Contabilitate de Gestiune

Seminar 10 și 11 – Aplicații recapitulative „Procedee de calculație a costurilor”

1. Procedee de delimitare a costurilor pe purtători de cheltuieli
a. Procedeul ponderării cantităților cu prețurile
b. Procedeul cotelor procentuale aplicate asupra unor valori absolute
c. Procedeul defalcării pe cote în raport cu numărul de perioade de gestiune
2. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte
a. Procedeul suplimentării în varianta coeficientului unic sau global
b. Procedeul suplimentării în varianta coeficienților diferențiați
c. Procedeul suplimentării în varianta coeficienților selectivi
d. Procedeul suplimentării în varianta cifrelor relative de structură
3. Procedee de delimitare a cheltuielilor de producție în variabile și fixe
a. Procedeul celor mai mici pătrate
b. Procedeul punctelor de maxim și de minim
c. Procedeul variatorului
4. Procedee de evaluare și calculație a costurilor privind producția de fabricație
interdependentă
a. Procedeul reiterării
b. Procedeul algebric
5. Procedee de calculație a costului unitar de producție
a. Procedeul diviziunii simple
b. Procedeul cantitativ
c. Procedeul indicilor (cifrelor, coeficienților) de echivalență
c1. Procedeul indicilor de echivalență simpli
c2. Procedeul indicilor de echivalență complecși
c3. Procedeul indicilor de echivalență agregați
d. Procedeul valorii rămase (restului)
e. Procedeul echivalării cantitative a producției secundare cu producția principală

SINTEZE ȘI APLICAȚII

1. Procedee de delimitare a costurilor pe purtători de cheltuieli

Aceste procedee utilizează calcule matematice simple prin diferite relații de calcul:
a. Procedeul ponderării cantităților cu prețurile – utilizat pentru determinarea cheltuielilor
de materii prime și materiale directe, semifabricate, obiecte de inventar, apă, energie,
precum și a cheltuielilor cu munca vie (salarii și accesorii): chj = csij x pi
unde: ch – cheltuiala sau consumul producției; cs – cantitatea consumată potrivit normei;
p – prețul unitar; i – felul elementului ce se consumă și j – produsul sau sectorul pe care se
determină cheltuiala;
b. Procedeul cotelor procentuale aplicate asupra unor valori absolute – utilizat la nivel de
purtători pentru determinarea anumitor cheltuieli prin aplicarea unei cote procentuale
(c%) asupra unor valori absolute (bază de calcul – Bc; exemple: alocarea amortizării
mijloacelor fixe, uzura obiectelor de inventar, contribuția unității la constituirea unor
%
fonduri legale): 𝑐ℎ =

1
 Contabilitate de Gestiune

c. Procedeul defalcării pe cote în raport cu numărul de perioade de gestiune – utilizat

pentru repartizarea unor consumuri productive, cu ajutorul unor cote părți (Chi) stabilite
prin raportarea sumelor totale (categorie de cheltuială) la numărul perioadelor de
gestiune (N, exemple abonamente la publicații, chirii, prime de asigurare, reparații capitale
de mare valoare): 𝐶ℎ =
2. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

Cheltuielile comune și cele generale pe sectoare de cheltuieli, urmează a fi repartizate la finalul

lunii asupra costurilor produselor, lucrărilor și serviciilor. Repartizarea acestora este denumită
metoda majorării sau adăugării cheltuielilor indirecte.
a. Procedeul suplimentării în varianta coeficientului unic sau global – realizează
repartizarea cheltuielilor indirecte pe baza unui singur coeficient de suplimentare cu o
singură bază de repartizare; etape:
- determinarea coeficientului de suplimentare pe baza formulei: 𝐾 = ∑ , unde 𝐾
– coeficient de suplimentare; CTR – cheltuieli totale de repartizat; ∑ 𝐵𝑅 – total bază
de repartizare.
- determinarea cotei părți din cheltuielile totale indirecte de repartizat ce revin fiecărui
purtător de cheltuieli pe baza formulei: 𝐶𝑅 = 𝐵𝑅 𝑥 𝐾 , unde 𝐶𝑅 – cheltuieli indirecte
repartizate asupra purtătorului de cheltuieli; 𝐵𝑅 – baza de repartizare pentru
purtătorul de cheltuieli i.

b. Procedeul suplimentării în varianta coeficienților diferențiați – implică repartizarea

costurilor indirect cu ajutorul coeficienților ce diferă de la un tip de cheltuială la altul:
- determinarea coeficientului de suplimentare: 𝐾 = ∑ , unde 𝐾 – coeficient de
suplimentare; CTR – cheltuieli totale de repartizat; ∑ 𝐵𝑅 – total bază de repartizare;
- determinarea cotei părți din cheltuielile totale indirecte de repartizat ce revin fiecărui
purtător de cheltuieli: 𝐶𝑅 = 𝐵𝑅 𝑥 𝐾 , unde 𝐶𝑅 – cheltuieli indirecte repartizate
asupra purtătorului de cheltuieli; 𝐵𝑅 – baza de repartizare pentru purtătorul de
cheltuieli i.

c. Procedeul suplimentării în varianta coeficienților selectivi – utilizat pentru repartizarea

cheltuielilor indirecte ale secțiilor pe purtători de costuri, presupune parcurgerea acelorași
etape ale variantei coeficienților diferențiați, dar coeficienții se calculează și aplică selectiv;
1) O entitate economică are activitatea de producție organizată în trei sectoare principale și
obține trei tipuri de produse (A, B și C). Cheltuielile cu energia electrică consumată pentru
producție sunt 31.000 lei, din care sectorul 1 14.000 lei, sectorul 2 12.500 lei și sectorul 3
4.500 lei. Cheltuielile indirecte de producție sunt repartizate asupra costului de producție
folosind ca bază de repartizare cheltuielile directe, care totalizează 150.000 lei din care:
- Sectorul 1 70.000 lei, din care produsul A 30.000 lei, B 25.000 lei și C 15.000 lei;
- Sectorul 2 50.000 lei, din care produsul A 25.000 lei, B 15.000 lei și C 10.000 lei;
- Sectorul 3 30.000 lei, din care produsul A 15.000 lei, B 10.000 lei și C 5.000 lei;
Determinați costurile de producție prin procedeul suplimentării în varianta coeficienților
selectivi.
Explicația Total S1 S2 S3
Cheltuieli de repartizat 31,000 14,000 12,500 4,500

2
 Contabilitate de Gestiune

Baza de repartizare (cheltuieli directe) 150,000 70,000 50,000 30,000

produsul A 70,000 30,000 25,000 15,000
produsul B 50,000 25,000 15,000 10,000
produsul C 30,000 15,000 10,000 5,000
Coeficient de suplimentare (pe secții) - 0.200 0.250 0.150
Cheltuieli repartizate 31,000 14,000 12,500 4,500
produsul A 14,500 6,000 6,250 2,250
produsul B 10,250 5,000 3,750 1,500
produsul C 6,250 3,000 2,500 750
 Cheltuielile totale de producție (directe și indirecte) sunt:
- pentru produsul A = 84.500 lei
- pentru produsul B = 60.250 lei
- pentru produsul C = 36.250 lei

d. Procedeul suplimentării în varianta cifrelor relative de structură – presupune:

- calcului ponderii bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui obiect de calculație:
Pj = ∑ , unde P – ponderea bazei de repartizare, b – nivelul bazei de repartizare, j
– obiectul de calculație asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile;
- aplicarea acesteia asupra cheltuielilor indirecte (Chr) ce revin fiecărui obiect j: Cj = Pj x
Chr

2) O entitate economică înregistrează următoarele cheltuieli pentru fabricarea a trei tipuri

de produse (A, B și C), în trei secții de producție (S1, S2 și S3), la care se adaugă cheltuieli
de întreținere și funcționare de 25.000 lei și cheltuieli generale ale secțiilor de 16.000 lei.
Să se determine costurile de producție ale produselor A, B și C, utilizând procedeul
suplimentării în varianta cifrelor relative de structură.

Explicația Total S1 S2 S3
Număr ore de funcționare utilaj 26,900 13,900 3,800 9,200
- produsul A 11,300 5,100 2,000 4,200
- produsul B 5,600 3,800 1,800 0
- produsul C 10,000 5,000 0 5,000
Manopera directă 115,500 59,000 20,500 36,000
- produsul A 43,000 20,000 11,000 12,000
- produsul B 27,500 18,000 9,500 0
- produsul C 45,000 21,000 0 24,000

Varianta cifrelor relative de structură pentru cheltuielile de întreținere și funcționare a

utilajelor, bază de repartizare fiind numărul de ore de funcționare a utilajelor:
Produs Baza de repartizare (bj) Pondere (Pj) Cheltuieli repartizate (Chj)
produsul A 11,300 0.420 10,501.86
produsul B 5,600 0.208 5,204.46
produsul C 10,000 0.372 9,293.68
Total 26,900 1.000 25,000.00

3
 Contabilitate de Gestiune

Varianta cifrelor relative de structură pentru cheltuielile generale ale secțiilor, bază de
repartizare fiind valoarea manoperei directe:
Produs Baza de repartizare (bj) Pondere (Pj) Cheltuieli repartizate (Chj)
produsul A 43,000 0.372 5,956.71
produsul B 27,500 0.238 3,809.52
produsul C 45,000 0.390 6,233.77
Total 115,500 1.000 16,000.00

3. Procedee de delimitare a cheltuielilor de producție în variabile și fixe

a. Procedeul celor mai mici pătrate (procedeul de ajustare liniară):

∑
- determinarea volumului mediu de producție (𝑄) al perioadei: 𝑄 = ;
∑
- determinarea cheltuielilor medii (𝐶ℎ) aferente perioadei luate în calcul: 𝐶ℎ = ;
- calculul abaterii volumului producției din fiecare perioadă de gestiune, față de volumul
mediu al producției: 𝑑 = 𝑄𝑖 − 𝑄;
- calculul abaterii cheltuielilor de producție din perioada luată în calcul față de
cheltuielile medii: 𝑑 = 𝐶ℎ𝑖 − 𝐶ℎ;
∑
- calculul cheltuielilor variabile unitare: 𝐶ℎ𝑣 = ∑
;
- calculul cheltuielilor variabile totale dintr-o perioadă precedentă: 𝐶ℎ𝑣 = 𝑄𝑖 𝑥 𝐶ℎ𝑣 ;
- calculul cheltuielilor fixe aferente perioadei de gestiune precedente: 𝐶ℎ𝑓 = 𝐶ℎ −
𝐶ℎ𝑣 , unde Chi reprezintă cheltuielile de producție;
- calculul cheltuielilor standard totale: 𝐶ℎ = 𝐶ℎ𝑓 + 𝐶ℎ𝑣𝑛 = 𝐶ℎ𝑓 + (𝑄 𝑥 𝐶ℎ𝑣 ).

b. Procedeul punctelor de maxim și de minim presupune:

- determinarea diferenței dintre volumul maxim (Q max) și volumul minim (Q min);
- determinarea diferenței dintre cheltuielile generale totale ale secției maxime (Ch max)
și minime (Ch min);
- determinarea 𝐶𝑉𝑢 =

3) O unitate patrimonială înregistrează într-o perioadă de 4 luni următoarea structură de

producție și cheltuieli generale ale secției.
Perioada de gestiune Volum producție (Q) Total cheltuieli generale ale secției
Ianuarie 417,600 42,961.59
Februarie 426,600 43,622.57
Martie 425,700 43,556.47
Aprilie 430,200 43,886.96
Total 1,700,100 174,027.58
Cunoscând aceste informații, determinați structura cheltuielilor (variabile și fixe) pentru
luna următoare (mai), în care volumul standard este de 450.200, utilizând:
a. procedeul celor mai mici pătrate; b. procedeul punctelor de maxim și minim.

4
 Contabilitate de Gestiune

a. Procedeul celor mai mici pătrate

Abaterea Produsul
Total Abaterea Costuri
Perioada Volum Abaterea de la abaterilor de Costuri Costuri
cheltuieli medie pătratică variabile
de producție vol. Prod. media volum și variabile fixe totale
generale ale a vol. prod. unitare
gestiune (Q) (dQi) chelt. cheltuieli (dchi totale (Chv) (Chf)
secției (dQi2) (Chvu)
(dchi) x dQi)
1 2 3 4 5 6 = 42 7=5x4 8 9=2x8 10 = 3 - 9
Ianuarie 417,600 42,961.59 -7,425.00 -545.30 55,130,625.00 4,048,884.98 0.073 30,669.24 12,292.35
Februarie 426,600 43,622.57 1,575.00 115.67 2,480,625.00 182,181.23 0.073 31,330.22 12,292.35
Martie 425,700 43,556.47 675.00 49.57 455,625.00 33,461.86 0.073 31,264.12 12,292.35
Aprilie 430,200 43,886.96 5,175.00 380.06 26,780,625.00 1,966,813.73 0.073 31,594.60 12,292.35
Total 1,700,100 174,027.58 - - 84,847,500.00 6,231,341.81 - 124,858.18 49,169.40
Medie 425,025 43,506.89 - - - - - - -
Costuri totale mai = 450.200 x 0,073 + 12.292,35 = 45.156,95 lei

b. Procedeul punctelor de maxim și de minim

Perioada de Volum producție Total cheltuieli generale Costuri variabile Costuri variabile totale Costuri fixe totale
gestiune (Q) ale secției unitare (Chvu) (Chv) (Chf)

1 2 3 4 5=2x4 6=3–5
Ianuarie 417,600 42,961.59 0.073 30,669.24 12,292.35
Februarie 426,600 43,622.57 0.073 31,330.22 12,292.35
Martie 425,700 43,556.47 0.073 31,264.12 12,292.35
Aprilie 430,200 43,886.96 0.073 31,594.60 12,292.35
Total 1,700,100 174,027.58 - 124,858.18 49,169.40
Maxim 430,200 43,886.95 - - -
Minim 417,600 42,961.59 - - -
Costuri totale mai = 450.200 x 0,073 + 12.292,35 = 45.156,95 lei

5
 Contabilitate de Gestiune

c. Procedeul variatorului presupune:

- determinarea variatorului ca raport dintre cheltuielile variabile ale unei perioade (CV)
și cheltuielile totale aferente perioadei (CT): 𝑉 = 𝐶𝑉/𝐶𝑇;
- estimarea cheltuielilor totale de producție: 𝐶𝑇1 = 𝐶𝑇0 + 𝐶𝑇0 𝑥 𝑉 𝑥 ( − 1)

4) Cunoscând realizările de 200.000 unități pentru perioada de bază, pentru care s-au angajat
costuri totale de 1.200.000 lei, din care cheltuieli variabile 1.080.000 lei, să se determine
nivelul costurilor totale și a celor variabile pentru o creștere a producției cu 20%, în
condițiile evoluției proporționale a costurilor, utilizând procedeul variatorului.

Perioada Producție Cost total Cost unitar Ch.v.u. Costuri variabile Costuri fixe
0 200.000 1.200.000 6,00 5,40 1.080.000 120.000
1 240.000 1.416.000 5,90 5,40 1.296.000 120.000

- determinarea variatorului perioadei de bază:

V0 = CV0/CT0 = 1.080.000 / 1.200.000 = 0,90 (90% din totalul costurilor sunt variabile)
- determinarea nivelului costurilor totale pentru creșterea cu 20% a producției:
CT1 = CT0 + CT0 x V0 (Q1/Q0 – 1) = 1.200.000 + 1.200.000 x 0,90 (240.000 / 200.000 – 1)
= 1.200.000 + 1.200.000 x 0,2 = 1.200.000 + 216.000 = 1.416.000 lei
- determinarea variatorului perioadei curente:
V1 = V0 x c0 / c1= 0,9 x (6 / 5,90) = 0,915
- determinarea costurilor variabile în perioada curentă:
CV1 = CT1 x V1 = 1.416.000 x 0,915 = 1.296.000 lei
- determinarea costurilor fixe în perioada curentă:
CF1 = CT1 – CV1 = 1.416.000 – 1.296.000 = 120.000 lei

4. Procedee de evaluare și calculare a costurilor privind producția de fabricație

interdependentă

a. Procedeul reiterării (al calculelor iterative) – bazat pe principiul echivalenței, utilizat

pentru decontarea prestațiilor reciproce între secțiile cu producție omogenă; presupune
efectuarea unor calcule repetate și succesive de preluare de către secțiile beneficiare a unor
cote-părți din cheltuielile secțiilor furnizoare, proporționale cu volumul producției preluate;
calculele se reiau până când rezultatele obținute denotă influențe reciproce de neglijat:
- determinarea ponderii (𝑝 ) producției livrate fiecărei secții auxiliare beneficiare (𝑄 ),
în totalul producției secției furnizoare (𝑄 ): 𝑝 =
- determinarea cheltuielilor aferente prestației livrate fiecărei secții auxiliare
beneficiare: 𝐶ℎ = 𝐶ℎ 𝑥 𝑝 ;
- deducerea acestora din cheltuielile secției furnizoare și adăugarea lor la cheltuielile
secției primitoare;
- determinarea costului unitar (𝐶 ) al producției ținând cont de prestațiile reciproce:
𝐶 = ∑
; unde 𝐶ℎ𝑖 – cheltuieli inițiale ale secției furnizoare, 𝐶ℎ𝑗𝑖(𝑝) –
cheltuieli aferente producției preluate, 𝐶ℎ𝑖𝑗 (𝑙) – cheltuieli aferente producției livrate
în sistemul prestațiilor reciproce, 𝑄 – cantitatea de producție obținută (mai puțin
consumul propriu) din secția furnizoare și destinată decontărilor către alte secții

6
 Contabilitate de Gestiune

auxiliare beneficiare, 𝑞𝑙 – cantitatea de producție livrată de secția furnizoare în

sistemul prestațiilor reciproce.

a. Procedeul algebric, bazat pe un sistem de ecuații generat de balanța prestațiilor reciproce

dintre secțiile auxiliare, conduce la o decontare mult mai exactă și prin urmare la o analiză
mult mai corectă a fiecărui centru de cost cu activitate auxiliară; presupune determinarea
costului producției de fabricație interdependentă prin construirea unui sistem de ecuații
care are ca și necunoscute costurile de producție de fabricație interdependentă; fiecare
ecuație pleacă de la ideea că producția obținută de o secție este rezultatul cheltuielilor
efectuate de secția respectivă și în același timp rezultatul consumurilor producției primite
de la celelalte secții interdependente.

5) Într-o entitate, sectoarele auxiliare „întreținere” și „transport” au generat costuri totale

de 3.040 lei, respectiv 12.000 lei. Cunoscând informațiile din tabelul ce urmează,
referitoare la volumul total al prestațiilor reciproce dintre secții, determinați costul unitar
de producție de fabricație interdependentă, utilizând procedeul algebric.

Element de Producția Destinația producției

Cheltuieli de
calcul obținută
producție inițiale
Secții de
Secția (lei) Cantitate UM Întreținere Transport
bază
Întreținere 3.040 190 h - 25 165
Transport 12.000 10.000 km 760 - 11.240

X – costul unitar al prestației secției întreținere;

Y – costul unitar al secției sectorului transport;
Rezolvare VARIANTA 1:

190 X = 3.040 + 760 Y | : 190 Y = 1,2 + 0,01 Y + 0,04

⇒ X = 4Y + 16 0,99 Y = 1,24
⇒ Y = 1,24/0,99 = 1,25
10.000 Y = 12.000 + 25 X | : 10.000
Y = 1,2 + 0,0025 (4Y + 16) ⇒ X = 4 Y + 16 = 4 x 1,25 + 16 = 21,01

Rezolvare VARIANTA 2:

Secția Ponderea producției cedate în total

UM Întreținere Transport Secții de bază
Întreținere - 13,16% 86,84%
Transport 7,60% - 92,40%

Secția Decontarea cheltuielilor

UM Întreținere Transport Secții de bază
Întreținere - 0,1316 0,8684
Transport 0,076 - 0,924

7
 Contabilitate de Gestiune

Secția Decontarea cheltuielilor

UM Întreținere Transport Secții de bază
Întreținere -X +0,1316X +0,8684X
Transport +0,076Y -Y +0,924Y
X – costul total al prestației sectorului întreținere
Y – costul total al prestației sectorului transport

3040 – X + 0,076 Y = 0
12.000 + 0,1316 X – Y = 0
⇒ Y = 0,1316 X + 12.000

3040 – X + 0,076 (0,1316 X + 12.000) = 0

3040 – X + 0,01 X + 912 = 0
-0,99 X = -3952 |x (-1)
⇒ X = 3.991,92 lei
⇒ Cost unitar h = 3.991,92 / 190 = 21,01 lei/h

Y = 0,1316 X + 12.000 = 0,1316 x 3.991,92 + 12.000

⇒ Y = 12.525,34 lei
⇒ Cost unitar km = 12.525,34 / 10.000 = 1,25 lei/km

5. Procedee de delimitare a costului unitar de producție

a. Procedeul diviziunii simple – utilizat în cazul entităților care realizează o cantitate

prestabilită de producție perfect omogenă (energie electrică, centrala termică, secția de
∑
transport): 𝐶 = ; 𝐶 – costul unitar, ∑ 𝐶ℎ – cheltuielile totale de producție, 𝑄 –
volumul producției obținute.

b. Procedeul cantitativ se aplică în cazul entităților care realizează produse cu utilități

apropiate (cuplate, simultane, asociate); acesta presupune:
- determinarea costului mediu unitar pe produs pentru cantitatea teoretică prin
∑
diviziunea simplă: 𝐶̅ = ∑
; unde 𝐶̅ – costul mediu unitar, ∑ 𝐶ℎ – cheltuielile totale
de producție, ∑ 𝑄 – volumul producției obținute;
- determinarea costului unitar efectiv ținând cont de pierderile suferite (tehnologice, de
substanțe, reutilizări): 𝐶 = ; unde 𝐶 – costul unitar efectiv al produsului i, 𝑄

– volumul producției obținute din produsul i, – ponderea cantității folosite din

produsul i în total cantitate obținută din produsul i.

6) O entitate execută patru produse relativ omogene și obține următoarea structură

teoretică a producției: produsul A 55.000 buc, produsul B 35.000 buc, produsul C 10.000
buc și produsul D 20.000 buc, pentru care înregistrează cheltuieli de 1.500.000 lei, dar și

8
 Contabilitate de Gestiune

pierderi cantitative de 1% pentru produsul A, 2% pentru produsul B, 2% pentru produsul

C și 0% pentru produsul D. Determinați costul unitar al celor patru produse aplicând
procedeul cantitativ.

Pierderi Costul
Cantități Cantități Costul unitar
Produs UM tehnologice unitar
teoretice efective
% Cantitate mediu A B C D
8 = (7 9 = (7 10 = 11 =
1 2 3 4 5=3x4 6=3–5 7 x 3) / x 3) / (7 x (7 x
6 6 3) / 6 3) / 6
Produs A buc 55,000 1.00% 550 54,450
Produs B buc 35,000 2.00% 700 34,300
Produs C buc 10,000 2.00% 200 9,800 12.50 12.63 12.76 12.76 12.50
Produs D buc 20,000 0.00% 0 20,000
Total - 120,000 - - 118,550

Cost unitar mediu = 1.500.000 / 120.000 = 12,50 lei/buc

c. Procedeul indicilor (cifrelor, coeficienților) de echivalență se utilizează pentru entitățile

care realizează în urma consumurilor de materie primă și resurse umane produse, lucrări
sau servicii considerate principale, fără, produse secundare; acesta vizează transformarea
(omogenizarea) matematică a producției cu ajutorul indicilor de echivalență, care stabilesc
cheltuielile de producție care se impută fiecărui produs; pot fi folosiți parametri tehnici
(volum, suprafață, densitate, greutate moleculară) sau economici (materiile prime directe,
manopera directă, total cheltuieli directe);

Indicii de echivalență se disting în următoarele categorii:

 în funcție de modalitatea de calcul:

 Direcți – se aplică atunci când caracteristicile produselor și cheltuielile de producție
sunt în relație direct proporțională;
 Inversați – se aplică atunci când caracteristicile produselor și cheltuielile de
producție sunt în relație invers proporțională.

 în funcție de numărul de parametri în baza cărora se determină se disting în:

c1. Simpli – determinați în baza unui singur parametru;
c2. Complecși – au ca bază de determinare cel puțin doi parametri;
c3. Agregați – se determină prin înmulțirea unei serii de indici de echivalență simpli
cu ponderea fiecărui articol de calculație în totalul cheltuielilor de producție.

c1. Procedeul indicilor de echivalență simpli presupune:

- Alegerea produsului etalon;
- Determinarea indicilor de echivalență ca:

9
 Contabilitate de Gestiune

 raport direct 𝑘 = , unde: 𝑘 – indice de echivalență produsul i, 𝐶 – consum

specific i, 𝐶 – consum specific etalon;
 raport invers 𝑘 = ;
- Transformarea producției obținute din fiecare produs în producție etalon: 𝑄 / =
𝑄 𝑥 𝑘 , unde 𝑄 / – cantitate din i exprimată în produsul etalon, 𝑄 – cantitate din
produsul i; 𝑄 = ∑ 𝑄 / , unde 𝑄 – cantitate totală exprimată în produsul etalon;
∑
- Determinarea costului unitar al produsului etalon: 𝐶 = ;
- Determinarea costului unitar al produsului i: 𝐶 = 𝑘 𝑥 𝐶 .

7) O entitate economică a efectuat cheltuieli totale de 15.000.000 lei, pentru a obține trei
categorii de produse A, B și C. În cursul perioadei s-au obținut 20.000 buc din produsul A,
25.000 buc din B și 35.000 buc din C. Greutatea unitară a fiecărei categorii de produs este:
300 gr. pentru A, 250 gr. pentru B și 400 gr. pentru C. Determinați costul unitar al celor trei
tipuri de produse utilizând procedeul indicilor de echivalență simpli, alegând B ca produs
etalon.

Produs Cantitate Greutate (gr.) Indici echivalență Producție etalon (Qe) Cost unitar
1 2 3 4 5=4x2 6
A 20.000 300 1,2 24.000 171,43
B 25.000 250 1 25.000 142,86
C 35.000 400 1,6 56.000 228,57
Total 80.000 - - 105.000 -

c2. Procedeul indicilor de echivalență complecși se utilizează pentru a asigura o dependență

a costurilor de două sau mai multe criterii, rezultând o repartizare mai justă a cheltuielilor
în costul produselor; presupune:
- Alegerea produsului etalon;
- Determinarea indicilor de echivalență complecși ca:
…
 raport direct 𝑘 = , unde: 𝑘 – indice de echivalență produsul i,
…

𝐶 – consum specific i, 𝐶 – consum specific etalon;

…
 raport invers 𝑘 = ;
…

- Transformarea producției obținute din fiecare produs în producție etalon:

𝑄/ = 𝑄 𝑥 𝑘 ,
unde 𝑄 / – cantitate din i exprimată în produsul etalon, 𝑄 – cantitate din produsul i;
𝑄 = ∑𝑄 / ,
unde 𝑄 – cantitate totală exprimată în produsul etalon;
∑
- Determinarea costului unitar al produsului etalon: 𝐶 = ;
- Determinarea costului unitar al produsului i: 𝐶 = 𝑘 𝑥 𝐶 .

8) O societate fabrică trei categorii de produse A, B si C în următoarele cantități: produsul A

25.000 buc, produsul B 30.000 buc, iar produsul C 25.000 buc. Cheltuielile totale efectuate

10
 Contabilitate de Gestiune

pentru obținerea acestei structuri a producției sunt în cuantum de 2.000.000 lei.

Determinați costul pentru o unitate echivalentă și costul pentru unitatea fizică de
producție obținută, utilizând procedeul indicilor de echivalență complecși, cunoscând
faptul că pentru produsul A s-au consumat 1.000 kg materie primă și a fost necesar un
timp de prelucrare de 40 ore, pentru produsul B s-au consumat 1.150 kg materie primă și
a fost necesar un timp de prelucrare de 60 ore, iar pentru produsul C s-au consumat 1.200
kg materie primă și a fost necesar un timp de prelucrare de 50 ore. (Se alege ca etalon
produsul B.)

Materie Timp Produs Indici Prod.

Cost
Produs Cantitate primă prelucrare parametri echivalență etalon
unitar
(p1, kg) (p2, ore) (p1 x p2) (ki) (Qe)
0 1 2 3 4 = 2x3 5 6 = 1x5 7
A 25.000 1.000,00 40 40.000 0,580 14.493 17,51
B 30.000 1.150,00 60 69.000 1,000 30.000 30,20
C 25.000 1.200,00 50 60.000 0,870 21.739 26,26
Total 80.000 - - - - 66.232 -
k A = (1.000 x 40) / (1.150 x 60) = 40.000 / 69.000 = 0,579
k C = (1.200 x 50) / (1.150 x 60) = 60.000 / 69.000 = 0,869

c3. Procedeul indicilor de echivalență agregați urmărește cheltuielile în structura lor,

conform modului de formare, stabilindu-se ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în
volumul cheltuielilor totale:
- Alegerea produsului etalon;
- Determinarea greutății specifice (ponderii, gj) aferente fiecărei categorii de cheltuieli
(Chj) în volumul cheltuielilor totale (∑Chj): 𝑔 = ∑ ;
- Determinarea indicilor de echivalență simpli ca:
 raport direct 𝑘 = , unde: 𝑘 – indice de echivalență produsul i, 𝐶 – consum
specific i, 𝐶 – consum specific etalon;
 raport invers 𝑘 = ;
- Determinarea indicilor de simpli ponderați: 𝑘 = 𝑔 𝑥 𝑘 ;
- Determinarea indicilor de echivalență agregați: 𝑘 = ∑ 𝑘 ;
- Transformarea producției obținute din fiecare produs în producție etalon:
𝑄 / = 𝑄 𝑥 𝑘 , unde 𝑄 / – cantitate din i exprimată în produsul etalon, 𝑄 –
cantitate din produsul i;
𝑄 = ∑ 𝑄 / , unde 𝑄 – cantitate totală exprimată în produsul etalon;
∑
- Determinarea costului unitar al produsului etalon: 𝐶 = ;
- Determinarea costului unitar al produsului i: 𝐶 = 𝑘 𝑥 𝐶 .

9) Determinați costul pentru o unitate echivalentă și costul pentru unitatea fizică de

producție obținută, utilizând procedeul indicilor de echivalență agregați, cunoscând
următoarele informații și alegând produsul A ca etalon:

11
 Contabilitate de Gestiune

Pondere Caracteristici pe
Articol de Valoare în total unitatea de produs
Caracteristică (Parametru)
calculație (lei) cheltuieli
A B C
(%)
Materii prime și 601.250 65% 3 3,3 3,6
Consum specific (k1)
materiale
Salarii și 249.750 27% 2 2,15 2,25
Timp prelucrare (k2)
asimilate
Întreținere 27.750 3% Timp funcționare utilaje (k3) 20 26 28
Cheltuieli 46.250 5% 20 30 36
generale ale Cheltuieli directe (k4)
secției
Total 925.000 100% Producție obținută (kg) 6.000 5.000 3.000

Indici simpli
Criteriu A B C
Consum specific (k1) 1 1,10 0,20
Timp prelucrare (k2) 1 1,075 1,125
Timp funcționare utilaje (k3) 1 1,30 1,40
Cheltuieli directe (k4) 1 1,50 1,80
Indici simpli ponderați
Criteriu A B C
Consum specific (k1) 0,65 0,715 0,78
Timp prelucrare (k2) 0,27 0,2903 0,3038
Timp funcționare utilaje (k3) 0,03 0,039 0,042
Cheltuieli directe (k4) 0,05 0,075 0,09
Indici agregați 1 1,1193 1,2158

Produs Producție etalon Cost unitar

A 6.000 60,68
B 5.596,25 67,92
C 3.647,25 73,77
Total 15.243,50 -

d. Procedeul valorii rămase (restului) – utilizat pentru determinarea costului unitar de

producție în cazul entităților care în urma procesului de producție obțin concomitent un
produs principal și unul sau mai multe produse secundare și nu există o altă posibilitate de
separare a cheltuielilor pe fiecare produs;
- Determinarea costului unitar al produselor secundare:
𝐶 = 𝑃𝑟𝑒ț 𝑉â𝑛𝑧𝑎𝑟𝑒 − 𝑇𝑎𝑥𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑠𝑒 î𝑛 𝑝𝑟𝑒ț − 𝐴𝑑𝑎𝑜𝑠
− 𝐶ℎ. 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑛𝑒𝑙𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑒
- Determinarea costului unitar al produselor principale:
𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡. 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑒 − ∑ 𝐶 𝑥 𝑞
𝐶 =
𝑞

12
 Contabilitate de Gestiune

Unde: 𝐶 – costul unitar al produsului secundar i, 𝐶 – costul unitar al produsului

principal, 𝑞 – cantitatea produsă aferentă produsului secundar, iar 𝑞 – cantitatea
produsă aferentă produsului principal

10) O entitate angajează cheltuieli totale de producție în cuantum de 1.739.655 lei pentru a
obține 15.000 bucăți produse principale A, 2.250 produse secundare B și 1.500 produse
secundare C. Produsul B este vândut cu amănuntul cu 71,40 lei/buc, iar C cu 107,10 lei/buc,
în condițiile în care cota medie de adaos comercial practicată de entitate este de 10%, iar
TVA aplicabilă este 19%. Cunoscând faptul că pentru un produs B sau C cheltuielile de
administrație și desfacere au fost de 1,55 lei/produs, determinați costurile unitare ale
produselor A, B și C, utilizând procedeul valorii rămase.

Produsul B: Produsul C:
Preț vânzare B = 71,40 lei Preț vânzare C = 107,10 lei
TVA = 71,40 x 19/119 = 11,4 lei TVA = 107,10 x 19/119 = 17,10 lei
Preț fără TVA = 60 lei Preț fără TVA = 90 lei
Adaos = 60 x 10/110 = 5,45 lei Adaos = 90 x 10/110 = 8,18 lei
Cost complet B = 54,55 lei Cost complet C = 81,82 lei
Cost unitar B = 54,55 – 1,55 = 53 lei/buc Cost unitar C = 81,82 – 1,55 = 80,27 lei/buc
Total cheltuieli B = 53 x 2.250 = 119.250 lei Total cheltuieli C = 80,27 x 1.500 = 120.405 lei
 Cost unitar A = (1.739.655 – 119.250 – 120.405) / 15.000 = 1.500.000 / 15.000 = 100
lei/buc
e. Procedeul echivalării cantitative a producției secundare cu producția principală – utilizat
pentru determinarea costului unitar de producție în cazul entităților care în urma
procesului de producție obțin concomitent două tipuri de produse, unul considerat principal
și unul secundar; procedeul presupune stabilirea unei relații de echivalență între cantitățile
de produs secundar obținute și produsul principal; etapele metodologice sunt:
- Transformarea teoretică a producției secundare în producție principală: 𝑞 = 𝑞 𝑥 𝐸
- Determinarea producției teoretice principale: 𝑄 = 𝑞 + 𝑞
- Determinarea costului unitar pe produs principal: 𝐶 =
- Determinarea cheltuielilor totale aferente produsului secundar: 𝐶ℎ = 𝑞 𝑥𝐶
- Determinarea costului unitar al produsului secundar: 𝐶 =
Unde: 𝑞 – producția secundară transformată în producție principală; 𝑞 – producția
secundară; E – relația de echivalență dintre 𝑞 și 𝑞 (coeficient de echivalare); 𝑄 –
producția principală totală teoretică; 𝐶 – cost unitar produs principal; 𝐶ℎ𝑇– cheltuieli
totale; 𝑄 – producție principală totală teoretică; 𝐶ℎ – cheltuieli totale ale produsului
secundar; 𝐶 – cost unitar produs secundar.

11) O sondă petrolieră produce 1.000.000 t țiței și 50.000.000 m3 gaze de sondă.

Cheltuielile totale ocazionate de obținerea ambelor produse sunt de 400.000.000 lei.
Determinați costul unitar al unui m3 gaze de sondă și al unei tone de țiței utilizând
procedeul echivalării cantitative a producției secundare cu producția principală,
cunoscând faptul că producția de gaze de sondă, considerate produse secundare, se
echivalează cu producția de țiței, considerat produs principal, după relația:
E: 1.000 m3 gaze de sondă = 1 t țiței => 1 𝑚 = .

13
 Contabilitate de Gestiune

50.000.000
𝑞 = 𝑞 𝑥𝐸= = 50.000 𝑡
1.000
𝑄 = 𝑞 + 𝑞 = 1.000.000 𝑡 + 50.000 𝑡 = 1.050.000 𝑡
𝐶ℎ𝑇 400.000.000
𝐶 = = = 380,952 𝑙𝑒𝑖/𝑡 ț𝑖ț𝑒𝑖
𝑄 1.050.000
𝐶ℎ = 𝑞 𝑥 𝐶 = 50.000 𝑥 380,952 = 19.047.600 𝑙𝑒𝑖
. .
 𝐶 = = . .
= 0,38 𝑙𝑒𝑖/ 𝑚 𝑔𝑎𝑧 𝑑𝑒 𝑠𝑜𝑛𝑑ă

14