital şi menţinere a nivelului capitalului.

1.1.1 Obiectivele şi importanţa situaţiilor financiare anuale

Obiectivul principal al situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre

poziţia financiară, performanţele financiare şi modificările poziţiei financiare a
întreprinderii, în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi, în
vederea fundamentării unor decizii economice.
Situaţiile financiare au ca scop general să ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi
poziţiei financiare a unei societăţi la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile
unei largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale
 LUCRARE DE LICENŢĂ

întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor

întreprinderi.
Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le
controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de
lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la
schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea1.
IASC îşi concentrează efortul său de armonizare cu predilecţie asupra situaţiilor
financiare, ce au ca scop furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea deciziilor
economice. Aceasta se datorează faptului că aproape toţi utilizatorii iau decizii economice
pentru:
 a hotărî când să cumpere, să păstreze, sau să vândă părţi din capital;
 a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;
 a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor
săi;
 a aprecia garanţia ce o oferă întreprinderea faţă de datoriile sale;
 a determina politicile fiscale;
 a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui;
 a elabora şi utiliza datele statistice despre venitul naţional;
 a reglementa activitatea întreprinderilor.

1.1.2 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare

Informaţia contabilă pentru a fi utilă pentru utilizatori trebuie să îndeplinească

anumite atribute denumite caracteristici calitative. Aşa cum prevede cadrul general IASB
pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare cele patru caracteristici calitative
principale sunt:
1) Relevanţa informaţiei, se referă la capacitatea informaţiei de a fi utilă în ceea ce
priveşte necesităţile de luare a deciziilor de către utilizatori şi este determinată de natura
informaţiei şi de pragul său de semnificaţie. O informaţie este semnificativă dacă omisiunea
sau declararea ei eronată influenţează deciziile economice ale utilizatorului.
2) Credibilitatea, se referă la o prezentare reală, fidelă a tranzacţiilor şi
evenimentelor şi are în vedere: prudenţa, neutralitatea, integralitatea informaţiei,
prelevanţa economicului asupra juridicului în contabilizarea evenimentelor şi tranzacţiilor.
1
Ristea M., Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 17
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Prudenţa, se referă la incertitudinile care planează asupra multor evenimente şi

tranzacţii ale entităţii impun în mod obiectiv elaborarea unei informaţii prudente. Prudenţa
presupune evitarea supraevaluării activelor şi veniturilor, a subevaluării cheltuielilor şi
pasivelor şi luarea în consideraţie a eventualelor pierderi, riscuri şi deprecieri probabile.
Neutralitatea, pretinde ca informaţia să fie nepărtinitoare, lipsită de influenţe.
Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea şi prezentarea informaţiei
influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat
sau un obiectiv predeterminant.
Integralitatea, pretinde că pentru a fi credibilă orice informaţie conţinută în
situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să fie falsă
sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă un caracter credibil devenind defectuoasă din
punct de vedere al relevanţei.
3) Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică importantă a informaţiilor furnizate de
situaţiile financiare în sensul că acestea trebuiesc înţelese uşor de către utilizatori, cu
condiţia ca aceştia să posede cunoştinţe suficiente privind afacerile, activităţile economice
şi contabilitatea. Nu toate informaţiile sunt accesibile pentru orice categorie de utilizatori.
4) Comparabilitatea reprezintă o altă calitate a situaţiilor financiare, deoarece
utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare în timp pentru a determina poziţia
financiară şi performanţele întreprinderii, trebuind totodată să poată compara situaţiile
financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi
modificările poziţiei financiare.

1.1.3 Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din situaţiile financiare

Recunoaşterea (încorporarea în situaţiile financiare) activelor, pasivelor,

cheltuielilor şi veniturilor este pusă în evidenţă prin abordarea conceptuală specifică
cadrului general.
Evaluarea este procesul de determinare a valorii băneşti la care posturile din
situaţiile financiare urmează să fie recunoscute şi înscrise în bilanţ şi contul de rezultate2.
Cadrul general IASB pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare
formulează modelul contabil referinţă de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil şi pe
conceptul de menţinere a capitalului financiar nominal.
Un activ, respectiv o datorie, se recunoaşte atunci când:

2
Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 26.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

 este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare,

respectiv să genereze ieşirea acestora;
 costul său să fie evaluat în mod credibil.
Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă beneficii economice viitoare.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente
trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care să încorporeze
beneficii economice.
Criteriile cumulative pentru recunoaşterea datoriilor sunt:
 probabilitatea unei ieşiri de resurse, purtătoare de beneficii economice;
 evaluarea să se poată facă în mod credibil.
Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în
activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii
reprezintă diferenţa dintre activele totale şi datoriile totale, fiind indicatorul esenţial pe care
bilanţul, în formatul actual, trebuie să-l reprezinte.
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune,
respectiv creşteri de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creşterea
capitalurilor proprii, sub alte forme decât aporturile la capital. Trebuie făcută distincţia
dintre venituri şi câştig, deşi ambele se regăsesc în contul de profit şi pierdere. Astfel
noţiunea de câştig implică un rezultat net favorabil dint-o tranzacţie, ca urmare a
compensării efectelor (sumelor de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul
bunului).
În conformitate OMFP nr.3055/2009 se disting trei momente de evaluare a
elementelor patrimoniale3:
 evaluarea la data intrării în entitate;
 evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ;
 evaluare la data ieşirii din entitate.
La data intrării în entitate bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate
la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;

3
Ordinul ministrului finanţelor nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 49.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând

aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus
la inventariere.

1.2 CONŢINUTUL ŞI FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE

Conform IAS 1, un set complet se situaţii financiare anuale include4:

a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) o situaţie care să reflecte, după caz:
 toate modificările capitalului propriu; fie
 modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacţiile
de capital cu proprietarii şi distribuirile către proprietari;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie (numerar)
e) politicile contabil şi notele explicative.
Directiva a IV- a a UE defineşte situaţiile financiare prin apelaţia de conturi anuale
care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa sau notele la conturile anuale.
Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar.
Pentru sistemul de bază conform cu Directivele contabile europene, formaţia
situaţiilor financiare cuprinde:
 Bilanţ;
 Cont de profit şi pierdere;
 Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
 Situaţia fluxurilor de numerar;
 Notele explicative la situaţiile financiare.
Persoanele juridice, care aplică reglementările conform cu Directivele contabile
europene, care la data bilanţului nu depăşesc limitele a 2 dintre cele 3 criterii de mărime
(total active 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi
în cursul exerciţiului financiar 50) întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care
cuprind: bilanţ prescurtat, contul de profit şi pierdere, note explicative la situaţiile
financiare anuale simplificate. Opţional ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului
propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.
4
Ghid pentru înţelegerea şi aplicare Standardelor Internaţionale de Contabilitate, IAS 1 Prezentarea situaţiilor
financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 52
 LUCRARE DE LICENŢĂ

1.2.1 Bilanţul contabil, imaginea poziţiei financiare a întreprinderii

Bilanţul este documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ şi

de pasiv grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv provenienţă şi exigibilitate.
Bilanţul arată poziţia financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv
la sfârşitul exerciţiului financiar, însă această poziţie financiară este consecinţa rezultatelor
obţinute de întreprindere de la înfiinţare până la data bilanţului. Bilanţul caracterizează
cifric şi în etalon bănesc relaţiile de echilibru dimensional şi structural dintre mijloacele
economice gestionate de titularul de patrimoniu şi de sursele de procurare a acestor
mijloace5.
Activul este o sursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute
şi din care se prevede că se vor obţine beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB şi
Ordinul 3055/2009).
Datoria este o obligaţie actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute şi a
cărei decontare va conduce la o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice
(Cadrul general IASB). Conform Ordinului 3055/2009, o datorie reprezintă o obligaţie
actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să
rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice6.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după
deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul
rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Cadrul general american şi
Ordinul 3055/2009).
Reglementările contabile naţionale au optat pentru o clasificare a elementelor de
activ in active imobilizate şi active circulante, respectând astfel cerinţele din Directiva a-IV-
a. În bilanţ, elementele de activ şi de datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv
după natură şi exigibilitate, şi deci nu după criteriul curent/ necurent. Conform OMFP nr.
3055/2009, persoanele juridice din ţara noastră care la data bilanţului depăşesc limitele a
două dintre următoarele 3 criterii, denumite în criterii de mărime (total activ 3.650.000
euro, cifră de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului
financiar 50), întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
 bilanţul;
 contul de profit şi pierdere;

5
Suciu G., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag. 120
6
Ordinul ministrului finanţelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 20, alin 3
 LUCRARE DE LICENŢĂ

 situaţia modificărilor capitalului propriu;

 situaţia fluxurilor de numerar;
 notele explicative de la situaţiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre
criteriile de mărime de mai sus întocmesc situaţii financiare simplificate care cuprind:
bilanţul prescurtat, contul de profit şi pierdere, notele explicative la situaţiile anuale
simplificate. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia
fluxurilor de trezorerie. Formatul bilanţului prescurtat conform Ordinului 3055/2009 este
următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)
F. Total active minus datorii curente (A + E)
G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat (ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Capitaluri proprii
 LUCRARE DE LICENŢĂ

1.2.2 Contul de profit şi pierdere, indicator de performanţă

Directiva a IV-a a CEE prevede pentru asigurarea imaginii fidele a întreprinderii

scheme obligatorii pentru stabilirea bilanţului şi contului de profit şi pierdere, fixarea
conţinutului minimal al anexei şi al raportului de gestiune. Conform Directivei a IV-a,
conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor întreprinderii.

1.2.3 Situaţia fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar sau echivalente de

numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie
numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea
numerarului unei întreprinderi.
Numerarul se referă la disponibilităţile băneşti existente în casierie sau în conturile
bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum şi la elementele asimilate lor: valori de
încasat, avansuri de trezorerie.
Echivalentele de numerar7 sunt investiţii financiare pe termen scurt extrem de
lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de
numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt
păstrate pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt şi nu pentru alte scopuri.
Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări şi plăţi care se derulează
în cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul de diferenţe dintre
încasările şi plăţile efectuate de întreprindere.
Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) este o componentă obligatorie
conform Ordinului MFP nr. 3055/2009, pentru entităţile mari şi opţională pentru
întreprinderile mici şi mijlocii, permiţând o analiză dinamică a echilibrului financiar a celor
3 activităţi: de exploatare, investiţii şi finanţare.

1.2.4 Situaţia modificărilor capitalului propriu

Situaţia modificării capitalurilor proprii reprezintă detaliat toate variaţiile pe care

le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului
financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi rezultatul final (profitul
sau pierderea).8

7
Suciu G., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag. 155
8
Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, CECCAR, Bucureşti, 2006, pag. 21
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanţului

reflectă creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza
principiilor particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare.

1.2.5 Notele explicative la situaţiile financiare anuale

Notele explicative prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor

financiare şi politicilor contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile
prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele
de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.9
OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative:
Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variaţia în timp a valorilor brute şi a
deprecierilor;
Nota 2 „Provizioane” detaliază variaţia naturii provizionului;
Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinaţii;
Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obţinere a
rezultatului din exploatare după destinaţii;
Nota 5 „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, clasificate după lichiditate şi exigibilitate;
Nota 6 „Principii, politici şi metode contabile” cuprinde abateri şi modificări de la
reglementările naţionale, cu menţionarea naturii şi motivelor, tratamentele contabile
alternative, bază de evaluare, ajustări, influenţă asupra rezultatului;
Nota 7 „Participaţii şi surse de finanţare” detaliază capitalul social şi tipurile de
titluri emise;
Nota 8 „Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie,
conducere” cuprinde detalii despre număr mediu salariaţi, credite acordate, avansuri,
salarii plătite, asigurări sociale, contribuţii la pensii;
Nota 9 „Analiza principalilor indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea
unor indicatori de lichiditate, risc, profitabilitate, indicatori de activitate);
Nota 10 „Alte informaţii” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri,
relaţiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.

1.2.6 Raportul administratorilor

Consiliul de administraţie (asociatul) pentru fiecare exerciţiu financiar elaborează

un raport care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţii

9
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, CECCAR, Bucureşti, 2006, pag. 22
 LUCRARE DE LICENŢĂ

entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi

incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire şi la
controlul intern al entităţii. Raportul va conţine şi informaţii despre10:
 evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
 dezvoltarea previzibilă a entităţii;
 activităţi din domeniul cercetării şi dezvoltării;
 informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni;
 existenţa de sucursale ale entităţii;
 utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.

1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1.3.1 Bilanţul contabil

Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le

controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de
lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la
schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea.
Bilanţul cuprinde toate elementele de activ grupate după natură, destinaţie şi
lichiditate şi cele de pasiv, grupate după natură, provenienţă şi exigibilitate.
Poziţia financiară reprezintă relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii
ale întreprinderii, aşa cum sunt raportate în bilanţ.
Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o separare strictă între
elementele financiare şi elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial
desfăşurat de întreprindere.

1.3.2 Bilanţul financiar

Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care posturile sunt ordonate în
funcţie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de
pasiv). Bilanţul financiar se bazează pe criteriul lichiditate-exigibilitate şi arată echilibrul
financiar al entităţii.

10
Ordinul ministrului finanţelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 305
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani.

Exigibilitatea reprezintă însuşirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit
termen.
Bilanţul financiar va avea următoarea formă:
Bilanţ financiar
Nevoi = Activ Resurse = Pasiv
I. Activ imobilizat net (> 1an) III. Capitalurile permanente
Imobilizări necorporale  Capitalul social
Imobilizări corporale  Rezerve
Imobilizări financiare > 1an  Subvenţii
Clienţi cu scadenţă mai mare de un an  Rezultat nerepartizat
Creanţe cu scadenţă mai mare de un an  Provizioane reglementate (> 1an)
 Datorii pe termen mediu şi lung (> 1an)
II. Activ circulant (< 1an) IV. Datorii pe termen scurt (< 1an)
Stocuri Financiare (credite bancare curente)
Creanţe – clienţi (< 1an) - Nefinanciare,
Disponibilităţi băneşti, Provizioane < 1an
Imobilizări financiare (< 1an)
Fig. 1.1 Bilanţul financiar

1.3.3 Bilanţul funcţional

Concepţia funcţională11 defineşte întreprinderea ca o entitate economică şi

financiară asigurând în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcţii cum ar fi:
 funcţia de producţie (fabricarea bunurilor, şi serviciilor livrate pieţelor situate
în aval;
 funcţia de investire şi dezinvestire (achiziţionarea, crearea şi cesiunea
elementelor de activ imobilizat);
 funcţia de finanţare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării
întreprinderii).
Bilanţul funcţional oferă o imagine asupra modului de funcţionare din punct de
vedere economic a întreprinderii, evidenţiind atât utilizările cât şi resursele corespunzătoare
fiecărui ciclu, respectiv de investiţii, de exploatare şi cel de finanţare. Practic pentru
retratarea bilanţului contabil în bilanţ funcţional este necesar să stabilim apartenenţa
posturilor bilanţiere pe unul din cele 3 cicluri: de investiţii, de exploatare, respectiv de
finanţare.
Ciclul de investiţii cuprinde achiziţionarea de active imobilizate. Aceste imobilizări
constituie active stabile (aciclice) şi sunt finanţate din resurse stabile (aciclice).
Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producţie şi de desfacere,
atât sub formă de fluxuri fizice, cât şi financiare. Activele circulante de exploatare (stocuri,
11
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, pag. 57
 LUCRARE DE LICENŢĂ

creanţe, clienţi, cheltuieli de exploatare constatate în avans) trebuie finanţate din surse
ciclice de exploatare (datorii furnizori şi asimilate, venituri din exploatare constatate în
avans).
Ciclul de finanţare se referă la ansamblul operaţiunilor dintre întreprindere şi
proprietarii de capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii). Fluxul de finanţare permite
întreprinderii să facă faţă decalajului dintre lichidităţile de intrare şi cele de ieşire, provocat
de ciclul de exploatare.
Activ Pasiv
I. Active stabile (aciclice) AS I. Surse stabile (aciclice) SS
II. Active ciclice (temporare) AC II. Surse ciclice (temporare) SC
Active ciclice aferente exploatării (ACE) Surse ciclice de exploatare (SCE)
Active ciclice din afara exploatării Surse ciclice din afara exploatării (SCAE)
(ACAE) Trezorerie de pasiv (TP)
Trezorerie de activ (TA)

Fig. 1.2 Bilanţul funcţional

1.4 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

Analiza structurii patrimoniale urmăreşte analiza ponderii diferitelor elemente

patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.
Ratele de structură permit „normalizarea” „situaţiei patrimoniului”, aceasta
ajutând la o comparaţie facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum şi la
observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul
timpului12.

1.4.1 Analiza structurii activului

Ratele de structură ale activului reflectă apartenenţa sectorială a întreprinderii şi

depind de natura activităţii acesteia.
Principalele rate ale structurii activului sunt:

A) Rata activelor imobilizate (Rai):

12
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economica,Bucureşti 2005,
pag. 347
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Această rată măsoară importanţa relativă a activelor pe termen lung în totalul

activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităţii financiare a firmei în
măsura în care evidenţiază componenţa de capital investit în active fixe.
Dacă ţinem cont de structura imobilizărilor avem următoarele rate:

) Rata imobilizărilor necorporale (Rin)

Activele necorporale (intangibile) cuprind brevete, licenţe, mărci, fond comercial. În
România valoarea acestor active este redusă, spre deosebire de SUA, unde acestea pot
ajunge până la 50% din valoarea totală a activelor.
) rata imobilizărilor corporale (Ric):

Ric =
Aic – imobilizări corporale;
At – activul total.
Nivelul indicatorului este influenţat semnificativ de politica de amortizare, politica
de investiţii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizări
corporale.
) – rata imobilizărilor financiare (Rif):

Rif =
Aif – imobilizări financiare.
B) Rata activelor circulante (Rac):
Rac =
Ac – activele circulante.
Rata activelor circulante arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic
în total patrimoniu, depinde mult de specificul activităţii firmei, iar nivelul minim este de
cel puţin 40% din totalul activelor.
Ca rate complementare avem:
B1) rata stocurilor (Rs):

Rs =
S – valoarea stocurilor.
B2) rata creanţelor comerciale (Rcr):
Rcr =
Cr – nivelul creanţelor.
B3) rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp):
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Rdp

1.4.2 Analiza structurii surselor de finanţare

Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a

întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a
activelor între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia
(independenţa) financiară a întreprinderii.

Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii totale

Datoriile totale cuprind atât datoriile pe termen lung (peste 1 an), cât şi datoriile pe
termen scurt (sub 1 an).
În accepţiunea bilanţului financiar (numit şi patrimonial), suma dintre capitalurile
proprii şi datoriile pe termen lung constituie capitalul permanent, care se reflectă în pasivul
bilanţului:
Pasiv = Capital permanent + Datorii pe termen scurt
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare (Rsf):

b) Rata autonomiei globale (Rag):

Rag =

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):

Rdts =

d) Rata datoriilor totale (Rdt):

Rdt =

1.5 EVALUAREA PATRIMONIALĂ

 LUCRARE DE LICENŢĂ

Situaţia netă (SN) reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele

întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuţiei acestora ca urmare
a alocării şi implicării capitalurilor în activitatea sa.
Situaţia netă poate fi determinat pe baza relaţiei:
SN = AT – DT
în care:
AT – active totale;
DT – datorii totale.
Situaţia netă este mai restrictivă decât capitalurile proprii. Relaţia de calcul este
următoarea:

SN = Capitaluri proprii – subvenţii pentru investiţii - provizioane

Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri:

a) ANC = Total activ – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane
b) ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire).

1.6 Analiza corelaţiei dintre FR, NFR şi TN

Indicatorii utilizaţi în analiza bilanţului financiar sunt: fondul de rulment (FR),

nevoia de fond de rulment (NFR), trezoreria netă (TN).
Fondul de rulment (FR), arată modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe
termen lung, conform relaţiilor13:
1) FR = Surse durabile – Alocări permanente = (Cap. proprii + DTL) – Imobilizări
nete (fără amortizări)
2) FR = (ACR + Cheltuieli în avans) – (DCR + Venituri în avans)
FR  0 arată o situaţie favorabilă întrucât se respectă regula de finanţare a nevoilor
permanente din surse durabile, iar partea care rămâne va finanţa activele circulante. Această
situaţie semnifică faptul că activele circulante permit să se spere încasări băneşti pe termen
scurt care vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor curente, dar şi obţinerea
de lichidităţi excedentare. Fondul de rulment poate fi analizat în funcţie de componentele
capitalului permanent: capital propriu şi capital străin. Astfel vom avea:

13
Suciu G., Gestiunea financiară a întreprinderii,Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag.19
 LUCRARE DE LICENŢĂ

FRP (fond de rulment propriu) = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete

FRS (fond de rulment străin) = FR – FRP = DTL

FRP + FRS = FR

Nevoia de fond de rulment (NFR) arată modul de realizare a echilibrului financiar

pe termen scurt în partea de jos a bilanţului financiar. Nevoia de fond de rulment poate fi
împărţită în 2 componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) şi nevoia
de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE).
Trezoreria netă (TN) ne arată echilibrul financiar al firmei atât pe termen lung cât
şi pe termen scurt, conform relaţiilor:

TN = FR – NFR

TN = Active de trezorerie (investiţii financiare pe termen scurt + disponibilităţi) –

Pasive de trezorerie (credite bancare pe termen scurt)

TN  0 ilustrează o bună realizare a echilibrului financiar şi degajarea unor

disponibilităţi monetare.
TN  0 reflectă un dezechilibru financiar care trebuie finanţat din pasive de
trezorerie.
În abordarea continentală, modificarea trezoreriei nete la sfârşitul exerciţiului
financiar faţă de începutul exerciţiului reprezintă cash-flow-ul (CF), conform relaţiei:

CF = TN = FR - NFR

Echilibrul funcţional al firmei se analizează prin retratarea elementelor din bilanţul

contabil în valori brute nu nete, ca în cazul echilibrului financiar.
Echilibrul funcţional se realizează cu ajutorul indicatorilor: fond de rulment net
global (FRNG), nevoia de fond de rulment global (NFRG) şi trezoreria netă globală (TNG).
FRNG (fond de rulment net global) = Capitaluri permanente + Amortizări şi
provizioane calculate pentru activ – Imobilizări brute
NFRG = Stocuri + creanţe (în valori brute) – Datorii de exploatare
TNG = FRNG – NFRG
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Capitolul 2 al lucrării de licenţă va face referiri la următoarele

aspecte:

A) Societăţi comerciale
 denumire firmei, adresă, capital social, acţionariat, structură capital;
 obiect de activitate, cod CAEN, administrarea firmei;
 scurt istoric privind evoluţia firmei;
 organigrama;
 o fişă a postului pentru o funcţie financiar-contabilă;
 principali furnizori, clienţi;
 analiza SWOT;
 principali indicatori economico-financiari în ultimii 3 ani: cifră de afaceri, profit, număr
de salariaţi, productivitatea muncii, cheltuieli la 1000 lei CA, viteza de rotaţie a
creanţelor şi datoriilor, grad de îndatorare;
 imagini cu produse fabricate sau vândute, lucrări realizate, servicii prestate;
 perspective privind activitatea firmei.

B) Instituţii publice (IP)

 denumirea IP, adresă;
 obiect de activitate, atribuţii, conducerea IP;
 scurt istoric privind evoluţia IP;
 organigrama;
 instituţii subordonate;
 o fişă a postului pentru o funcţie financiar-contabilă;
 servicii prestate;
 principali indicatori economico-financiari în ultimii 3 ani: venituri totale, cheltuieli
totale, execuţia bugetară, număr de personal,
 imagini cu sediul IP, lucrări realizate, servicii prestate;
 perspective privind activitatea IP.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „DELTA ” SA

PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL

2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „ DELTA ” SA

SC „ DELTA ” SA este o companie de construcții , din Roamânia, înfiinţată în

anul 1993, de către Florea Diaconu având specializarea în construcția și repararea
drumurilor, printre lucrările realizate fiind reabilitarea sistemului rutier de pe mai multe
străzi din București, precum și modernizarea unor drumuri județene și naționale. Pricipalul
obiectiv este de realizarea, modernizarea drumurilor, nationale, județene cât și amenajarea
spațiilor verzi. Această companie având un număr impresionant de angajați 1600 oameni în
anul 2009, dar în prezent depășind numărul de 2500 angajați. Cifra de afaceri fiind de
aproape 2,5 milioane de euro. Această companie are un pion principal și fiind caracterizat
ca și un om cheie al acestei companie fiind Ștefan Ioan – Director General.

2.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

La baza existenţei şi funcţionării oricărei societăţi comerciale stă structura

organizatorică.
În cadrul SC „ DELTA ” SA structura organizatorică este definită ca un
mecanism format din subdiviziuni organizatorice cărora le sunt precizate competenţele şi
responsabilităţile şi între care se stabilesc raporturi cerute de funcţionarea ei eficientă. Cu
alte cuvinte, structura organizatorică cuprinde ansamblul persoanelor şi al subdiviziunilor
astfel constituite încât să asigure condiţiile necesare atingerii obiectivelor propuse în cadrul
societăţii.
Organizarea şi conducerea societăţii comerciale sau a diviziunilor acesteia,
presupune cunoaşterea detaliată şi permanentă a obiectivelor si resurselor disponibile, a
modului de desfăşurare a activităţii şi a factorilor de influenţă, aceste elemente fiind
indispensabile fundamentării ştiinţifice a deciziilor.
Compartimentul producţie din structura firmei este atribuit directorului tehnic,
TS. Acesta are drept sarcini stabilirea de proceduri şi metodologii de execuţie precum şi
implementarea acestora în procesele de producţie, în scopul asigurării îndeplinirii
obiectivelor stabilite prin decizie, de către administratorul societăţii.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Compartimentul financiar-contabil are sarcina de a urmări şi de a înregistra din

punct de vedere al legislaţiei în vigoare, toate operaţiunile în care este implicată activitatea
economico-socială a firmei.

Compartimentul de resurse umane are drept scop planificarea resurselor umane,

recrutarea, selecţia şi angajarea personalului, organizarea personalului, calificarea şi
perfecţionarea profesională, administrarea salarizării şi a altor remunerări.
In cadrul societăţii este adoptat un Regulament de Ordine Interioară, document de
bază în organizarea de sine stătătoare a unei firme. Prin acest act s-au reglementat drepturile
şi îndatoririle tuturor persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţii, iar
respectarea acestuia a permis apariţia unor relaţii interumane, bine conturate, ceea ce
asigură premisa bunei desfăşurări a activităţilor din cadrul societăţii.
Întreprinderea intră în relaţii directe pentru atingerea obiectivelor sale (clienţi,
concurenţi, furnizori, organisme publice).

Produsele furnizate de SC „ DELTA ” SA sunt specifice activităţii de transport

aerian, după cum urmează:

Fig.2.1 Mărfuri vândute de SC „ DELTA ” SA

 LUCRARE DE LICENŢĂ

2.3 PREZENTAREA SITUAŢIEI ECONOMICO-FINANCIARE

Cunoaşterea profundă a evoluţiei performanţelor economico-financiare ale

întreprinderii, al procesului formării lor, însuşirea unui ansamblu de metode şi tehnici de
analiză, şi mai ales, identificarea măsurilor pentru evoluţia normală a fenomenelor şi
proceselor economice şi reducerea riscului operaţional şi financiar , presupune o analiză
economico - financiară permanentă şi temeinică.
O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel
mai adesea prin studierea bilanţului (analiză statică) şi a tabloului de finanţare (analiza
fluxurilor). Bilanţul prescurtat al societăţii analizate arată astfel:

Tabelul 2.1 – Bilanţ prescurtat

Indicatori din Bilanţ 2007 2008 2009
Total active imobilizate 1.176.580 4.885.211 4.938.055
Total active circulante 2.560.896 1.758.045 1.642.244
Stocuri 420.860 182.519 192.241
Casa si conturi 320.400 296.895 566.977
Creanţe 1.819.636 1.278.631 883.026
TOTAL ACTIV 3.737.476 6.643.256 6.580.299
Capitaluri permanente 516.650 607.798 534.133
Capital proprii 350.900 370.167 375.831
Datorii pe termen lung 165.750 237.631 158.302
Datorii pe termen scurt 3.220.826 6.035.458 6.046.166
TOTAL PASIV 3.737.476 6.643.256 6.580.299

Concluzii:
1) Activele imobilizate au crescut de la an la an, de la 1.176.580 lei în 2007 la
4.938.055 lei în 2009, fapt ce denotă investiţiile efectuate de firmă.
2) Capitalurile proprii au crescut în 2008 faţă de 2007, iar ulterior s-au redus,
arătând că anul 2009 a fost cu probleme datorate crizei financiare.
3) Datoriile pe termen scurt au o pondere însemnată, fiind mai mari decât activele
curente, fapt ce arată că firma are unele probleme cu lichidităţile.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

O analiză orientată spre studiul performanţelor se face în principal prin studierea

contului de profit şi pierdere, pentru a aprecia formarea soldurilor intermediare de gestiune
şi a le compara cu fluxul de activitate sau cu mijloacele utilizate de întreprindere.
Indicatorii de analiză integrează în acelaşi timp studiul performanţelor şi al
fluxurilor şi echilibrelor financiare şi permit măsurarea surplusului monetar din exploatare
(excedentul din exploatare) sau al surplusului monetar global (capacitatea de autofinanţare
sau cash-flow global).
În analiza economico - financiară unul din indicatorii importanţi ai contului de profit
şi pierdere este cifra de afaceri.
Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază
capacitatea unei întreprinderi de a obţine venituri din operaţiuni comerciale curente. În
termeni concreţi, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare,
contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienţei
managementului practicat.
Structura contului de profit şi pierdere la societatea analizată se prezintă astfel:

Tabelul 2.2 – Indicatori din contul de profit şi pierdere

Indicatori din Contul de Profit

2007 2008 2009
si Pierdere
Cifra de afaceri 1.395.447 8.590.086 5.174.860
Total venituri 1.406.843 8.697.881 5.376.416
Total cheltuieli 1.252.883 8.589.064 5.352.557
Profit brut 153.960 108.518 23.859
Profit net 128.719 86.668 5.664
Număr salariaţi 3 4 4

Concluzii:
1) Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 7.194.639 lei în 2008 faţă
de 2007, o creştere procentuală de 515 %, extrem de mare. Din păcate, în 2009 cifra de
afaceri s-a redus la 5.174.860 lei, procentual cu 40%, din cauza reducerii cererii de produse
realizate de către SC „DELTA ” SA.
2) Profitul brut s-a micşorat de la 153.960 lei în 2007, la 108.518 lei în 2008 (s-au
realizat investiţii), respectiv 23.859 lei în 2009.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

3) Şi profitul net a avut aceiaşi tendinţă de scădere, de la 128.719 lei în 2007, la 86.668
lei în 2008, respectiv 5.664 lei în 2009.

Fig. 2.2 Evoluţia cifrei de afaceri în perioada 2007 – 2009

În continuare prezentăm câţiva indicatori obţinuţi de societate:

Tabelul 2.3 – Indicatori derivaţi din bilanţ

Indicatori Derivaţi din Bilanţ 2007 2008 2009
Activ total /Datorii totale 1,10 1,05 1,05
Active curente / Datorii curente 0,79 0,29 0,27
Total datorii / Total active 0,91 0,94 0,94

Concluzii:
1) Rata solvabilităţii generale are valori mici, de abia este supraunitar, în condiţiile
în care valoarea minimă solicitată este 1,4.
2) Şi rata lichidităţii generale are valori sub nivelul minim de 1, ea situându-se la
0,79 în anul 2007, scăzând la 0,29 în 2008, respectiv 0,27 în 2009, ceea ce arată fie un nivel
restrâns al activelor curente, fie datorii curente foarte mari.
3) Rata globală de îndatorare are un nivel de 0,91 în 2007, ajungând la 0,94 în
2008 şi 2009, în condiţii de normalitate valoarea indicatorului fiind de 0,5 – 0,7.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

2.4 ANALIZA SWOT

Primul pas în utilizarea unei analize SWOT pentru evaluarea strategiilor existente şi
a celor viitoare posibile implică listarea şi evaluarea punctelor tari ale firmei, a
slăbiciunilor, oportunităţilor şi ameninţărilor. Fiecare din aceste elemente este descris în
detaliu în continuare:

Punctele tari ale afacerii:

 raportul: preţ-calitate;
 tehnologie nouă;
 amplasament bun (centrul ţării);
 lipsa concurenţei;
 calitatea produselor;
 acreditare ISO.

Punctele slabe:
capital propriu insuficient;
dobânda creditelor contractate este relativ mare;
lipsa unui renume pe plan naţional sau internaţional;
datorii pe termen scurt ridicate, ceea ce înseamnă contractarea unor credite
curente.

Oportunităţi:
 fonduri structurale post-aderare;
 interes investiţional ridicat.

Ameninţări:
 efectele crizei economico-financiare vor duce la reducerea cererii;
 concurenţa externă;
 lipsa unui personal specializat.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

2.5 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

Analiza structurii patrimoniale are ca obiect stabilirea şi urmărirea evoluţiei

ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ şi de pasiv). Ratele de structură
patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanţului în procente şi permite identificarea
caracteristicilor majore ale structurii bilanţului oferind de asemenea posibilitatea realizării
de analize comparative în timp şi spaţiu.
Datele după care s-au calculat indicatorii din acest capitol sunt preluate din Bilanţul
Contabil al întreprinderii SC „DELTA ” SA întocmit la data de 31.12.2009 şi prezentat în
Anexa Nr. 1

2.5.1 Analiza structurii activului

A) Rata activelor imobilizate (Rai):

Rai2008 =

Rai2009 =

CONCLUZII:
Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de
reînnoire dar ţinând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creşterea
ratei nu e benefică.

76 75.04
75 2008
74 73.54 2009
73
72
2008 2009

Fig. 2.3 Evoluţia ratei activelor imobilizate

B) Rata activelor circulante (Rac):

 LUCRARE DE LICENŢĂ

Rac =

Rac2008 =

Rac2009 =

CONCLUZII:
Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce
profit la întreprindere.

27 26.46
2008
26 2009
24.96
25
24
2008 2009

Fig. 2.4 Evoluţia ratei activelor circulante

Ca rate complementare avem:

B1) rata stocurilor (Rs):

Rs =

Rs2008 =

Rs2009 =

B2) rata creanţelor comerciale (Rcr):

Rcr =
Cr – nivelul creanţelor
Rcr2008 =

Rcr2009 =
B3) rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp):
Rdp
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Rdp2008 =

Rdp2009 =

2.5.2 Analiza structurii surselor de finanţare

Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a

întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a
activelor între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia
(independenţa) financiară a întreprinderii.
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare (Rsf):

Rsf2008 =

Rsf2009 =

CONCLUZII:
Rata stabilităţii financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât
arată micşorarea capitalului permanent al firmei.

10 9.15 2008
9 2009
8.11
8
7
2008 2009

Fig. 2.5 Evoluţia ratei stabilităţii financiare

b) Rata autonomiei globale (Rag):

Rag =
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Rag2008 =

Rag2009 =

CONCLUZII:
Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creştere
datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.

5.8
5.71 2008
5.7 2009
5.57
5.6
5.5
2008 2009

Fig. 2.6 Evoluţia ratei autonomiei globale

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):

Rdts =

Rds2008 =

Rds2009 =

CONCLUZII:
Şi rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect
negativ, întrucât denotă o creştere a datoriilor curente, cu implicaţii asupra nevoii de fond
de rulment.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

92

91.5
2008
91
2009
90.5

90
2008 2009

Fig. 2.7 Evoluţia ratei datoriilor pe termen scurt

d) Rata datoriilor totale (Rdt):

Rdt =

Rdt2008 =

Rdt2009 =

CONCLUZII:
Această rată se menţine cam la aceiaşi valoare ridicată arătând ca firma are
probleme cu datoriile totale, adică şi pe termen scurt şi lung.

94.45
94.4
94.35 2008
94.3 2009
94.25
94.2
2008 2009

Fig. 2.8 Evoluţia ratei datoriilor totale

2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ

Întrucât firma nu are subvenţii din exploatare sau provizioane situaţia netă (SN)
este egală cu capitalurile proprii (CPR).
Situaţia netă poate fi determinat pe baza relaţiei:
SN = AT – DT
 LUCRARE DE LICENŢĂ

AT – active totale;
DT – datorii totale.
Situaţia netă este mai restrictivă decât capitalurile proprii. Relaţia de calcul este
următoarea:
SN = Capitaluri proprii – subvenţii pentru investiţii – provizioane
SN2008 = 6.643.256 – 6.273.089 = 370.167
SN2009 = 6.580.299 - 6.204.468 = 375.831

CONCLUZII:
Situaţia netă a crescut în 2009 faţă de 2008 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a
majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile firmei, aspect pozitiv.

376000
374000
372000 2008
370000 2009
368000
366000
2008 2009

Fig. 2.9 Evoluţia situaţiei nete

Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri:

a) ANC = Total activ – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane
b) ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire)
ANC este egal în acest caz cu situaţia netă, întrucât imobilizări necorporale nu
sunt.

2.7 ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE FR, NFR ŞI TN

Indicatorii utilizaţi în analiza bilanţului financiar sunt: fondul de rulment (FR),

nevoia de fond de rulment (NFR), trezoreria netă (TN).
Retratând bilanţul contabil obţinem bilanţurile financiare pe 2008 respectiv 2009:
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Bilanţ financiar 2008

ACTIV Sume nete PASIV Sume nete
Imobilizări 4.885.211 Capital social + rezerve 1.200
Stocuri 182.519 Rezultatul exerciţiului 86.668
Creanţe 1.278.631 Rezultat reportat 282.299
Disponibilităţi 296.895 Datorii financiare 237.631
Investiţii pe termen scurt Datorii din exploatare 5.903.811
Credite bancare pe 131.647
termen scurt
TOTAL ACTIVE 6.643.256 TOTAL PASIV 6.643.256

Bilanţ financiar 2009

ACTIV Sume nete PASIV Sume nete
Imobilizări 4.938.055 Capital social + rezerve 1.200
Stocuri 192.241 Rezultatul exerciţiului 5.664
Creanţe 883.026 Rezultat reportat 368.967
Disponibilităţi 566.977 Datorii financiare 158.302
Investiţii pe termen scurt Datorii din exploatare 5.794.722
Credite bancare pe 251.444
termen scurt
TOTAL ACTIVE 6.580.299 TOTAL PASIV 689.580.299

Fondul de rulment (FR), arată modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe

termen lung, conform relaţiilor14:
1) FR = Surse durabile – Alocări permanente = (Cap. proprii + DTL) –
Imobilizări nete (fără amortizări)
FR2008 = (370.167 + 237.631) – 4.885.211 = - 4.277.413
FR2009 = (375.831 + 158.302) – 4.938.055 = - 4.403.922
CONCLUZII:
Fondul de rulment are valori negative în ambii ani ceea ce denotă o situaţie
nefavorabilă întrucât activele pe termen lung vor fi finanţate din datorii curente, care au un
grad ridicat de exigibilitate, ajungând la scadenţă înainte ca investiţiile realizate să aducă
profit.

14
Suciu G., Gestiunea financiară a întreprinderii,Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag.19
 LUCRARE DE LICENŢĂ

-4200000
-4250000
-4300000 2008
-4350000 2009
-4400000
-4450000
2008 2009

Fig. 2.10 Evoluţia fondului de rulment

Fondul de rulment poate fi analizat în funcţie de componentele capitalului

permanent: capital propriu şi capital străin. Astfel vom avea:
FRP (fond de rulment propriu) = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete
FRS (fond de rulment străin) = FR – FRP = DTL
FRP2008 = 370.167 – 4.885.211 = - 4.515.044
FRP2009 = 375.831 – 4.938.055 = - 4.562.224
FRS2008 = 237.631
FRS2009 = 158.302

250000
200000
150000 2008
100000 2009
50000
0
2008 2009

Fig. 2.11 Compoziţia fondului de rulment

NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen scurt – credite bancare pe termen

scurt)

NFR2008 = (182.519 + 1.278.631) – (5.903.811) = - 4.442.661

NFR2009 = (192.241 + 883.026) – (5.794.722) = - 4.719.455

CONCLUZII:
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Nevoia de fond de rulment are valori negative în ambii ani, crescând cu 276.794, de
la 4.442.661 la 4.719.455, ceea ce arată un dezechilibru financiar pe termen scurt. Acest
dezechilibru este compensat de duratele de plată a furnizorilor, care fiind mari permite
utilizarea acestor surse temporare.
Avem o situaţie favorabilă chiar dacă FR are valori negative, dacă este
consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante, a urgentării încasărilor şi a relaxării
plăţilor, cu efecte favorabile asupra capacităţii de plată.

-4300000
-4400000
-4500000 2008
-4600000 2009
-4700000
-4800000
2008 2009

Fig. 2.12 Evoluţia nevoii de fond de rulment

Trezoreria netă (TN) ne arată echilibrul financiar al firmei atât pe termen lung cât
şi pe termen scurt, conform relaţiilor:

TN = FR – NFR

TN = Active de trezorerie (investiţii financiare pe termen scurt +

disponibilităţi) – Pasive de trezorerie (credite bancare pe termen scurt)

TN2008 = - 4.277.413 – (- 4.442.661) = 165.248

TN2009 = - 4.403.922 - (- 4.719.455) = 315.533

CONCLUZII:
Trezoreria netă este pozitivă şi în 2008 şi în 2009, arătând o majorare de 150.285 lei.
Firma are nevoie de lichidităţi, ea duce o politică riscantă ca urmare a perioadei de
încasare a creanţelor care este mai mică decât plata furnizorilor. Aduce cele mai mari
rentabilităţi, dar prezintă şi cele mai ridicate riscuri.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

400000

300000
2008
200000
2009
100000

0
2008 2009

Fig. 2.13 Evoluţia trezoreriei nete

2.8 ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITAŢII

Indicatorii utilizaţi în analiza situaţiei financiare a întreprinderii şi preluaţi din

situaţiile financiare anuale, pot fi clasificaţi pe următoarele categorii: lichiditate,
solvabilitate, activitate şi gradul de îndatorare.
1. Lichiditatea arată posibilităţile întreprinderii de a-şi transforma activele în
numerar, necesar acoperirii datoriilor şi se exprimă prin indicatorul rata lichidităţii. Se
disting trei forme ale acestui indicator, respectiv:
a) Rata lichidităţii generale (Rlg), calculată ca raport între active curente şi datorii
curente:

Rlg =

Rlg2008 = = 0,29

Rlg2009 = = 0,27

CONCLUZII:
Rata lichidităţii generale a scăzut de la 0,29 în 2008 la 0,27 în anul 2009, ceea ce
denotă o situaţie delicată în privinţa lichidităţii. Se recomandă ca valoarea indicatorului să
se situeze la un nivel de 1,5-2,0. Ea însă are o valoare de 5 ori mai mică.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

1.5

0.5

0
2008 2009 Valori
normale

Fig. 2.14 Evoluţia ratei lichidităţii generale şi compararea cu valorile normale

b) Rata lichidităţii curente (Rlc), se calculează ca raport între active curente minus
stocuri şi datorii curente:

Rlc = (Active curente – Stocuri) / Datorii curente

Rlc2008 = = 0,26

Rlc2009 = = 0,24

CONCLUZII:
Această rată financiară măsoară câte unităţi monetare de active aproape lichide,
revin la o unitate monetară de datorii pe termen scurt. În acest caz se constată o scădere
uşoară a ratei lichidităţii curente de la 0,26 la 0,24 în condiţiile în care rata acceptată este
cuprinsă între 0,8 -1 deci întreprinderea are probleme în a-şi onora obligaţiile pe termen
scurt.

0.8
0.6

0.4

0.2
0
2008 2009 Valori
normale

Fig. 2.15Evoluţia ratei lichidităţii curente şi compararea cu valorile normale

 LUCRARE DE LICENŢĂ

2.8 Evaluarea interprinderii - ASPECTE TEORETICO-

METODOLOGICE PRIVIND ACTIVITATEA DE EVALUARE

2.1 Concepte si fundamente

Activitatea de evaluare presupune calcularea si stabilirea unui pret care sa

poata fi utilizat într-o tranzactie între vânzator si cumparator.
Procesul de evaluare este un proces complex care necesita respectarea unor
metode, principii, standarde în stabilirea unei valori pentru firma sau difeirtele categorii
de active evaluate.
Caracterul complex al activitatii de evaluare este determinat de mai multi
factori:
- natura si marimea firmei;
- patrimoniul firmei si posibilitatea de valorificare;
- reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului ei;
- capacitatea echipei de conducere de a gestiona si elabora strategia firmei.
În ceea ce priveste momentele în care este necesara evaluarea unei firme,
acestea sunt:
- la schimbarea dreptului de proprietate asupra firmei;
- la schimbarea marimii si structurii capitalului;
- la schimbarea numarului si componentei asociatilor si actionarilor;
- în actiuni juridice cu scop patrimonial ( faliment, succesiune, etc );
- în caz de litigii.

2.2 Activitatea de evaluare

Evaluarea este o activitate din sfera serviciilor profesionale cum

ar fi: consultanta, proiectarea, avocatura.
Consultanta în evaluare se finalizează printr-o lucrare de evaluare rezultată
în urma unui proces complex, prin respectarea unor metode si standarde prin care se
atribuie o valoare unor proprietăți, intreprinderi, etc.
O altă remarcă importantă care trebuie făcută în legatura cu activitatea de
evaluare este diferența dintre valoare și preț. În urma acestei activități, întreprinderii ș i
se atribuie o valoare, care este o calitate conventională atribuită în urma unei judecăți,
unor calcule, unei expertize.
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Prețul este o sumă concretă rezultată în urma unei tranzacții,

apare între vânzator si cumpărător si poate fi diferit de valoare care este o
marime estimată având o doza de subiectivism.

Calitatea unei lucrări de evaluare constă în acuratețea prin care evaluatorul

reusește prin opinia sa asupra valorii să se apropie de prețul tranzacției, preț ce apare
pe piața caracteristică.

Evaluarea este o activitate efectuată de profesioniști care respectă

niște principii, metode si standarde specifice prin care se determină o valoare pentru
proprietate sau intreprinderea respectivă, care sa fie cât mai apropiată de cea pe care
recunoaște piața în urma tranzacțiilor.
Evaluarile pot fi clasificate în funcție de anumite criterii astfel:
a) în functie de obiectul lor:
- evaluări de bunuri ( mijloace fixe, stocuri etc. );
- evaluări de active intangibile ( licențe, brevete, mărci, investiții în resurse
umane etc.);
- evaluări de active economice ( sectii, magazine, depozite etc.);
- evaluări de firme, intreprinderi.
b) în functie de metoda utilizata pentru evaluare:
- evaluări patrimoniale;
- evaluări bazate pe actualizarea profiturilor;
- evaluări bazate pe actualizarea cash flow-urilor;
- evaluări bursiere;
- evaluări mixte.
c) în functie de scopul urmarit:
- evaluări economice care urmăresc stabilirea valorii de piața a unei afaceri în
vederea vânzarii ei;
- evaluări administrative care urmăresc de regula stabilirea masei impozabile
si sunt cerute de către organele fiscale.
d) în functie de beneficiarii evaluarii se disting:
- evaluări pentru proprietarii afacerii pentru stabilirea unei baze de negociere în
vederea vânzarii firmei;
- evaluări pentru institutiile publice;
- evaluări pentru institutiile financiar – bancare;
- evaluări pentru instante judecatorești în cazul existenței unor litigii legate de
mărimea, mișcarea sau lichidarea patrimoniului firmei;
- evaluări pentru persoane fizice ( moștenitori, salariați etc.).

3
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Evaluarea nu este un exercițiu simplu, dar nici o știintă exactă. Pentru a avea o
imagine cât mai apropiata de realitate a valorii întreprinderii este necesară o evaluare a
acesteia.

Valoarea rezultată în urma unei evaluă ri nu trebuie confundată cu prețul de

vânzare al întreprinderii sau a unei părți din acțiunile ei.

Problematica valorii a fost abordată în permanență de o serie de specialiști în

domeniu, care au formulat diferite curente. Indiferent de curentul abordat în stabilirea
valorii firmelor, există diferite tipuri de valoare care sunt folosite în practica economică.
Valoarea de piață poate fi definită ca fiind (conform Asociația Națională a
Evaluatorilor din România - ANEVAR) “mărimea estimată pentru care o proprietate ar
fi schimbată la data evaluării, între un vânzator hotarât si un cumpărător hotarât, într-o
tranzacție echilibrata, dupa un marketing adecvat, în care fiecare parte a actionat în
cunostinta de cauza, prudent si fara constrângeri”.
Valoarea de impozitare reprezinta valoarea unei proprietati, conform definitiei data
de reglementarile legale cu caracter fiscal.
Valoarea de lichidare reprezinta suma lichiditatilor rezultate prin vânzarea
activelor unei societati, în cazul în care aceasta îsi înceteaza activitatea.
Valoarea lichidativa reprezinta valoarea rezultata din estimarea minimului
sumelor ce se pot obtine prin vânzarea activelor unei firme.
Valoarea bursiera reprezinta valoarea firmei cotate la bursa, în urma aplicarii
metodelor de evaluare bursiere.
Valoarea de asigurare reprezinta valoarea acceptata de asigurator pe baza evaluarii
proprii, si în baza unui contract de asigurare.
Valoarea de continuitate reprezinta valoarea determinata pe baza însumarii cash
flow-urilor actualizate, generate de desfasurarea activitatii firmei.

2.3 EVALUATORUL
Definiția de bază și țerințele minime pentru un evaluator responsabil pentru elaborarea și
supervizarea evaluărilor,pentru care poartă responsabilitatea includerii acestora în documente
financiare este ca aceasta să fie o persoană cu o bună reputație care poate demonstra că:
- a obținut o diplomă universitară sau postuniversitară adecvată la un institut de învățământ superior
recunoscut, are cel puțin doi ani de experiență după absolvire și poate demonstra că și-a obținut și
menținut cunoștințele sale profesionale printr-un program relevant și in formă continuă.
- are suficiente cunoștințe și experiență locală în evaluarea activelor corporale aflate în zona și
categoria respectivă.
1
Definiția evaluatorului de active, potrivit concepției europene , este dupa cum
urmează: „Un evaluator de active este o persoană cu bună reputație care a obținut o
calificare adecvată, are o experiență adecvată și este competent în evaluarea activelor corporale
din locul și categoria respectivă. Dacă într-unul din statele membre nu există calificari academice
adecvate, evaluatorul de active trebuie:

1
 LUCRARE DE LICENŢĂ

3. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În urma studiului de caz realizat la SC „DELTA ” SA, am ajuns la următoarele

concluzii:
Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de
reînnoire dar ţinând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creşterea
ratei nu e neapărat benefică.
Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce
profit la întreprindere.
Rata stabilităţii financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât
arată micşorarea capitalului permanent al firmei.
Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creştere
datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 lei la 375.831 lei.
Rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85 % la 91,88 %, aspect
negativ, întrucât denotă o creştere a datoriilor curente, cu implicaţii asupra nevoii de fond
de rulment.
Situaţia netă a crescut în 2009 faţă de 2008 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a
majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile pe termen lung ale firmei, aspect pozitiv.
Fondul de rulment are valori negative în ambii ani ceea ce denotă o situaţie
nefavorabilă întrucât activele pe termen lung vor fi finanţate din datorii curente, care au un
grad ridicat de exigibilitate, ajungând la scadenţă înainte ca investiţiile realizate să aducă
profit.
Nevoia de fond de rulment are valori negative în ambii ani, crescând cu 276.794 lei,
de la 4.442.661 lei la 4.719.455 lei, ceea ce arată un dezechilibru financiar pe termen scurt.
Acest dezechilibru este compensat de duratele de plată a furnizorilor, care fiind mari permite
utilizarea acestor surse temporare.
Trezoreria netă este pozitivă şi în 2008 şi în 2009, arătând o majorare de 150.285 lei.
Firma are nevoie de lichidităţi, ea duce o politică riscantă ca urmare a perioadei de
încasare a creanţelor care este mai mică decât plata furnizorilor.
Rata lichidităţii generale a scăzut de la 0,29 în 2008 la 0,27 în anul 2009, ceea ce
denotă o situaţie delicată în privinţa lichidităţii. Se recomandă ca valoarea indicatorului să se
situeze la un nivel de 1,5-2,0. Ea însă are o valoare de 5 ori mai mică.

2
 LUCRARE DE LICENŢĂ

Rata lichidităţii curente măsoară câte unităţi monetare de active aproape lichide,
revin la o unitate monetară de datorii pe termen scurt. În acest caz se constată o scădere
uşoară a ratei lichidităţii curente de la 0,26 la 0,24 în condiţiile în care rata acceptată este
cuprinsă între 0,8 -1, deci întreprinderea are probleme în a-şi onora obligaţiile pe termen
scurt.
Rata lichidităţii imediate trebuie să aibă o valoare minimă de 0,2 - 0,3, pentru a
reflecta o garanţie de lichiditate pentru întreprindere. La întreprinderea analizată se constată o
creştere uşoară a ratei de trezorerie în anul 2009 cu 0,04 % faţă de anul 2008, însă valorile
sunt extrem de reduse în privinţa lichidităţii întreprinderii (de 4 ori mai mici decât valorile
normale).
Rata solvabilităţii generale are aceiaşi valoare de 1,06 ceea ce arată că datoriile sunt
mai mici decât activelor, deci pot fi acoperite în totalitate din activele totale, însă nivelul
minim acceptat este de 1,4 firma fiind la limita supravieţuirii.
Rata solvabilităţii patrimoniale exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv şi
trebuie să aibă o valoare minimă cuprinsă între 0,3 - 0,5 valorile mai mari de 0,5 reflectând o
situaţie normală. La întreprinderea analizată se constată că nivelul acestei rate este de circa 7
ori mai mică decât ar trebui, nivelul capitalurilor proprii fiind extrem de reduse.
Durata în zile a unei rotaţii a crescut de la 69,5 zile în 2008 la 118,2 zile în anul
2009, aspect negativ întrucât înseamnă majorarea ciclului de producţie, cu implicaţii directe
asupra cifrei de afaceri, profitului şi implicit a cash-flow-ului.
Majorarea duratei în zile a unei rotaţii cu 48,7 zile în 2009 faţă de 2008 se datorează
scăderii cifrei de afaceri care a influenţat indicatorul cu 45,9 zile, respectiv modificării
soldului activelor circulante, a cărei influenţă a fost de 2,8 zile.
Faţă de situaţia prezentată aş sugera SC „DELTA ” SA următoarele propuneri:
1) Majorarea capitalului propriu prin creşterea capitalului social pentru
echilibrarea capitalurilor permanente cu activele imobilizate;
2) Vânzarea unor imobilizări corporale pentru obţinerea de lichidităţi care
să finanţeze activitatea din exploatare;
3) Reducerea costului finanţării ale creditelor curente, prin căutarea unor
surse alternative de finanţare pe termen scurt.

3
 LUCRARE DE LICENŢĂ

BI BLIO G RAFI E

1. Brezeanu P., Boştinaru A., Prăjişteanu B. – Diagnostic financiar, instrumente de

analiză financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
2. Bunea S., Gîrbină M., Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea IAS,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2008;
3. Ghic G., Grigorescu C.J, - Analiză economico-financiară, repere teoretice şi practice,
Editura Universitară, Bucureşti, 2008;
4. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico-financiară, ediţia a doua,
Editura Economică, Bucureşti, 1999;
5. Jianu I. – Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2007;
6. Mărgulescu D., Niculescu M., Diagnostic economico + financiar, Editura Romcart,
Bucureşti, 1996;
7. Mărgulescu D., Analiza economico+financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2001;
8. Lungu C.I. – Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;
9. Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu
Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2008;
10. Petrescu S. – Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECAR, Bucureşti,
2006;
11. Radu F., Dincă M., Buşe L., Siminică M. – Analiza economico-financiară a firmei,
Scrisul Românesc, Craiova, 2001;
12. Ristea M. – Contabilitate Financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005;
13. Ristea M., Lungu C.I., Jianu I. –Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, IAS 1, Prezentarea Situaţiilor Financiare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2004;
14. Rusu C. – Diagnostic Economico-financiar vol. II, Economică, Bucureşti, 2006;
15. Suciu G., – Analiză Economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009;
16. Suciu G., – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Infomarket, Braşov, 2009;
17. Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N. – Analiză Economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 2005;

4
 LUCRARE DE LICENŢĂ

18. Vintilă G. – Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2006;
19. *** Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Editura Pro Universitaria, Bucureşti,
2010;
20. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi modificată;
21. *** O.M.F.P. nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1080 şi 1080bis din
30 noiembrie 2005
22. *** O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.766 şi din 10.11.
2005
23. *** O.M.F.P. nr. 2374 din 12 decembrie 2007 privind modificarea şi completarea
Ordinului ministerului finanţelor publice nr.1752/2005 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;
24. *** Revista Contabilitate şi auditul afacerilor, CECCAR, colecţia 2007 – 2009;
25.