00 - AEF I - Curs - IF PDF

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
Daniela-Cristina SOLOMON
ANALIZĂ
ECONOMICO-FINANCIARĂ I
CURS UNIVERSITAR
Editura ALMA MATER

Bacău, 2012
Actualizat
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Mihai DEJU
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Ştiinţe Economice
Conf. univ. dr. Mircea MUNTEAN
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Ştiinţe Economice
Autor:
Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Ştiinţe Economice
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SOLOMON, DANIELA
Analiză economico-financiară: curs universitar / Daniela-Cristina
Solomon; referenţi ştiinţifici: prof. univ. dr. Mihai Deju - Universitatea ''Vasile
Alecsandri'' din Bacău, conf. univ. dr. Mircea Muntean - Universitatea ''Vasile
Alecsandri'' din Bacău. - Bacău: Alma Mater, 2012-2013
2 vol.
ISBN 978-606-527-253-8
Vol. 1. - 2012. - Bibliogr. - ISBN 978-606-527-254-5
I. Deju, Mihai
II. Muntean, Mircea
658.1(075.8)
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ANALIZĂ
ECONOMICO-FINANCIARĂ I
CURS UNIVERSITAR
Editura ALMA MATER

Bacău, 2012
CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 7
PARTEA I BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE ANALIZEI

ECONOMICO – FINANCIARE ............................................................................. 9
Modulul 1. Necesitatea analizei economico-financiare. Rolul analizei
economico-financiare şi utilizatorii acesteia ....................................... 11
Modulul 2. Sistemul informaţional al analizei economico-financiare.
Obiectul analizei economico-financiare şi etapele procesului de
analiză. Tipuri de analiză ............................................................................... 21
Modulul 3. Metodologia analizei economico-financiare ........................................ 29
PARTEA A II-A ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE .... 45

Modulul 4. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi
comercializare pe baza indicatorilor valorici ..................................... 47
Modulul 5. Analiza cifrei de afaceri ................................................................................. 55
5.1. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri ...................................... 56
5.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri ............................................................ 61
5.3. Analiza cotei de piață ......................................................................................... 65
5.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ......................................................................................... 66
Modulul 6. Analiza valorii adăugate ............................................................................. 71
6.1. Metode de determinare a valorii adăugate ........................................... 71
6.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate .................................. 73
6.3. Analiza factorială a valorii adăugate ........................................................ 75
Modulul 7. Analiza producţiei fizice ............................................................................. 83
7.1. Analiza realizării programului de producţie pe total şi pe
sortimente ............................................................................................................... 83
7.2. Analiza structurii producţiei .......................................................................... 86
7.3. Reflectarea modificării producției în structură în principalii
indicatori economico-financiari .................................................................... 90
Modulul 8. Analiza ritmicităţii şi calităţii producţiei ............................................. 94
8.1. Analiza ritmicităţii producţiei ...................................................................... 94
8.2. Analiza calităţii producţiei ............................................................................. 97
PARTEA A III-A ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII ........... 103
Modulul 9. Analiza gestiunii resurselor umane ........................................................ 105
9.1. Analiza dimensiunii potenţialului uman ................................................ 105
9.2. Analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă ................................... 108
9.3. Analiza utilizării forţei de muncă ................................................................ 109
9.4. Reflectarea modificării timpului de muncă în principalii
9.5. Reflectarea modificării productivității muncii în principalii
Modulul 10. Analiza gestiunii resurselor materiale ................................................ 116
10.1.Analiza gestiunii mijloacelor fixe ................................................................ 116
10.2. Analiza gestiunii activelor circulante materiale .................................. 126
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 135

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ I Daniela-Cristina SOLOMON
INTRODUCERE
Realizarea de către întreprinderi a unor performanţe economice şi financiare ridicate şi a

unei competitivităţi durabile, în condiţiile unei concurenţe tot mai puternice pe piaţă, impune un
management eficient şi de calitate orientat spre obţinerea de rezultate maxime cu eforturi
minime. Acestui scop îi serveşte analiza economico-financiară, disciplină ştiinţifică cu caracter
teoretico-aplicativ, indispensabilă managementului modern al întreprinderii.
Prin prisma problematicii abordate, cursul universitar este o lucrare accesibilă,
structurată în trei părţi distincte, care vizează însuşirea fundamentelor teoretice ale analizei
economico-financiare (concepte, principii, metodologie de analiză a fenomenelor), înţelegerea
de către studenţi a importanţei analizei economico-financiare pentru utilizarea eficientă a
resurselor şi mobilizarea rezervelor întreprinderii, prepararea informaţiilor necesare actului
decizional, realizarea şi controlul îndeplinirii obiectivelor stabilite, dezvoltarea capacităţii de a
privi critic şi obiectiv prezentul, de a anticipa şi fundamenta deciziile operative şi strategice în
activitatea întreprinderii care să asigure dezvoltarea acesteia şi îmbunătăţirea performanţelor
ei economico-financiare.
Partea întâi prezintă bazele teoretico metodologice ale analizei economico-
financiare, reprezentând o introducere în problematica complexă a disciplinei, care vizează
expunerea rolului analizei economico-financiare, utilizatorii acesteia, sistemul informaţional,
obiectul şi metodologia analizei economico-financiare. Partea a doua cuprinde problematica
analizei activităţii de producţie şi comercializare prin intermediul indicatorilor valorici -
cifra de afaceri, valoarea adăugată, producţia. Partea a treia tratează problematica analizei
potenţialului intern al întreprinderii, respectiv analiza gestiunii resurselor umane şi analiza
gestiunii resurselor materiale cu prezentarea aspectelor privind analiza gestiunii mijloacelor
fixe şi analiza gestiunii activelor circulante materiale.
Lucrarea de faţă se adresează, în primul rând studenţilor de la învăţământul fără
frecvenţă, programul de studii Contabilitate şi informatică de gestiune (CIG - IFR), fiind
elaborată în sistem modular, reprezentând suportul cursului pentru disciplina Analiză
economico-financiară I, disciplină care figurează în planul de învăţământ pentru anul III,
ciclul de studii de licenţă. Lucrarea este destinată, de asemenea, tuturor studenţilor economişti
interesaţi de acest domeniu al ştiinţei şi practicii economice, fiind un îndreptar util şi
specialiştilor care desfăşoară activităţi în domeniul economic şi financiar.
Autor, lector univ. dr. Daniela-Cristina SOLOMON

Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău
7
Daniela-Cristina SOLOMON ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ I
8
PARTEA I.
BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
CUPRINS Modulul 1. Necesitatea analizei economico-financiare. Rolul analizei

economico-financiare şi utilizatorii acesteia
Modulul 2. Sistemul informaţional al analizei economico-financiare.
Obiectul analizei economico-financiare şi etapele procesului
de analiză. Tipuri de analiză
Modulul 3. Metodologia analizei economico-financiare
COMPETENŢE: După parcurgerea acestei unităţi de conţinut, studentul va fi capabil să:

 definească analiza economico-financiară ca disciplină cu
fundamentare teoretică, analiza ca activitate de cercetare ştiinţifică,
respectiv analiza ca activitate practică;
 prezinte utilizatorii de informaţii furnizate de analiza financiară şi
necesităţile lor de informare;
 prezinte sistemul informaţional al analizei economico-financiare;
 identifice principalele tipuri de analiză economico-financiară;
 prezinte obiectul de studiu al analizei economico-financiare;
 clasifice procedeele utilizate în analiza economico-financiară;
 aplice corect metodele, tehnicile şi procedeele analizei
economico-financiare.
CONCEPTE analiză cantitativă, analiză calitativă, analiza economico-financiară, analiză

CHEIE: macroeconomică, analiză microeconomică, metoda ratelor, metoda
substituirilor în lanţ (iterării), procedeul corelaţiei.
9
PARTEA I. BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE
10
Necesitatea analizei economico-financiare. Rolul analizei
MODULUL 1.
economico-financiare şi utilizatorii acesteia
A. Necesitatea analizei economico-financiare

Termenul de analiză provine din limba franceză şi are semnificaţiile1: 1. ”analiză” s. f. (fr.
analyse), metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în
parte; examinarea amănunţită a unei probleme; 2. ”a analiza” vb. (fr. analyser) a cerceta un întreg, un
fenomen etc., descompunându-l în părţile lui componente şi examinând fiecare element în parte.
Analiza, ca metodă generală de cercetare a fenomenelor din natură şi societate, înseamnă
descompunerea acestora în părţile lor componente, în elementele lor simple, pentru a fi studiate şi
descoperite relaţiile de cauzalitate prin procedee specifice domeniului cercetat, analiza economică
vizează activităţile cu caracter economic, consumatoare de resurse şi generatoare de rezultate.
Analiza economico-financiară reprezintă ”un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee
şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri
pertinente referitoare la situaţia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor,
cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia,
din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare” 2.
Astfel definită, analiza economico-financiară integrează trei accepţiuni: analiza ca disciplină,
analiza ca activitate de cercetare ştiinţifică, respectiv analiza ca activitate practică.
 Analiza ca disciplină cu fundamentare teoretică dispune de principii generale, fiind o
disciplină a logicii care poate fi aplicată interpretării tuturor problemelor economice
trecute sau prezente. Analiza economico-financiară este aşadar, înainte de toate o
ştiinţă a interpretării3, a formulării unor judecăţi de valoare pertinente.
 Cu ajutorul analizei economice se cercetează fenomenele şi procesele economico-
sociale, se descoperă structura, se verifică şi se stabilesc: relaţiile de cauzalitate, factorii
care le generează, se descoperă legile formării şi desfăşurării lor, iar pe baza acestora,
se formulează decizii privind activitatea de viitor.4 Pe baza explicării cauzelor şi
factorilor care au modificat indicatorii, analiza formulează legităţi şi principii de
interpretare care trebuie generalizate, analiza fiind ”gramatica”5 teoriei economice.
1 http://dexonline.ro/definitie/analiza
2 Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.22.
3 Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Bucureşti, 1997, p. 24.
4 Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Analiza economico-financiară, Concepte. Studii de caz. Aplicaţii, Editura Moldavia,
Bacău, 2003, p. 14.

5 Petrescu, S., Mironiuc, M., Analiza economico-financiară, Teorie şi aplicaţii, Iaşi, 2002, p. 14.
11
 Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent,

indiferent dacă se efectuează de un organism (compartiment) din interiorul
întreprinderii sau din afara acesteia şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru
realizarea unui obiectiv6; este necesară conducerii agentului economic, contribuie la
fundamentarea programelor de activitate a întreprinderii, la perfecţionarea
indicatorilor economico-financiari, armonizarea activităţii economice, controlul şi
reglarea ei.
Cunoaşterea economică poate fi considerată drept ştiinţifică numai în măsura în care are ca
obiect punerea în evidenţă a relaţiilor între fenomene şi procese care reclamă consum de resurse şi
dacă ea cercetează şi explică fenomenele economice prin interacţiunea variabilelor care le determină,
influenţându-le mărimea. Cu cât este mai bine folosită corelaţia dintre cunoaştere şi activitatea
practică cu atât se dezvoltă mai bine atât întreprinderea, cât şi societatea în ansamblu. De aceea
legătura dintre cunoaştere şi activitatea practică trebuie luată în considerare la toate nivelurile de
conducere.
Cunoaşterea realităţii economice are un rol deosebit de important atât în stabilirea
obiectivelor, cât şi în controlul realizării acestora, în studierea rezultatelor înregistrate în trecut şi
orientarea activităţii viitoare. Acestui scop îi serveşte analiza economico-financiară, unul dintre
instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acestuia.
În domeniul economic studierea relaţiilor cauză - efect este mult mai complexă decât în alte
domenii, ca urmare a caracterului complex al fenomenelor economice.
Caracterul complex al analizei cauzale derivă din următoarele aspecte7:

 acelaşi efect poate produce cauze diferite;
 efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe;
 complexitatea şi intensitatea cauzei poate determina nu numai intensitatea fenomenului, ci şi
calitatea lui;
 în realitatea economică asistăm la o îmbinare a însuşirilor esenţiale cu cele neesenţiale, a
celor stabile, cu cele întâmplătoare.
6 Işfănescu, A., Stănescu, C., Băicuşi, A., Analiza economico-financiară cu aplicaţii în societăţile comerciale
industriale de construcţii şi de transporturi, Ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 11.
7 Gheorghiu, Al. (coordonator), Analiza activităţii economice a întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982, p.6.

12
Modulul 1. Necesitatea analizei economico-financiare. Rolul analizei economico-financiare şi
utilizatorii acesteia
B. Rolul analizei economico-financiare şi utilizatorii acesteia

 Rolul analizei economico-financiare în mecanismul conducerii microeconomice decurge din
funcţiile sale. Acestea sunt8:
1. descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne;
2. consolidarea autonomiei economico – financiare şi creşterea eficienţei economice;
3. diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii;
4. participarea activă la actul decizional.
1. Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne

Prin rezervă internă se înţelege tot ceea ce depăşeşte nivelul minim necesar de resurse
materiale, umane şi financiare. Rezervele interne sunt legate de modul în care se folosesc resursele
materiale, umane şi financiare. Prin această funcţie analiza contribuie la găsirea unor soluţii care să
ducă la utilizarea mai bună a resurselor existente creează rezerve interne care pot fi folosite pentru
dezvoltarea activităţii societăţii comerciale. Clasificarea rezervelor interne ale unei întreprinderi este
prezentată în tabelul 1.
Tabelul 1. Clasificarea rezervelor interne ale unei entităţi

Criteriu de clasificare Tipuri de rezerve
1. Elementele procesului de Rezerve privind folosirea forţei de muncă, utilajului, materiilor
producţie prime şi materialelor etc.
2. Locul de formare Rezerve ce se formează la locul de muncă, secţei, liniei de fabricaţie,
societăţii comerciale, ramurii economice, economiei naţionale.
3. Efectul produs Rezerve folosite pentru creşterea producţiei, creşterea cifrei de
afaceri nete, creşterea productivităţii, reducerea cheltuielilor etc.
4. Sursa formării Rezerve care provin din folosirea formulelor şi a metodelor
perfecţionate de organizare a activităţii, înlăturarea pierderilor şi
cheltuielilor neaducătoare de profit etc.
5. Comparaţia Rezerve faţă de perioadele anterioare, faţă de rezultatele stabilite
prin programe ale entităţii, rezultate medii pe ramură, rezultate
obţinute în alte ţări sau pe plan mondial.
6. Tipul de descoperire şi Rezerve curente (influenţează rezultatele curente), de perspectivă
folosire (influenţează rezultatele din perioadele următoare).
8 Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Analiza economico-financiară, Concepte. Studii de caz. Aplicaţii, Editura Moldavia,
Bacău, 2003, pp. 35-43.
13
Criteriu de clasificare Tipuri de rezerve

7. Posibilităţi de măsurare Rezerve cuantificabile (utilaj, echipament, materii prime),
necuantificabile (resurse naturale, progresul tehnic).
8. Gradul de cunoaştere Rezerve cunoscute, necunoscute şi latente.
Sursa: Duran V., Cozac Al., Duran D., Analiză economico-financiară, vol. I, Editura Eurostampa,
Timişoara, 2004, p. 19.
2. Consolidarea autonomiei economico – financiare şi creşterea eficienţei economice

Rolul analizei în realizarea acestei funcţii decurge din faptul că, prin intermediul acesteia
analiza economico-financiară urmăreşte să prevină, descopere şi lichideze fenomenele şi cauzele
generatoare de rezultate negative. Analiza economico-financiară este o dimensiune a autonomiei
agentului economic pentru faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor şi
minimizarea cheltuielilor.
Autonomia unui agent economic se poate manifesta în anumite limite impuse de relaţiile
subordonate unor norme, şi constă deci în posibilitatea de a face tot ceea ce nu îi este interzis prin
sistemul de acte normative.
Autonomia este un concept relativ şi nu absolut, demonstrat prin următoarele:
 orice întreprindere îşi stabileşte preţurile în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă;
 intrarea şi ieşirea întreprinderilor în şi din sistemul concurenţial al pieţei, înfiinţarea sau
desfiinţarea firmelor, nu sunt absolut la latitudinea investitorilor, ei sunt obligaţi să ţină seama
de restricţii economice, sociale, tehnice.
 produsele, serviciile nu sunt numai rezultatul voinţei întreprinzătorului, ci şi al consecinţelor
pieţei.
 în momentul luării deciziei întreprinzătorii nu dispun de întreaga gamă de informaţii, iar
informaţiile ce le posedă parţial sunt incerte.
 stabilirea salariilor nu rămâne în mod absolut la discreţia întreprinzătorului, ci depinde şi de
acţiunea altor doi factori – statul şi sindicatele.
Prin urmare, autonomia este condiţionată de următorii factori: statul, piaţa, întreprinzătorul.
3. Funcţia de diagnoză şi reglare a activităţii întreprinderii

În procesul conducerii ştiinţifice, eficiente a întreprinderii, analiza economică-financiară
constituie un instrument operaţional de diagnoză şi reglare a activităţii întreprinderii prin care se
depistează ”cauzele perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea iniţierii măsurilor de redresare a
funcţionării”9 întreprinderii ca sistem economic.
Prin diagnoză, analiza economico-financiară localizează punctele ”tari” şi punctele ”forte” din
cadrul sistemului, dar sensibilizează şi centrele de decizie pentru a lua măsurile de reglare.
9 Petrescu, S., Mironiuc, M., Analiza economico-financiară, Teorie şi aplicaţii, Iaşi, 2002, pp. 16-17.
14
Analiza diagnostic trebuie să se efectueze nu numai atunci când la nivelul sistemului apar
semnale de dereglare, ci şi în cazul când informaţia sintetică de stare atestă funcţionarea normală (în
raport cu obiectivele), pentru faptul că în sistem intervin acţiuni compensatoare, abaterile favorabile
pot fi anihilate de cele nefavorabile şi invers.
De regulă atunci când semnalul abaterii apare prin intermediul unor indicatori de sinteză
(profit, nivelul costurilor) reflectă rezultatul unui şir de abateri, ceea ce impune un complex de decizii
de corectare (de reglare a activităţii).
4. Participarea activă la actul decizional

Ca instrument al conducerii, analiza economico-financiară se află la intersecţia funcţiunilor
întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă, personal) cu atributele
conducerii (prevedere, organizare, coordonare, comandă, control).10
Locul pe care-l ocupă analiza în sistemul conducerii oricărei unităţi economice este prezentat în
figura 1.
Organe de conducere
Compartimente funcţionale specializate
Analiza
Realizarea obiectivelor Planul obiectivelor
economico-financiară
(informaţii de stare) (informaţii de plan şi
a realizării obiectivelor norme)
Procese economice
ca obiect al conducerii
Figura 1. Locul analizei economico-financiare în sistemul de conducere a unităţilor economice

Sursa: Cojocaru C., Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice (1997), p. 33.
În concordanţă cu schimbările produse în aşteptările diverşilor parteneri ai întreprinderii,

analiza devine un instrument indispensabil procesului decizional, în măsură să asigure:
 identificarea oportunităţilor de dezvoltare;
 identificarea diferitelor tipuri de risc;
 alegerea strategică cea mai oportună;
 identificarea factorilor susceptibili de a crea valoare.
10 Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 12.
15
Analiza reprezintă o etapă în procesul decizional în toate fazele ciclului de gestiune.

Principalele faze ale ciclului de gestiune sunt: stabilirea unui program (buget sau plan), execuţia
acestuia şi controlul.
Pentru a acţiona cu eficacitate, întreprinderea trebuie să aibă un program stabilit ce se
concretizează în anumiţi indicatori economici, financiari, contabili. Firesc, se vor concepe mai multe
variante de program din care se va alege cea care prezintă cea mai mare siguranţă în realizarea
obiectivului urmărit. Deci analiza economico-financiară reprezintă un mijloc indispensabil în
elaborarea unor planuri reale, temeinic fundamentate din punct de vedere ştiinţific. Această alegere, ce
echivalează cu un act decizional, nu este posibilă fără a avea la bază o analiză temeinică a tuturor
variantelor existente.
Odată stabilite obiectivele, se trece la faza de execuţie. În această fază analiza economico-
financiară cercetează modul cum sunt folosiţi factorii de producţie: munca şi capitalul (fix şi circulant).
Pentru a se constata că organismul economic funcţionează normal, trebuie să se exercite
controlul prin intermediul datelor şi informaţiilor oferite de evidenţa economică, în cadrul acesteia
informaţiile contabilităţii au un rol determinant când se compară rezultatul obţinut cu obiectivul
prestabilit.
În această fază analiza economico-financiară trebuie să evidenţieze abaterile, factorii ce au
generat o stare de fapt şi să comensureze aportul fiecăruia. În cazul în care rezultatul obţinut nu este
egal cu obiectivul apare decizia de reglare a activităţii.
 Evoluţia analizei financiare este legată de necesitatea de adaptare a obiectivelor sale la

cerinţele diverşilor utilizatori, în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes.
Aplicaţiile posibile ale analizei financiare sunt foarte numeroase, vizând toţi partenerii interni
şi externi ai întreprinderii11 (vezi tabelul 2).
Rezultă că analiza financiară este necesară pentru satisfacerea necesităţilor obiective ale
diferitelor categorii de utilizatori aflaţi în situaţia de a lua o decizie, aceştia, fiind direct interesaţi de
situaţia economico-financiară a întreprinderii, de cunoaşterea performanţelor sale şi a riscurilor pe care
şi le asumă angajând relaţii cu aceasta.
11Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp.
21-24; Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediţia a doua, revizuită şi
adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008, pp. 10-12.
16
Tabelul 2. Utilizatorii analizei financiare şi necesităţile

lor de informare
I. FURNIZORII DE CAPITAL
Utilizatorii analizei
Nevoia lor de informare
financiare
 Sunt interesaţi de performanţele curente ale investiţiei realizate, de

evaluarea rentabilităţii sperate de întreprindere (beneficiile viitoare
aşteptate) precum şi de calitatea gestiunii întreprinderii de care
Acţionarii şi depinde remunerarea lor.
consultanţii  Investitorii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate al
acestora întreprinderii, locul pe care îl ocupă analizând îndatorarea, capacitatea
de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor, iar pe baza analizelor
efectuate decid asupra oportunităţii unor investiţii financiare,
participaţii, fuziuni etc.
 Sunt interesaţi de capacitatea de plată a firmei în a-şi achita principalul

Investitorii în
şi dobânda, respectiv adecvarea fluxului de lichidităţi la nivelul
obligaţiuni
îndatorării.
 Folosesc analiza ca instrument de fundamentare a deciziilor de

acordare a creditelor. Aşa se explică interesul lor pentru monitorizarea
capacităţii de plată şi al gradului de îndatorare, capacitatea de
autofinanţare a întreprinderii precum şi pentru rentabilitatea şi
utilizarea împrumutului acordat.
Băncile şi alţi  Într-o optică de creditare pe termen scurt este studiată lichiditatea.
investitori  Într-o optică de creditare pe termen lung trebuie studiate solvabilitatea
şi rentabilitatea de care depind plata dobânzilor şi rambursarea
datoriilor.
 Pe termen scurt şi pe termen lung, creditorii sunt interesaţi de
structura financiară a întreprinderii, care exprimă gradul de risc prin
levierul financiar.
17
II. PARTENERII DE AFACERI
financiare
 Sunt interesaţi în dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii

comerciali, în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordarea
Furnizorii de facilităţi, vizează solvabilitatea întreprinderii precum şi securitatea
financiară a clienţilor lor (mai ales atunci când cea mai mare parte din
oferta companiei este direcţionată către un singur client).
 Ca şi în cazul furnizorilor, clienţii sunt interesaţi de sănătatea
financiară a întreprinderii, de evaluarea riscului de faliment atunci când
lansează o comandă sau acordă un avans. În ambele cazuri, o eventuală
încetare a plăţilor sau livrărilor este generatoare de pierderi atât
Clienţii
pentru client cât şi pentru furnizor.
 Clienţii au în vedere eventualele efecte nefavorabile ale problemelor
financiare ale furnizorilor (scăderea calităţii, discontinuităţi în
aprovizionare etc).
 Sunt interesaţi de rentabilitatea pe termen scurt, dar şi informaţiile
Angajaţii şi financiare de la nivelul firmei dar şi cel al ramurii, informaţii necesare
organizaţiile în procesul de negociere a salariilor, pentru estimarea nivelului
sindicale şomajului, respectiv pentru cunoaşterea evoluţiei şi perenităţii
întreprinderii (stabilitatea la locul de muncă, participaţii la profit).
III. STATUL
financiare
 Este interesată de cunoaşterea informaţiilor financiare necesare în

stabilirea obiectivelor fiscale, precum şi în comensurarea factorilor care
influenţează veniturile bugetare (o parte semnificativă din acestea
Administraţia
provin din achitarea cu regularitate a diverselor impozite). Administraţia
fiscală
fiscală trebuie să se asigure de conformitatea anumitor operaţiuni cu
legislaţia în vigoare, cum ar fi, de exemplu, politica în domeniul
amortismentelor.
Guvernul şi  Prin agregarea informaţiilor economico-financiare de la nivel

organizaţiile microeconomic, guvernul poate evalua corect starea de sănătate şi
cvasiguvernamenta performanţele sectoarelor economice pentru fundamentarea politicilor
le economice viitoare.
 Sunt interesate de cunoaşterea rezultatelor firmelor aflate în zona pe

care o administrează pentru creşterea nivelului de performanţa în zona,
Autorităţile locale autorităţile utilizând în acest sens diverse pârghii cum ar fi: acordarea de
facilităţi (subvenţii, scutiri de taxe), atragerea de investiţii, emisiunea de
obligaţiuni etc.
18
IV. ALŢI UTILIZATORI
financiare
 Trebuie să utilizeze frecvent analiza propriilor rezultate şi performanţe

financiare în procesul decizional, respectiv în fundamentarea politicii de
Managementul cercetare dezvoltare, politicii de marketing – promovare, politicii de
firmei achiziţii şi fuziuni, în elaborarea previziunilor financiare privind
investiţiile, cheltuielile financiare, trezoreria, necesare în pregătirea
viitorului întreprinderii.
Organizaţiile  Scopul acestora este să reducă interferenţele statului în activităţile
profesionale profitabile, în cele mai multe cazuri beneficiază de o putere redusă.
 Se regăsesc adesea în categoriile prezentate mai sus, fie ca firme de

Analiştii financiari consultanţă, fie ca agenţii de rating. Folosesc analiza ca instrument de
şi consultanţii lucru în cazul misiunilor legale, pentru informarea şi protecţia
investitorilor şi creditorilor (furnizorii de capital).
 Sunt interesaţi de informaţiile analizei financiare pentru aprecierea

Auditorii
continuităţii exploatării.
 Doresc să cunoască situaţia unei întreprinderi din sector, a punctelor

Firmele concurente forte şi slabe ale acesteia pentru definirea tipului de strategie şi
fundamentarea deciziilor privind portofoliul de produse şi activităţi.
 Are, în general, un interes limitat pentru informaţiile analizei financiare

Publicul
datorită accesului limitat şi a limbajului specific.
Sursa: Solomon D. C., Analiza diagnostic şi evaluarea performanţei economico-financiare a

întreprinderilor comerciale (2010), pp.26-27.
19
 Întrebări de control
1. Cum definiţi analiza economico-financiară ca disciplină cu fundamentare teoretică? Dar
în calitatea ei de activitate practică?
2. Precizaţi aspectele din care derivă caracterul complex al analizei economico-financiare.
3. Enumeraţi funcţiile analizei economico-financiare.
4. Identificaţi rezervele interne ale unei entităţi în funcţie de elementele procesului de
producţie şi de efectul produs.
5. Argumentaţi rolul analizei economico-financiare în consolidarea autonomiei agentului
economic.
6. Argumentaţi rolul analizei economico-financiare în actul decizional.
7. Enumeraţi utilizatorii de informaţii furnizate de analiza financiară.
8. Prezentaţi nevoile informaţionale ale băncilor şi alţi investitori în calitate de utilizatori
ai informațiilor furnizate de analiza financiară.
9. Prezentaţi nevoile informaţionale ale statului în calitate de utilizator ai informațiilor
furnizate de analiza financiară.
10. Prezentaţi nevoile informaţionale ale furnizorilor, respectiv ale clienților în calitate de
utilizatori ai informațiilor furnizate de analiza financiară.
20
Sistemul informaţional al analizei economico-financiare.
MODULUL 2. Obiectul analizei economico-financiare și etapele
procesului de analiză. Tipuri de analiză
A. Sistemul informaţional al analizei economico-financiare

A decide corect înseamnă a fi bine informat astfel, o analiză financiară efectuată în scopul
realizării unui diagnostic financiar care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni
financiare se bazează pe următoarele categorii de informaţii12:
 informaţii cu caracter general pe plan economic, fiscal şi monetar ce privesc conjunctura
economică;
 informaţii sectoriale specifice activităţii unei întreprinderi care au incidenţă asupra
rentabilităţii, rotaţiei stocurilor, mijloacelor de finanţare;
 informaţii economice şi juridice privind întreprinderea. Dintre acestea, o parte sunt obligatorii şi
publice (situaţiilor financiare anuale), altele sunt date doar cu ocazia analizelor interne sau
externe realizate periodic sau la cerere.
Desfăşurarea eficientă a activităţii economice la nivel micro şi macroeconomic nu poate fi
concepută fără existenţa unui sistem informaţional care să asigure conducerii toate elementele
necesare procesului decizional.
Sistemul informaţional al analizei economico-financiare în funcţie de nivelul organizatoric

poate fi structurat în următoarele categorii de surse de informare:
 surse de informare la nivel macroeconomic – concretizate în actele normative (Legea
contabilităţii 82/1991, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situaţiile financiare anuale consolidate,; OMFP. nr. 2844/2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară, rapoartele statistice privind diferiţi indicatori la nivel de economie naţională,
ramură sau pe probleme, etc.;
 surse de informare la nivel microeconomic (la nivelul întreprinderii) în cadrul acestora se
disting două categorii:
12Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2008, p.19.
21
 surse interne – informaţii ce reflectă operaţiuni şi fenomene economice consemnate în

documente, evidenţe analitice şi sintetice ale firmei privind:
 contabilitatea:
 contabilitatea financiară;
 contabilitatea de gestiune;
 personalul, producţia, marketingul etc.
 surse externe - informaţii privind conjunctura economico-financiară, performanţe ale
concurenţei, de ex. informaţii ştiinţifice, tehnologice şi tehnice; informaţii juridice, politice,
de marketing, sociale şi sociologice etc.
Procesul de luare a deciziilor privind activitatea firmei presupune deci, pe lângă o informare
competentă şi o analiză calitativă şi cantitativă a fenomenelor, un studiu a relaţiilor dintre acestea, a
factorilor care le influenţează. Legătura dintre informaţie, analiză şi decizie este prezentată sugestiv în
figura 2.
SISTEMUL INFORMAŢIONAL
Surse la nivel Surse la nivel microeconomic

macroeconomic
Informaţii din Informaţii

mediul extern interne
Informaţii privind
personalul, producţia,
marketingul, etc.
ANALIZA
Informaţii din
DECIZII contabilitatea financiară
şi contabilitatea de
gestiune.
Figura 2. Legătura dintre informaţie – analiză – decizie

Sursa: Solomon D. C., Analiza diagnostic şi evaluarea performanţei economico-financiare a întreprinderilor
comerciale (2010), p.60.
În mod concret analiştii financiari realizează trei tipuri de activităţi referitoare la informaţie13:
 caută informaţii private, care nu sunt disponibile publicului;
 analizează, procesează şi interpretează informaţiile în scopul previziunii (analiza
predictivă);
 analizează performanţele trecute (analiza retrospectivă).
13Feleagă, L., (Malciu), Feleagă, N., Contabilitate financiară, o abordare europeană şi internaţională, vol. I, Editura
Infomega, Bucureşti, 2005, p. 60.
22
Modulul 2. Sistemul informaţional al analizei economico-financiare. Obiectul analizei
economico-financiare și etapele procesului de analiză. Tipuri de analiză
”Munca analistului financiar începe când cea a contabilului e terminată.”14 Analiza financiară
implică transformarea documentelor de sinteză pentru a obţine informaţii pertinente. Analistul
financiar trebuie să: producă informaţii: proces ce presupune retratarea posturilor în patru maniere
care pot fi rezumate în patru cuvinte: agregare, reclasificare, eliminare şi reintegrare; interpreteze
documentele ”retratate” (soldurile intermediare de gestiune, fluxurile de trezorerie, ratele de
rentabilitate etc.).
B. Obiectul analizei economico-financiare şi etapele procesului de analiză
Analiza economică reprezintă ”o parte componentă a sistemului general al analizei

fenomenelor şi proceselor ce se desfăşoară în natură şi societate, alături de următoarele segmente:
analiza matematică, analiza fenomenelor fizice, analiza chimică, analiza biologică, analiza fenomenelor
sociale (socio-politică), analiza economică.”15
Obiectul analizei economico-financiare îl formează studierea complexă a rezultatelor utilizării
resurselor materiale, umane, financiare şi informaţionale, la nivel micro sau macroeconomic în strânsă
legătură cu factorii care le-a determinat, în scopul descoperirii de noi posibilităţi (rezerve interne) de
dezvoltare şi perfecţionare a activităţii economice.
Conţinutul procesului de analiză economico-financiară presupune parcurgerea următoarelor
etape16:
a) Fixarea obiectului analizei constă în identificarea anumitor fapte, fenomene, rezultate,
care se exprimă sub forma indicatorilor economico-financiari.
b) Stabilirea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea în
elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc succesiv, trecând de la cei cu
acţiune directă la cei care acţionează indirect, până la stabilirea cauzelor finale.
c) Determinarea relaţiilor de condiţionare dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, pe
de o parte, cât şi dintre diferiţi factori care acţionează asupra acestuia, pe de altă parte.
d) Măsurarea (cuantificarea) influenţelor diferitelor elemente sau factori asupra
fenomenului analizat. În această etapă intervine analiza cantitativă, care, pe baza unei
metodologii proprii, permite măsurarea influenţelor, dimensionarea rezervelor interne şi
aprecierea cât mai exactă a rezultatelor.
e) Sinteza rezultatelor analizei constituie etapa stabilirii concluziilor şi aprecierilor asupra
activităţii desfăşurate (în funcţie de obiectul analizei). Elaborarea măsurilor, respectiv a
14 Batsch, L., Le diagnostic financier, ediţia a treia, Editura Economica, Paris, 2000, p. 6.
15 Bătrâncea I., Bătrâncea L.M., Borlea S-N, Analiza financiară a entităţii economice, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007, p.11.
16 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp.
27-28.
23
deciziilor menite a contribui la utilizarea optimă a factorilor de producţie, la obţinerea

unor randamente maxime ale utilizării acestora în vederea asigurării marjei concurenţiale,
a viabilităţii întreprinderii.
Ca activitate practică, analiza diagnostic întreprinsă în vederea elaborării diagnosticului

economico-financiar necesită parcurgerea următoarelor momente organizatorice17:
a) Întocmirea planului de analiză. Se definesc scopul şi obiectivele analizei, se stabileşte
locul desfăşurării, perioada de timp cuprinsă în studiu, se precizează care sunt principalele
surse de informare, structura echipei de analiză şi repartizarea sarcinilor pe persoane.
b) Documentarea şi culegerea materialelor necesare pentru efectuarea analizei. În
această etapă se asigură baza informaţională necesară desfăşurării analizei. Sistemul de
date şi informaţii utilizat trebuie să reflecte cât mai complet şi fidel situaţia întreprinderii,
selectarea informaţiilor realizându-se în funcţie de scopul şi obiectivele prestabilite.
c) Verificarea complexă a datelor supuse analizei şi asigurarea comparabilităţii lor.
Procesul de analiză presupune existenţa unor informaţii clare, exacte pe baza cărora
analistul să poată determina indicatorii specifici metodologiei de analiză. Verificarea
complexă a datelor şi informaţiilor garantează exactitatea şi realismul concluziilor ce se
vor stabili în urma analizei.
d) Efectuarea analizei diagnostic propriu-zise prin aplicarea unei metodologii proprii, care
vizează analiza factorială şi structurală a indicatorilor, pentru explicarea cauzelor
disfuncţionalităţilor şi formularea concluziilor privind punctele forte şi slabe.
Drumul pe care-l parcurge analiza este invers evoluţiei reale a fenomenului cercetat.
Schematic desfăşurarea procesului de analiză se prezintă în figura 3.
Fenomenul X
1 2 3 Elemente
Factori de
1.1. 1.2. 2.1 2.2. 2.3. 3.1. 3.2. gradul I
.
Factori de
1.1.1. 1.1.2. 1.1.3. 1.2.1. 1.2.2. gradul II
Cauze
finale
a b c d d e f g
Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004,
17 pp.
16-17; Păvăloaia W., ş. a., Analiză financiară. Studii de caz, Editura Tehnopress, Iaşi, 2006, p. 24; Vâlceanu, Gh.,
Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp. 42-43.
24
Figura 3. Schema desfăşurării procesului de analiză

Sursa: Mărgulescu D. (coordonator), Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editor
Tribuna economică, Bucureşti, 1994, p.20.
Schema pune în evidenţă relaţiile dintre fenomen, elemente, factori şi cauze finale:
 elementele reprezintă părţi componente ale fenomenului.
 factorii sunt acele forţe motrice care provoacă sau determină un fenomen; clasificarea
factorilor este prezentată în tabelul 3.
 cauzele finale reprezintă împrejurări care, în anumite condiţii provoacă şi explică apariţia
unui fenomen (fie chiar fenomenul analizat, fie un factor care acţionează asupra acestuia).
Procesul descompunerii fenomenelor reprezentat în schema de mai sus scoate în evidenţă două tipuri
de analiză: analiza structurală (pe elemente) şi analiza factorială (pe factori).
Tabelul 3. Tipologia factorilor

Criteriu de clasificare Tipuri de factori
1. Caracterul lor în cadrul  factori cantitativi: purtătorii materiali ai factorilor calitativi;
relaţiilor cauzale  factori calitativi: de aceeaşi natură cu fenomenul analizat;
 factori de structură: intervin atunci când rezultatul analizat se
referă la mărimi agregate.
2. Natura lor  tehnici, tehnologici, manageriali, economici, socio-politici,

demografici, psihologici, biologici, naturali.
3. Provenienţă  factori interni (endogeni), ex. costul producţiei;
 factori externi (exogeni), ex. cursul de schimb al monedei naţionale.
4. Conţinut (gradul de  factori simpli (omogeni): care nu mai pot fi descompuşi;

sintetizare)  factori complecşi (eterogeni): pot fi supuşi procesului de
descompunere.
5. Efortul propriu al  factori dependenţi de efortul propriu (ex. calitatea produselor);
firmei  factori independenţi de efortul propriu (ex. costul de achiziţie a
materiilor prime).
6. Durata de acţiune  factori cu acţiune continuă (permanentă);
 factori cu acţiune intermitentă.
7. Stadiul circuitului  factori specifici aprovizionării;
economic  factori specifici producţiei;
 factori specifici desfacerii.
8. Gradul de influenţă  factori esenţiali (principali, dominanţi sau factori cheie): care
25
Criteriu de clasificare Tipuri de factori

influenţează evoluţia fenomenului într-o proporţie de 80%;
 factori neesenţiali (secundari): a căror acţiune nu depăşeşte 20%
din totalul influenţelor factorilor.
9. Modul în care  factori de gradul I (primari, direcţi)

acţionează  factori de gradul II, III, ..., n (indirecţi, derivaţi).
10. Sensul influenţei  factori pozitivi: cu efect favorabil asupra fenomenului;
asupra fenomenului  factori negativi: cu efect nefavorabil asupra fenomenului;
 factori cu influenţă nulă (indiferenţi).
C. Tipuri de analiză
Varietatea, complexitatea şi mobilitatea fenomenelor şi proceselor economice
determină o varietate de tipuri de analiză18 prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4. Clasificarea analizei economico-financiară

Criteriu de clasificare Tipuri de analiză
1. Raportul dintre  analiză post-factum, post-operatorie sau analiza realizării obiectivelor –
momentul în care se analiza se efectuează ulterior producerii evenimentului, activităţii;
efectuează analiza şi ex. analiza cifrei de afaceri din ultimele 6 luni, 12 luni, 3 ani etc.
momentul desfăşurării  analiza previzională sau prospectivă – presupune determinarea
fenomenului evoluţiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării
factorilor, a acţiunii lor în perspectivă; ex. analiza evoluţiei cifrei de
afaceri pe următoarele 6 luni, 12 luni etc.
2. Urmărirea însuşirilor  analiză calitativă – urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile de bază,
esenţiale sau al factorii care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină;
determinărilor  analiză cantitativă – presupune cercetarea fenomenului prin
cantitative ale determinări comensurative exprimate prin greutate, grad,
fenomenelor suprafaţă, volum, număr, durată etc.
3. Nivelul la care se  analiză microeconomică – analiza activităţii economice a unei entităţi;
desfăşoară analiza  analiză mezoeconomică/sectorială – analiza economiei unei ramuri de
activitate/domeniu/sector;
 analiză macroeconomică – analiza economiei unei ţări;
18Achim M. V., Analiza economico-financiară, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2009, pp. 22-24; Mărgulescu, D.,
Vâlceanu, Gh., Cişmaşu, I. D., Şerban, C., Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de mâine,
Bucureşti, 1999, pp. 15-18; Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 2004, pp. 15-19.
26

 analiză regională – analiza totalului economiilor statelor unei anumite
zone aflate în relaţii speciale de colaborare, cooperare economică
(ex. analiza economiei Europei comparativ cu economia SUA);
 analiză mondo-economică - analiza totalului economiilor ţărilor lumii şi
a legăturilor dintre acestea.
4. Modul de urmărire în  analiza statică (pe verticală) – presupune cercetarea fenomenelor şi
timp a fenomenelor proceselor economice la un moment dat; ex. analiza structurii
personalului la un moment dat;
 analiza dinamică (pe orizontală) - presupune cercetarea fenomenelor şi
proceselor economice în mişcarea şi condiţionarea lor reciprocă;
ex. analiza evoluţiei vânzărilor din ultimele 6 luni, analiza profitului
brut din ultimii 3 ani etc,
5. Orizontul de timp pe  analize pe termen scurt (cel mult 1 an); serveşte managementului
care se cercetează operativ, de ex. analiza evoluţiei cifrei de afaceri din ultimele 6 luni;
fenomenul  analize pe termen lung (peste 1 an) - utile în managementul strategic,
ex. analiza echilibrului financiar din ultimii 3 ani.
6. Criteriile de studiere a  analiză tehnico – economică: îmbină caracterul tehnic cu cel economic;
fenomenelor  analiza economico-financiară: analiza corelaţiilor dintre activitatea
economică (de exploatare) şi cea financiară (ex. analiza riscului
financiar corelată cu analiza riscului de exploatare);
 analiză financiară: ex. analiza fluxurilor financiare, modul de gestionare
şi plasare a capitalului.
7. Delimitarea obiectului  analiza pe nivele organizatorice: ex. analiza eficienţei activităţii de
analizat aprovizionare –producţie - desfacere;
 analiză pe probleme, pe tematici: ex. analiza cheltuielilor, analiza
rentabilităţii.
8. Poziţia analistului  analiza internă – efectuată de întregul sistem de guvernare corporativă
de la nivelul entităţii pentru descoperirea şi corectarea
dezechilibrelor interne de la nivelul activităţii entităţii;
 analiza externă – efectuată de utilizatorii externi pentru fundamentarea
diverselor decizii (de către investitori, bănci, stat, acţionari etc.).
9. Sfera cercetată  analize totale ale segmentului; ex. analiza stării financiare, analiza
valorii firmei;
 analize parţiale ale segmentelor; ex. analiza cheltuielilor, analiza
rezultatelor.
27

10. Perioada de raportare  analize permanente/curente; ex. analiza cheltuielilor, analiza vânzărilor,
analiza profitului;
 analize ocazionale/speciale; ex. analiza valorii firmei în cazul unor
fuziuni, diviziuni, privatizări.
 Întrebări de control:
1. Care sunt sursele de informaţii la nivel macroeconomic utilizate în analiza
economico-financiară?
2. Care sunt sursele de informaţii la nivel microeconomic utilizate în analiza
economico-financiară?
3. Prezentaţi rolul analistului financiar pentru obţinerea de informaţii pertinente.
4. Definiţi obiectul de studiu al analizei economico financiare.
5. Prezentaţi etapele procesului de analiză.
6. Explicaţi relaţiile care se stabilesc între fenomen, elemente, factori şi cauze finale.
7. Clasificaţi factorii după caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale şi după natura lor.
Exemplificaţi.
8. Clasificaţi factorii după gradul de influenţă. Exemplificaţi.
9. Clasificaţi tipurile de analiză economico-financiară după urmărirea însuşirilor
esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor. Exemplificaţi.
10. Clasificaţi tipurile de analiză economico-financiară după poziţia analistului.
Exemplificaţi.
28
MODULUL 3. Metodologia analizei economico-financiare
Analiza economico-financiară dispune de o metodă proprie care presupune parcurgerea unui

ansamblu de patru trepte metodologice:
a) compararea fenomenelor sau rezultatelor;
b) diviziunea şi descompunerea fenomenelor sau rezultatelor;
c) măsurarea influenţelor factorilor asupra fenomenelor sau rezultatelor cercetate;
d) generalizarea rezultatelor analizei economico - financiare.
Metoda analizei economico-financiare este prezentată sintetic în figura 4.
Compararea indicatorilor sau a rezultatelor

= metodă de analiză calitativă; vizează obţinerea unei abateri.
Condiţii de comparabilitate
I. Existenţa a cel puţin două Conţinut omogen Folosirea aceluiaşi etalon de
mărimi exprimare
Tipuri de comparaţii
În timp În spaţiu Mixte Speciale
Descompunerea indicatorilor sau a rezultatelor

= metodă de analiză calitativă, deductivă.
- permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor
II.
Tipuri de descompunere
După timpul de formare a După locul de formare a După elementele structurale ale
rezultatelor rezultatelor fenomenului
Stabilirea influenţei factorilor

Tipuri de legături cauzale între factori
III.
Deterministe (funcţionale sau matematice) De corelaţie (statistice)
Cuantificarea influenţei factorilor prin procedee tehnice de calcul.
Generalizarea rezultatelor
= metodă inductivă de cercetare.
IV. Se reţine ceea ce este fundamental, tipic şi ce se repetă sistematic. Elementele esenţiale sunt
separate de cele nesemnificative.
Se formulează concluzii şi se propun măsuri.
Figura 4. Metoda analizei economico-financiare

Sursa: după Păvăloaia, W. ş. a., Analiză financiară, Studii de caz (2006), p. 23
29
Analiza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor contabile şi financiare

privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia financiară şi a-i înţelege evoluţia, foloseşte, în
cadrul metodologiei generale a analizei economico-financiare, o serie de instrumente şi mijloace
specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern şi extern al diagnosticului financiar.19
În analiza economico-financiară se utilizează metode, tehnici şi procedee specifice sau

comune cu alte ştiinţe. Acestea pot fi grupate în20:
 metode ale analizei calitative cum sunt: modelarea, comparaţia, gruparea, diviziunea şi
descompunerea rezultatelor.
 metode ale analizei cantitative în cadrul cărora se includ: metoda ratelor, metoda balanţieră
(input-output), metoda substituirilor în lanţ, metoda corelaţiei, metoda scorurilor, metoda
grilelor de evaluare, diagrama Pareto (”metoda ABC”), cercetările operaţionale etc.
I. Metode ale analizei calitative
1) Modelul, într-o accepţiune generală, constituie un instrument al cunoaşterii bazat pe

reprezentarea simplificată a realităţii. În analiză, modelul este unul economico-matematic, exprimat
sub formă de ecuaţii, inegalităţi, relaţii dintre indicatori, funcţii de producţie etc.
Din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei tipuri de modele21:
 modele imitative sau iconice: modele materiale în care proprietăţile caracteristice ale
fenomenului sunt exprimate prin ele însele, dar la o altă scară (fotografii, hărţi, machete
etc.);
 modele analogice: folosesc analogia, în sensul că anumite proprietăţi sunt reprezentate
cu ajutorul altor proprietăţi; graficele sunt modele analogice cel mai frecvent utilizate în
teoria şi practica economică pentru a reprezenta evoluţia unui fenomen cercetat,
modificările structurale.
 modele simbolice: se bazează pe utilizarea simbolurilor (litere, cifre) în reprezentarea
fenomenelor şi relaţiilor dintre ele.
În analiza economico – financiară se utilizează cu precădere modele simbolice de tipul:
 modele de Re xp
unde,
corelaţie: Re =  100 Re = rata rentabilităţii economice;
At Rexp= rezultat din exploatare;
At=activ total.
19 Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2008, p. 22.
20 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.
29.
21 Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Bucureşti, 1997, p. 40.
30
 modele aditive: Rbr = rezultatul brut;

Rbr = Rcrt + Rextr = Rcrt = rezultatul curent;
Rextr=rezultatul extraordinar;
= ( Rexp + Rfin) + Rextr
Rexp = rezultatul din exploatare;
Rfin = rezultatul financiar.
 modele CA = cifra de afaceri;

multiplicative: N = număr mediu de salariaţi;
Qf CA
CA = N   Qf = producţia marfă fabricată
N Qf
(producţia obţinută destinată
livrării);
Qf = productivitatea muncii;
N
CA =gradul de valorificare a
Qf
producţiei marfă fabricată.
 modelul Vmf = vânzări de mărfuri;

balanţier: Vmf = Si +I –Sf Si = stocul iniţial de marfă;
I= intrări de mărfuri;
Sf = stoc final de marfă.
 modelul Re = rata rentabilităţii economice;

P
combinat: P  100 = Rv = rata rentabilităţii
CA
CA Rv
Re =  100 = comerciale;
Ai Ac 1 1
  CA = r = randamentul activelor
ai
CA CA rai v r Ai
imobilizate;
CA = v = viteza de rotaţie a
r
Ac
activelor circulante.
2) Comparaţia este o metodă de analiză calitativă ce vizează obţinerea unei abateri, respectiv a unei
caracteristici cantitative şi calitative a evoluţiei fenomenului (procesului) cercetat. Rezultatele
obţinute în urma analizei nu pot fi apreciate decât prin raportarea la un anumit criteriu, bază de
referinţă (de comparaţie). În cazul oricărei întreprinderi, există posibilitatea utilizării următoarelor
criterii de comparaţie: nivelul obiectivelor programate, rezultatele perioadei (perioadelor)
precedente, rezultatele întreprinderilor concurente, media pe ramură, norme, standarde etc.
Pentru ca informaţiile obţinute în urma comparării să fie relevante trebuie să fie respectate
următoarele condiţii22: ”sfera de cuprindere a indicatorilor folosiţi să fie similară, măsurarea să se facă
în acelaşi etalon (unitate de măsură) şi să se asigure permanenţa metodelor de calcul.”
22 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 30.
31
În funcţie de scopul urmărit întâlnim următoarele tipuri de comparaţii:

 comparaţii în timp, ce presupun valorile fenomenului în diferite momente ale
evoluţiei sale;
 comparaţii în spaţiu, respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele
concurente;
 comparaţii mixte, respectiv în timp şi spaţiu;
 comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit, ex. cu bugetul de venituri şi
cheltuieli, norme, standarde, etc.
 comparaţii speciale, pentru care intervin alte criterii decât cele menţionate mai sus,
ex. comparaţii pe baza metodei scorurilor.
3) Gruparea este o metodă de analiză calitativă, de cercetare care presupune separarea colectivităţii
studiate în grupe omogene de unităţi, după una sau mai multe caracteristici, de ex. gruparea
salariaţilor pe categorii de personal, după calificare, vechime în muncă.
4) Diviziunea şi descompunerea rezultatelor este o metodă de analiză calitativă, deductivă ce

permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor. Se disting următoarele
forme de descompunere:
 diviziunea după timpul de formare a rezultatelor: ex. ritmicitatea producţiei,
livrărilor, încasărilor pe zile, decade, luni etc.;
 diviziunea după locul de formare a rezultatelor: ex. analiza cifrei de afaceri pe zone
de desfacere, pe relaţii comerciale: la intern, la export etc.;
 descompunerea pe elemente componente: ex. analiza cifrei de afaceri pe produse,
analiza costurilor pe elemente de cheltuieli etc.
II. Metode ale analizei cantitative

În continuare vom prezenta cele mai reprezentative metode ale analizei cantitative utilizate în analiza
economico-financiară.
1) Metoda de analiză prin rate (Ratios): în analiza financiară termenul rată desemnează un
raport economic sau financiar semnificativ (exprimat in procente sau sub formă de coeficient) între
două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din contul de
rezultat sau din bilanţ şi din contul de rezultat; după natura lor, pot fi grupate în următoarele categorii:
rate de structură, rate de eficienţă şi rate ale echilibrului financiar; ex. rate de remunerare /de
structură ale valorii adăugate, rate de analiză a factorilor de producţie, rate de gestiune şi de
rentabilitate, rate de exploatare, rate financiare.
32
2) Metoda balanţieră (input – output): se utilizează când între elementele (sau factorii)
fenomenului studiat sunt relaţii de tip determinist de forma sumei şi/sau a diferenţei.
Modelul general al indicatorului: R = a + b – c
Metodologia de analiză a indicatorului R se prezintă în tabelul de mai jos:

Nr. Etapele analizei Analiza pe baza
Analiza pe baza mărimilor relative
crt. economico-financiare mărimilor absolute
1. Modificarea totală ∆R= R1 – Ro = + R1
∆R(%) =iR – 100 =  100 -100= + %
(compararea valorilor = (a1 + b1- c1)–( ao+ bo-co) R0
indicatorului sau variaţia R1 R R
=  100 - 0  100 =  100
indicatorului) R0 R0 R0
2. Descompunerea pe factori a ∆R=∆ R(a)+ ∆ R(b)+∆R(c) ∆R(%) = ∆R(a)(%) + ∆R(b)(%)+ ∆R(c)(%)

indicatorului
3. Măsurarea - influenţa ∆ R(a) = a1 – ao = ∆ a a1  a0

∆R(a)(%)=  100 =
influenţei modificării a0  b0  c0
modificării factorului “a” R(a )
fiecărui ∆ R(a)
= 100
R0
factor asupra
- influenţa ∆ R(b)= b1 – bo= ∆ b b1  b0
variației ∆R(b)(%)=  100 =
modificării a0  b0  c0
indicatorului
factorului “b” R(b)
analizat =  100
∆ R(b) R0
- influenţa ∆ R(c) = - (c1 – co) = -∆c  c1  c0 

∆R(c)(%)=  100 =
modificării a0  b0  c0
factorului “c” R(c)
∆ R(c)
= 100
R0
Notă: În cazul aplicării procedeului balanţier, la analiza pe baza mărimilor absolute, influenţa
modificării unui factor aflat în relaţie cu semnul ”+” este egală cu însăşi modificarea factorului
(ex. factorul ”a”, ”b”), iar influenţa unui factor aflat în relaţie cu semnul ”-” este egală cu opusul
modificării sale (ex. factorul ”c”).
33
 Aplicaţie rezolvată
Pe baza datelor din tabelul de mai jos realizaţi analiza factorială a indicatorului ”valoarea adăugată”:
Nr. Perioada raportată
Indicatori
crt. Prevăzut Realizat
1. Producţia exerciţiului (Qe) lei 250000 230000
2. Consumuri intermediare (M) lei 125000 122500
Rezolvare:
Stabilirea modelului de analiză aferent indicatorului ”valoarea adăugată”: VA = Qe – M
 Întrucât factorii se află în relaţie cu semnul ”+” (producţia exerciţiului Qe) şi respectiv cu semnul
”-” (consumurile intermediare M), în analiza factorială se va aplica procedeul balanţier.
Pornind de la informaţiile prezentate în tabelul de mai sus se vor determina abaterile, indicii şi
ritmurile de creştere:
Perioada raportată Ritm de
Nr. Abatere Indici
Indicatori Prevăzut Realizat creştere
crt. () (%)
(0) (1) (%)
1. Producţia exerciţiului (Qe) lei 250000 230000 -20000 92,00 - 8,00
2. Consumuri intermediare (M) lei 125000 122500 -2500 98,00 -2,00
3. Valoarea adăugată (VA) lei 125000 107500 -17500 86,00 -14,00
Metodologia de analiză a indicatorului ”valoarea adăugată” se prezintă în tabelul următor:

Nr. Etapele analizei Analiza pe baza Analiza pe baza mărimilor
crt. economico-financiare mărimilor absolute relative
1. Variaţia valorii adăugate VA1
∆VA(%) =iVA – 100 =  100 -100=
(modificarea totală) ∆VA= VA1 – VAo = VA0
=107500–125000 = = 86 – 100 = -14%, sau
= -17500 lei
VA  17500
∆VA(%)=  100 =  100 =
VA0 125000
=-14%
2. Descompunerea pe factori ∆VA=∆VA(Qe)+∆VA(M) ∆VA%=∆VA(Qe)%+∆VA(M)%
de influenţă a variației
valorii adăugate
34
Nr. Etapele analizei Analiza pe baza Analiza pe baza mărimilor

crt. economico-financiare mărimilor absolute relative
3. Măsurarea - influenţa ∆VA(Qe)=Qe1 – Qeo=∆Qe Qe  Qe0
modificării = 230000-250000 = ∆VA(Qe)%= 1  100 =
influenţei Qe0  M 0
producţiei = -20000 lei
modificării VA( Qe )  20000
exerciţiului = 100 =  100 =
fiecărui ∆VA(Qe) VA0 125000
factor = -16%
- influenţa ∆VA(M)= - (M1 –Mo)=  M 1  M 0 
modificării = -∆M= ∆VA(M)(%)=  100 =
Qe0  M 0
consumurilor = - (122500-125000)
VA( M )  2500
intermediare = +2500 lei = 100 =  100 =
∆VA(M) VA0 125000
= +2%
Se constată că modificarea totală (variaţia) a indicatorului valoare adăugată este egală cu suma
influenţelor parţiale ale factorilor (influenţa modificării producţiei exerciţiului însumată cu influenţa
modificării consumurilor intermediare).
Interpretarea rezultatelor:
 Indicatorul ”valoare adăugată” a înregistrat o scădere cu 17500 lei (de la 125000 lei la 107500
lei), respectiv cu 14%, este o evoluţie nefavorabilă determinată de influenţele celor doi factori:
producţia exerciţiului şi consumurile intermediare.
 Producţia exerciţiului s-a diminuat cu 20000 lei (de la 250000 lei la 230000 lei), respectiv cu
8% (IQe = 92%), ceea ce a determinat scăderea indicatorului valoare adăugată cu 20000 lei,
respectiv cu 16%; influenţă nefavorabilă.
 Consumurile intermediare (cheltuielile cu materiile prime, materiale, servicii prestate de terţi)
s-au diminuat cu 2500 lei (de la 125000 lei la 122500 lei), respectiv cu 2%; scăderea
consumurilor intermediare a avut drept efect creşterea indicatorului valoare adăugată cu 2500
lei, respectiv cu 2%; influenţă favorabilă.
3) Metoda substituirilor în lanţ (iterării): se utilizează atunci când între factorii care
influenţează rezultatul (fenomenul) supus cercetării există relaţia de produs sau raport.
 Principiile care stau la baza procedeului substituirii în lanţ sunt:

a) ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiză are în vedere condiţionarea lor
economică: factori cantitativi, factori de structură, factori calitativi.
b) substituirile se fac succesiv, începând cu factorii cantitativi (determinanţi), continuând cu
factorul de structură şi încheind cu cei calitativi, pornind de la factorii direcţi spre cei cu
influenţă indirectă.
c) valoarea substituită a unui factor se menţine ca atare în operaţiile ulterioare.
35
A. Cazul relaţiei de produs între factori
Modelul indicatorului (rezultatului): R=a ∙b∙c
unde: R- indicatorul (rezultatul);

a, b, c - factori.
Mărimi utilizate în analiză:

- indicatorul în perioada de bază (anterioară, prevăzută): R0 = ao ∙ bo ∙ co;
- indicatorul în perioada curentă (efectivă, realizată): R1 = a1 ∙ b1 ∙ c1;
R1
- indicele de realizare a indicatorului “R”: iR =  100 ;
R0
a1
- indicele de realizare a factorului “a”: ia =  100 ;
a0
b1
- indicele de realizare a factorului “b”: ib =  100 ;
b0
c1
- indicele de realizare a factorului “c”: ic =  100 .
c0

Etapele analizei
Nr. Analiza pe baza mărimilor Analiza pe baza mărimilor
economico-
crt. absolute relative
financiare
1. Modificarea totală ∆R= R1 – Ro = + R1
∆R(%) =iR – 100 =  100 -100= + %
(Compararea valorilor = a1∙ b1 ∙c1 – ao ∙ bo ∙co R0
indicatorului) R1 R R
=  100 - 0  100 =  100 sau
R0 R0 R0
∆R(%)= a1  b1  c1  100 - a0  b0  c0  100 =
a0  b0  c0 a0  b0  c0
i a  ib  i c
= - 100
100 2
2. Descompunerea pe
∆R = ∆R(a) + ∆R(b) + ∆R(c) ∆R(%) = ∆R(a)(%) + ∆R(b)(%)+ ∆R(c)(%)
factori a indicatorului
3. Măsurarea - influenţa ∆R(a) = a1∙ bo∙co – ao∙bo∙co= ∆R(a)(%)= a1  b0  c0  100 -
a0  b0  c0
 100
influenţei modificării a0  b0  c0 a0  b0  c0
= R’o - Ro sau
modificării factorului = R(a)  100
∆R(a) = (a1 – ao) ∙ bo ∙ co R0
fiecărui “a”
a1
factor sau ∆R(a)(%)=  100 -100= ia-100
a0
36
Etapele analizei
Nr. Analiza pe baza mărimilor Analiza pe baza mărimilor
economico-
crt. absolute relative
financiare
- influenţa ∆R(b)= a1∙ b1 ∙co –a1 ∙bo∙co= a1  b1  c0 a b c
∆R(b)(%)=  100 - 1 0 0  100 =
modificării
= R’1 – R’o sau a0  b0  c0 a0  b0  c0
factorului R(b)
∆R(b)= a1 ∙ (b1 – bo) ∙ co =  100
“b” R0
ia  ib  100
sau ∆R(b)(%) =
100
- influenţa ∆R(c)= a1∙ b1 ∙c1 – a1∙ b1 a1  b1  c1 a b c
∆R(c)(%)=  100 - 1 1 0  100 =
modificării
∙co= = R1 – R’1 sau a0  b0  c0 a0  b0  c0
factorului R(c)
∆R(c) = a1∙ b1 ∙ (c1 – co) =  100
“c” R0
ia  ib ic  100
sau ∆R(c)(%) =
100 2
B. Cazul relaţiei de raport între factori
Modelul indicatorului (rezultatului) este: a

R=
b
întâlnim două situaţii:
b.1.) factorul determinant (cantitativ) este la numărător;
b.1.) factorul determinant (cantitativ) este la numitor.
a
Cazul b1. Indicatorul R = , în care “a” = factor determinant (cantitativ).
b
Nr. Etapele analizei Analiza pe baza Analiza pe baza
crt. economico financiare mărimilor absolute mărimilor relative
1. Modificarea totală ∆R= R1 – Ro = R1
∆R (%) =iR – 100 =  100 -100= + %
(Compararea valorilor a1 a R0
= – 0= +
indicatorului) b1 b0 R R R
= 1  100 - 0  100 =  100 sau
R0 R0 R0
a1 a0
b b i
∆R(%)= 1  100 - 0  100 = a  100 - 100
a0 a0 ib
b0 b0
2. Descompunerea pe ∆R = ∆R(a) + ∆R(b) ∆R(%) = ∆R(a) (%) + ∆R(b) (%)
37

3. Măsurarea - influenţa a1 a 0 a1 a0
∆R(a) = - = +
influenţei modificării b 0 b0 b b R(a)
∆R(a)(%)= 0  100 - 0  100 = 100
modificării factorului a0 a0 R0
= R’o - Ro
“a” b0 b0
fiecărui
(cantitativ) a
factor sau ∆R(a)(%) = 1  100 - 100 = ia-100 = + %
a0
- influenţa a1 a1 a1 a1
∆R(b) = - = +
modificării b1 b0 b b R(b)
∆R(b)(%)= 1  100 - 0  100 =  100
factorului a0 a0 R0
= R1 – R’o
“b” b0 b0
(calitativ) i
sau ∆R(b)(%) = a  100 - ia = iR - ia = + %
ib
a
Cazul b.2. Indicatorul R = , în care “b” = factor determinant (cantitativ).
b
1. Modificarea totală a1 a R1
∆R= R1 – Ro = – 0= + ∆R(%) =iR – 100 =  100 -100= + %
(Compararea valorilor b1 b0 R0
indicatorului) R R R
= 1  100 - 0  100 =  100 sau
R0 R0 R0
a1 a0
b b i
∆R(%)= 1  100 - 0  100 = a  100 -100
a0 a0 ib
b0 b0
2. Descompunerea pe ∆R = ∆R(a) + ∆R(b) ∆ R(%) = ∆R(a) (%) + ∆R(b) (%)
3. Măsurarea - influenţa a0 a0 a0 a0
∆R(b) = - = +
influenţei modificării b1 b0 b b
∆R(b)(%) = 1  100 - 0  100
modificării factorului = R’o - Ro a0 a0
“b” b0 b0
fiecărui
(cantitativ) R(b)
factor ∆R(b)(%) =  100 sau
R0
100 2
∆R(b) (%) = - 100
ib
38

- influenţa a1 a 0 a1 a0
∆R(a) = - = +
modificării b1 b1 b b
∆R(a)(%) = 1  100 - 1  100 =
factorului = R1 – R’o a0 a0
“a” b0 b0
(calitativ) R(a)
∆R(a)(%) = 100 sau
R0
ia 100 2 100 2
∆R(a) (%) =  100 - = iR -
ib ib ib
În analiza economică se folosesc şi alte variante ale substituirilor în lanţ, respectiv:

 substituirile alternative;
 substituirile parţiale.
Aceste variante pot fi utilizate în situaţia în care toţi factorii se consideră egali ca importanţă.
Analizaţi indicatorul ”cifra de afaceri” pe baza datelor din tabelul de mai jos:
Indicatori
1. Număr mediu de salariaţi ( N ) (salariaţi) 25 24
2. Producţia obţinută destinată livrării (Qf) (lei) 200000 180000
3. Cifra de afaceri (CA) (lei) 160000 162000
Rezolvare:
Qf CA
Stabilirea modelului de analiză aferent indicatorului ”cifra de afaceri”: CA = N  
N Qf
în care: N = numărul mediu al personalului;

Qf
= productivitatea medie anuală a muncii (calculată pe baza producţiei obţinute destinată
N
livrării);
CA
= gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate livrării.
Qf
39
 Întrucăt între factori se află relaţia de produs, în analiza factorială a indicatorului cifra
de afaceri se va aplica procedeul substituirii în lanţ.
Pornind de la informaţiile prezentate în tabelul de mai sus se vor calcula productivitatea
 Qf   CA 
muncii   , gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate   şi se vor determina abaterile,
 N   Qf 
indicii şi ritmurile de creştere corespunzătoare:
Nr. Abatere Indici
Indicatori Prevăzut Realizat creştere
crt. () (%)
(0) (1) (%)
1. Număr mediu de salariaţi ( N ) (sal) 25 24 -1 96,00 - 4,00

2. Producţia obţinută destinată livrării(Qf) (lei) 200000 180000 -20000 90,00 -10,00
Qf
3. Productivitatea muncii (lei/sal) 8000 7500 -500 93,75 -6,25
N
Gradul de valorificare a producţiei marfă
4. CA 0,80 0,90 0,10 112,50 +12,50
fabricate
Qf
Qf CA
5. Cifra de afaceri (CA= N   ) (lei) 160000 162000 2000 101,25 +1,25
N Qf
Metodologia de analiză a indicatorului ”cifra de afaceri” se prezintă în tabelul următor:

crt. economico-financiare mărimilor absolute mărimilor relative
1. Variaţia cifrei de afaceri ∆CA=CA1 – CAo = CA1
∆CA(%) =iCA – 100 =  100 -100=
(modificarea totală) =162000–160000 = CA0
= +2000 lei = 101,25 – 100 = +1,25%, sau
CA  2000
∆CA(%)=  100 =  100 =
CA0 160000
= +1,25%
2. Descompunerea pe factori
∆CA=∆CA N +∆CA  Qf  +∆CA  CA  ∆CA%=∆CA N %+∆CA  Qf  %+∆CA  CA  %
de influenţă a variației  N   Qf   N 
 
   Qf 
cifrei de afaceri
3. Măsurarea - influenţa Qf 0 CA0 CAN 
influenţei ∆CA N = (N1 – N0)   ∆CA N =  100 =
modificării N 0 Qf 0 CA0
modificării
numărului mediu = (24 – 25)∙ 8000∙0,80 =
fiecărui  6400
factor de salariaţi = -6400 lei =  100 = -4%
160000
40

crt. economico-financiare mărimilor absolute mărimilor relative
- influenţa  Qf1 Qf 0  CA0 CA Qf 
∆CA  Qf  = N 1  
    
modificării ∆CA  Qf  =  N 
 100 =
 N   1
N N 0  Qf 0
productivităţii  N  CA0
= 24∙ (7500-8000)∙0,80 =
muncii = -9600 lei  9600
=  100 = -6%
160000
- influenţa Qf1  CA CA  CA CA 
modificării
∆CA  CA  = N1    1  0   
 Qf 
 Qf 
 
N1  Qf1 Qf 0  ∆CA  CA  =  100 =
gradului de  Qf 
CA0
= 24∙ 7500∙(0,90-0,80) =
valorificare a = +18000 lei  18000
=  100 = +11,25%
producţiei marfă 160000
fabricate
Se constată că modificarea totală a cifrei de afaceri este egală cu suma influenţelor parţiale ale
factorilor (influenţa numărului mediu de salariaţi însumată cu influenţa productivităţii muncii şi
influenţa gradului de valorificare a producţiei marfă fabricate).
 Indicatorul ”cifra de afaceri” a înregistrat o creştere uşoară de 2000 lei (de la 160000
lei la 162000 lei), respectiv cu 1,25%; evoluţie favorabilă determinată de influenţele
factorilor: numărul mediu de salariaţi, productivitatea muncii şi gradul de valorificare a
producţiei marfă fabricate.
 Reducerea numărului mediu de salariaţi cu o persoană (de la 25 salariaţi la 24
salariaţi), respectiv cu 4% (IN = 96%), în condiţiile menţinerii constante a celorlalţi
factori de influenţă, a determinat scăderea indicatorului cifra de afaceri cu 6400 lei,
respectiv cu 4%; influenţă nefavorabilă. Cauze care au condus la scăderea numărului de
salariaţi pot fi: disponibilizări de personal ca urmare a restrângerii activităţii,
pensionări, transferuri etc.
 Productivitatea muncii s-a diminuat cu 500 lei/salariat (de la 8000 lei/salariat la
7500lei/salariat), respectiv cu 6,25%, ceea ce a determinat scăderea indicatorului cifra
de afaceri cu 9600 lei, respectiv cu 6%; influenţă nefavorabilă.
 Gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată s-a îmbunătăţit, înregistrând o
creştere de 0,10 (de la 0,80 la 0,90), respectiv cu 12,50% şi a avut drept efect creşterea
indicatorului cifra de afaceri cu 18000 lei, respectiv cu 11,25%; influenţă favorabilă.
41
3) Metoda corelaţiei permite stabilirea intensitatea legăturii dintre indicator şi factorii

determinanţi şi sensul legăturii respective. Etape:
a) analiza calitativă de stabilire a conţinutului economic al fenomenului analizat (y) şi a
factorilor de influenţă (x1, x2, …..xn);
b) determinarea legăturilor de cauzalitate dintre fenomen şi factori şi a formei lor matematice,
respectiv stabilirea ecuaţiei de regresie care poate fi de tip:
- liniar yx = a + bx;
- hiperbolic yx = a + b / x;
- parabolic yx = a + bx + cx2;
- exponenţială yx = a bx .
c) stabilirea valorii parametrilor ecuaţiei.
d) calcularea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă, cu
ajutorul coeficientului de corelaţie ( ryx) sau a raportului de corelaţie.
n xy   x y
rxy 
n x 2

  x  n y 2   y 
2 2

În aprecierea performanţelor economice ale unei întreprinderi un rol important se acordă
studiului dinamicii şi corelaţiei dintre indicatorii valorici ce caracterizează activitatea de producţie
şi comercializare. În analiza performanţei întreprinderii metoda cost-volum-profit se dovedeşte a fi
un instrument de gestiune util Îmbunătăţirea performanţelor financiare ale întreprinderii se poate
realiza prin efectuarea unui diagnostic financiar complet şi corect, în acest sens analiza şi
previzionarea riscurilor devine un aspect esenţial. Metoda scorurilor îşi dovedeşte utilitatea.
42
1. Indicaţi metodele de analiză calitativă utilizate în analiza financiară. Prezentaţi la
alegere, una dintre ele.
2. Indicaţi metodele de analiză cantitativă utilizate în analiza financiară. Prezentaţi la
alegere, una dintre ele.
3. Enumeraţi principiile metodei substituirilor în lanţ (iterării).
4. Indicatorul R este de forma: R = a ∙ b ∙ c. Stabiliţi influenţa modificării factorului ”c”
(calitativ) asupra variaţiei indicatorului R pe baza mărimilor absolute şi relative.
a
5. Indicatorul R este de forma: R = , unde ”b” este factor determinant (cantitativ).
b
Stabiliţi influenţa modificării factorului ”a” asupra variaţiei indicatorului R pe baza
mărimilor absolute şi relative.
a
6. Indicatorul R este de forma: R = , unde ”a” este factor determinant (cantitativ).
b
Stabiliţi influenţa modificării factorului ”a” asupra variaţiei indicatorului R pe baza
7. Indicatorul R este de forma: R = a + b – c. Stabiliţi influenţa modificării factorului ”b”
asupra variaţiei indicatorului R pe baza mărimilor absolute şi relative.
8. Indicatorul R este de forma: R = a + b – c. Stabiliţi influenţa modificării factorului ”c”
asupra variaţiei indicatorului R pe baza mărimilor absolute şi relative.
a
9. Indicatorul R este de forma: R = , unde ”a” este factor determinant (cantitativ).
b
Stabiliţi influenţa modificării factorului ”b” asupra variaţiei indicatorului R pe baza
a
10. Indicatorul R este de forma: R = , unde ”b” este factor determinant (cantitativ).
b
Stabiliţi influenţa modificării factorului ”b” asupra variaţiei indicatorului R pe baza
43
44
PARTEA A II-A
ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
CUPRINS Modulul 4. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi

comercializare pe baza indicatorilor valorici
Modulul 5. Analiza cifrei de afaceri
5.1. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri
5.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri
5.3. Analiza cotei de piață
5.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari
Modulul 6. Analiza valorii adăugate
6.1. Metode de determinare a valorii adăugate
6.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
6.3. Analiza factorială a valorii adăugate
Modulul 7. Analiza producţiei fizice pe sortimente şi în structură
7.1. Analiza realizării programului de producţie pe total şi pe
sortimente
7.2. Analiza sturcturii producţiei
7.3. Reflectarea modificării producției în structură în principalii
indicatori economico-financiari
Modulul 8. Analiza ritmicităţii şi calităţii producţiei
8.1. Analiza ritmicităţii producţiei
8.2. Analiza calităţii producţiei

 definească indicatorii ce caracterizează activitatea de producţie şi
comercializare: producţia exerciţiului, producţia obţinută destinată
livrării sau producţia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea
adăugată, valoarea adăugată netă;
 interpreteze corelaţiile dintre indicatorii valorici;
 definească raportul static şi dinamic dintre indicatorii valorici;
 prezinte şi cuantifice consecinţele modificării cifrei de afaceri în
principalii indicatori economico-financiari;
45
PARTEA A II-A . ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
 identifice modalităţile de analiză (indicatori, relaţii de calcul) ale

realizării programului de de producţie pe total, pe sortimente şi
în structură;
 identifice modalităţile de analiză (indicatori, relaţii de calcul) ale
analizei ritmicităţii şi calităţii producţiei.
CONCEPTE Cifra de afaceri netă, producţia obţinută destinată livrării, producţia

CHEIE: exerciţiului (globală), valoarea adăugată, valoarea adăugată netă, raport
static, raport dinamic, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală,
cifra de afaceri critică, coeficientul de structură Gini-Struck, indicele de
concentrare Herfindhal, coeficientul mediu de sortiment, coeficientul
mediu de structură (asortiment), coeficientul de nomenclatură, coeficientul
mediu de ritmicitate, coeficientul mediu de calitate, preţul mediu de
vânzare, coeficientul mediu generalizator al calităţii, gradul de reînnoire a
producţiei.
46
Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi
MODULUL 4.
comercializare pe baza indicatorilor valorici
Sistemul de indicatori valorici utilizaţi pentru caracterizarea activităţii de producţie şi

comercializare sunt:
- cifra de afaceri (CA),
- producţia obţinută destinată livrării (Qf),
- producţia exerciţiului (Qe),
- valoarea adăugată (VA),
- valoarea adăugată netă (Van).
a) Cifra de afaceri (CA) reprezintă suma totală a veniturilor din activitatea comercială într-o
perioadă determinată. Cifra de afaceri reprezintă un indicator global al vânzărilor, din activitatea
de distribuţie şi cea de producţie (obţinut prin însumarea producţiei vândute şi a vânzărilor de
mărfuri) exprimând volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a
întreprinderii. Aceasta se determină cu ajutorul relaţiei:
CA = Producţia vândută (Qv) + Vânzări de mărfuri (Vmf)
b) Producţia obţinută destinată livrării (Qf) sau producţia marfă fabricată cuprinde:
valoarea produselor fabricate (Vpf), valoarea lucrărilor executate (Vle) şi valoarea serviciilor
prestate (Vsp) în cursul unei perioade de timp şi care urmează a fi vândute. Producţia obţinută
destinată livrării se poate determina după relaţia23:
Qf = Vpf + Vle + Vsp
În care: Vpf = Qv + (Sf – Si)

(Sf – Si) sau  Qs = variaţia producţiei stocate; stocurile de produse la sfârşitul (Sf) şi la
începutul perioadei (Si)
c) Producţia exerciţiului sau producţia globală (Qe) – indicator care dimensionează

întreaga activitate a societăţii comerciale şi cuprinde: valoarea producţiei marfă vândute (Qv),
Robu V., Analiza eficienţei utilizării capitalului societăţilor comerciale industriale, Tipografia& Editura Secorex,
23
București, 1998, p. 67.

47
variaţia producţiei stocate ( ± Δ Qs) creşterea sau descreşterea producţiei stocate, în care se
includ stocurile de produse finite, semifabricate, producţie neterminată) şi producţia imobilizată
(Qi - respectiv imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie proprie). Se determină pe
baza următoarei relaţii:
Qe = Qv ± Δ Qs + Qi
d) Valoarea adăugată (VA) exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin
propria activitate, respectiv capacitatea unei firme de a crea bogăţie. În cazul întreprinderilor cu
activitate de producţie, valoarea adăugată se determină conform relaţiei:
VA = Producţia exerciţiului (Qe) - Consumuri intermediare (M)
e) Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea nou creată într-o perioadă de timp şi se
determină deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea:
Van = Valoarea adăugată (VA) - Cheltuieli cu amortizarea (A)
În analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici

sunt supuse aprofundării următoarele aspecte:
 analiza dinamicii indicatorilor valorici;
 analiza raportului static dintre indicatorii valorici;
 analiza raportului dinamic dintre indicatorii valorici.
A. Analiza dinamicii indicatorilor valorici

Analiza dinamicii indicatorilor valorici permite ”sesizarea modului de fundamentare a
programelor de comercializare, precum şi gradul de realizare a acestora, comparativ cu nivelurile
programate sau cu realizările perioadelor anterioare. Pe această bază, se stabilesc abaterile (în mărime
absolută şi în mărime relativă), cauzele acestora, precum şi măsurile care se impun pentru corectarea
unor situaţii nefavorabile.”24
Analiza dinamicii activităţii de producţie şi comercializare dintr-o întreprindere se face în
raport cu relaţiile normale care trebuie să existe între indicatorii valorici menţionaţi. Relaţiile care
trebuie să existe între indicatorii valorici şi semnificaţia acestora sunt prezentate în tabelul 5.
24Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.
48.
48
Modulul 4 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici
Tabelul 5. Corelaţiile dintre indicatorii valorici

Nr.
Corelaţia Semnificaţia
crt.
1. IQv  IQf Reducerea sau menţinerea (în cazul egalităţii dintre indici) ponderii stocurilor
de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, respectiv creşterea
gradului de valorificare a producţiei obţinute.
2. IQf > IQe Reducerea ponderii stocurilor de producţie neterminată şi a consumului
intern, dar până la limita la care se asigură o desfăşurare normală a procesului
de producţie, respectiv creşterea gradului de utilizare a resurselor materiale.
3. IVA > IQe Reducerea ponderii consumurilor intermediare (provenite de la terţi) în
volumul total al activităţii ceea ce este rezultatul creşterii gradului de
valorificare a resurselor materiale.
4. IVA ≠ IVan Inegalitatea este rezultatul variaţiei cheltuielilor cu amortizarea.
Egalitatea IQv = IQf = IQe = IVA = IVan (înseamnă că faţă de o perioadă de raportare se menţin
aceleaşi proporţionalităţi între elementele care diferenţiază indicatorii respectivi) se admite doar din
punct de vedere teoretic.
B. Analiza raportului static dintre indicatorii valorici

Analiza raportului static dintre indicatorii valorici permite caracterizarea evoluţiei elementelor
care-i diferenţiază şi se stabileşte pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici (tabelul 6).
Tabelul 6. Analiza raportului static dintre indicatorii valorici

Nr. Raportul
Semnificaţia
crt. static
1. Qv Arată modificările intervenite în stocurile de produse finite.
Qf Creşterea raportului evidenţiază reducerea proporţiei stocurilor de produse finite şi
semifabricate destinate vânzării; evoluție favorabilă.
2. Qf Arată modificările intervenite în evoluţia stocurilor de producţie neterminată şi a
Qe consumului intern.
Creşterea raportului evidenţiază reducerea ponderii stocurilor de producţie
neterminată şi a consumului intern; evoluție favorabilă.
3. VA Arată modificările intervenite în evoluţia consumurilor intermediare.
Qe Creşterea raportului evidenţiază reducerea ponderii consumurilor intermediare în
volumul total al activităţii de producţie; evoluție favorabilă.
49
C. Analiza raportului dinamic dintre indicatorii valorici

Raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor valorici (în bază fixă) şi
caracterizează evoluţia comparativă a indicatorilor valorici faţă de un anumit criteriu, de regulă
perioadă precedentă (tabelul 7).
Tabelul 7. Analiza raportului dinamic dintre indicatorii valorici

Nr. Raportul
Semnificaţia
crt. dinamic
1. Reflectă relaţia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul fabricaţiei.
I Qv
Valoarea supraunitară a raportului evidenţiază creşterea gradului de
I Qf valorificare a producţiei, respectiv reducerea proporţiei stocurilor de produse
finite şi semifabricate destinate vânzării; evoluție favorabilă.
2. Reflectă legătura dintre ritmul finalizării producţiei şi ritmul volumului total de
I Qf
activitate de producţie.
I Qe Valoarea supraunitară a raportului evidenţiază reducerea ponderii stocurilor
de producţie neterminată şi a consumului intern; evoluție favorabilă.
3. I VA Reflectă creşterea sau scăderea gradului de valorificare a resurselor
materiale, respectiv a consumurilor provenite de la terţi.
I Qe
Valoarea supraunitară a raportului evidenţiază reducerea ponderii
consumurilor intermediare în volumul total al activităţii de producţie; evoluție
favorabilă.
Realizaţi analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor

valorici, a căror evoluţie este prezentată în tabelul de mai jos:

Indicatori
1. Producţia vândută (Qv) 160000 162000
2. Producţia marfă fabricată (Qf) 200000 180000
3. Producţia exerciţiului (Qe) 250000 230000
4. Valoarea adăugată (VA) 125000 107500
50
Rezolvare:
Pornind de la informaţiile din tabelul de mai sus se vor determina indicii şi ritmurile de creştere ale
indicatorilor valorici:
Nr. Perioada raportată Indici Ritm de

Indicatori
crt. Prevăzut (0) Realizat (1) (%) creştere (%)
1. Producţia vândută (Qv) 160000 162000 101,25 1,25
2. Producţia marfă fabricată (Qf) 200000 180000 90,00 -10,00
3. Producţia exerciţiului (Qe) 250000 230000 92,00 - 8,00
4. Valoarea adăugată (VA) 125000 107500 86,00 -14,00
Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici

se realizează cu ajutorul analizei:
a) corelaţiilor dintre indicatorii valorici;
b) raportului static;
c) raportului dinamic.
a) Corelaţiile dintre indicatorii valorici, stabilite pe baza datelor firmei şi semnificaţia acestora,
sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Nr.
Corelaţia Semnificaţia
crt.
1. IQv > IQf  reducerea ponderii stocurilor de produse finite şi
(101,25%) (90%) semifabricate destinate vânzării;
 creşterea gradului de valorificare a producţiei obţinute;
 evoluţie favorabilă.
2. IQf < IQe  creşterea ponderii stocurilor de producţie neterminată şi a
(90%) (92%) consumului intern;

 diminuarea gradului de utilizare a resurselor materiale;
 evoluţie nefavorabilă.
3. IVA < IQe  creşterea ponderii consumurilor intermediare (provenite de
(86%) (92%) la terţi: cheltuieli cu materii prime, materiale, servicii

prestate de terţi) în volumul total al activităţii;
 reducerea gradului de valorificare a resurselor materiale;
 evoluţie nefavorabilă.
51
b) Raportul static calculat pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici şi semnificaţia
acestuia sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Nr. Raportul Prevăzut Realizat

Semnificaţia
crt. static (0) (1)
Qv
Creşterea raportului static cu 0,10 (de la 0,80 la
Qf
Qv
1. 0,80 0,90 0,90) evidenţiază reducerea ponderii stocurilor de
Qf
produse finite şi semifabricate destinate vânzării;
evoluţie favorabilă.
Qf
Scăderea raportului static cu 0,017 (de la 0,80 la
Qe
Qf
2. 0,80 0,783 0,783) evidenţiază creşterea ponderii stocurilor de
Qe
producţie neterminată şi a consumului intern; evoluţie
nefavorabilă.
VA
Scăderea raportului static cu 0,033 (de la 0,50 la
Qe
VA
3. 0,50 0,467 0,467) evidenţiază creşterea ponderii consumurilor
Qe
intermediare în volumul total al activităţii de producţie;
evoluţie nefavorabilă.
c) Raportul dinamic calculat pe baza indicilor indicatorilor valorici şi semnificaţia acestuia

sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Nr. Raportul
Semnificaţia
crt. dinamic
1. I Qv Valoarea supraunitară a raportului dinamic evidenţiază creşterea gradului
 1,125 de valorificare a producţiei, respectiv reducerea ponderii stocurilor de
I Qf
produse finite şi semifabricate destinate vânzării; evoluţie favorabilă.
2. I Qf Valoarea subunitară a raportului evidenţiază creşterea ponderii stocurilor
 0,978
I Qe de producţie neterminată şi a consumului intern; evoluţie nefavorabilă.
3. IVA Valoarea subunitară a raportului evidenţiază creşterea ponderii

 0,935
I Qe consumurilor intermediare în volumul total al activităţii de producţie;
evoluţie nefavorabilă.
52
1. Prezentaţi sistemul de indicatori valorici utilizaţi pentru caracterizarea activităţii de

producţie şi comercializare.
2. Ce exprimă producţia marfă fabricată?
3. Ce corelaţii se pot stabili între indicatorii valorici şi care este evoluţia normală a
acestora?
4. Ce semnifică următoarea situaţie:
- indicele producţiei marfă fabricată = 104%;
- indicele producţiei vândute = 102%?
- indicele producţiei exerciţiului = 98%;
- indicele producţiei marfă fabricată = 104%?
- indicele valorii adăugate = 103%?
7. Care este semnificaţia raportului static şi cum se determină acesta? Exemplificaţi.
8. Care este semnificaţia raportului dinamic şi cum se determină acesta? Exemplificaţi.
- indicele valorii adăugate = 92%;
- indicele producţiei vândute = 97%;
- indicele producţiei exerciţiului =107%;
- indicele valorii adăugate = 105%?
11. Faceţi aprecieri privind evoluţia indicatorilor: număr mediu de salariaţi,
productivitatea muncii, gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate livrării şi
gradul de utilizare a resurselor materiale pe baza următoarelor date:
- indicele numărului mediu de salariaţi = 98%;
- indicele producţiei vândute = 112%;
53

- indicele producţiei exerciţiului =108%.
a) creşte ponderea stocurilor de produse finite şi a stocurilor de producţie
neterminată;
b) scade ponderea stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării şi
creşte gradul de utilizare a resurselor materiale;
c) creşte gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate şi scade ponderea
stocurilor de producţie neterminată şi consum intern.
54
MODULUL 5. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri este un indicator de performanţă ce exprimă poziţia strategică a firmei, poziţia
pe piaţă şi posibilitatea întreprinderii de a dezvolta alte activităţi profitabile evidenţiate în statutul de
funcţionare.
Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată ca25:
 cifra de afaceri totală (CA) sau cifra de afaceri netă care, conform reglementărilor
contabile naționale26 reprezintă un indicator al Contului de profit şi pierdere, format din
totalitatea veniturilor obţinute din:
- vânzarea produselor finite (contul 7015),
- vânzarea produselor agricole(contul 7017),
- vânzarea activelor biologice de natura stocurilor(contul 7018),
- vânzarea semifabricatelor (contul 702),
- vânzarea produselor reziduale (contul 703),
- servicii prestate (contul 704),
- studii şi cercetări (contul 705),
- redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii (contul 706),
- vânzarea mărfurilor (contul 707),
- activități diverse (contul 708),
- subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (contul 7411) (după
scăderea reducerilor comerciale acordate - contul 709).
 cifra de afaceri medie ( CA ), denumită şi preţ mediu de vânzare reflectă venitul
obţinut pe unitatea de produs sau serviciu:
CA
CA 
Q
unde: Q = volumul fizic al vânzărilor.
 cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variaţia veniturilor din vânzări (  CA) generată
de creşterea sau scăderea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor (  Q):
CA CA1  CA0

CAm  
Q Q1  Q0
 cifra de afaceri critică (CAcr) evidenţiază pragul de rentabilitate a întreprinderii şi

reprezintă acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de
exploatare, pragul de la care firma începe să producă beneficii:
Chf
CAcr 
1  Rv
25 Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pp. 229-230.
26 OMFP 1802/2014, pct. 594.
55
în care, Chf = suma cheltuielilor fixe;

Rv = rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la un leu cifră de afaceri,
Chv
respectiv Rv  .
CA
Din problematica complexă a analizei cifrei de afaceri, reţinem pentru aprofundare

următoarele aspecte:
 analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri;
 analiza factorială a cifrei de afaceri;
 analiza cotei de piaţă;
 reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-financiari.
5.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri
 Analiza dinamicii cifrei de afaceri reprezintă obiectivul esenţial al analizei cifrei de

afaceri care trebuie să pună în evidenţă care au fost principalele surse de venituri ale
întreprinderii în perioada analizată, cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc.
În analiza dinamicii cifrei de afaceri, pentru o anumită perioadă de timp (0; n), se utilizează27:
 modificările (abaterile) absolute, cu bază fixă (BF) sau cu bază în lanţ (BL) -
caracterizează evoluţia cifrei de afaceri din punct de vedere cantitativ:
sau
 CABF = CAn –CA0  CABL = CAn – CA n-1
 indicii cu bază fixă sau în lanţ:
CAn CAn
I CABF   100 sau I CABL  100
CA0 CAn1
 ratele de creştere cu bază fixă sau în lanţ - arată proporţia de creştere a cifrei de afaceri
faţă de o anumită bază de comparaţie:
RBF = ICABF -100 RBL = ICABL -100

sau
27 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 56.
56
Modulul 5 Analiza cifrei de afaceri
 ritmul mediu anual de creştere:  CA 

R   n1 n  1 100
 CA0 
Cifra de afaceri este, în mod normal, înregistrată în unităţi monetare curente (lei curenţi). În
perioada de puternică creştere a preţurilor se impune corectarea efectelor inflaţiei pentru a obţine
informaţii fiabile iar concluziile să nu fie deformate, determinându-se cifra de afaceri reală.
Comparabilitatea datelor în timp se poate asigura utilizând:

 Deflatarea: presupune exprimarea datelor aferente perioadei de analiză în unităţi
monetare constante, aferente primului an, considerat bază (actualizarea se realizează
în raport cu anul iniţial). Corecţia cifrei de afaceri se va efectua pe baza relaţiei28:
CACRTn m
CARn m 
Ipnm / 0
unde: CAR = cifra de afaceri reală sau comparabilă;

CACRT = cifra de afaceri curentă;
Ipn-m/0 = indicele preţurilor, raportat la primul an al perioadei de analiză.
Deflatarea este necesară analizei economico-financiare ”pentru a evita erorile interpretative ce

ar putea deriva din comparabilitatea în timp a indicatorilor din documentele contabile de sinteză, erori
generate de nivelul diferit înregistrat de rata inflaţiei, de la un an la altul al perioadei analizate”29.
 Inflatarea: presupune actualizarea cifrei de afaceri la ultimul an al perioadei implicate

în analiză, conform relaţiei30:
CARnm  CACRTnm  Ipn / nm
unde: Ipn/n-m = indicele preţurilor, raportat la ultimul an al perioadei de analiză.
28 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economic-financiară, Ediţia a –II-a, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, p. 56.
29 Mironiuc, M., Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii,Editura Junimea, Iaşi, 1999, p. 159.
30 Idem, p. 56.
57
 Rata de creştere reală a cifrei de afaceri31, utilizând deflatorul lui Fisher:
 1  Crnom 
Cr =   1  100
 1  Ri 
unde: Cr = creştere reală;
Crnom = creştere nominală;
Ri = rata inflaţiei.
 Prin analiza structurii cifrei de afaceri se urmăreşte identificarea variaţiilor înregistrate

pe diverse trepte structurale, explicarea acestor variaţii şi a implicaţiilor lor asupra
rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii. Structura cifrei de afaceri evidenţiază
ponderea deţinută de anumite elemente componente în totalul încasărilor unei întreprinderi.
Analiza structurală a cifrei de afaceri se poate realiza pe diverse trepte:

 pe tipuri de activităţi pentru a pune în evidenţă contribuţia activităţilor întreprinderii la
realizarea cifrei de afaceri (exemple de activităţi: distribuţie, prestări servicii, închiriere);
 pe grupe de produse/ mărfuri (mărfuri alimentare, industriale);
 pe forme de vânzare (cu amănuntul, en gros, on line);
 pe zone, pe sezoane;
 pe relaţii comerciale: la intern, la export;
 pe tipuri de clienţi întrucât aceştia condiţionează dimensiunea performanţelor activităţii
oricărei întreprinderi.
Metodologia de diagnosticare a activităţii întreprinderii în funcţie de structura cifrei de afaceri

este complexă şi constă în32:
a) determinarea ponderii deţinute de diferite elemente (produse, mărfuri, servicii, activităţi,
secţii etc.) în totalul cifrei de afaceri;
b) efectuarea de comparaţii ale structurii activităţii economice aferente mai multor exerciţii
financiare, caz în care se utilizează:
n g i  1
2
1. coeficientul de structură Gini-Struck: G
n 1
în care: n = numărul de termeni ai seriei;
gi = ponderea vânzărilor pe categorii de activităţi, grupe de produse, unităţi operative ş.a.
31 Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 232; Petrescu, S., Analiză şi
diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura CECCAR,
32 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Ediţia a –II-a, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, pp. 58-60.

58
Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valori între 0 şi 1.

 apropierea de 0 semnifică o distribuţie relativ uniformă a vânzărilor între categoriile de
structurare a activităţii;
 apropierea de 1 arată că în structura activităţii un număr redus de elemente componente
deţine o pondere importantă în cifra de afaceri, respectiv un grad de concentrare ridicat.
H   gi
2
2. indicele de concentrare Herfindhal (H):
Indicele de concentrare Herfindhal poate lua valori între 1/n şi 1.

 apropierea de 1/n semnifică o repartizare în proporţii egale a vânzărilor între categoriile de
structurare a activităţii;
 apropierea de 1 arată că în structura activităţii un număr redus de elemente componente
deţine o pondere importantă în cifra de afaceri, respectiv un grad de concentrare ridicat.
c) Metoda ABC (Pareto sau 20/80) utilizată pentru studierea volumului vânzărilor şi a
atitudinii întreprinderii în raport cu clienţii şi cu furnizorii.
Pe baza datelor din tabelul de mai jos realizaţi analiza structurală a vânzărilor:
Vânzări de mărfuri lunare
Luna
Perioada precedentă Perioada curentă
Ianuarie 324109 287036
Februarie 336263 279706
Martie 316119 280568
Aprilie 325249 161991
Mai 274054 160202
Iunie 299755 151212
Iulie 384554 216772
August 482249 308495
Septembrie 337376 192614
Octombrie 322659 189296
Noiembrie 352952 136867
Decembrie 607730 226835
59
Rezolvare:
În analiza structurală a vânzărilor se va utiliza indicatorul coeficientul de structură Gini-
n g i  1
2
Struck (coeficientul de concentrare sezonieră): G 

n 1
în care: n = numărul de termeni ai seriei;
gi = ponderea vânzărilor pe diviziuni de timp (lună, trimestru) în vânzările totale anuale.
Datele necesare analizei vânzărilor sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Vânzări de mărfuri perioada precedentă Vânzări de mărfuri perioada curentă

Structura Structura
Vânzări Ponderi la Vânzări Ponderi la
vânzărilor vânzărilor
lunare pătrat (gi2) lunare pătrat (gi2)
(gi) (gi)
Ianuarie 324109 7,43% 0,0055182 287036 11,08% 0,0122670
Februarie 336263 7,71% 0,0059398 279706 10,79% 0,0116485
Martie 316119 7,25% 0,0052495 280568 10,83% 0,0117204
Aprilie 325249 7,45% 0,0055571 161991 6,25% 0,0039070
Mai 274054 6,28% 0,0039454 160202 6,18% 0,0038212
Iunie 299755 6,87% 0,0047201 151212 5,83% 0,0034044
Iulie 384554 8,81% 0,0077684 216772 8,36% 0,0069964
August 482249 11,05% 0,0122168 308495 11,90% 0,0141698
Septembrie 337376 7,73% 0,0059792 192614 7,43% 0,0055238
Octombrie 322659 7,40% 0,0054689 189296 7,30% 0,0053352
Noiembrie 352952 8,09% 0,0065441 136867 5,28% 0,0027891
Decembrie 607730 13,93% 0,0194016 226835 8,75% 0,0076610
Total 4363069 100,00% 0,0883091 2591594 100,00% 0,0892438
Coeficientul de concentrare (G): 0,0737 0,0803
12 g i  1
2
12  0,0883091  1
G0   = 0,0737 sau 7,37%
12  1 11
12 gi  1
2
12  0,0892438  1
G1   = 0,0803 sau 8,03%
12  1 11
60
Valoarea coeficientului de concentrare înregistrează valori foarte apropiate de 0, ceea ce

semnifică o distribuţie relativ uniformă a vânzărilor lunare în timpul anului. Ca tendinţă se observă o
accentuare uşoară a sezonalităţii, evidenţiată de creşterea coeficientului de concentrare de la 0,0737 în
perioada precedentă la 0,0936 în perioada curentă.
5.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri
Prin analiza factorială a cifrei de afaceri se urmăreşte identificarea şi cuantificarea influenţelor

factorilor asupra mărimii şi dinamicii cifrei de afaceri faţă de nivelurile programate sau realizate în
perioadele anterioare. Informaţiile astfel obţinute contribuie la stabilirea diagnosticului cifrei de
afaceri şi adoptarea deciziilor corespunzătoare pentru redresarea activităţii şi îmbunătăţirea
performanţelor întreprinderii.
Modele de analiză factorială a cifrei de afaceri:
I. Modele care exprimă relaţia dintre resursele umane şi cifra de afaceri:
Qf CA Nop Qf CA
a) CA = N   = N  
N Qf N Nop Qf
b) CA = N  Nz  Nh  Wh = N  Nz  Wz
în care: N = numărul mediu al personalului;

Qf
= productivitatea medie anuală a muncii (calculată pe baza producţiei obţinute destinată
N
livrării);
CA
= gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate livrării.
Qf
Nop = numărul mediu al personalului operativ;
Nop
= ponderea personalului operativ în totalul personalului salariat;
N
Qf
= productivitatea medie a personalului operativ
Nop
Nz = numărul mediu de zile lucrate de un salariat;
Nh = numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-o zi;
Wh = productivitatea medie orară a unui salariat, calculată pe baza cifrei de afaceri.
61
Wz = productivitatea medie zilnică a unui salariat; Wz = Nh  Wh

Wa = productivitatea medie anuală a unui salariat; Wa = Nz  Wz .
II. Modele care exprimă relaţia dintre potenţialul tehnic al întreprinderii şi cifra de
afaceri:
Mf Qf CA Mf Mf ' Qf CA
CA = N   = N   ,
N Mf Qf N Mf Mf Qf
în care: Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;

Mf ’ = valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive (active);
Mf
= gradul de înzestrare tehnică;
N
Mf '
= ponderea mijloacelor fixe direct productive (active) în totalul mijloacelor fixe;
Mf
Qf
= randamentul mijloacelor fixe direct productive.
Mf '
III. Modele care exprimă relaţia dintre active circulante şi cifra de afaceri:
St CA
CA = N  
N St
St
în care: = gradul de de asigurare cu stocuri a angajaţilor (valoarea medie a stocurilor aferentă unui
N
salariat);
CA
= viteza de rotaţie a activelor circulante exprimată ca număr de rotaţii.
St
IV. Modele care exprimă relaţia dintre volumul producţiei vândute şi cifra de afaceri:
CA = Q  p
a) cazul producţiei omogene:
unde: Q = volumul fizic al producţiei vândute (cantitatea)  q  ; i
p = preţul mediu de vânzare; p =

q  p
i i
=
s i  pi
;
q i 100
si= structura producţiei vândute pe produse;
pi = preţul de vânzare al produsului ”i”.
62
n
b) cazul producţiei neomogene: CA =
q
i 1
i  pi
Pe baza datelor din tabelul de mai jos realizaţi analiza factorială a cifrei de afaceri:
Volumul fizic Preţ de vânzare unitar (p)
Nr. Denumire
UM (cantitatea) (q) (lei/buc)
crt. produs
precedent realizat precedent realizat
1. Produs A buc 2.000 2.200 5 6
2. Produs B buc 1.000 900 7 7
3. Produs C buc 1.500 1.530 10 9
Rezolvare:
Analiza factorială a cifrei de afaceri se va realiza în funcţie de volumul fizic al vânzărilor, cazul
producţiei omogene, după modelul:
s  pi
CA = Q  p =  qi  p =  qi 
i
100
Conform modelului, factorii care influenţează cifra de afaceri sunt:

- volumul fizic (cantitatea) al producţiei vândute (qi);
- structura producţiei vândute pe produse (si);
- preţul de vânzare unitar (pi).
Pornind de la informaţiile din tabelul de mai sus se va determina valoarea cifrei de afaceri şi structura
producţiei vândute:
Valoarea
Volumul fizic Structura
Nr. Denumire Preţ unitar (p) producţiei vândute
UM (q) (%)
crt. produs (CA) - lei-
q0 q1 p0 p1 CA0 CA1 s0 s1
1. Produs A buc 2.000 2.200 5 6 10000 13200 44,44 47,52
2. Produs B buc 1.000 900 7 7 7000 6300 22,22 19,44
3. Produs C buc 1.500 1.530 10 9 15000 13770 33,33 33,05
4. TOTAL buc 4.500 4.630 7,1111 7,1857 32000 33270 100 100
63
Analiza factorială a cifrei de afaceri presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) Modificarea totală a cifrei de afaceri:  CA = CA1-CA0 = 33.270 – 32.000 = 1.270 lei
b) Descompunerea fenomenului pe factori de influenţă:
∆CA = ∆CA (q i ) + ∆CA (s i )+ ∆CA( p i )
c) Măsurarea influenţelor factorilor asupra modificării cifrei de afaceri:

1. influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute asupra variaţiei cifrei de afaceri:
s  pi 0 s  pi 0
q  q 
i0 i0
∆CA (qi) = i1 - i0 = CA‘0 - CA0 =
100 100
44,44  5  22,22  7  33,33  10
= 4.630 ∙ - CA0= 32924,44 -32000= 924,44lei
100
2. influenţa modificării structurii producţiei vândute asupra variaţiei cifrei de afaceri:
s  pi 0 s  pi 0
q  q 
i1 i0
∆CA (s i ) = i1 - i1 = CA‘1 - CA‘0 =
100 100
47,52  5  19,44  7  33,05  10
= 4.630 ∙ - 32924,44 = 32600- 32924,44 = -324,44 lei
100
3. influenţa modificării preţului de vânzare unitar asupra variaţiei cifrei de afaceri:
s  pi1 s  pi 0
q  q 
i1 i1
∆CA( p i ) = i1 - i1 = CA1- CA‘1 =
100 100
= 33270 – 32600 = 670 lei
 Indicatorul cifra de afaceri a crescut faţă de perioada precedentă cu 1270 lei (de la 32000lei la
33270lei), evoluţie favorabilă determinată de influenţele celor trei factori: volumul fizic
(cantitatea) al producţiei vândute, structura producţiei vândute pe produse şi preţul de
vânzare unitar.
 Volumul fizic al producţiei vândute creşte cu 130buc (de la 4500buc la 4630buc) determinând
creşterea cifrei de afaceri cu 924,44 lei, influenţă favorabilă; creşterea cantităţii vândute la
produsele A şi C compensează scăderea înregistrată la produsul B.
 Modificarea structurii producţiei vândute pe produse are o influenţă nefavorabilă asupra cifrei
de afaceri determinând scăderea acesteia cu 324,44 lei; structura se înrăutăţeşte: scade
ponderea produsului C, de la 33,33% la 33,05%, la care preţul de vânzare este mai mare decât
preţul mediu (9>7,1857) şi concomitent creşte ponderea produsului A, de la 44,44% la
47,52%, la care preţul de vânzare este mai mic decât preţul mediu (6<7,1857), excepţie face
produsul B a cărui pondere scade deşi preţul este mai mic decât preţul mediu.
 Preţul de vânzare unitar se modifică în sens favorabil, determinând creşterea indicatorului cifra
de afaceri cu 670 lei; creşterea preţului la produsul A compensează scăderea preţului de la
produsul C; preţul produsului B nu se modifică.
64
5.3. Analiza cotei de piaţă
Poziţia concurenţială a întreprinderii se poate determina cu ajutorul cifrei de afaceri folosind

indicatorul cota de piaţă33.
Cota de piaţă (partea de piaţă) permite poziţionarea societăţii în cadrul sectorului de activitate
sau în raport cu concurenţii săi. Principalii indicatori utilizaţi în analiza cotei de piaţă sunt:
a) Cota de piaţă absolută sau globală (Cp) exprimă poziţia întreprinderii pe piaţa
(sectorul/ramura) pe care acţionează:
Cp = CAI
n
 100
 CAi 1
i
unde: CAI = cifra de afaceri a întreprinderii analizate sau vânzările proprii(Vp);

n
 CA = cifra de afaceri totală a sectorului / ramurii sau vânzări totale (V).

i 1
i
Cota globală de piaţă (Cp) devine factor de influenţă asupra indicatorului vânzări proprii
(Vp). Pentru segmentarea pieţei proprii, pentru determinarea cotei de piaţă vom utiliza
Vp i
relaţia: Cpi =  100 , unde i= piaţa
Vi
V  Cp
În consecinţă vânzările proprii (Vp), pot fi exprimate prin relaţia: Vp =
100
unde, Cp=
g i  C pi
, în care gi = structura vânzărilor totale pe piaţă.
100
b) Cota de piaţă relativă (Crel) exprimă poziţia întreprinderii în raport cu liderii de piaţă:
CAI CAI
Crel =  100 sau Crel = 3
 100
CAL
 CA
i 1
Li
unde: CAL = cifra de afaceri a celui mai important concurent de pe piaţă;

3
 CA
i 1
Li = cifra de afaceri a primilor trei concurenţi.
Poziţia întreprinderii este cu atât mai bună cu cât cota de piaţă relativă tinde spre 100%.
33 Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 67.
65
5.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalii

Creşterea sau scăderea cifrei de afaceri se reflectă asupra următorilor indicatori:

Indicator Influenţa modificării
Nr.
Denumire cifrei de afaceri asupra Explicaţii
crt. Relaţia de calcul
indicator principalilor indicatori
1. Profitul brut P  CA  pr (CA1 – CA0) ∙ pr 0 pr = profit mediu la
1 leu cifră de
 P 
afaceri  pr  
 CA 
2. Rata
Re 
P
 100 
CA  pr
 100
CA1  CA0   pr 0 P = profitul
 100
rentabilităţii At At At1 At = active totale;
economice
3. Rata
Rf 
P
 100 
CA  pr
 100
CA1  CA0   pr 0 Kp = capital propriu;
 100
rentabilităţii Kp Kp Kp1
financiare
4. Viteza de Ac  T Ac 0  T Ac 0  T Ac = soldul mediu al
Vr  
rotaţie a CA CA1 CA0 activelor circulante;
activelor T = perioada de
analiză (360, 180, 90
circulante
zile).
5. Eficienţa mijloacelor fixe calculată cu ajutorul indicatorilor:
a) cifra de CA
 1000
CA1  CA0  Mf = valoarea medie
 1000
afaceri la 1000 Mf Mf1 anuală a mijloacelor
lei mijloace fixe fixe
b) profit la P
 1000 
CA  pr
 1000
CA1  CA0   pr 0
 1000
1000 lei Mf Mf Mf1
mijloace fixe
6. Eficienţa P
 100 
CA  pr
 100
CA1  CA0   pr 0 Ae = active de
 100
activelor de Ae Ae Ae1 exploatare;
exploatare
66
Indicator Influenţa modificării

Nr.
Denumire cifrei de afaceri asupra Explicaţii
crt. Relaţia de calcul
indicator principalilor indicatori
7. Eficienţa P CA  pr

CA1  CA0   pr 0 N = număr mediu de
muncii N N N1 salariaţi;
caracterizată
prin profitul
mediu pe
salariat
8. Valoarea VA  CA  va (CA1 – CA0) ∙ va0 VA = valoarea
adăugată adăugată.
aferentă cifrei va = valoarea

de afaceri adăugată medie la 1
leu cifră de afaceri
 VA 
 va  
 CA 
9. Cheltuieli Cs (1000) CA1  CA0  Cs = cheltuieli
Cs = CA   Cs 0
(1000)
;
salariale 1000 1000 salariale;
Cs Cs (1000) = cheltuieli
unde, Cs (1000)   1000
CA salariale la 1000 lei
cifră de afaceri.
10. Cheltuieli C (1000) CA1  CA0  Ch = cheltuieli;
C = CA   C0
(1000)
;
(totale, variabile, 1000 1000 C (1000) = cheltuieli la
materiale, etc.) Ch 1000 lei cifră de
unde, C (1000)   1000
CA
afaceri.
1. Definiţi cifra de afaceri medie şi cifra de afaceri marginală.
2. Care din elementele următoare fac parte din cifra de afaceri a unei întreprinderi:
a) veniturile din producţia vândută; producţia stocată şi producţia imobilizată;
b) veniturile din vânzarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor către terţi;
c) veniturile din vânzarea unor active imobilizate şi veniturile din dividende.
67
3. Care din următoarele elemente nu fac parte din cifra de afaceri a unei întreprinderi:
a) veniturile din vânzarea mărfurilor, venituri din prestări servicii şi producţia
vândută;
b) veniturile din dobânzi, venituri din dividende şi venituri din interese de
participare;
c) veniturile din vânzarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor către terţi.
4. Determinaţi valoarea cifrei de afaceri cunoscând următoarele date: venituri din
vânzarea mărfurilor 225.000 lei; venituri din vânzarea produselor finite 95.000 lei;
venituri din interese de participare 4.000 lei; venituri din executarea lucrărilor şi
prestarea serviciilor către terţi 115.000 lei; venituri din dobânzi 8500 lei.
5. Influenţa modificării productivităţii mediei anuale a muncii (calculată pe baza
producţiei marfă fabricate) asupra variaţiei cifrei de afaceri se determină cu ajutorul
relaţiei:
 Qf Qf  CA
a) N1   0  1   0
 N 0 N1  Qf0
 Qf Qf  CA
b) N1   1  0   0
 N1 N 0  Qf 0
Qf1  CA1 CA0 

c) N1    
N1  Qf1 Qf0 
6. Prezentaţi modele de analiză factorială care exprimă relaţia dintre resursele umane şi
cifra de afaceri.
7. Cum apreciaţi influenţa modificării preţului de vânzare unitar cu semnul „-” asupra
variaţiei cifrei de afaceri?
8. Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei marfă fabricată asupra
variaţiei cifrei de afaceri se determină cu ajutorul relaţiei:
Qf1  CA0 CA1 

a) N1    
N1  Qf01 Qf1 
 Qf Qf  CA
b) N 0   1  0   1
 N1 N 0  Qf1
Qf1  CA1 CA0 

c) N1    
N1  Qf1 Qf0 
68
CAI
9. Pe baza relaţiei:  100 unde: CAI = cifra de afaceri a întreprinderii analizate;
CAL
CAL = cifra de afaceri a celui mai important concurent de pe piaţă; se determină:
a) cota de piaţă servită;
b) cota de piaţă relativă;
c) cota de piaţă absolută sau globală;
d) cota de piaţă a principalului concurent.
10. Să se analizeze cifra de afaceri în dinamică şi în structură pe baza următoarelor date:
Nr. Perioada curentă
Indicatori
1. Venituri din vânzarea produselor 60000 54020
2. Venituri din prestări de servicii 20000 30400
3. Venituri din activităţi comerciale 34000 46200
11. Se consideră următoarele date:

Indicatori
1. Număr mediu de salariaţi 30 28
2. Productivitatea medie a muncii 120000 125000
3. Gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate 0,95 0,92
Se cere: a) modificarea absolută şi relativă a cifrei de afaceri;

b) influenţa modificării numărului mediu de salariaţi asupra variaţiei cifrei de afaceri;
c) influenţa modificării productivităţii muncii asupra variaţiei cifrei de afaceri;
d) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei marfă fabricate asupra
variaţiei cifrei de afaceri.

Nr. Denumire Cantitate (q) Preţ unitar (p)
UM
crt. produs q0 q1 p0 p1
1. A buc 5000 5500 30 40
2. B m3 2000 1750 8 10
Se cere: a) modificarea absolută şi relativă a cifrei de afaceri;

b) influenţa modificării volumului fizic asupra variaţiei cifrei de afaceri;
c) influenţa modificării preţului de vânzare unitar asupra variaţiei cifrei de afaceri.
69
St CA
13. Ce se exprimă cu ajutorul relaţiei: CA = N   ? Realizaţi analiza factorială a cifrei
N St
de afaceri conform modelului.
14. Cum apreciaţi influenţa modificării structurii producţiei vândute cu semnul „+” asupra
CAI
15. Pe baza relaţiei: n
 100 unde: CAI = cifra de afaceri a întreprinderii analizate;
 CA
i 1
i
 CA = cifra de afaceri totală a sectorului / ramurii; se determină:

i 1
i
a) cota de piaţă servită;

b) cota de piaţă relativă;
c) cota de piaţă absolută sau globală;
d) cota de piaţă a principalului concurent.
16. Cum apreciaţi influenţa modificării preţului unitar de vânzare de -15.250 lei asupra
17. Cunoscându-se următoarele date:
Nr. Perioada
Indicatorul
1 Cifra de afaceri 493.425 502.488
2 Producţia marfă fabricată 580.500 558.320
3 Număr mediu de personal 20 20
să se determine:
a) influenţa modificării numărului mediu de salariaţi asupra variaţiei cifrei de afaceri;
b) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei asupra variaţiei cifrei de
afaceri;
c) influenţa modificării procentuale a gradului de valorificare a producţiei asupra
modificării procentuale a cifrei de afaceri.
18. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării cifrei de afaceri
asupra indicatorului profit brut.
19. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării cifrei de afaceri
asupra eficienței muncii (profit mediu pe un salariat).
CA1  CA0   pr 0
20. Ce semnifică următoarea relație de calcul:  1000 ?
Mf1
70
MODULUL 6. Analiza valorii adăugate
Valoarea adăugată reprezintă ”plusul de valoare (bogăţie) creat de întreprindere ca

efect al utilizării eficiente a potenţialului de care dispune, peste valoarea consumului factorilor
de producţie proveniţi de la terţi.”34
Din problematica complexă a analizei valorii adăugate, reţinem pentru aprofundare

următoarele aspecte:
 metode de determinare a valorii adăugate;
 analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate;
 analiza factorială a valorii adăugate.
6.1. Metode de determinare a valorii adăugate
Valoarea adăugată se poate determina prin două metode:

 metoda substractivă (sintetică)
 metoda aditivă (de repartiţie sau analitică): vizează remunerarea partenerilor sociali
(salariaţi, stat, instituţiile care acordă credite întreprinderii etc.)
A. Analiza valorii adăugate prin metoda substractivă

După metoda substractivă, valoarea adăugată se determină ca diferenţă între producţia
exerciţiului (Qe) (majorată cu marja comercială: Mc) şi consumurile de bunuri şi servicii furnizate de
terţi numite şi consumuri intermediare (M).
Potrivit acestei metode valoarea adăugată se poate determina diferit în funcţie de tipul
activităţii desfăşurate în întreprinderi (vezi figura 5).
Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior şi cuprind următoarele
elemente de calcul: materiile prime si materialele consumabile (Mp), energie şi apă (U), prestaţii externe
(Pext) şi alte cheltuieli materiale (Acm)35:
M = Mp + U + Pext + Acm
34 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Ediţia a –II-a, Editura Economică,
35 Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediţia a doua, revizuită şi adăugită,

71
Activitate de
VA = Mc – Ci
comerţ
Activitate de
VA = Qe – M + Mc
producţie şi comerţ
Activitate de
VA* = Qe – M
producţie
Figura 5 Determinarea valorii adăugate
*Valoarea adăugată calculată după această relaţie este cunoscută în teoria economică sub
denumirea de ”valoarea adăugată produsă”.
Creşterea valorii adăugate se realizează pe seama:

a) sporirii producţiei exerciţiului într-un ritm mai rapid decât cel al cheltuielilor materiale;
b) reducerii consumurilor intermediare;
c) creşterii marjei comerciale (diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute şi costul acestora).
B.Analiza valorii adăugate prin metoda aditivă
Metoda aditivă de determinare a valorii adăugate are în vedere însumarea elementelor

structurale ale valorii nou-create respectiv:
- cheltuielile cu personalul (salarii şi contribuţii privind asigurările şi protecţia socială);
- impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate (exclusiv impozitul pe profit);
- cheltuielile privind dobânzile;
- ajustările de valoare ale activelor imobilizate (amortizări, provizioane aferente exploatării);
- rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent cifrei de afaceri din care se scad dobânzile)
distribuit pentru dividende, participaţii şi surse proprii de finanţare.
72
Modulul 6 Analiza valorii adăugate
6.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate pe participanţi
În analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate se utilizează următoarele procedee:

- modificările absolute;
- indicii calculaţi pe total şi pe elemente componente ale valorii adăugate;
- ponderile (ratele de structură/ remunerare ale valorii adăugate).
Analiza structurală a valorii adăugate vizează „cotele procentuale de participare a
elementelor de repartiţie la crearea valorii adăugate.”36 Potrivit acestei abordări valoarea adăugată
este formată din remunerarea aferentă participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea economică a
întreprinderii:
 salariaţii, prin cheltuielile cu personalul (salarii) şi participaţii;
 statul, prin impozite, taxe, contribuţii;
 creditorii, prin cheltuielile financiare (dobânzi şi comisioane plătite);
 investitorii (acţionarii), sau asociaţii prin dividende plătite;
 întreprinderea, prin autofinanţarea curentă (ajustări de valoare privind imobilizările şi activele
circulante şi profitul repartizat la surse proprii).
O situaţie normală este aceea în care se manifestă o tendinţă de creştere a ponderii

dividendelor şi a autofinanţării în valoarea adăugată şi de reducere a ponderii cheltuielilor cu
dobânzile şi cu impozitele datorate statului.37
În analiza valorii adăugate, din punct de vedere metodologic se folosesc pe lângă mărimile
absolute şi mărimile relative, respectiv ratele valorii adăugate, care permit comparabilitatea pentru
diferite firme concurente.
În teoria şi practica economică se utilizează în mod frecvent următoarele rate38:

 rata variaţiei valorii adăugate (Rv) reprezintă modificarea procentuală a valorii
adăugate şi permite aprecieri asupra creşterii sau regresiei activităţii:
VA1  VA0
Rv =  100
VA0
37 Buglea, Al., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 2004, pp. 335.
38 Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 272-274, Vâlceanu, Gh., Robu,
V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp. 84-85.
73
 rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri: reflectă ponderea

valorii adăugate în cifra de afaceri:
R = VA  100
CA
Rata valorii adăugate astfel calculată  VA  reflectă ”gradul de integrare pe verticală a

 CA 
întreprinderilor, iar pe baza acesteia se poate aprecia strategia întreprinderii, respectiv gradul de
utilizare a factorilor de producţie (cu cât nivelul ratei este mai ridicat cu atât gradul de valorificare a
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii este mai mare).” 39
Gradul de integrare pe verticală  VA  evoluează în sens invers faţă de gradul de dependenţă

 CA 
externă  CA  : cu cât integrarea economică a întreprinderii este mai ridicată cu atât dependenţa de
 VA 
aportul extern şi gradul de risc aferent sunt mai reduse. Gradul de dependenţă externă depinde de
natura activităţii fiind ”mai ridicat în întreprinderile comerciale, unde valoarea adăugată este mai
redusă comparativ cu cifra de afaceri, şi mai redus în întreprinderile industriale.”40
 rata medie a valorii adăugate aferentă producţiei exerciţiului : reflectă

ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului:
VA
R=  100
Qe
 ratele de remunerare (de structură): reprezintă ponderea deţinută de fiecare

element component (ca o expresie a remunerării diferiţilor parteneri) în valoarea
adăugată:
Cheltuieli cu personalul
- remunerarea muncii:  100
Valoarea a daugata
Impozite, taxe, varsaminte asimilate
- remunerarea statului:  100
Valoarea adaugata
Cheltuieli financiare
- remunerarea creditorilor:  100
Valoarea adaugata
Dividende
- remunerarea investitorilor:  100
Valoarea adaugata
Autofinant are curenta

- remunerarea întreprinderii:  100
Valoarea adaugata
39 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.
84.

74
 ratele de eficienţă ale valorii adăugate:
 valoarea adăugată realizată în medie de un salariat (Rs):

VA
Rs =
N
 valoarea adăugată la 1000 lei active imobilizate (Ri): VA

Ri =  1000
Ai
 valoarea adăugată la 1000 lei active fixe (Rf): VA

Ri =  1000
Af
6.3. Analiza factorială a valorii adăugate
Modele de analiză factorială a valorii adăugate:


a) VA= Qe  1 
M
 = Qe  va = T  Wh  va = N  t  Wh  va = N  t  Wh 
g i  v ai
 Qe  100
Qe VA
b) VA= N    N  Wa  va
N Qe
Mf Mf , Qe VA
c) VA= N    
N Mf Mf , Qe
unde Qe= producţia exerciţiului, Qe = T  Wh
va = valoarea adăugată medie la un leu producţie a exerciţiului, va =

g i  v ai
.
100
gi = structura producţiei exerciţiului pe produse
vai = valoarea adăugată la un leu producţie pe produse
T = fondul total de timp de muncă (ore), T = N  t
Wh = productivitatea medie orară

N = numărul mediu de salariaţi
t = timpul de lucru mediu pe un salariat (ore)
Qe Qe
= productivitatea anuală a muncii Wa 
N N
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf ’ = valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive (active),
75
Mf
= gradul de înzestrare tehnică;
N
Mf '
= ponderea mijloacelor fixe direct productive (active) în totalul mijloacelor fixe,
Mf
Qe
= randamentul mijloacelor fixe direct productive (calculat în funcţie de producţia
Mf '
exerciţiului).
Direcţiile de acţiune pentru sporirea valorii adăugate sunt:

 creşterea productivităţii muncii pe seama factorilor specifici;
 îmbunătăţirea utilizării timpului de muncă;
 îmbunătăţirea calităţii produselor;
 creşterea randamentul mijloacelor fixe direct productive;
 creşterea gradului de folosire a capacităţii de producţie;
 reducerea ponderii cheltuielilor cu materialele la un leu producţie a exerciţiului.
Se consideră următoarele date:

Nr. Indicatori Perioada
crt. Precedentă Curentă
4. Număr mediu de salariaţi ( N ) 12 10
5. Timp mediu lucrat de un salariat ( t ) ore 170 168
6.
Valoare medie adăugată recalculată v a 
r g i1  vai0
- 0,485
100
Pe baza datelor din tabelul de mai sus se cere analiza factorială a valorii adăugate.
Rezolvare:
Analiza factorială a valorii adăugate se va realiza după modelele:

 VA = Qe – M
 VA = Qe va
76
A) Conform modelului de calcul: VA = Qe – M, factorii care influenţează valoarea adăugată sunt:

- producţia exerciţiului (Qe);
- consumurile intermediare (M.
Pentru măsurarea influenţei acestora se va utiliza procedeul balanţier, întrucât între factori
sunt relaţii de tip determinist de forma sumei şi/sau a diferenţei.
Pornind de la informaţiile din tabelul de mai sus se va determina valoarea adăugată, precum şi
abaterile, indicii şi ritmurile de creştere corespunzătoare:
Perioada Indici de Ritm de

Nr. Abatere
Indicatori realizare creştere
crt. Precedentă Curentă ()
(%) (%)
1. Producţia exerciţiului (Qe) lei 250000 230000 -20000 92,00 -8,00
a) Modificarea totală a valorii adăugate:  VA = VA1 -VA0 =107500 – 125000 = - 17500 lei
b) Descompunerea valorii adăugate pe factori de influenţă:
∆VA = ∆VA (Qe) + ∆VA (M)
c) Măsurarea influenţelor factorilor asupra variației valorii adăugate:
1. influenţa modificării producţiei exerciţiului asupra variaţiei valorii adăugate:
∆VA (Qe) = Qe1 - Qeo= 230000 - 250000 = - 20000 lei
2. influenţa modificării consumurilor intermediare asupra variaţiei valorii adăugate:
∆VA (M) = - (M1 - Mo) = - (122500 – 125000) = 2500 lei
 Valoarea adăugată a înregistrat o scădere cu 17500 lei (de la 125000lei la
107500lei), respectiv cu 14%, evoluţie nefavorabilă, datorată influenţei factorilor:
producţia exerciţiului (Qe) şi consumurile intermediare (M).
 Producţia exerciţiului scade cu 20000 lei (de la 250000 lei la 230000 lei), respectiv
cu 8% determinând scăderea valorii adăugate cu aceeaşi valoare, influenţă
nefavorabilă.
 Consumurile intermediare scad cu 2500 lei (de la 125000 lei la 122500 lei),
respectiv cu 2% determinând creşterea valorii adăugate cu 2500, influenţă
favorabilă.
77
B) Modelul de calcul:

VA= Qe  1 
M
 = Qe  va = T  Wh  va = N  t  Wh  va = N  t  Wh 
g i  vai
 Qe  100
Pornind de la informaţiile date se vor determina:

 valoarea adăugată: VA = Qe – M;
 fondul total de timp de muncă: T = N  t ;
Qe
 productivitatea medie orară: Wh = ;
T
VA
 valoarea medie adăugată la un leu producţie a exerciţiului va  ;
Qe
 abaterile, indicii şi ritmurile de creştere corespunzătoare:
Perioada Indici de Ritm de

Nr. Abatere
Indicatori realizare creştere
crt. Precedentă Curentă ()
(%) (%)
1. Producţia exerciţiului (Qe) lei 250000 230000 -20000 92,00 -8,00
3. Număr mediu de salariaţi ( N ) 12 10 -2 83,33 -16,67
4. Timp mediu lucrat de un salariat
170 168 -2 98,82 -1,18
( t ) ore
5. Fond total de timp de muncă (T)
2040 1680 -360 82,35 -17,65
(ore-om)
6. Productivitatea medie orară ( Wh )
122,549 136,905 14,356 111,71 11,71
lei/oră
7. Valoarea medie adăugată la un leu
0,500 0,467 -0,033 93,48 -6,52
producţie a exerciţiului ( va )
8. Valoare medie adăugată
recalculată va 
r g i1  vai0 - 0,485 X X X
100
a) Modificarea totală a valorii adăugate:
 VA = VA1 - VA0 = Qe1∙ va1 - Qeo va0 = 107500 – 125000 = - 17500 lei
b) Descompunerea valorii adăugate pe factori de influenţă: ∆VA = ∆VA (Qe) + ∆VA ( v a )
78
c) Măsurarea influenţelor factorilor asupra variaţiei valorii adăugate:
1. influenţa modificării producţiei exerciţiului asupra variaţiei valorii adăugate:
∆VA (Qe) = Qe1∙ v a 0 - Qeo∙ v a 0 = VA‘1 - VAo =

= 230000 ∙ 0,5 – 125000 = 115000 - 125000 = - 10000 lei
1.1. influenţa modificării fondului total de timp de muncă:
∆VA (T) = T1∙ Wh 0 ∙ v a 0 - T0∙ Wh 0 ∙ v a 0 = VA’ 0 - VAo =

= 1680 ∙ 122,549 ∙ 0,5 - 125000 = 102941,176 - 125000 = -22058,824 lei
1.1.1. influenţa modificării numărului mediu de salariaţi:
∆VA ( N ) = N 1  t 0  Wh 0 ∙ v a 0 - N 0  t 0  Wh 0 ∙ v a 0 = VA’’ 0 - VAo =
= 10∙170 ∙ 122,549 ∙ 0,5 - 125000 = 104166,667 - 125000 = -20833,333lei

1.1.2. influenţa modificării timpului mediu pe un salariat:
∆VA ( t ) = N 1  t 1  Wh 0 ∙ v a 0 - N 1  t 0  Wh 0 ∙ v a 0 = VA’ 0 - VA’’o =

= 10∙168 ∙ 122,549 ∙ 0,5 - 104166,667= 102941,176- 104166,667= -1225,49 lei
1.2. influenţa modificării productivităţii medii orare:
∆VA ( Wh ) = T1∙ Wh1 ∙ v a 0 - T1∙ Wh 0 ∙ v a 0 = VA’ 1 - VA’o =

= 115000 - 102941,176 = 12058,824 lei
2. influenţa modificării valorii medii adăugate la un leu producţie a exerciţiului asupra variaţiei valorii
adăugate:
∆VA ( v a ) = Qe1∙ v a 1 - Qe1∙ v a 0 = VA1 - VA‘1 =

= 107500 – 115000 = - 7500 lei
2.1. influenţa modificării structurii producţiei exerciţiului pe produse:
∆VA (gi) = Qe1∙

g i1  v ai0
- Qe1∙
g i0  v ai0 r
= Qe1∙ v a - Qe1∙ v a 0 = VAr1 - VA‘1 =
100 100
= 230000∙0,485 - 115000 = 111550– 115000 = - 3450 lei
2.2. influenţa modificării valorii adăugate la un leu producţie pe produse:
∆VA (vai) = Qe1∙

g i1  v ai1
- Qe1∙
g i1  v ai0 r
= Qe1∙ v a1 - Qe1∙ v a = VA1 - VAr1 =
100 100
= 107500 – 111550 = - 4050 lei
 Valoarea adăugată a înregistrat o scădere cu 17500 lei (de la 125000lei la 107500lei),
respectiv cu 14%, evoluţie nefavorabilă, datorată influenţei factorilor: producţia
exerciţiului, fondul total de timp de muncă, numărul mediu de salariaţi, timpul mediu lucrat
de un salariat, productivitatea medie orară, valoarea medie adăugată la un leu producţie a
79
exerciţiului, structura producţiei exerciţiului pe produse şi valoarea adăugată la un leu

producţie pe produse.
 Producţia exerciţiului scade cu 20000 lei (de la 250000 lei la 230000 lei), respectiv cu 8%
determinând scăderea valorii adăugate cu 10000lei, influenţă nefavorabilă.
 Fondul total de timp de muncă scade cu 360 ore (de la 2040 ore la 1680 ore), respectiv cu
17,65% determinând scăderea valorii adăugate cu 22058,824 lei, influenţă nefavorabilă.
 Numărul mediu de salariaţi scade cu 2 (de la 12 salariaţi la 10 salariaţi), respectiv cu
16,67% determinând scăderea valorii adăugate cu 20833,333lei, influenţă nefavorabilă.
 Timp mediu lucrat de un salariat scade cu 2 ore (de la 170 ore la 168 ore), respectiv cu
1,18% determinând scăderea valorii adăugate cu 1225,49lei, influenţă nefavorabilă.
 Productivitatea medie orară se îmbunătăţeşte: creşte cu 14,356 lei/oră (de la
122,549lei/oră la 136,905 lei/oră), respectiv cu 11,71% determinând creşterea valorii
adăugate cu 12058,824 lei; este singurul factor care are o influenţă favorabilă asupra
modificării valorii adăugate; creşterea productivităţii muncii este rezultatul reducerii mai
accentuate a fondului de timp de muncă (cu 17,65%) faţă de reducerea mai lentă a
producţiei exerciţiului (de 8%).
 Valoarea medie adăugată la un leu producţie a exerciţiului scade cu 0,033 (de la 0,50 la
0,467), respectiv cu 6,52% determinând scăderea valorii adăugate cu 7500lei, influenţă
nefavorabilă.
 Structura producţiei exerciţiului pe produse are o influenţă nefavorabilă asupra valorii
adăugate determinând scăderea acesteia cu 3450 lei; structura producţiei exerciţiului se
înrăutăţeşte: scade ponderea produselor cu valoarea adăugată la un leu producţie pe
produs mai mare decât media, concomitent cu creşterea ponderii produselor cu valoarea
adăugată la un leu producţie pe produs mai mică decât media.
 Valoarea adăugată la un leu producţie pe produse are o influenţă nefavorabilă asupra valorii
adăugate determinând scăderea acesteia cu 4050 lei.
Analizând corelaţia dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului se constată o scădere
accentuată a valorii adăugate (cu 14%) faţă de scăderea producţiei exerciţiului (cu 8%) ce are drept
consecinţă creşterea ponderii cheltuielilor materiale în producţia exerciţiului şi utilizarea ineficientă a
resurselor materiale.
80
1. Definiţi valoarea adăugată şi precizaţi metodele de determinare ale valorii adăugate
prezentând particularităţile fiecăreia.
2. Care din următoarele elemente se includ în valoarea adăugată:
a) Cheltuielile cu dobânzile şi veniturile din dobânzi;
b) Cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele
asimilate, cheltuielile cu dobânzile;
c) Cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele
asimilate, cheltuielile cu dobânzile, veniturile din dobânzi?
3. Prezentaţi ratele de structură ale valorii adăugate întâlnite în teoria şi practica
economică.
4. Prezentaţi ratele de eficienţă ale valorii adăugate (inclusiv relaţiile de calcul) întâlnite
în teoria şi practica economică.
5. Să se analizeze valoarea adăugată în dinamică şi în structură pe baza următoarelor
date:
Indicatori
1. Cheltuielile cu personalul 78000 85000
2. Cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate 21800 23500
3. Cheltuielile cu dobânzile 2400 2600
4. Ajustări de valoare ale activelor imobilizate 35000 38200
5. Dividende 1750 1250
Valoarea adaugata
6. Pe baza relaţiei: se determină:
Cifra de afaceri
a) gradul de dependenţă externă;

b) gradul de integrare pe verticală;
c) rata de remunerare a statului pe seama valorii adăugate.
7. Prezentaţi modele de analiză factorială ale valorii adăugate.

Cheltuieli cu dobanzile
8. Ce exprimă următoarea relaţie:  100 ?
Valoarea adaugata
81
9. Realizaţi analiza factorială a valorii adăugate după modelul: VA=

Qe VA
N   N  Wa  va
N Qe
10. Stabiliţi relaţia de calcul pentru măsurarea influenţei modificării gradului de înzestrare
tehnică asupra variaţiei valorii adăugate.
11. Stabiliţi relaţia de calcul pentru măsurarea influenţei modificării randamentului

mijloacelor fixe active asupra variaţiei valorii adăugate.

Indicatori
3. Valoare medie adăugată recalculată v a 

r g i1  vai0
X 0,650
100
Se cere: a) modificarea absolută şi modificarea relativă a valorii adăugate;

b) influenţa modificării producţiei exerciţiului asupra variaţiei valorii adăugate;
c) influenţa modificării valorii adăugate medii la 1 leu producţie a exerciţiului
asupra variaţiei valorii adăugate;
d) influenţa modificării valorii adăugate la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse
asupra variaţiei valorii adăugate.
13. Influenţa modificării timpului total de muncă asupra variaţiei valorii adăugate se
determină cu ajutorul relaţiei:
a) T1  T0   Wh0  va0
b) T1  T0   Wh1  va1
c) N1  t1  t 0   Wh 0  va0 .
14. Ce se exprimă cu ajutorul relaţiei: N1  t1  t 0   Wh 0  va0 ?
15. Ce se exprimă cu ajutorul relaţiei: Qe1∙

g i1  v ai1
- Qe1∙
g i1  v ai0
?
100 100
82
MODULUL 7. Analiza producţiei fizice
Producţia fizică reprezintă totalitatea “valorilor de întrebuinţare rezultate din

activitatea productivă şi care pot fi puse în circuitul economic, în scopul satisfacerii într-o
manieră durabilă a nevoilor pieţei.”41
Din producţia industrială (fizică) fac parte: produsele finite, semifabricatele, producţia în curs
care se exprimă în unităţi naturale sau natural – convenţionale, concretizată în produsele finite şi
semifabricatele finite care îndeplinesc condiţiile de livrare.
Problematica supusă analizei:

 analiza realizării programului de producţie pe total şi pe sortimente;
 analiza structurii producţiei;
 reflectarea modificării producţiei în structură în principalii indicatori
economico-financiari.
7.1. Analiza realizării programului de producţie pe total şi pe sortimente
În analiza realizării programului de producţie pe total şi pe sortimente se urmăresc obiectivele:

 evidenţierea gradului de realizare a programului producţiei fizice pe sortimente şi pe total;
 localizarea cauzele pe sectoare de activitate;
 formularea măsurilor ce se impun pentru realizarea producţiei fizice.
Modalităţile de analiză utilizate sunt:

 indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie;
 coeficientul mediu de sortiment;
 coeficientul de nomenclatură.
41Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Ediţia a –II-a, Editura Economică,
83
a) Indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie (iq), se determină pe fiecare

q1
sortiment în parte, după relaţia: iq   100 . Valoarea informaţională a indicelui volumului fizic se
q0
limitează la un singur tip produs/sortiment.
Gradul de realizare a producţiei pe total (iq)se determină diferit în funcţie de tipul producţiei:
 în cazul producţiei omogene: iq 

 q i1
100 ,
 qi0
 în cazul producţiei eterogene (neomogene): iq 

q i1  pi 0
 100 , iar indicii individuali se
q i0  pi 0
q1  p0
calculează după relaţia: iq   100 , asigurând comparabilitatea cu indicele pe total
q0  p0
producţie.
b) Coeficientul mediu de sortiment ( Ks ) exprimă gradul de realizare a programului de

producţie pe sortimente la nivelul întreprinderii.
La baza determinării acestui coeficient stă principiul necompensării unor nerealizări la unele
sortimente cu depăşirile înregistrate la alte sortimente.
În virtutea acestui principiu mărimea maximă a coeficientului mediu de sortiment este 1: 0 <
Ks ≤ 1.
Semnificaţia coeficientului mediu de sortiment în funcţie de valoarea obţinută este prezentată
în tabelul de mai jos:
Situaţii Semnificaţie
 când programul de fabricaţie nu a fost realizat pe total cât şi pe sortimente
Ks < 1 (indiferent de proporţia de nerealizare);

 dacă la nici un sortiment nu s-a realizat (sau depăşit) programul:
Ks =
q  p 1 0
 iq
q  p 0 0
 când programul de fabricaţie a fost realizat şi chiar depăşit pe total dar cel puţin la
un sortiment nu s-a realizat.
Ks = 1  programul de fabricaţie a fost îndeplinit la toate sortimentele integral (chiar şi
depăşit), Ks =
q 0
 1.
q 0
84
Modulul 7 Analiza producţiei fizice
Modalităţi de determinare a coeficientului mediu de sortiment ( Ks )42:
1) Ks =
q min  p0
unde,
q 0  p0
q min  p0 = valoarea recalculată a producţiei fabricate în limitele programate, care se stabileşte

comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a producţiei pe fiecare sortiment, luându-se în
calcul valoarea minimă (conform principiului neadmiterii compensărilor);
qmin = volumul fizic al fiecărui sortiment luat în limitele planului, fără a ţine seama de depăşiri.
Dacă: q1  q0  qmin = q1
q1 > q0  qmin = q0
q 0  p0 = valoarea programată a producţiei fabricate.
2) Ks = 1 -
 q  p unde,
q  p 0 0
 q  p = suma abaterilor negative pe sortimente, respectiv suma neralizărilor faţă de programul de

fabricaţie:  q = q1 – q0
3) Ks =
g '
i0  iqi

g ''
i0
unde,
2
100 100
g’io = ponderile programate ale sortimentelor la care nu s-a realizat programul de fabricaţie;
g " i 0 = ponderile programate ale sortimentelor la care programul de fabricaţie a fost realizat integral
sau depăşit;
iqi = indicele de realizare a programului de fabricaţie pe sortimente.
n
c) Coeficientul de nomenclatură se determină după modelul: Kn = 1 - ,
N
în care: n = numărul poziţiilor la care nu s-a realizat programul de fabricaţie,
N = numărul total al poziţiilor din program.
Prin coeficientul de nomenclatură se determină, din punct de vedere fizic, gradul de realizare a
programului de producţie la nivel de întreprindere (ex. dacă Kn =0,75 înseamnă că la 75% dintre
produse programul de fabricaţie a fost îndeplinit). Coeficientul acordă aceeşi importanţă tuturor
produselor indiferent de ponderea lor în volumul producţiei, ceea ce-i conferă o valoare
informaţională mai limitată decât a coeficientului mediu de sortiment.
42Mărgulescu şi colectivul, Analiza economico-financiară a întreprinderii- metode şi tehnici, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 1994, p. 91.
85
7.2. Analiza structurii producţiei
Structura producţiei (Si) reprezintă ponderea (greutatea specifică) fiecărui sortiment

(produs) în totalul producţiei. Structura producţiei poate fi determinată astfel:
qi
 în cazul producţiei omogene: Si =  100
 qi
 în cazul producţiei eterogene (structura se determină la valoarea producţiei, întrucât nu se
qi  pi
pot fi însumate cantităţile): Si =  100
 qi  pi
 Si = 100 (%)
unde, Si= structura producţiei, respectiv ponderea sortimentului “i”;
qi= volumul fizic al fiecărui sortiment“i”
q i = volumul total al producţiei;
q i  pi = valoarea producţiei totale;
Indicatorul utilizat în analiza îndeplinirii programului de structură este coeficientul mediu de
structură sau asortiment ( Ka ).
Modalităţi de determinare a coeficientului mediu de asortiment( Ka ):

a) prin însumarea structurilor luate în calcul:
1) Ka =  Sci ,
în care Ka = coeficient mediu de asortiment (de structură);
Sci = ponderile luate în calcul conform principiului necompensării; se compară valorile efective
ale ponderilor pe fiecare sortiment cu cele recalculate şi se reţine valoarea minimă.
gi
2) Ka = 1  sau Ka = 100 - gi
100
în care ∆gi = modificarea ponderii fiecărui sortiment la care programul nu s-a îndeplinit.
b) prin raportarea volumului producţiei executate în contul structurii prevăzute la volumul producţiei
efective la structura efectivă conform relaţiei:
Ka =
 q( s) p 0
 q (s ) p
1 1 0
86
în care:  q( s ) p 0 = producţia executată în contul structurii prevăzute.
Valoarea acesteia se determină astfel:

- se recalculează producţia realizată conform structurii prevăzute  q (s
1 0 )  p0 ;
- se compară valorile efective pe fiecare sortiment cu cele recalculate şi se reţine valoarea
minimă.
În aceste condiţii 0< Ka ≤ 100 sau 0 < Ka ≤ 1.

Semnificaţia coeficientului mediu de asortiment (de structură) în funcţie de valoarea obţinută
este prezentată în tabelul de mai jos:
Ka < 1  neîndeplinirile de program la structură; programul a fost realizat în proporţii

diferite.
Ka = 1  respectarea structurii programate; programul a fost îndeplinit în proporţie de

100%, depăşit sau neîndeplinit în aceeaşi proporţie la toate sortimentele.
Corelaţiile dintre coeficientului mediu de sortiment ( Ks ) şi coeficientul mediu de asortiment
( Ka ), sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Nr.
crt.
I. Ks = 1  Programul de producţie a fost îndeplinit la toate sortimentele
dar în proporţii diferite.
Ka <1
II. Ks < 1  Situaţie teoretică, programul nu a fost îndeplinit la nici un
sortiment dar în aceeaşi proporţie ( i1 = i2 = … = in = Iq).
Ka =1
III. Ks = 1  Situaţie teoretică, programul a fost îndeplinit la toate
sortimentele în proporţii egale ( i1 = i2 = … = in = Iq).
Ka =1
IV. Ks < 1  Programul de producţie nu a fost realizat la unul sau mai
multe sortimente.
Ka <1
87
Realizaţi analiza îndeplinirii programului de fabricaţie pe total, pe sortimente şi în structură pe

baza datelor din tabelul de mai jos:
Nr. Volumul fizic
Sortimentul UM Preţ unitar
crt. plan efectiv
1. A m3 1500 1450 120
2. B t 100 110 650
3. C buc 200 210 14
Rezolvare:
A. Pentru analiza îndeplinirii programului de fabricaţie pe total şi pe sortimente se vor

avea în considerare datele calculate în tabelul de mai jos:
Valoarea producţiei
Volumul fizic Preţ
Nr. (lei) Indici
Sortimentul UM unitar qmin qmin ∙ p0
crt. plan efectiv plan efectiv (%)
p0 = p1
(q0) (q1) (q0 ∙ p0) (q1 ∙ p1)
1. A m3 1500 1450 120 180000 174000 96,67 1450 174000
2. B t 100 110 650 65000 71500 110,00 100 65000
3. C buc 200 210 14 2800 2940 105,00 200 2800
4. Total X X X X 247800 248440 100,26 X 241800
Modalităţile de analiză utilizate în analiza îndeplinirea programului de fabricaţie pe total şi pe

sortimente sunt:
 indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie;
 coeficientul mediu de sortiment;
 coeficientul de nomenclatură.
1) Comparând valorile indicilor individuali de îndeplinire a programului de producţie pe sortimente

se constată nerealizarea programului de fabricaţie la produsul A (iq= 96,67%) şi depăşiri la produsele
B (iq= 110%) şi C (iq= 105%). Gradul de realizare a programului de fabricaţie pe total producţie a fost
în medie de 100,26%.
88
2) Coeficientul de sortiment: Ks =
q min  p0
=
241800
= 0,976
q 0  p0 247800
Programul pe sortimente a fost realizat în proporţie de 0,976. Chiar dacă există sortimente la care
programul a fost depăşit (sortimentele B, C) concluzia este că programul de fabricaţie pe sortimente nu
a fost îndeplinit întrucât există cel puţin un sortiment la care sunt nerealizări (se aplică principiul
necompensării nerealizărilor cu depăşiri).
n 1
3) Coeficientul de nomenclatură (Kn): Kn = 1 - = 1- = 0,67 sau 66,67%.
N 3
Coeficientul de nomenclatură arată că producţia a fost realizată la 66,67% din sortimente (la
două produse din trei) ceea ce impune o analiză detaliată a cauzelor care au determinat nerealizarea
programului de fabricaţie la produsul A şi luarea de măsuri care să îmbunătăţească situaţia.
B. Analiza îndeplinirii programului de fabricaţie în structură se va realiza determinând:

 ponderile fiecărui sortiment în total producţie;
 coeficientul mediu de asortiment (structură).
Valoarea producţiei Structura producţiei

Structuri luate în
Nr. (lei) (%)
Sortimentul UM calcul (Sc)
crt. plan efectiv plan efectiv
(valorile minime)
(q0 ∙ p0) (q1 ∙ p1) (s0) (s1)
1. A m3 180000 174000 72,64 70,04 70,04
2. B t 65000 71500 26,23 28,78 26,23
3. C buc 2800 2940 1,13 1,18 1,13
4. Total X 247800 248440 100,00 100,00 97,40
1) Ponderile fiecărui sortiment în total producţie – se vor calcula la valoarea producţiei

(cazul producţiei eterogene – vezi tabelul de mai sus).
Comparând ponderile efective cu cele programate se constată nerealizare la produsul A
(70,04% < 72,64%) şi depăşiri la produsele B (28,78% >26,23%) şi C(1,18% >1,13%).
Întrucât cel puţin la un produs ponderea nu a fost respectată programul de fabricaţie în
structură nu a fost îndeplinit.
2) Coeficientul mediu de asortiment (structură): Ka =  Sci = 97,40% sau Ka =0,974.

În medie structura programată s-a respectat în proporţie de 97,4 %. A crescut
ponderea produselor B şi C, în detrimentul produsului A. Programul de fabricaţie în structură
89
nu a fost îndeplinit coeficientul mediu de asortiment având o valoare subunitară

( Ka =0,974<1) .
Comparând valorile coeficientului mediu de sortiment cu valorile coeficientului mediu

de asortiment (de structură) suntem în situaţia în care:
Ks <1, Ka <1 ⇒ programul de producţie nu a fost realizat la unul sau mai multe
sortimente (există şi depăşiri).
7.3. Reflectarea modificării producţiei în structură în principalii

Modificarea producţiei în structură se reflectă asupra următorilor indicatori:

Indicatorul
Nr. Influenţa modificării producţiei în
Denumire
crt. Relaţia de calcul structură
indicator
1. Rata eficienţei
Rce 
Cheltuieli din exploatare
 1000  q i1  ci 0
 1000 -
q i0  ci 0
 1000
costurilor Venituri din exploatare q i1  pi 0 q
i0  pi 0
aferente
Rce 
 q c
i i
1000
exploatării -- q  p
i i
„cheltuieli la
1000 lei venituri
din exploatare”
2. Profitul din
P=Qf  p r = Qf 
P


Qf1  1 
 q1  c0  -   q0  c0  =
  q  p  Qf1  1  q  p 
  0 0
exploatare Qf
 0 
 
1
aferent  Qf 
q  p  q c = = Qf1  pr  pr 0
'
producţiei
q  p
obţinute

 Qf  1 
 q  c  '
p r = profit recalculat în funcţie de
 q  p 
  structura efectivă a producţiei
destinate livrării respective.
p r = profit la 1 leu producției marfă
fabricate.
90
Indicatorul
Denumire
indicator
3. Valoarea
VA  Qf  va = Qf 
g i  v ai
Qf1   i1 ai0   i 0
 g v g  vai0 
=
adăugată 100  100 100 
 
aferentă
producţiei
va = valoarea adăugată medie la 1 = Qf1  v a
'
 va 0 
 VA 
leu producție marfă  va  
obţinute  Qf  '
v a = valoarea medie adăugată
destinată livrării gi = structura producţiei marfă
recalculată în funcţie de structura
fabricate pe produse;
vai = valoarea adăugată la un leu  '
efectivă  v a 
g  vai0 
i1
.
 100 
producţie pe produse.  
4. Eficienţa activelor de exploatare calculată cu ajutorul indicatorilor:
a) profit la 1 leu
active de
P Qf  p r
Ae
=
Ae
Qf1
Ae1
'

 pr  pr 0 
exploatare
P = profitul;
Ae = valoarea medie anuală a activelor
de exploatare.
b) valoarea
adăugată la 1 leu
VA Qf  v a
Ae
=
Ae
Qf1
Ae1
'

 va  va 0 
active de
VA = valaorea adăugată.
exploatare
5. Eficienţa activelor fixe calculată cu ajutorul indicatorilor:
a) prin profit la 1
leu active fixe
P
Af
=
Qf  p r
Af
Qf1
Af 1
'

 pr  pr 0 
Af = valoarea medie anuală a activelor
fixe.
b) valoarea
adăugată la 1 leu
VA Qf  v a
Af
=
Af
Qf1
Af 1
'

 va  va 0 
active fixe
6. Eficienţa activelor circulante calculată cu ajutorul indicatorilor:
a) prin profit la 1
leu active
P
Ac
=
Qf  p r
Ac
Qf1
Ac1
'

 pr  pr 0 
circulante Ac = valoarea medie anuală a activelor
circulante
91
Indicatorul
Denumire
indicator
b) valoarea
adăugată la 1 leu
VA Qf  v a
Ac
=
Ac
Qf1
Ac1
'
 va  va 0 
active circulante
7. Rata P   q1  p0    q0  p0 
Rr=  100   1  100 -   1  100
rentabilităţii cos turi   q1  c0   q c 
   0 0 
resurselor
Rr=
 q  p   q  c 100 =
consumate - q c
profitul mediu la  q  p 
=  1  100
100 lei costuri  q c 
 
1   v1 0   100 - 1   qv 0  c0   100
8. Rata P  q c   
Rrc=  100 =
rentabilităţii CA  q  p   q  p 
 v1 0   v0 0 
comerciale -
=
q v  p   qv  c
 100 =
profitul mediu la q v p
100 lei cifră de 

= 1 
 qv  c  100
afaceri  q  p 
 v 
9. Eficienţa
capitalurilor -
profitul mediu la
P Qf  pr
K

K
Qf1
K1
 '
 pr  pr 0 
1 leu capital
permanent K = capital permanent.
1. Prezentaţi modalităţile utilizate în analiza programului de fabricaţie pe total şi pe

sortimente.
2. Indicaţi modalităţile utilizate în analiza programului de fabricaţie în structură.
92
3. Realizaţi analiza îndeplinirii programului de fabricaţie pe total şi pe sortimente pe baza

datelor din tabelul de mai jos:
Nr. Volumul fizic
crt. plan efectiv
1. A buc 500 550 12
2. B m3 100 90 20
3. C buc 200 210 5
4. Ce semnifică următoarea situaţie privind îndeplinirea programului de producţie pe

sortimente şi în structură: Ks = 1, Ka = 1? Construiţi un exemplu pentru această
situaţie.
5. Realizaţi analiza îndeplinirii programului de fabricaţie în structură pe baza datelor din
tabelul de mai jos:
Nr. Volumul fizic
crt. plan efectiv
1. A m3 1500 1450 120
2. B t 100 110 650
3. C buc 200 210 14
6. Ce semnifică următoarea situaţie privind îndeplinirea programului de producţie pe

sortimente şi în structură: Ks = 1, Ka <1 ?
Construiţi un exemplu pentru această situaţie.
7. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării producției în

structură asupra indicatorului rata rentabilităţii comerciale.
8. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării producției în
structură asupra indicatorului valoarea adăugată aferentă producţiei obţinute
destinată livrării.
9. Ce semnifică următoarea relație de calcul:

q i1  ci 0
 1000 -
q i0  ci 0
 1000 ?
q i1  pi 0 q i0  pi 0
10. Ce semnifică următoarea relație de calcul:  

 q1  p0    q0  p0 
 1  100 -   1  100 ?

  q1  c0   q c
 0 0


93
MODULUL 8. Analiza ritmicităţii şi calităţii producţiei
8.1. Analiza ritmicităţii producţiei
Ritmicitatea producţiei şi a vânzărilor sunt expresia organizării activităţii în această

direcţie şi reflectă ”conformitatea realizării obiectivelor cu nivelurile stabilite pe diviziuni de
timp, sub impactul cererii şi al ofertei”.43
În analiza ritmicităţii producţiei sunt urmărite obiective precum: caracterizarea situaţiei
existente; evoluţia ei faţă de perioadele anterioare; cauzele care au determinat neritmicitatea, precum
şi efectele produse.
Modalităţi utilizate în analiza ritmicităţii producţiei sunt:

 indicii producţiei pe subdiviziuni de timp: dacă aceştia prezintă variaţii însemnate faţă de
indicele mediu pe întreaga perioadă atunci există situaţia de neritmicitate.
 structura producţiei pe subdiviziuni de timp: presupune calculul ponderilor pe
subdiviziuni de timp; dacă există abateri între ponderile efective față de cele
programate atunci există situaţia de neritmicitate;
 coeficienţii sintetici ai ritmicităţii (Kr) care se determină după următoarele relaţii:
gi
1) Kr = 1  , în care
100
∆gi = suma abaterilor negative ale ponderilor pe subdiviziuni de timp stabilite pe baza relaţiei
∆gi = gi1 - gio;
qi
2) Kr = 1  , în care
Q0
Qo = q i0 ;
∆qi = suma abaterilor negative ale cantităţilor pe subdiviziuni de timp stabilite pe baza relaţiei
∆qi = qi1 – qi0
Productia realizata in contul ritmicitat ii prevazute
3) Kr = ;
Productia realizata
94
Modulul 8 Analiza ritmicităţii şi calităţii producţiei
 x 
1 2
4) Kr = 1 -  i x unde,
2x
x = producţia medie pe subdiviziuni de timp;
xi= producţia pe subdiviziuni de timp.
Coeficientul mediu de ritmicitate se poate calcula în cazul în care ca urmare a specificului
activităţii, prin programul de fabricaţie gradul de încărcare pe subdiviziuni de timp prezintă anumite
variaţii.
Cauzele care determină o activitate neritmică pot fi sintetizate în:

 asigurarea necorespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ cu resurse
materiale şi forţă de muncă;
 neintrarea în funcţiune la termenele stabilite a obiectivelor de investiţii;
 nerealizarea în termen a parametrilor proiectaţi la noile capacităţi de producţie;
 opriri accidentale în funcţionarea utilajelor etc.
Efectele nefavorabile generate de neritmicitatea în activitatea de producţie sunt:
 folosirea necorespunzătoare a forţei de muncă şi a activelor fixe;
 scăderea nivelului calitativ al producţiei cu efectele ce decurg de aici.
Realizaţi analiza ritmicităţii producţiei fizice (presupusă uniformă) pe baza datelor din tabelul de
mai jos:
Nr. Valoarea producţiei
Perioada
crt. Precedent Realizat
1. Luna iulie 960000 990000
-decada I 320000 315000
-decada a-II-a 350000 345000
-decada a-III-a 290000 330000
2. Luna august 1050000 1020000
-decada I 340000 315000
-decada a-II-a 390000 380000
-decada a-III-a 320000 325000
95
Rezolvare:
Pentru analiza ritmicităţii producţiei fizice se va determina coeficientul de ritmicitate, calculat după
 x 
1 2
relaţia: Kr = 1 -  i x unde,
2x
x = producţia medie pe subdiviziuni de timp;
xi= producţia pe subdiviziuni de timp.
 Pentru luna iulie:

960.000 990.000
x0 =  320.000 lei, x1 = = 330.000 lei
3 3
Kr0= 1-
1
320000  3200002  350000  3200002  290000  3200002
2  320000
1
Kr0=1-  1800000000 = 1-0,0663 = 0,9337
640000
Kr1= 1-
1
315000  3300002  345000  3300002  330000  3300002
2  330000
1
Kr1=1-  4500000000 = 1-0,0321= 0,9679
660000
În luna iulie Kr0 <Kr1, ceea ce înseamnă că abaterile efective faţă de producţia medie pe subdiviziuni de
timp s-au diminuat, producţia având o evoluţie favorabilă.
 Pentru luna august:

1050000 1020000
x0 =  350.000 lei, x1 = = 340.000 lei
3 3
Kr0= 1-
1
340000  3500002  390000  3500002  320000  3500002
2  350000
1
Kr0=1-  2600000000 = 1-0,0773 = 0,9227
700000
Kr1= 1-
1
315000  3400002  380000  3400002  325000  3400002
2  340000
1
Kr1=1-  2450000000 = 1-0,075= 0,925
680000
În luna august se constată situaţia: Kr1 <Kr0, ceea ce înseamnă că abaterile efective faţă de
producţia medie pe subdiviziuni de timp sunt mai accentuate, ca efect al neritmicităţii.
96
8.2. Analiza calităţii producţiei
Calitatea poate fi definită ca fiind „măsura, gradul în care un produs, prin totalitatea
caracteristicilor tehnice, economice, sociale şi de exploatare satisface nevoia pentru care a fost creat”44.
Cu cât produsul satisface într-un grad mai înalt necesităţile pentru care a fost creat, cu atât el
corespunde mai exact destinaţiei sale, cu atât este de calitate mai bună.
În cazul întreprinderilor care fabrică produse diferenţiate pe clase de calitate apare necesitatea
determinării calităţii medii a producţiei, respectiv a calităţii medii a produselor componente.
Ca urmare, reţinem spre aprofundare următoarele aspecte:
 analiza calităţii la nivelul produsului;
 analiza calităţii producţiei industriale.
 Analiza calităţii la nivelul produsului

Indicatorii utilizaţi în analiza calităţii la nivel de produs sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:
Indicatori Relaţia de calcul Explicaţii
1. Coeficientul mediu
C=
q c
i i

s i  ci qi = cantitatea de produse din fiecare
de calitate ( C ) q i 100 clasă de calitate “i”,

ci = cifra care indică clasa de calitate
(1, 2, 3 ),  1 C  3
si =structura produsului pe clase de
qi
calitate; si =  100 .
 qi
2. Coeficientul de
Ke=
 q  ke
i i
=
s i  kei - utilizat când se operează cu calităţi
echivalenţă (Ke) q i 100 extra, super
kei = coeficienţi de echivalenţă.
3. Preţul mediu al
p =
q  p = s  p
i i i i
pi = preţul unitar al produsului din
produsului ( p ) q 100 i
fiecare clasă de calitate “i”.
44Gheorghiu, Al., şi colaboratorii, Măsurarea, analiza şi optimizarea calităţii produselor industriale, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p.9, citat de Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză
economico-financiară, Ediţia a –II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 100.
97
Semnificaţia indicatorilor utilizaţi în analiza calităţii la nivel de produs în funcţie de valoarea

obţinută este prezentată în tabelul de mai jos:
Nr.
Indicatorul Situaţii Semnificaţie
crt.
1. Coeficientul I. ∆ C < 0 ( C 1 < C 0 )  evoluţia descendentă a indicatorului reflectă
mediu de îmbunătăţirea calităţii la nivel de produs,
C1 situaţie favorabilă;
IC = <1
calitate ( C ) C0  C se apropie de 1 (cifra clasei superioare).
II. ∆ C >0 ( C 1 > C 0 )  evoluţia ascendentă a indicatorului reflectă
înrăutăţirea calităţii la nivel de produs,
C
I C = 1 >1 situaţie nefavorabilă;
C0
 C se depărtează de 1 (cifra clasei superioare).
2. Preţul mediu al I. ∆ p >0 ( p > p )  evoluţia ascendentă a indicatorului reflectă
1 0
produsului ( p ) îmbunătăţirea calităţii la nivel de produs,

p1
Ip = >1 situaţie favorabilă;
p0
 p se apropie de preţul produselor de calitate
superioară (cu un preţ mai mare).

II. ∆ p < 0 ( p1 < p 0 )  evoluţia descendentă a indicatorului ( p )
p1 reflectă înrăutăţirea calităţii la nivel de

Ip = <1
p0 produs, situaţie nefavorabilă;
 p se apropie de preţul produselor de calitate
inferioară (cu un preţ mai mic).
 Analiza calităţii producţiei industriale

Indicatorii utilizaţi în analiza calităţii la nivelul producţiei sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:
Nr.
crt.
1. Coeficientul
K=
q C i i

S i Ci Reprezintă media ponderată a
mediu
q i 100 coeficienţilor medii de calitate pe fiecare
generalizat al produs.
calităţii ( K ) qi = volumul fizic al fiecărui produs “i”,
C i = coeficientul mediu de calitate pe
produs;
Si = structura producţiei pe produse.
98
Nr.
crt.
2. Preţul mediu al
P =
q  p i i

S i  pi Reprezintă media ponderată a prețurilor
întregii
q i 100 medii de calitate al fiecărui produs.
producţii ( P ). p i = preţul mediu al fiecărui produs “i”.
3. Ponderea V' V’ = valoarea produselor de calitate

 100
produselor de V superioară;
calitate V = valoarea totală a produselor divizibile
superioară în pe clase de calitate
total produse
Semnificaţia indicatorilor utilizaţi în analiza calităţii la nivelul întregii producţii în funcţie de

valoarea obţinută este prezentată în tabelul de mai jos:
Nr.
Indicatorul Situaţii Semnificaţie
crt.
1. Coeficientul I. ∆ K < 0 ( K 1 < K 0 )  evoluţia descendentă a indicatorului reflectă
mediu îmbunătăţirea calităţii la nivelul întregii
K1
generalizat al IK = <1 producţii, situaţie favorabilă.
K0
calităţii ( K )
II. ∆ K >0 ( K 1 > K 0 )  evoluţia ascendentă a indicatorului reflectă

înrăutăţirea calităţii la nivelul întregii
K1
IK = >1 producţii, situaţie nefavorabilă.
K0
2. Preţul mediu al I. ∆ P >0 ( P 1 > P 0 )  evoluţia ascendentă a indicatorului reflectă
întregii îmbunătăţirea calităţii la nivelul întregii
P1
IP = >1
producţiei ( P ) P0 producţii, situaţie favorabilă.
II. ∆ P < 0 ( P 1 < P 0 )  evoluţia descendentă a indicatorului reflectă

înrăutăţirea calităţii la nivelul întregii
P1
IP = <1
P0 producţii, situaţie nefavorabilă.
99
 Reînnoirea producţiei se poate caracteriza cu ajutorul indicatorilor:

Nr.
crt.
1. Coeficientul Pk Pk = valoarea producţiei aferente produselor
K=
stării de Pt ce nu depăşesc vârsta critică, având în
noutate al vedere durata de viaţă economică a
producţiei produsului;
Pt = valoarea producţiei totale.
2. Ponderea Vn Vn = valoarea produselor noi şi
 valoric: Gn =  100
produselor Qf reproiectate;
noi şi Qf = producţia marfă fabricată;
reproiectate  în unităţi fizice: Nn = numărul produselor noi şi
în totalul Nn reproiectate;
Gn =  100
producţiei Nt Nt = numărul total de produse.
1. Cum poate fi definită ritmicitatea producţiei? Dar calitatea producţiei?
2. Prezentaţi modalităţile utilizate în analiza ritmicităţii producţiei.
3. Enumeraţi indicatorii (inclusiv relaţiile de calcul corespunzătoare) utilizați în analiza
calităţii producţiei la nivel de produs.
4. Enumeraţi indicatorii (inclusiv relaţiile de calcul corespunzătoare) utilizați în analiza
calităţii la nivelul întregii producţiei.
5. Analizaţi calitatea la nivelul produsului A prin intermediul indicatorului coeficient
mediu de calitate, pe baza următoarelor date:
Cantitate Preţ
Produsul Clasa de calitatea
plan efectiv plan efectiv
I 100 125 10 10
A II 250 280 7,5 7
III 50 45 5 4,5
100
6. Analizaţi calitatea la nivelul produsului A prin intermediul indicatorului preţ mediu de

vânzare, pe baza următoarelor date:
Clasa de Cantitate Preţ
Produsul
calitatea plan efectiv plan efectiv
I 100 125 10 10
A II 250 280 7 7,5
III 50 45 5 4
7. Influenţa cu semnul “ + ” a structurii produselor pe clase de calitate, asupra

coeficientului mediu de calitate ( C ) se explică prin:
a) creşterea ponderii produselor de calitate superioară;
b) creşterea ponderii produselor de calitate inferioară;
c) creşterea ponderii produselor cu cifra de calitate mai mică decât coeficientul mediu de
calitate.
8. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării structurii
producției pe produse asupra coeficientului mediu generalizat al calităţii ( K ).
9. Ce reprezintă următoarea situaţie: ∆ K < 0, unde K = coeficientul mediu generalizat al
calităţii?
10. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării structurii
produselor pe clase de calitate asupra prețului mediu de vânzare al produsului ( p ).
101
102
PARTEA A III-A.
ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII
CUPRINS Modulul 9. Analiza gestiunii resurselor umane

9.1. Analiza dimensiunii potenţialului uman
9.2. Analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă
9.3. Analiza utilizării forţei de muncă
9.4. Reflectarea modificării timpului de muncă în principalii indicatori
economico-financiari
9.5. Reflectarea modificării productivității muncii în principalii
Modulul 10. Analiza gestiunii resurselor materiale
10.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
10.2. Analiza gestiunii activelor circulante materiale

 definească indicatorii utilizaţi în analiza gestiunii resurselor umane;
 analizeze aspectele referitoare la asigurarea şi utilizarea forţei de
muncă din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural şi al
eficienţei;
 prezinte şi cuantifice consecinţele modificării timpului de muncă
şi a productivităţii muncii asupra principalilor indicatori
economico-financiari;
 analizeze indicatorii de apreciere a utilizării activelor fixe;
 analizeze aspectele referitoare la asigurarea şi utilizarea activelor
circulante.
CONCEPTE analiza extensivă, analiza intensivă, aprovizionare, calitatea personalului,

CHEIE: circulaţia personalului, coeficientul mediu de calificare, coeficientul mediu
de complexitate a lucrărilor, coeficientul de concordanţă, coeficientul de
elasticitate, coeficientul mediu al intrărilor de personal, coeficientul mediu
al ieşirilor de personal, coeficientul mediu al mişcării totale de personal,
coeficientul de modernizare, coeficientul de reînnoire, coeficientul mişcării
103
PARTEA A III-A ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII
mijloacelor fixe, coeficientul de uzură sau gradul de amortizare, fluctuaţia

personalului, gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil,
mobilitatea personalului, productivitatea medie (anuală, zilnică, orară),
productivitatea marginală, profitul pe un salariat, randamentul mediu şi
randamentul marginal al utilajelor, resurse umane, resurse materiale,
stabilitatea personalului, timpul de muncă, viteza de rotaţie.
104
MODULUL 9. Analiza gestiunii resurselor umane
Analiza economică a gestiunii resursele umane vizează următoarele probleme:

 analiza dimensiunii potenţialului uman;
 analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă;
 analiza utilizării forţei de muncă;
 reflectarea modificării timpului de muncă în principalii indicatori
economico-financiari;
 reflectarea modificării productivităţii muncii în principalii indicatori
economico-financiari.
9.1. Analiza dimensiunii potenţialului uman
Pricipalele aspecte supuse aprofundării în analiza dimensiunii potenţialului uman sunt:

 analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere cantitativ şi structural;
 analiza efectivului de salariaţi în dinamică;
 analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere calitativ (calificarea).
A. Analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere cantitativ şi structural Indicatorii

utilizaţi pentru reflectarea cantitativă a potenţialului uman sunt:
 numărul de salariaţi la un moment dat (salariaţi cu contract de muncă);
 numărul de personal la un moment dat (salariaţi cu contract de muncă şi persoane cu
contract de prestări servicii, colaborare, convenţii);
 numărul mediu de salariaţi reprezentând media aritmetică a numărului mediu zilnic al
salariaţilor;
 numărul mediu de personal;
 numărul maxim disponibil (admisibil) de personal: calculat ca raport între volumul efectiv
 Q1 
de activitate şi productivitatea anuală programată   N0  IQ  .
 Wa 0 
Notă: În situaţiile financiare anuale, sunt prezentaţi, de regulă, următorii doi indicatori:
- numărul mediu de salariaţi (cu contract de muncă), reprezentând media aritmetică a
numărului mediu zilnic al salariaţilor;
- numărul mediu de personal (cu contract de muncă şi convenţie civilă).
105
Structura personalului industrial al întreprinderii cuprinde mai multe categorii45:

 personal operativ (direct productiv, indirect productiv, de deservire generală);
 personal tehnic şi de cercetare;
 personal de administraţie şi conducere.
B. Analiza efectivului de salariaţi în dinamică – se realizează cu ajutorul:

- abaterilor absolute;
- indicilor (cu bază fixă şi cu bază în lanţ).
Dinamica efectivului de personal pe total şi pe categorii vizează modificarea numărului

scriptic efectiv (N1) comparativ cu perioada de referinţă sau necesarul prestabilit (N 0), în două
variante46:
1. Modificarea absolută: ∆N =N1 – N0, depăşirea fiind justificată doar de creşterea volumului
producţiei.
Modificarea absolută a numărului de personal N este consecinţa mobilităţii (intrări I, ieşiri E),
numărul mediu scriptic fiind calculat ca media numărului iniţial (Ni) şi final (Nf = Ni + I – E):
Ni  Nf
N=
2
2. Modificarea relativă: ∆N(%) = N1 – No · IQ, aplicabilă pentru categoria de muncitori în
funcţie de gradul de realizare a producţiei (IQ).
Economia (-) sau depăşirea (+) relativă a numărului de muncitori este condiţionată de
dinamica productivităţii muncii:
Q1 N1  W1
∆N(%) = N1 – No · IQ , unde IQ =  ⇒
Q0 N 0  W0
N1  W1 W1
∆N(%) = N1 – No ∙ = N1 –N1 · = N1 –N1 · IW ⇒ ∆N(%) = N1 (1 - IW).
N 0  W0 W0
În aceste condiţii:
 dacă IW > 1; ∆N(%) < 0  economie relativă a numărului de personal, numărul efectiv de
personal fiind mai mic decât numărul maxim admisibil de personal (N1<No·IQ); evoluție
favorabilă a numărului de personal.
 dacă IW < 1; ∆ N(%) > 0  depăşire relativă a numărului de personal, numărul efectiv de
personal fiind mai mare decât numărul maxim disponibil de personal (N1>No·IQ); evoluție
nefavorabilă a numărului de personal.
45 Silvia Petrescu, Marilena Mironiuc, ”Analiză economico-financiară – Teorie şi aplicaţii”, Editura Tiparul, Iaşi,
2002, p. 95.
46 Petrescu, S., Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Teorie şi aplicaţii, Editura Tiparul, Iaşi, 2002, pp.96-97.
106
Modulul 9 Analiza gestiunii resurselor umane
C. Analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere calitativ (calificarea)

Indicatorii47 utilizaţi în analiza calificării personalului dintr-o unitate sunt prezentaţi în
tabelul de mai jos:
Indicator Relaţie de calcul Semnificaţie
1. Coeficientul mediu
Km 
K  Ni i
Se determină ca medie aritmetică
de calificare ( K m) N i
ponderată între categoria de calificare
(Ki) şi numărul de muncitori din
categoria de calificare ”i” (Ni)
2.Coeficientul mediu
Kt =
V  K
i i
Se determină ca o medie aritmetică
de complexitate a V i
ponderată între volumul lucrărilor (Vi)
lucrărilor ( K t ) şi categoria lucrărilor (Ki)
3.Coeficientul de  pe fiecare categorie de Se determină ca raport între volumul de

concordanţă (Kc) calificare sau volum de lucrări lucrări pe fiecare categorie de calificare
(Kci) şi total volum lucrări pe fiecare categorie
de lucrări.
 pe total: Se determină ca o medie aritmetică
Kc =
V  K i ci
ponderată între volumul lucrărilor (V)
V i
şi coeficientul de concordanţă pe
categorii (Kci).
Tendinţa de creştere a coeficientului mediu de calificare ( K m) indică preocuparea

întreprinderii pentru ridicarea calificării salariaţilor. Cu cât mărimea lui este mai apropiată de
categoria maximă de încadrare, cu atât situaţia întreprinderii este mai bună.
Din compararea primilor doi coeficienţi rezultă următoarele situaţii:
 K m < K t - deficit de forță de muncă calificată superior, respectiv surplus de forță de

muncă calificată inferior; există lucrări de complexitate superioară efectuate de muncitori
cu calificare inferioară. Consecinţa imediată: rezultate nesatisfăcătoare pe linia calităţii şi
pe linia productivităţii.
 K m > K t - surplus de forță de muncă calificată superior, respectiv deficit de forță de

muncă de calificare inferioară; există lucrări de complexitate inferioară ce sunt executate
de muncitori de calificare superioară, ceea ce reflectă folosirea incompletă a calificării
forţei de muncă. Consecinţe: cheltuieli cu salariile mai mari decât cele necesare.
Bucureşti, 2005, pp. 118-122.
107
Verificarea concordanţei dintre calificarea forţei de muncă şi cerinţele tehnologice (gradul de

complexitate a lucrărilor) se realizează şi prin intermediul analizei structurii muncitorilor pe categorii
de calificare şi a volumului lucrărilor pe categorii.
9.2. Analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă
Stabilitatea efectivului de salariaţi este afectată de mobilitatea personalului şi se apreciază pe

baza indicatorilor circulaţiei şi fluctuaţiei acestuia.
 Circulaţia forţei de muncă reprezintă „mişcarea personalului unei întreprinderi, în

cursul unei perioade, atât din punct de vedere al intrărilor, cât şi al ieşirilor din cauze
normale (transfer, boală, pensionare, deces, invaliditate, studii, obligaţii cetăţeneşti
etc.).”48 Circulaţia reprezintă un fenomen normal.
 Fluctuaţia forţei de muncă constituie un fenomen anormal (nejustificat), fiind

determinat de ieşirile din întreprindere fără aprobarea conducerii (plecaţi din proprie
iniţiativă) sau prin desfacerea contractului de muncă, ca urmare a încălcării
prevederilor contractului de muncă. Are implicaţii nefavorabile asupra volumului şi
calităţii producţiei.
Indicatorii utilizaţi în analiza mobilităţii forţei de muncă (circulaţiei şi fluctuaţiei) sunt prezentaţi în
tabelul de mai jos:

1. Coeficientul mediu al I I = total intrări de personal;
Ci 
intrărilor de personal (Ci) Ns N s = numărul mediu de personal.
2. Coeficientul mediu al ieşirilor E E = total ieşiri de personal;
Ce 
de personal (Ce) Ns N s = numărul mediu de personal.
3. Coeficientul mediu al mişcării IE I+E = total intrări şi ieşiri de personal;
Cm 
totale de personal (Cm) Ns N s = numărul mediu de personal.
108
Indicatorii utilizaţi în analiza stabilităţii potenţialului uman sunt:

1. Gradul de stabilitate (Gs) Gs = 1-Cm Cm = coeficientul mediu al mişcării totale
de personal;
2. Vechimea în aceeaşi
Vi 
t t = vechimea (exprimată în ani) a
unitate (Vi)
T fiecărui lucrător în întreprinderea analizată;
 T = vechimea totală (exprimată în ani) a

fiecărui lucrător.
3. Vechimea medie în aceeaşi
I
 (N  t) N = numărul de salariaţi având aceeaşi
unitate I N vechime;
t = vechimea în ani a acelei categorii de
muncitori în unitate.
9.3. Analiza utilizării forţei de muncă
Analiza utilizării forţei de muncă vizează:

 analiza extensivă a forţei de muncă;
 analiza intensivă a forţei de muncă.
A. Analiza extensivă a forţei de muncă vizează analiza utilizării timpului de muncă, privit atât
sub aspect cantitativ, al utilizării complete a unităţilor de timp, cât şi sub aspect calitativ, al
economisirii timpului cheltuit pentru realizarea unui volum al producţiei (cifrei de afaceri).
Pentru evidenţierea acestor aspecte în analiza economică se folosesc indicatorii:
 timp calendaristic: Tc = N  365 24(om-ore);
 timp maxim disponibil: Tmax = Tc – (Sărbători+Zile de repaus legal);
 timp efectiv lucrat: Te = Tmax- Întreruperi totale (om∙ore),
 gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil: calculat ca raport între timpul
Te
efectiv lucrat şi timpul maxim disponibil: Gu 
Tmax
Urmărit în dinamică, gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil arată evoluţia
timpului efectiv lucrat şi a întreruperilor totale, care pot avea cauze obiective justificate şi subiective
(absenţe nemotivate).
109
B. Analiza intensivă a forţei de muncă vizează analiza eficienţei muncii care se exprimă cu
ajutorul următorilor indicatori:
1. Productivitatea medie a Q Q= producţia obţinută fizică sau valorică;
W 
muncii T T = factorul muncă.
2. Productivitatea marginală a Q Q1  Q0 Cuantifică sporul de producţie obţinut cu
Wm  
muncii T T1  T0 ajutorul unei cantităţi suplimentare din
factorul muncă.
3. Profitul mediu pe un salariat P Qf CA P P = profitul;
  
Ns N s Qf CA N s = numărul mediu de personal;
Qf
= productivitatea muncii;
Ns
CA
= gradul de valorificare a producției
Qf
marfă fabricate;
P
= rata rentabilității comerciale (profit la
CA
1 leu cifră de afaceri).
Pentru a completa informaţiile furnizate de productivitatea marginală s-a introdus

noţiunea de elasticitate a producţiei în funcţie de factorul muncă (sau la variaţia factorului
Q
Q Wm
uman utilizat). Expresia elasticităţii este: E 
T W
T
Între productivitatea marginală şi productivitatea medie se formează relaţiile:

Nr.
Relaţii Semnificaţie
crt.
1. Wm > W  “zona randamentelor crescătoare”;
E>1  înaintea punctului maxim al productivităţii medii;

 întreprinderea utilizează sub nivel optim forţa de muncă.
2. Wm = W  în punctul maxim al productivităţii medii;
E=1  întreprinderea utilizează la nivel optim forţa de muncă.
3. Wm < W  după punctul maxim al productivităţii medii.
 0<E<1  “zona randamentelor descrescătoare”;

 productivitatea marginală este descrescătoare şi pozitivă;
 intervalul de utilizare normală a factorului muncă.
110
Nr.
Relaţii Semnificaţie
crt.
4.  “zona randamentelor negative”;
 E<0  întreprinderea utilizează ineficient forţa de muncă.
Utilizând valoarea producţiei marfă (Qf), indicatorii productivităţii medii a muncii sunt:
1. Productivitatea medie anuală Qf Q= producţia obţinută fizică sau valorică;
Wa 
Ns N s = numărul mediu de personal.
2. Productivitatea medie zilnică Qf N z = numărul mediu de zile.
Wz 
Ns  Nz
3. Productivitatea medie orară Qf N h = numărul mediu de ore.
Wh 
Ns  Nz  Nh
Modelul factorial de analiză a productivităţii medii anuale se prezintă astfel:

n
 gi  whi
Wa  Nz  Wz  Nz  Nh  Wh  Nz  Nh  i 1
100
unde: gi = structura producţiei pe grupe de produse;
wh i = productivitatea orară pe grupe de produse.
9.4. Reflectarea modificării timpului de muncă în principalii

Efectele economice ale modificării timpului de muncă (T, t) asupra principalilor indicatori
economico-financiari sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Indicatori Influenţa
Model de calcul al
economico Fondului total de timp de Timpului mediu pe un
indicatorului
financiari muncă salariat
1.Valoarea Qf = T  Wh
producţiei
marfă
Qf = N  t  Wh (T1  T0 )  Wh 0  
N 1  t 1  t 0  Wh 0
fabricată
2. Valoarea VA = Qf  va 
adăugată
aferentă VA= T  Wh ∙ va (T1  T0 )  Wh 0  va0  
N 1  t 1  t 0  Wh 0 ∙ va0
producţiei VA= N  t  Wh ∙ va
marfă
111
Indicatori Influenţa
Model de calcul al
economico Fondului total de timp de Timpului mediu pe un
indicatorului
financiari muncă salariat
CA
CA = Qf  
3. Cifra de Qf
afaceri
CA= T  Wh 
CA
Qf
(T1  T0 )  Wh 0 
CA0
Qf 0
 
N 1  t 1  t 0  Wh 0 
CA0
Qf 0
CA
CA= N  t  Wh 
Qf
P= Qf ∙ pr 
4. Rezultatul
financiar P= T  Wh ∙ pr (T1  T0 )  Wh 0  pr 0  
N 1  t 1  t 0  Wh 0  pr 0
potenţial
P= N  t  Wh ∙ pr
5. Nivelul Chf
Cf (1000)   1000 
cheltuielilor Qf
fixe la 1000 lei Chf  Chf 0 Chf 0   Chf 0 Chf 0 
  -
producţie
Cf (1000) 
T  Wh
 1000  T  Wh 0 T Wh 0   1000
-    1000
 N 1  t 1  Wh 0 N 1  t 0  Wh 0 
 1 0 
marfă Chf
fabricată Cf (1000)   1000
N  t  Wh
CA
P = Qf  ∙ pr
Qf
6. Profitul brut
aferent cifrei  P= T  Wh 
CA
Qf
∙ pr (T1  T0 )  Wh 0 
CA0
Qf 0
 pr 0  
N 1  t 1  t 0  Wh 0 
CA0
Qf 0
 pr 0
de afaceri
CA
P= N  t  Wh  ∙ pr
Qf
7. Rata
rentabilităţii Profit
 100
T1  T0   Wh 0 
CA0
Qf 0
 pr 0  
N1 t 1  t 0  Wh 0 
CA0
Qf 0
 pr 0
capitalului Capital propriu  100  100
Kp1 Kp1
propriu
8. Eficienţa Profit
 100
T1  T0   Wh 0 
CA0
 pr 0  
N1 t 1  t 0  Wh 0 
CA0
 pr 0
utilizării Qf 0 Qf 0
Active fixe  100  100
activelor fixe Af 1 Af 1
112
9.5. Reflectarea modificării productivităţii muncii în principalii

Efectele economico-financiare ale modificării productivităţii muncii asupra principalilor indicatori

economico – financiari sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Indicatori economico-financiari Influenţa modificării

Denumire indicator Relația de calcul productivităţii muncii
1.Valoarea producţiei marfă
fabricată (Qf)
Qf = T  Wh 
T1  Wh1  Wh 0 
2. Valoarea adăugată aferentă VA = Qf  va   
T1  Wh1  Wh 0 ∙ va 0
producţiei marfă fabricată (VA)
VA= T  Wh ∙ va
3. Cifra de afaceri (CA) CA
CA = Qf  
Qf

T1  Wh1  Wh 0 ∙  CA
Qf
0
CA
CA= T  Wh 
0
Qf
4. Rezultatul financiar potential (P) P= Qf ∙ pr 
 
T1  Wh1  Wh 0 ∙ pr 0
P= T  Wh ∙ pr
5. Nivelul cheltuielilor fixe la 1000 Chf

Cf (1000)   1000 
lei producţie marfă fabricată - Qf  Chf 0 Chf 0 
   1000
Cf(1000)  T  Wh1 - T Wh 0 
Chf  1 
Cf (1000)   1000
1
T  Wh
6. Profitul brut aferent cifrei de CA
P = Qf  ∙ pr
afaceri Qf

T1  Wh1  Wh 0 ∙  CA
Qf
0
∙ pr 0
CA
 P= T  Wh 
0
∙ pr
Qf
7. Rata rentabilităţii capitalului
Profit
 100

T1  Wh1  Wh 0   CA0
 pr 0
propriu Qf
Capital propriu 0
 100
Kp1
Profit
 100

T1  Wh1  Wh 0   CA0
 pr 0
8. Eficienţa utilizării activelor fixe Qf
Active fixe 0
 100
Af 1
113
1. Prezentați indicatorii utilizaţi în analiza cantitativă a potențialului uman (inclusiv

relaţiile de calcul).
2. Enumeraţi indicatorii utilizaţi în analiza efectivului de salariați din punct de vedere
calitativ (inclusiv relaţiile de calcul).
3. Situaţia muncitorilor şi lucrărilor pe categorii de încadrare se prezintă astfel:
Repartizarea muncitorilor Repartizarea lucrărilor Decalajul dintre
Categoria de
Nr. Nr. ore ponderea
calificare
muncitori % normă % muncitorilor şi cea
(Ki)
(Ni) (Vi) a lucrărilor
I 50 80000
II 43 110000
III 40 85000
IV 20 30000
Să se analizeze modul de utilizare a personalului din punct de vedere calitativ şi
concordanţa dintre calificarea forţei de muncă şi complexitatea lucrărilor, pe total şi
pe categorii de calificare.
4. Realizați analiza în dinamică a efectivului de salariați (modificarea absolută și
modificarea relativă).
5. Enumeraţi indicatorii utilizaţi în analiza eficienţei muncii (inclusiv relaţiile de calcul).
6. Prezentați indicatorii utilizaţi în analiza extensivă a forței de muncă (inclusiv relaţiile
de calcul).
7. În analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere calitativ (calificarea) ce semnifică
următoarea situaţie: K m > K t , unde, K m = coeficientul mediu de calificare, K t =

coeficientul de complexitate a lucrărilor (coeficientul mediu tarifar)?
a) lucrări de complexitate superioară sunt executate de muncitori cu grad de
calificare inferioară;
b) insufucienţă de forţă de muncă calificată superior;
c) surplus de forţă de muncă calificată superior.
8. În analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere calitativ (calificarea) ce semnifică
următoarea situaţie: K m < K t , unde, K m =coeficientul mediu de calificare, K t =

coeficientul de complexitate a lucrărilor (coeficientul mediu tarifar)?
114
9. În analiza eficienţei utilizării forţei de muncă nu se utilizează următorii indicatori:

a) productivitatea medie şi productivitatea marginală a muncii;
b) profitul mediu pe un salariat;
c) coeficientul mediu al mişcării totale de personal şi vechimea medie în aceeaşi
unitate.
10. Între productivitatea marginală a muncii (Wm) şi productivitatea medie a muncii ( W )
se formează relaţia Wm < W :
a) după punctul maxim al productivităţii medii;
b) înaintea punctului maxim al productivităţii medii;
c) în punctul maxim al productivităţii medii;
11. Ce semnifică următoarea situație: W < Wm ?
Unde: W = productivitatea medie a muncii;
Wm= productivitatea marginală a muncii.
12. Prezentați indicatorii utilizaţi în analiza mobilității forței de muncă (inclusiv relaţiile
de calcul).
13. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării productivităţii
muncii asupra indicatorului cifra de afaceri.
 
14. Ce semnifică următoarea relație de calcul: N 1  t 1  t 0  Wh 0  pr 0 ?
CA0
T1  T0   Wh 0   pr 0
Qf 0
15. Ce semnifică următoarea relație de calcul:  100 ?
Kp1
115
MODULUL 10. Analiza gestiunii resurselor materiale
Analiza economică a gestiunii resurselor materiale vizează următoarele aspecte:

 analiza gestiunii mijloacelor fixe
 analiza gestiunii activelor circulante materiale
10.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
În analiza gestiunii mijloacelor fixe sunt supuse aprofundării următoarele aspecte:

 analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe;
 analiza utilizării mijloacelor fixe;
 analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe;
 reflectarea modificării timpului de lucru al echipamentelor industriale în principalii
indicatori economico-financiari;
 reflectarea modificării randamentului mediu al echipamentelor industriale în principalii
indicatori economico-financiari.
A. Analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe

Dinamica mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:

1. Coeficientul intrărilor de I I = valoarea intrărilor de mijloace fixe;
KI 
mijloace fixe (KI) Mf Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
2. Coeficientul ieşirilor de E E = valoarea ieşirilor de mijloace fixe;
KE 
mijloace fixe (KE) Mf Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
3. Coeficientul mişcării totale IE I+E = total intrări şi ieşiri de mijloace fixe;
K MT 
(KMT) Mf Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
116
Analiza structurii mijloacelor fixe presupune o investigare a modului de organizare

internă a acestora, permiţând evidenţierea categoriilor spre care au loc mutaţii ca urmare a
materializării investiţiilor.
Indicatorii utilizaţi în analiza stării mijloacelor fixe sunt prezentaţi sintetic în tabelul de
mai jos:
1. Coeficientul de reînnoire (Kr) Inv Inv = valoarea mijloacelor fixe intrate prin
Kr 
Mf investiţii (mijloace fixe noi);
Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
2. Coeficientul de uzură sau A A = suma amortizării;
Ku 
gradul de amortizare (Ku) Mf Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
3. Coeficientul de modernizare M M = valoarea mijloacelor fixe modernizate;

Km 
(Km) Mf Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
B. Analiza utilizării mijloacelor fixe

În analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe (maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru) se
determină indicatorul gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gmax):
Tu1
Gmax =  unde, Tu1 = fond de timp efectiv lucrat al utilajelor;
Tu max
Tumax = fond de timp maxim disponibil al utilajelor.
Comparând gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil din două perioade se pot întâlni
următoarele situaţii:
Situaţie Semnificaţie
a) Gmax1 > Gmax0  denotă o situaţie pozitivă sau cel puţin o îmbunătăţire (ameliorare) în
sensul înlăturării unor cauze ale folosirii incomplete a fondului de timp
maxim disponibil din perioada anterioară.
b) Gmax1 = Gmax0  satisface atunci când în perioada precedentă Tmax a fost folosit complet şi
nu satisface în situaţia în care reflectă o perpetuare a cauzelor utilizării
incomplete a timpului de lucru din perioada precedentă.
c) Gmax1 < Gmax0  atrage atenţia asupra unei agravări a situaţiei ca urmare a acţiunii şi mai
intense a factorilor de dereglare a folosirii timpului de lucru.
117
Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se realizează în principal pe baza următorilor

indicatori:
1. Gradul de folosire a capacităţii Q
Gu  Q = volumul producţiei;
de producţie sau indicele de Qmax
Qmax = volumul maxim al producţiei.
utilizare intensivă
2.Randamentul echipamentelor industriale
 randamentul mediu Q Reprezintă producţia obţinută pe utilaj.
r
Nu Nu= număr de echipamente (maşini,
utilaje).
 randamentul marginal Q Evidenţiază variaţia producţiei la creşterea
rm 
Nu cu o unitate a factorului utilizat exprimat
fie în număr de echipamente (maşini,
utilaje), fie în timpul de lucru al acestora.
C. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Pentru caracterizarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe folosim indicatorii:
1. Valoarea Qf T r Qf = valoarea producţiei marfă;
 1000 =  1000
producţiei Mf Mf T = timpul total de lucru al echipamentelor
marfă la 1000 ' industriale;
Qf Mf Qf max Qf
lei mijloace fixe 1000    1000
Mf '
Mf Mf Qf max r = randamentul mediu orar al
Qf
echipamentelor industriale r  ;
T
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
'
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe
active (direct productive);
'
Mf
= ponderea mijloacelor fixe active în
Mf
total mijloace fixe;
Qf max
'
= limita maximă a eficienţei
Mf
mijloacelor fixe active;
Qf
= gradul de utilizare a capacităţii de
Qmax
producţie.
118

2. Valoarea CA Mf
'
Qf CA CA= valoarea cifrei de afaceri;
1000  
 1000
cifrei de afaceri Mf '
Mf Mf Qf Qf
'
= eficienţa mijloacelor fixe active;
la 1000 lei Mf
mijloace fixe CA
= gradul de valorificare a producţie
Qf
fabricate.
3. Profitul ce P Mf Qf CA P
' P = profitul aferent cifrei de afaceri;
1000   '   1000
revine la 1000 Mf Mf Mf Qf CA P
= profitul mediu la un leu cifră de
lei mijloace fixe CA
afaceri (rata rentabilității comerciale).
Realizaţi analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe cu ajutorul indicatorului valoarea producţiei
marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale pe baza datelor din tabelul de mai jos:
Nr. Perioada Perioada
Indicatori
crt. precedentă curentă
1 Producţia marfă fabricată (Qf= T  r ) –lei 210.000 240.000
2 Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe totale ( Mf ) lei 42.000 43.000
3 ' 21.000 21.500

Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe active ( Mf ) lei
4 Timpul total de lucru al echipamentelor industriale (T – ore) 1.350.000 1.320.000

5 Randamentul mediu orar ( r ) lei/oră 0,156 0,182
6 Cantitatea maximă de producţie (Qfmax) – lei 250.000 250.000
Rezolvare:
Indicatorul valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale se determină după
modele:
Qf T r
A) I =  1000 =  1000
Mf Mf
'
Mf Qf max Qf
B) I=  '
 1000
Mf Mf Qf max
'
Mf
unde, =ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe;
Mf
119
Qf max
'
= limita maximă a eficienţei mijloacelor fixe active;
Mf
Qf
=gradul de utilizare a capacităţii de producţie.
Qf max
Pornind de la informaţiile date se vor determina indicatorii: ponderea mijloacelor fixe active în total
mijloace fixe, limita maximă a eficienţei mijloacelor fixe active, gradul de utilizare a capacităţii de
producţie, precum și abaterile, indicii corespunzătoare:
Indici de
Nr. Perioada Perioada Abatere
Indicatori realizare
crt. precedentă curentă 
(%)
Producţia marfă fabricată
1. 210.000 240.000 30.000 114,29
(Qf= T  r ) –lei -
Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe
2. 42.000 43.000 1.000 102,38
totale ( Mf ) – lei
Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe
3. ' 21.000 21.500 500 102,38
active ( Mf ) – lei
Timpul total de lucru al echipamentelor
4. 1.350.000 1.320.000 -30.000 97,78
industriale (T–ore)
 Qf 
5. Randamentul mediu orar  r   0,156 0,182 0,026 116,67
 T 
6. Cantitatea maximă de producţie (Qfmax) lei 250.000 250.000 - 100
Ponderea mijloacelor fixe active în total
7.  '
 0,50 0,50 0 100
mijloace fixe 
Mf 
 Mf 
 
Limita maximă a eficienţei mijloacelor fixe
8.  Qf  11,90 11,63 -0,27 97,73
active  max' 
 Mf 
 
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie
9.  Qf  0,84 0,96 +0,12 114,29
 
 Qf max 
Valoarea producţiei marfă fabricată la 1000
10. 5.000 5581,40 581,40 111,63
lei mijloace fixe totale I (%)
Qf T r
A) Modelul de calcul I =  1000 =  1000
Mf Mf
Modificarea totală a indicatorului (  I):
Qf1 Qf 0
 I = I1-I0 =  1000 -  1000 = 5581,4 – 5000= 581,40 0 00
Mf 1 Mf 0
120
Variaţia indicatorului valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale se explică
prin influenţele următorilor factori:
1. influenţa modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:
Qf 0 Qf 0 210.000
 1000 -  1000=  1000-5000= 4883,72-5000= -116,28 0 00
Mf 1 Mf 0 43.000
2. influenţa modificării producţiei marfă fabricată:

Qf1 Qf 0
 1000 -  1000=5581,4 -4883,72=697,68 0 00
Mf 1 Mf 1
2.1. influenţa modificării timpului total de lucru al echipamentelor industriale:
T1  r 0 T0  r 0 1.320.000  0,156
 1000 -  1000=  1000-4883,72=
Mf 1 Mf 1 43.000
= 4788,84-4883,72=94,88 0 00
2.2. influenţa modificării randamentului mediu orar:
T1  r 1 T1  r 0
 1000 -  1000=5581,4 -4788,84= 792,56 0 00
Mf 1 Mf 1
În urma analizei s-a constatat creşterea indicatorului valoarea producţiei marfă fabricată la
1000 lei mijloace fixe cu 581,4 0 00 (de la 5000 0 00 la 5581,4 0 00 ), respectiv cu 11,63%. Situaţia este
favorabilă reflectând o creştere a eficienţei mijloacelor fixe care se explică prin creşterea într-un ritm
mai accelerat a producţiei marfă fabricată faţă de ritmul de creştere a valorii mijloacelor fixe
(114,29>102,38  I Qf > I Mf ).
 Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe ( Mf ) a crescut cu 1000lei (de la 42000lei la
43000lei) şi a determinat scăderea indicatorului analizat cu 116,28 0 00 (evoluţie normală

ce a generat creşterea producţiei marfă fabricată într-o măsură mai mare).
 Producţia marfă fabricată (Qf) a crescut cu 30.000 lei (de la 210.000 lei la 240.000lei),
influenţând favorabil evoluţia indicatorului ducând la creşterea acestuia cu 697,68 0 00 .
 Timpului total de lucru al echipamentelor industriale (T) scade cu 30.000 ore (de la
1.350.000 ore la 1.320.000 ore), aspect nefavorabil ce a determinat scăderea indicatorului
cu 94,88 0 00 .
 Randamentului mediu orar ( r ) creşte cu 0,026 lei/oră (de la 0,156 lei/oră la 0,182lei/oră),
compensând efectul nefavorabil datorat reducerii timpului total de lucru al
echipamentelor industriale determinând creşterea eficienţa mijloacelor fixe cu 792,56 0 00 .
121
'
Mf Qf max Qf
B) Modelul I=  '
 1000
Mf Mf Qf max
Modificarea totală a indicatorului (  I):

, ,
Mf 1 Qf max 1 Qf1 Mf 0 Qf max 0 Qf 0
 I = I1-I0 =  ,
  1000 -  ,
  1000 =
Mf1 Mf 1 Qf max 1 Mf 0 Mf 0 Qf max 0
= 5581,4 – 5000= 581,4 0 00
Variaţia indicatorului valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale se explică prin
influenţele următorilor factori:
 Mf ' 
1. influenţa modificării ponderii valorii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe  :
 Mf 
 
, ,
Mf 1 Qf max 0 Qf 0 Mf 0 Qf max 0 Qf 0
 ,
  1000 -  ,
  1000 =
Mf1 Mf 0 Qf max 0 Mf 0 Mf 0 Qf max 0
210.000
= 0,5   1000 -5000=5000-5000=0 0 00
21000
Q  
2. influenţa modificării factorului limita maximă a eficienţei mijloacelor fixe active  max'  :
 Mf 
 
, ,
Mf 1 Qf max 1 Qf 0 Mf 1 Qf max 0 Qf 0
 ,
  1000 -  ,
  1000 = 4884,6-5000= -115,4 0 00
Mf1 Mf 1 Qf max 0 Mf1 Mf 0 Qf max 0
 Qf 
3. influenţa modificării gradului de utilizare a capacităţii de producţie   :
 Qmax 
, ,
Mf 1 Qf max 1 Qf1 Mf 1 Qf max 1 Qf 0
 ,
  1000 -  ,
  1000 = 5581,4 - 4884,6 = 696,8 0 00
Mf1 Mf 1 Qf max 1 Mf1 Mf 1 Qf max 0
Eficienţa mijloacelor fixe se îmbunătățește datorită modificării gradului de utilizare a
 Qf 
capacităţii de producţie   . Acest factor de influenţă creşte cu 0,12 (de la 0,84 în perioada
 Qf max 
precedentă la 0,96 în perioada curentă), determinând creşterea valorii producţiei marfă fabricată la
1000 lei mijloace fixe cu 696,8 0 00 compensând efectul nefavorabil datorat reducerii limitei maxime a
Qf  
eficienţei mijloacelor fixe active  max'  care scade cu 0,27 (de la 11,90 la 11,63) determinând
 Mf 
 
 Mf ' 
reducerea indicatorului cu 115,4 00 . Ponderea valorii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe 
0 
 Mf 
 
122
se menține cosntantă (0,50 sau 50%) și are influență nulă asupra modificării indicatorului valorea
producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe.
D. Reflectarea modificării timpului de lucru al echipamentelor industriale

în principalii indicatori economico-financiari
Efectele economice ale modificării timpului de lucru al echipamentelor industriale (t) asupra
principalilor indicatori economico – financiari sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Indicatori economico-financiari Influenţa timpului de lucru al

Denumire indicator Relația de calcul echipamentelor industriale
1.Valoarea producţiei Qf = T  r
marfă fabricată
Qf = Nu  t  r  
Nu 1  t 1  t 0  r 0
r = randametul mediu al echipamentelor

 Qf 
industriale  r  ;
 T 
Nu = număr mediu al echipamentelor

industriale.
2. Valoarea adăugată VA = Qf  va   
Nu 1  t 1  t 0  r 0 ∙ va0
aferentă producţiei
VA= T  r ∙ va = Nu  t  r ∙ va
marfă fabricată
3. Cifra de afaceri
CA = Qf 
CA
Qf
  
Nu 1  t 1  t 0  r 0 
CA0
Qf 0
CA CA
CA= T  r  = Nu  t  r 
Qf Qf
4. Rezultatul financiar P= Qf ∙ pr   
Nu 1  t 1  t 0  r 0  pr 0
potenţial
P= T  r ∙ pr = Nu  t  r ∙ pr
5. Nivelul cheltuielilor A  A0 A0 
C (1000)   1000   -   1000
cu amortizarea la 1.000 Qf  Nu 1  t 1  r 0 Nu 1  t 0  r 0 
lei producţie marfă A A
C (1000)   1000   1000
fabricată T r Nu  t  r
123
Indicatori economico-financiari Influenţa timpului de lucru al

Denumire indicator Relația de calcul echipamentelor industriale
6. Profitul brut aferent

cifrei de afaceri
P = Qf 
CA
Qf
∙ pr  
Nu 1  t 1  t 0  r 0 
CA0
Qf 0
 pr 0
CA CA
 P= T  r  ∙ pr = Nu  t  r  ∙ pr
Qf Qf
7. Rata rentabilităţii
Profit
 100
 
Nu 1 t 1  t 0  r 0 
CA0
 pr 0
capitalului propriu Capital propriu
Qf 0
 100
Kp1
8. Eficienţa utilizării
Profit
 100
 
Nu 1 t 1  t 0  r 0 
CA0
Qf 0
 pr 0
activelor fixe Active fixe  100
Af 1
9. Eficienţa muncii
Profit
 100
 
Nu 1 t 1  t 0  r 0 
CA0
Qf 0
 pr 0
Numar mediu de salariati  100
Ns 1
E. Reflectarea modificării randamentului mediu al echipamentelor

industriale în principalii indicatori economico-financiari
Efectele economico-financiare ale modificării randamentului mediu al echipamentelor industriale

asupra principalilor indicatori economico – financiari sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Denumire randamentului mediu al echipamentelor
Relația de calcul
indicator industriale
1.Valoarea
producţiei marfă
Qf = T  r = Nu  t  r
  
T 1  r 1  r 0 = Nu 1  t 1  r 1  r 0 
2. Valoarea VA = Qf  va 
adăugată aferentă   
T1  r 1  r 0 ∙ va 0  Nu 1  t 1  r 1  r 0 ∙ va 0 
VA= T  r ∙ va =
producţiei marfă
= Nu  t  r ∙ va
3. Cifra de afaceri CA
CA = Qf  
Qf
  CA
T1  r 1  r 0 ∙
Qf
0

 Nu 1  t 1  r 1  r 0 ∙  CA
Qf
0
CA CA
= Nu  t  r 
0 0
CA= T  r 
Qf Qf
124

Denumire randamentului mediu al echipamentelor
Relația de calcul
indicator industriale
4. Rezultatul P= Qf ∙ pr 
financiar potenţial   
T1  r 1  r 0 ∙ pr 0  Nu 1  t 1  r 1  r 0 ∙ pr 0 
P= T  r ∙ pr = Nu  t  r ∙ pr
5. Nivelul A
C (1000)   1000 
cheltuielilor cu Qf  A0 A0 
 -   1000 =
 T  r1 T  r 0 
amortizarea la 1.000 A  1 1 
C (1000)   1000
lei producţie marfă T r  A0 A0 
 -   1000
C (1000) 
A
 1000  Nu 1  t 1  r 1 Nu 1  t 1  r 0 
Nu  t  r
6. Profitul brut
aferent cifrei de
P = Qf 
CA
Qf
∙ pr   CA
T1  r 1  r 0 ∙
Qf
0
∙ pr 0 =
0
afaceri
  CA
CA
 P= T  r  ∙ pr  Nu 1  t 1  r 1  r 0 ∙ 0
∙ pr 0
Qf Qf 0
7. Rata rentabilităţii Profit

 100   CA
T1  r 1  r 0  0
 pr 0
capitalului propriu Capital propriu Qf 0
 100 
Kp1

Nu 1  t 1  r 1  r 0  CA
Qf
0
 pr 0
 0
 100
Kp1
8. Eficienţa utilizării Profit
 100   CA
T1  r 1  r 0  0
 pr 0
activelor fixe Active fixe Qf 0
 100 
Af 1

Nu 1  t 1  r 1  r 0  CA
Qf
0
 pr 0
 0
 100
Af 1
9. Eficienţa muncii
  CA
T1  r 1  r 0 
Qf
0
 pr 0
0
 100 
Profit Ns 1
 100
Numar mediu de salariati

Nu 1  t 1  r 1  r 0  CA
Qf
0
 pr 0
 0
 100
Ns 1
125
10.2. Analiza gestiunii activelor circulante materiale
Analiza economică a gestiunii activelor circulante materiale vizează următoarele probleme:

 asigurarea procesului de producţie cu resursele materiale necesare;
 stabilirea gradului de utilizare a resurselor materiale.
A. Asigurarea procesului de producţie cu resursele materiale necesare

Condiţia pentru îndeplinirea ritmică a programului de producţie o constituie
aprovizionarea ritmică cu resurse materiale şi energetice. Stocurilor de producţie trebuie să
fie dimensionate cât mai judicios corespunzător naturii şi destinaţiei: stocuri curente, stocuri
de siguranţă, sezoniere etc.
Finalitatea actului de aprovizionare o reprezintă asigurarea necesarului pentru
producţie din punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen (ritmicitate).
B. Stabilirea gradului de utilizare a materialelor

Pentru analiza gradului de utilizare a resurselor materiale se folosesc indicatorii:
1. Randamentul mediu al Q
r Q = producţia obţinută;
materialelor sau coeficientul de M
M = totalul materialelor consumate
utilizare
2. Consumul specific M Este inversul randamentului materialelor şi
Cs =
Q exprimă cantitatea de materiale ce revine unei
unităţi de produs.
3. Gradul de realizare a normei Cs1 Arată economia (raport subunitar) sau
I CS 
de consum (ICs) Cs 0 depăşirea (raport supraunitar) relativă de
materiale faţă de cantitatea normată.
3. Valoarea adăugată la un leu VA VA = valoarea adăugată;
resurse materiale: M M = valoarea materialelor consumate.
4. Rezultat din exploatare la un P P = rezultat brut din exploatare;

leu resurse materiale M M = valoarea materialelor consumate.
126
Utilizarea extensivă şi eficientă a materialelor se reflectă în volumul producţiei

 M
fizice  Q   care este influenţat de următorii factori:
 Cs 
 consumul de materiale (M), care depinde de elemente legate de
aprovizionare:
M = Si + I – Sf
 consum specific de materiale (Cs).
Creşterea producţiei poate fi asigurată de:

 utilizarea eficientă a resurselor materiale (materii prime şi materiale directe),
care au drept consecinţă reducerea consumului specific, eliminarea pierderilor
şi creşterea randamentului de utilizare;
 creşterea cantităţii de materiale.
Realizaţi analiza gradului de utilizare a resurselor materiale pe baza datelor din tabelul de mai jos:
Indicatori
1 Consum total de materii prime (m) 4140 3927
2 Volumul fizic al producţiei (buc) 1200 1190
Rezolvare:
Analiza gradului de utilizare a resurselor materiale se realizează cu ajutorul indicatorilor:

Q
 randamentul mediu al materialelor: r 
M
M
 consumul specific: Cs =
Q
Conform modelelor, factorii care influenţează cei doi indicatori sunt:

 consum total de materii prime (factor determinant, cantitativ);
 volumul producţiei fizice (factor calitativ).
127
Pornind de la informaţiile date se va determina consumul specific, randamentul mediu al materialelor,

indicii, abaterile şi ritmurile de creştere corespunzătoare:

Nr. Abatere Indici
Indicatori creştere
crt. Prevăzut Realizat () (%)
(%)
Consum total de materii prime
1. 4140 3927 -213 94,855 -5,145
(M - m)
Volumul fizic al producţiei
2. 1200 1190 -10 99,167 -0,833
(Q - buc)
Randamentul mediu al
3.  Q  0,290 0,303 0,013 104,545 4,545
materialelor  r   (buc/m)
 M 
 M 
Consum specific  Cs  
4.  Q  3,45 3,30 -0,15 95,652 -4,348
(m/buc)
Q
A. Analiza factorială a indicatorului randamentul mediu al materialelor: r 
M
Modificarea totală a randamentului mediu al materialelor:
 r = r 1 - r 0 = 0,303 – 0,290 = 0,013 buc/m, se explică prin următoarele influenţe:
1. influenţa modificării consumului total de materii prime asupra variaţiei randamentului mediu al
materialelor:
Q0 Q0 , 1200
∆ r (M) =  = r 0 - r0 =  r 0 = 0,306 – 0,290 = 0,016 buc/m
M1 M 0 3927
2. influenţa modificării volumului fizic al producţiei asupra variaţiei randamentului mediu al
materialelor:
Q1 Q0 ,
∆ r (Q) =  = r 1 - r 0 = 0,303 – 0,306 = -0,003 buc/m
M1 M1
 Randamentul mediu al materialelor a înregistrat o creştere uşoară de 0,013 buc/m (de la 0,290
buc/m la 0,303 buc/m), respectiv cu 4,545%, evoluţie favorabilă, datorată influenţei factorilor:
consumul total de materii prime (M) şi volumului fizic al producţiei (Q).
 Consumul total de materii prime (M) scade cu 213m (de la 4140m la 3927m), respectiv cu
5,145% determinând creşterea randamentului mediu al materialelor cu 0,016buc/m, influenţă
favorabilă.
128
 Volumul fizic al producţiei (Q) scade cu 10buc (de la 1200buc la 1190buc), respectiv cu 0,833%
determinând scăderea randamentului mediu al materialelor cu 0,003buc/m, influenţă
nefavorabilă.
M
B. Analiza factorială a indicatorului consum specific: Cs =
Q
Modificarea totală a consumului specific:  Cs = Cs1 - Cs0 = 3,30 – 3,45 = -0,15 m/buc se explică prin
următoarele influenţe:
1. influenţa modificării consumului total de materii prime asupra variaţiei consumului specific al
materialelor:
M1 M 0 3927
  Cs0 = 3,273 – 3,45 = -0,177 m/buc
,
∆Cs(M) = = Cs 0 - Cs0 =
Q0 Q0 1200
2. influenţa modificării volumului fizic al producţiei asupra variaţiei consumului specific al

materialelor:
M1 M1

,
∆Cs(Q) = = Cs1 - Cs 0 = 3,30 – 3,273 = 0,027 m/buc
Q1 Q0
 Consumul specific a înregistrat o scădere de 0,15m/buc (de la 3,45m/buc la 3,30m/buc),

respectiv cu 4,3485%, evoluţie favorabilă, datorată influenţei factorilor: consumul total de
materii prime (M) şi volumului fizic al producţiei (Q).
 Consumul total de materii prime (M) scade cu 213m (de la 4140m la 3927m), respectiv cu
5,145% determinând scăderea consumului specific cu 0,177m/buc, influenţă favorabilă.
 Volumul fizic al producţiei (Q) scade cu 10buc (de la 1200buc la 1190buc), respectiv cu 0,833%
determinând creşterea consumului specific cu 0,027m/buc, influenţă nefavorabilă.
129
1. Prezentați indicatorii utilizaţi în analiza dinamicii mijloacelor fixe (inclusiv relaţiile de

calcul).
2. Prezentați indicatorii utilizaţi în analiza gradului de utilizare a resurselor materiale

(inclusiv relaţiile de calcul).
3. Definiți randamentul mediu și randamentul marginal al echipamentelor industriale.
4. Prezentați indicatorii utilizaţi în analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe (inclusiv

relaţiile de calcul).
5. În analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe, situaţia Gmax1 < Gmax0

unde Gmax=gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil:
a) reflectă o acţiune mai puţin intensă a factorilor de dereglare a folosirii timpului
de lucru din perioada precedentă;
b) reflectă înlăturarea unor cauze ale utilizării incomplete a timpului de lucru din
perioada precedentă;
c) reflectă o acţiune mai intensă a factorilor de dereglare a folosirii timpului de
lucru din perioada precedentă.
6. În analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe, ce reprezintă următoarea situație:

Gmax1 > Gmax0, unde Gmax=gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil ?
T1  r 1 T1  r 0
7. Prin expresia:  1000 -  1000 se determină:
Mf 1 Mf 1
a) influenţa modificării timpului total de lucru al echipamentelor industriale asupra

variaţiei indicatorului ”valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace
fixe totale”;
b) influenţa modificării producţiei marfă fabricată asupra variaţiei indicatorului
”valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale”;
c) influenţa modificării randamentului mediu orar asupra variaţiei indicatorului
”valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale”.
130
T1  r 0 T0  r 0
8. Prin expresia:  1000 -  1000 se determină:
Mf 1 Mf 1
a) influenţa modificării randamentului mediu orar asupra variaţiei indicatorului
valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale;
b) influenţa modificării timpului total de lucru al echipamentelor industriale asupra
variaţiei indicatorului valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe
totale;
c) influenţa modificării producţiei marfă fabricată asupra variaţiei indicatorului
”valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale”.

Indicele producţiei marfă fabricată = 95%;
Indicele valorii mijloacelor fixe totale = 106%;
Indicele numărului mediu de salariaţi = 92%?
a) creşterea randamentului mijloacelor fixe totale şi scăderea gradului de înzestrare
tehnică;
b) creşterea randamentului mijloacelor fixe totale şi a gradului de înzestrare
tehnică;
c) reducerea randamentului mijloacelor fixe totale şi creşterea gradului de
înzestrare tehnică.
10. Faceți aprecieri privind evoluția următorilor indicatori: numărul mediu de salariați,
productivitatea medie a muncii, randamentul mediu al mijloacelor fixe active,
ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe, gradul de înzestrare tehnică,
producția marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe, cunoscând următoarelor date:
- indicele valorii mijloacelor fixe totale = 94%;
- indicele valorii mijloacelor fixe active = 98%;
- indicele numărului mediu de salariaţi = 102%

Indicele producţiei marfă fabricată = 107%;
Indicele valorii mijloacelor fixe totale = 94%;
Indicele numărului mediu de salariaţi = 102%?
a) creşterea randamentului mijloacelor fixe totale şi scăderea gradului de
înzestrare tehnică;
131
b) reducerea randamentului mijloacelor fixe totale şi a gradului de înzestrare

tehnică;
c) reducerea randamentului mijloacelor fixe totale şi creşterea gradului de
înzestrare tehnică.
12. Efectuați analiza factorială a indicatorului valoarea producţiei marfă fabricată la 1000
lei mijloace fixe totale pe baza datelor din tabelul de mai jos:
Indicatori
1 Producţia marfă fabricată (Qf= T  r ) –lei 144.000 162.000
2 Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe totale ( Mf ) lei 21.000 20.000
3 ' 17.500 18.000

Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe active ( Mf ) lei
4 Timpul total de lucru al echipamentelor industriale (T – ore) 500 540

5. Cantitatea maximă de producţie (Qfmax) – lei 180.000 180.000
13. Realizaţi analiza gradului de utilizare a resurselor materiale pe baza datelor din tabelul
de mai jos:
Indicatori
2 Volumul fizic al producţiei (buc) 3125 2975
14. Realizaţi analiza indicatorului volumul fizic al producţiei pe baza datelor din tabelul de
mai jos:
Indicatori
2 Consum specific (m/buc) 3,312 3,30
 
15. Ce reprezintă următoarea relație: Nu 1  t 1  t 0  r 0 ∙ va0 ?
 
Nu 1 t 1  t 0  r 0 
CA0
Qf 0
 pr 0
16. Ce reprezintă următoarea relație:  100 ?
Ns 1
132
17. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării timpului de lucru
al echipamentelor industriale asupra indicatorului profitul brut aferent cifrei de
afaceri.
18. Stabiliți relația de calcul pentru determinarea influenței modificării randamentului
mediu al echipamentelor industriale asupra indicatorului valoarea adăugată aferentă
producţiei obţinute destinată livrării.
  CA
Nu 1  t 1  r 1  r 0 
Qf
0
 pr 0
19. Ce reprezintă următoarea relație: 0
 100 ?
Ns 1
 
20. Ce reprezintă următoarea relație: Nu 1  t 1  r 1  r 0 ∙ pr 0 ?
133
134
BIBLIOGRAFIE
1. Achim M. V., Analiza economico-financiară, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2009.

2. Batsch, L., Le diagnostic financier, ediţia a treia, Editura Economica, Paris, 2000.
3. Bătrâncea I., Bătrâncea L.M., Borlea S-N, Analiza financiară a entităţii economice,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
4. Bătrâncea, I., Raportări financiare. Evoluţii, conţinut, analize, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2006.
5. Buglea, Al., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 2004
6. Cojocaru, C., Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
7. Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii, traducere Tabără, N., Editura Tipo
Moldova, Iaşi, 2009.
8. Deju M., Muntean M., Rotilă A., Dragomirescu S.E., Solomon D.C., Păcurari D.,
Contabilitate generală. Concepte. Aplicaţii şi studii de caz, ediţie revăzută şi actualizată,
Editura Alma Mater, Bacău, 2011.
9. Deju, M., Contabilitatea şi performanţa financiară în comerţul cu ridicata, Editura
Junimea, Iaşi, 2004.
10. Duran V., Cozac Al., Duran D., Analiză economico-financiară, vol. I, Editura Eurostampa,
Timişoara, 2004.
11. Feleagă, L., (Malciu), Feleagă, N., Contabilitate financiară, o abordare europeană şi
internaţională, vol. I, Editura Infomega, Bucureşti, 2005.
12. Gheorghiu, Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Tribuna
13. Gheorghiu, Al. (coordonator), Analiza activităţii economice a întreprinderilor, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
14. Helfert, E. A., Tehnici de analiză financiară, Ediţia a XI-a, Editura BMT, Bucureşti, 2006.
15. Horomnea, E., (coord.), Tabără, N., Budugan, D., Georgescu, I., Beţianu, L., Bazele
contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2008.
16. Işfănescu, A., Stănescu, C., Băicuşi, A., Analiza economic-financiară cu aplicaţii în
societăţile comerciale industriale de construcţii şi de transporturi, Ediţia a doua, Editura
135
BIBLIOGRAFIE
17. Mărgulescu şi colectivul, Analiza economico-financiară a întreprinderii- metode şi

tehnici, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
18. Mărgulescu, D., Vâlceanu, Gh., Cişmaşu, I. D., Şerban, C., Analiza economico-financiară,
Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 1999.
19. Mironiuc, M., Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, Editura
Junimea, Iaşi, 1999.
20. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii,
Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.
21. Mironiuc, M., Gestiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Concepte. Politici. Practici,
Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2007.
22. Muntean, M., Solomon, D.C., Analiza economico-financiară aprofundată, Editura Alma
Mater, Bacău, 2015.
23. Muntean, M., Analiza echilibrului economico-financiar al întreprinderilor comerciale,
Editura EduSoft, Bacău, 2006.
24. Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
25. Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
26. Niculescu, M., Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
27. Pătruţ, V., Rotilă, A., Contabilitate şi diagnostic financiar – Fundamente teoretice şi
aplicaţii practice, Editura Sedcom Libris, ediţia a II-a, revizuită şi actualizată, Iaşi 2010.
28. Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Analiza economico-financiară, Concepte. Studii de caz.
Aplicaţii, Editura Moldavia, Bacău, 2003
29. Păvăloaia, W., Paraschivescu, M. D., Olaru, G. D., Radu, F., Analiză financiară – Studii de
caz, Editura Tehnopress, Iaşi, 2006.
30. Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Analiza economico-financiară, Editura Tehnopress, Iaşi,
2009.
31. Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediţia a II-
a, a III-a, revizuită şi adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008, 2010.
32. Petrescu, S., Mihalciuc, C.C., Diagnostic financiar-contabil privind performanţa
întreprinderii. Aspecte teoretice şi aplicative de contabilitate şi analiză financiară,
Editura Universităţii Suceava, 2006.
33. Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2004.
136
BIBLIOGRAFIE
34. Petrescu, S., Mironiuc, M., Analiza economico-financiară, Teorie şi aplicaţii, Iaşi, Editura
Tiparul, 2002.
35. Robu V., Analiza eficienţei utilizării capitalului societăţilor comerciale industriale,
Tipografia& Editura Secorex, Bucureşti, 1998.
36. Robu V., Anghel, I., Șerban, E.C., Analiza economico-financiară a firmei, Editura
37. Robu V., Vâlceanu Gh., Analiză economico-financiară. Teste grilă, Ediţia a II-a, Editura
38. Rotilă A., Analiză economico-financiară - note de curs, Bacău, 2007.
39. Rotilă, A., Solomon, D. C., Analiza economico financiară – lucrări aplicative,
Universitatea din Bacău, 2006.
40. Rusu, D., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
41. Rusu, D., Cuciureanu, A., Petrescu, S., Dan, Gh., Analiza activităţii economice a
întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
42. Solomon D. C., Analiza diagnostic şi evaluarea performanţei economico-financiare a
întreprinderilor comerciale, Editura Alma Mater, Bacău, 2010.
43. Spătaru, L., Analiza economico - financiară a întreprinderii –Instrument al
managementului întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
44. Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura
45. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (colectiv coord.), Analiză economico-financiară.
Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2009
46. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802 din 29 decembrie 2014 (OMFP
1802/2014) pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situaţiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I, Nr. 963 din 30 decembrie 2014, intrare în vigoare 1 ianuarie 2015
*** http://dexonline.ro
*** http://eur-lex.europa.eu
*** http://mfinante.ro
137
ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ I Daniela-Cristina SOLOMON
138

00 - AEF I - Curs - IF PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

00 - AEF I - Curs - IF PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Editura ALMA MATER

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura ALMA MATER

PARTEA I BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE ANALIZEI

PARTEA A II-A ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE .... 45

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 135

Realizarea de către întreprinderi a unor performanţe economice şi financiare ridicate şi a

Autor, lector univ. dr. Daniela-Cristina SOLOMON

CUPRINS Modulul 1. Necesitatea analizei economico-financiare. Rolul analizei

COMPETENŢE: După parcurgerea acestei unităţi de conţinut, studentul va fi capabil să:

CONCEPTE analiză cantitativă, analiză calitativă, analiza economico-financiară, analiză

A. Necesitatea analizei economico-financiare

Bacău, 2003, p. 14.

 Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent,

Caracterul complex al analizei cauzale derivă din următoarele aspecte7:

Bucureşti, 1982, p.6.

B. Rolul analizei economico-financiare şi utilizatorii acesteia

1. Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne

Tabelul 1. Clasificarea rezervelor interne ale unei entităţi

Criteriu de clasificare Tipuri de rezerve

2. Consolidarea autonomiei economico – financiare şi creşterea eficienţei economice

3. Funcţia de diagnoză şi reglare a activităţii întreprinderii

4. Participarea activă la actul decizional

Compartimente funcţionale specializate

Figura 1. Locul analizei economico-financiare în sistemul de conducere a unităţilor economice

În concordanţă cu schimbările produse în aşteptările diverşilor parteneri ai întreprinderii,

Analiza reprezintă o etapă în procesul decizional în toate fazele ciclului de gestiune.

 Evoluţia analizei financiare este legată de necesitatea de adaptare a obiectivelor sale la

Tabelul 2. Utilizatorii analizei financiare şi necesităţile

 Sunt interesaţi de performanţele curente ale investiţiei realizate, de

 Sunt interesaţi de capacitatea de plată a firmei în a-şi achita principalul

 Folosesc analiza ca instrument de fundamentare a deciziilor de

II. PARTENERII DE AFACERI

 Sunt interesaţi în dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii

 Este interesată de cunoaşterea informaţiilor financiare necesare în

Guvernul şi  Prin agregarea informaţiilor economico-financiare de la nivel

 Sunt interesate de cunoaşterea rezultatelor firmelor aflate în zona pe

IV. ALŢI UTILIZATORI

 Trebuie să utilizeze frecvent analiza propriilor rezultate şi performanţe

 Se regăsesc adesea în categoriile prezentate mai sus, fie ca firme de

 Sunt interesaţi de informaţiile analizei financiare pentru aprecierea

 Doresc să cunoască situaţia unei întreprinderi din sector, a punctelor

 Are, în general, un interes limitat pentru informaţiile analizei financiare

Sursa: Solomon D. C., Analiza diagnostic şi evaluarea performanţei economico-financiare a

A. Sistemul informaţional al analizei economico-financiare

Sistemul informaţional al analizei economico-financiare în funcţie de nivelul organizatoric

 surse interne – informaţii ce reflectă operaţiuni şi fenomene economice consemnate în

Surse la nivel Surse la nivel microeconomic

Informaţii din Informaţii

Figura 2. Legătura dintre informaţie – analiză – decizie

B. Obiectul analizei economico-financiare şi etapele procesului de analiză

Analiza economică reprezintă ”o parte componentă a sistemului general al analizei

deciziilor menite a contribui la utilizarea optimă a factorilor de producţie, la obţinerea

Ca activitate practică, analiza diagnostic întreprinsă în vederea elaborării diagnosticului

Figura 3. Schema desfăşurării procesului de analiză

Tabelul 3. Tipologia factorilor

2. Natura lor  tehnici, tehnologici, manageriali, economici, socio-politici,

4. Conţinut (gradul de  factori simpli (omogeni): care nu mai pot fi descompuşi;

Criteriu de clasificare Tipuri de factori

9. Modul în care  factori de gradul I (primari, direcţi)

Tabelul 4. Clasificarea analizei economico-financiară