PROIECT LICENTA - CONTABILITATEA

FINANCIARA A MARFURILOR SI
AMBALAJELOR

CAPITOLUL I

LOCUL SI ROLUL MARFURILOR SI AMBALAJELOR 

ÎN CIRCUITUL ECONOMIC

1.1.          Notiuni generale privind marfurile si ambalajele

Activitatea economica reprezinta modul fundamental prin care societatea

se manifesta, deoarece in dinamica acestui proces ea  faureste conditii
materiale – unelte si bunuri de consum – dar si structura sociala in care
omul traieste.

Activitatea economica, ca totalitate a actiunilor pe care oamenii le

intreprind pentru a-si face trebuintele, se caracterizeaza prin diversitatea
determinata atat de evolutia trebuintelor cat si a raporturilor trebuinte-
resurse.

Finalitatea economiei o reprezinta satisfacerea trebuintelor umane. Tot ceea ce

serveste acestui scop poarta denumirea de bunuri.

În categoria bunurilor, un loc important il ocupa marfurile si ambalajele . Aceatea

sunt bunuri economice  deoarece provin din activitatea economica. Caracteristica lor
dominanta este raritatea, faptul ca exista numai in masura in care sunt produse, ca sunt
produse intotdeauna in cantitati limitate si cu un anumit efort.

Prin definitie, orice bun economic apt sa satisfaca o nevoie  si care face obiectul
schimbului prin vanzare-cumparare se numeste marfa. Marfa constituie caracteristica
principala a economiei de schimb. Conceptul de marfa este definit in literatura economica in
moduri diferite. Marfa, afirma Douglas Greenwald, “reprezinta un bun disponibil pentru
vanzare”. Pentru Jean Francois Phelizen, marfa reprezinta “orice comert”. În linia directa a
teoriei economice clasice engleze de la sfarsitul secolului XVIII – inceputul secolului XIX,
teoria marxista defineste marfa ca fiind “un bun exterior produs al muncii omenesti care
satisface o necesitate sociala si este destinat schimbului, vanzarii-cumpararii pe piata”.

Comparand toate aceste definitii rezulta unele elemente comune dar si deosebiri.
 Elementul comun il constituie faptul ca toate confera calitatea de marfa numai acelor
bunuri care sunt destinate schimbului. De asemenea toate leaga calitatea de marfa a unui bun,
implicit sau explicit, de prezenta unei utilitati sociale a acestuia.

Dincolo de aceste elemente comune, exista , insa, si deosebiri. Astfel J. Francois

Phelizen restrange in mod nejustificat calitatea de marfa la bunurile mobile, desi practica
confirma la tot pasul existenta unor bunuri imobile care costituie obiect al vanzarii-
cumpararii (cladirile, pamantul, etc).

Teoria marxista pune accent pe calitatea de produs al muncii, considerand ca numai

acestea pot fi marfuri in sensul deplin al cuvantului. Desi in majoritatea lor covarsitoare,
actele de schimb se refera la produse ale activitatii umane, imprejurare explicabila prin faptul
ca de regula, elementele si fortele naturii  nu pot intra in consumul nemijlocit al oamenilor
decat dupa o transformare, adaptare prealabila corespunzatoare, nu exista temei pentru
excluderea de la calitatea de marfa a celorlalte bunuri economice ce constituie obiect al
schimbului.

Vreme indelungata, calitatea de marfa a fost atribuita, explicit sau

implicit, numai bunurilor economice obiectuale, fiind excluse de la aceasta
calitate bunurile-servicii, pornindu-se in esenta, de la suprapunerea in
timp si spatiu a productiei si consumului lor, de la imposibilitatea stocarii
acestora si in consecinta, a constituirii de catre ele a obiectului unor
tranzactii ulterioare. Indiscutabil, bunurile servicii  prezinta si alte
particularitati in raport cu bunurile obiective dar aceste particularitati nu
reprezinta un motiv temeinic pentru excluderea lor din categoria
marfurilor.

Calitatea de marfa a unui bun economic nu este determinata de forma sa de existenta,

ci de modalitatea lui  de a ajunge  de la producator la consumator, prin schimb sau in afara
schimbului. Forma sa de existenta, obiect sau serviciu, determina, desigur, anumite
particularitati in miscarea sa, in modul de influentare a mecanismului general de producere si
circulatie a marfurilor, asupra unor procese ale economiei de marfuri.

În particular, imposibilitatea stocarii face ca adaptarea productiei de servicii la

raportul cererii si ofertei sa se faca intr-o anumita masura, diferit de cea a productiei de
marfuri obiectuale dar aceasta nu are nici o influenta asupra calitatii sau necalitatii de marfa.

Analizand diversele teorii economice legate de marfuri, se poate spune ca:

     Marfa reprezinta un bun economic – obiect, serviciu sau informatie – reproductibil

sau nereproductibil, produs al muncii sau nu, care poseda utilitate sociala;

     Marfa este un bun rar, un bun care se gaseste in cantitati limitate, insuficiente
pentru a satisface integral trebuintele tuturor consumatorilor;

     Marfa este un bun economic destinat vanzarii-cumpararii, a carui intrare in

consum este mediata de procesul schimbului.
 Analiza aprofundata a mecanismului schimbului marfar, tinand seama de
caracteristicile bunurilor marfa ce constituie obiect al vanzarii cumpararii, de diveritatea
modalitatilor  de infaptuire a vanzarii, dovedeste ca in ciuda aparentelor schimbul bunurilor
marfa pe piata nu presupune in mod obligatoriu, un transfer complet de proprietate, nu se
refera la toate elementele (posesiune, dispozitie, folosinta, uzufruct), ci acesta se poate referi
la toate sau numai la unele dintre ele.

Marfurile, se spune in lucrarea lui E. Dobrescu si T. Postolache “Consemnari

economice, “sunt bunuri care fac obiectul unui transfer reciproc de elemente ale proprietatii
intre doi subiecti economici”. Din acest punct de vedere, lumea marfurilor se prezinta ca fiind
foarte diversa. Pentru unele dintre ele, transferul de proprietate este complet, iar pentru altele
partial, si de asemenea, reciprocitatea transferului poate fi simultana sau distantata in timp.

Conceptul de marfa este fundamentat in teoria economiei de piata. Orice bun marfa
reprezinta unitatea organica a doi factori si anume: valoarea de intrebuitare si valoarea de
schimb. Valoarea de intrebuitare a bunurilor reprezinta  “utilitatea unui obiect” dupa J. F.
Phelizen) adica capacitatea sa de a satisface o trebuinta umana oarecare, indiferent de natura
sa. Valoarea de intrebuintare este organic legata de proprietatile bunului respectiv, care
constituie suportul sau material, chiar daca prezenta acestora nu este suficienta pentru a
conferi bunului respectiv utilitate. Valoarea de intrebuintare a bunurilor marfa trebuie sa
posede un caracter social, adica bunurile sa aiba utilitate si pentru alti subiecti economici
decat posesorul sau.

Bunurile marfa sunt destinate vanzarii, schimbandu-se intre ele in anumite proportii.
Raportul cantitativ in care doua marfuri se schimba intre ele se numeste valoare de schimb.
“Valoarea de schimb a unui bun – scrie Douglas Greenwald- se exprima sub forma cantitatii
din alte bunuri sau suma de bunuri ce trebuie furnizata pentru obtinerea unei cantitati dintr-un
bun considerat”. Valoarea de schimb reprezinta forma de exprimare a valorii.

Referindu-se la valoarea marfii, David Ricardo scia ca “valoarea unei marfi sau
cantitatea din oricare marfa  cu care poate fi schimbata, depinde de cantitatea relativa de
munca necesara pentru producerea ei”. Desi utilitatea este neaparat esentiala pentru valoarea
de schimb, ea nu este masuratorul acesteia “Daca marfa nu ar fi in nici o privinta utila, daca
nu ar contribui in nici un fel la satisfacerea nevoilor noastre, atunci ar fi lipsita de valoare de
schimb, oricat ar fi de rara sau oricat de mare ar fi cantitatea de munca  necesara pentru
obtinerea sa” Avand utilitate – concluzioneaza Ricardo- “marfurile isi trag valoarea din doua
izvoare: din raritatea si din cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor”.(David
Ricardo, Opere Alese, vol. I, Editura Academiei, 1959).

Bunurile economice de natura marfurilor si ambalajelor au calitatea de

obiecte de drepturi si obligatii si in aceasta calitate, formeaza substanta
materiala a patrimoniului. Ele au o latura existentiala si o latura
economica. Latura existentiala a acestor bunuri rezulta din faptul ca ele
au o forma concreta, o structura proprie iar latura economica a bunurilor
este exprimata prin utilitatea si valoarea  acestora.

1.2.          Prezentarea marfurilor si a ambalajelor din punct de vedere contabil

În cadrul contabilitatii, marfurile si ambalajele constituie elemente ale stocurilor si fac

parte din categoria activelor circulante materiale.
 Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr.82 / 1991 defineste stocurile ca
fiind “ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii patrimoniale destinate :

-        fie a fi vandute in aceasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie;

-        fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Potrivit acestei definitii, atat in contabilitatea financiara cat si in cea de gestiune,

stocurile sunt clasificate dupa rolul lor in procesul de exploatare in:

-stocuri de marfuri reprezentand bunuri cumparate in scopul vanzarii ca atare;

-stocuri de “aprovizionari stocabile” reprezentand acele bunuri care au fost cumparate

in scopul consumarii la prima folosinta in procesul de productie;

-stocuri de produse reprezentand bunuri obtinute din procesul de productie proprie si

care urmeaza a fi vandute.

Marfurile sunt reprezentate de bunuri achizitionate de catre o unitate economica de la

terti pentru a fi vandute in aceeasi stare, fara vreo prelucrare suplimentara. Sunt asimilate
marfurilor si alte categorii de mijloace circulante materiale ale unitatii asa cum sunt:

-        stocuri achizitionate de unitati petru utilizarea proprie  (materii prime, materiale,

obiecte de inventar, etc) care isi schimba destinatia si se ofera spre vanzare la terti;

-        stocuri provenite din productia proprie ce se vand prin unitati de desfacere proprie
(semifabricate, produse finite, produse rezultate din sacrificarea animalelor si
pasarilor);

Marfurile se vand printr-o retea comerciala adecvata.

În functie de natura circulatiei marfurilor,aceasta poate fi:

-        circulatia cu ridicata a marfurilor, care consta in achizitionarea de produse in

cantitati mari  de la producator sau alti furnizori in scopul revanzarii lor catre alte
unitati comerciale indeosebi  celor de vanzare cu amanuntul;

-        circulatia cu amanuntul  a marfurilor, care consta in vanzarea marfurilor

consumatorilor individuali pentru nevoile personale, precum si unor unitati pentru
consumul gospodaresc.

În procesul de aprovizionare si cel de livrare, pentru protectie

marfurile trebuie ambalate. Pe langa scopul principlal de a proteja
bunurile si de a inlesni operatiunile de manipulare si
transport, ambalajele indeplinesc si o alta functie importanta , respectiv
aceea de prezentare a marfurilor in vederea comercializarii. Deci,
ambalajele sunt mijloace materiale folosite in scopul protectiei produselor
impotriva actiunii agentilor naturali, pentru evitarea deteriorarii si a
conservarii pe timpul transportului a manipularii, a depozitarii, precum si
a mentinerii proprietatilor in vederea utilizarii lor.

Ambalajele se pot clasifica dupa mai multe criterii:

În functie de scopul pe care-l indeplinesc pot fi:

-        ambalaje de transport, care asigura protectia produselor pe

durata transportului, depozitarii si manipularii;

-        ambalaje de livrare utilizate pentru prezentarea si

comercializarea produselor si marfurilor.

Dupa natura si modul de circulatie sunt:

-        ambalaje de transport de natura mijlocelor fixe (tuburi de oxigen

hidrogen, butoaie de bere) a caror gestionare si evidenta se
conduce dupa normele care reglementeaza circulatia
imobilizarilor corporale;

-        ambalaje de natura obiectelor de inventar (lazi metalice, lazi de material plastic)

care  au acelasi regim ca si obiectele de inventar;

-        ambalaje de circulatie (sticle, borcane, cutii, lazi ) care se livreaza clientului o data
cu marfa si care nu se pot incadra in primele doua categorii;

-        ambaleje de prezentare (preambalare) care servesc la conservarea si prezentarea

estetica si atractiva a unor marfuri, precum si la dezvoltarea comertului prin
autoservire;

-        materiale auxiliare pentru ambalare cum ar fi hartia, cartonul , sfoara, etc, a caror
valoare, de regula se cuprinde in cheltuielile de exploatare ale intreprinderii
furnizoare.

Dupa posibilitatea recuperarii lor se pot grupa in :

-        ambalaje refolosibile (recuperabile), care nu se consuma intr-un singur proces de

livrare-aprovizionare ci se pot utiliza pana la completa lor deteriorare;

-        ambalaje nerefolosibile (nerecuperabile) care nu se pot folosi decat o singura data

(cutii de conserve, sticle din plastic, hartie)  valoarea lor fiind cuprinsa in pretul
marfurilor.

Ambalajele folosite la livrarea de marfuri in procesul aprovizionarii tehnico-materiale

(lazi, butoaie, bidoane, saci) se recupereaza de catre beneficiarul marfii si se restituie
furnizorului.

CAPITOLUL II
 PREZENTAREA SOCIETATII

COMERCIALE “UNIREA” S.A.

2.1. Prezentarea generala a societatii

2.1.1. Scurt istoric al existentei si evolutiei societatii

S.C.”UNIREA” S.A. este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate
pe actiuni. Aceasta societate isi are sediul in municipiul Alba Iulia, strada Calea Motilor nr.
18 si isi desfasoara activitatea in baza legii nr. 31 / 1990, legea societatilor comerciale.

S.C.”UNIREA” S.A s-a infiintat prin transformarea fostei indreprinderi

comerciale de stat pentru marfuri industriale (I.C.S.M.I.) Alba Iulia si prin
preluarea activitatii cu ridicata de la societatile comerciale “CIBINTEX” si
“METASIB” Sibiu, fiind inmatriculata la Camera de Comert si Industrie a
judetului Alba, Oficiul Registrului Comertului sub numarul J/01/39 din 21
februarie 1991, activand sub indrumarea si controlul prefecturii judetului
Alba si a Ministerului de resort, Ministerul Comertului.

Capitalul social initial al S.C.”UNIREA” S.A este in valoare de 191.222  de lei si se

compune din mijloace fixe in valoare de 75.091 lei, mijloace circulante in valoare de 108.008
lei, investitii in curs de realizare in valoare de 8.123 lei .

Capitalul social initial este detinut integral de stat pana la transmiterea actiunilor din
proprietatea statului catre terte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.

Ca urmare a aplicarii prevecerilor J. G. nr. 26 /1992 s-a majorat capitalul social la

10.286.309 lei cu aprobarea organului care a infiintat societatea.

S.C.”UNIREA” S.A are ca principal obiect de activitate exercitarea comertului cu

amanuntul si cu ridicata pentru marfuri industriale in judetul Alba. Aceasta societate are o
retea comerciala formata din 15 depozite cu ridicata si 72 unitati de desfacere cu amanuntul .

2.1.2. Obiectul de activitate si tipul de unitate

S.C.”UNIREA” S.A are ca obiect de activitate conform statutului, desfacerea cu

ridicata si cu amanuntul a marfurilor nealimentare. Aceasta societate exercita atributiuni de
coordonare a intregii activitati comerciale de pe teritoriul municipiului Alba Iulia si
atributiuni de conducere a activitatii firmei asigurand indrumarea, coordonarea si controlul
intregii activitati economice si financiare a unitatii.

Principalele atributiuni ale S.C.”UNIREA” S.A sunt:

-        intocmeste potrivit normelor in vigoare propuneri de plan pentru circulatia

marfurilor;
 -        desfasoara sarcinile de plan pe unitati de desfacere  tinand seama de indicatorii
social-economici, realizarile din perioada precedenta, amplasarea retelei,
capacitatea si specificul de desfacere ;

-        stabileste planul de aprovizionare, trimestrial si lunar, pentru fiecare magazin si

unitate si-l comunica acestora inaintea perioadei planificate;

-        urmareste si analizeaza impreuna cu birourile comerciale si planificare mersul

realizarilor propuse;

-        conduce evidenta operativa si statistica pe unitati.

Obiectul de activitate al S.C.”UNIREA” S.A cuprinde:

-        fundamentarea necesarului de marfuri;

-        contractarea si desfacerea cu amanuntul si cu ridicata a marfurilor nealimentare;

-        prestari servicii;

-        recuperarea, reconditionarea si valorificarea ambalajelor.

Deci, dupa cum s-a vazut, S.C.”UNIREA” S.A este o unitate cu profil comercial, ea
asigurand desfacerea cu ridicata si cu amanuntul a marfurilor industriale.

2.1.3. Continutul si particularitatile proceselor economice din cadrul societatii

S.C.”UNIREA” S.A  este o unitate economica cu profil comercial care are

ca obiect de activitate aprovizionarea cu marfuri si desfacerea acestora
prin magazine specializate catre consumatori. În acest sens, studiaza
permanent cererea de marfuri a populatiei in vederea obtinerii la timp a
fondului de marfuri de la furnizori si asigura receptia calitativa a acestora.
S.C.”UNIREA” S.A conduce si controleaza activitatea retelei proprii de
desfacere, urmarind modernizarea ei, simplificarea formelor de vanzare,
folosirea rationala a spatiilor comerciale, intretinerea in conditii optime a
utilajelor si mijloacelor de care dispune, folosirea rationala a fortei de
munca si asigurarea unei serviri civilizate in fiecare unitate de desfacere.

Structura operativa a S.C.”UNIREA” S.A este alcatuita din totalitatea unitatilor

operative prin care se realizeaza nemijlocit activitatea de baza, auxiliara si anexa.
Unitatile  operative comerciale sunt reprezentate de subdiviziunile organizatorice care
realizeaza procesul de aprovizionare, pastrare si desfacere a marfurilor. În cadrul societatii,
rolul de unitate operativa revine magazinelor de desfacere cu amanuntul si depozitelor cu
ridicata.

Depozitele cu ridicata au ca functie de baza concentrarea fondului de marfa de la un

numar mare si divers de producatori formandu-se stocurile de marfuri necesare aprovizionarii
in primul rand al magazinelor proprii si transformarea sortimentului industrial in sortiment
comercial. Tuturor acestor depozite le sunt proprii operatiunile de primire, pastrare si livrare
a marfurilor.

La S.C.”UNIREA” S.A exista si un depozit de ambalaje care are ca obiect de

activitate, recuperarea reconditionarea si valorificarea ambalajelor.

În cadrul magazinelor cu amanuntul se are in vedere aprovizionarea lor in conditii

optime, largirea necontenita a articolelor si sortimentelor precum si asigurarea unei bune
serviri a populatiei.

Printre alte activitati S.C.”UNIREA” S.A indruma si controleaza activitatea

subunitatilor sale, analizeaza periodic stocurile de marfuri pentru a vedea in ce masura sunt
corespunzatoare specificului si urmareste ca receptia cantitativa si calitativa a marfurilor sa se
faca potrivit normelor in vigoare. Totodata societatea controleaza respectarea preturilor
pentru inlaturarea oricarei forme de pagubire a consumatorilor sau de degradare a marfurilor.

S.C.”UNIREA” S.A raspunde de realizarea in bune conditii a planului de

aprovizionare a unitatilor de desfacere, de dezvoltare, specializarea si modernizarea retelei
comerciale, de asigurarea bunei serviri a populatiei, de reducerea continua a cheltuielilor de
circulatie si de cresterea rentabilitatii.

2.2. Structura organizatorica a unitatii “UNIREA”

2.2.1. Organizarea unitatii

S.C.”UNIREA” S.A este organizata si functioneaza in baza legii nr. 31/1990, legea
societatilor comerciale, fiind o societate cu capital integral de stat. Aceasta unitate are forma
juridica de societate pe actiuni si isi desfasoara activitatea in conformitate cu statutul sau si cu
legile in vigoare.

S.C.”UNIREA” S.A are in structura sa organizatorica servicii, birouri si structuri

specifice realizarii obiectului sau de activitate. Structura sa de organizare se aproba de catre
Adunarea Generala a Actionarilor. Organul de conducere al societatii este reprezentat de
Adunarea Generala a Actionarilor care decide asupra activitatii firmei si asupra politicii ei
economice si comerciale.

Organizarea, conducerea si gestionarea activitatii desfasurata la S.C.”UNIREA” S.A

este incredintata unui manager. Acesta are  ca principale prerogative:

-        conceperea si aplicarea strategiilor si politicilor de dezvoltare a societatii;

-        angajarea sau concedierea personalului salariat;

-        negocierea contractelor de munca;

-        reprezentarea societatii comerciale.

S.C.”UNIREA” S.A are in subordinea sa magazine, depozite, un complex comercial

si magazine nealimentare. Unitatea este organizata pe doua sectoare  de activitate: sectorul
metalo-chimice cu amanuntul si ridicata (I.C.R.M.) Si sectorul textil, incaltaminte cu
amanuntul si ridicata (I.C.RT.I.).

Structura oraganizatorica cuprinde 3 trepte ierarhice  si un numar de 9

compartimente care sunt organizate dupa natura activitatii cu atributii
bine delimitate pentru activitatile omogene sau indepenndente,
asigurandu-se astfel eliminarea paralelismelor sau interferentelor in
exercitarea sarcinilor.

2.2.2. Prezentarea si continutul structurii de conceptie a societatii

Prin structura de conceptie se intelege componenta serviciilor si birourilor,

modul lor de amplasare in spatiu precum si formele de cooperare dintre
acestea pe linia realizarii obiectului de activitate al unitatii.

Între toate componentele societatii UNIREA se stabilesc relatii stranse de

colaborare in scopul actionarii unitare, informarii reciproce si indeplinirii
sarcinilor ce le revin pentru desfasurarea activitatii firmei la parametrii
optimi.

S.C.”UNIREA” S.A este conceputa ca o unitate cu profil comercial avand ca principal

obiect de activitate aprovizionarea cu marfuri si desfacerea acestora prin magazine
specializate catre consumatori. Astfel societatea are o retea comerciala formata din 15
depozite cu ridicata si 72 unitati de desfacere cu amanuntul. În cadrul aceste societati isi
desfasoara activitatea un numar mediu de angajati de 302 persoane, repartizati in structura
unitatii in functie de necesitatile fiecarui sector in parte.

2.2.3. Prezentarea si continutul structurii functionale

S.C.”UNIREA” S.A are o structura functionala alcatuita dintr-o serie de

servicii  si birouri ca planificare, prognoza, marketing, comercial,
financiar, contabilitate, personal-salarizare, aprovizionare, administativ,
etc. Structura functionala si legaturile dintre serviciile si birourile
componente ale acesteia se poate vedea si in organigrama societatii.

Activitatea S.C.”UNIREA” S.A este structurata pe mai multe functii si

anume:

-        functia de cercetare dezvoltare reprezentata de ansamblul

activitatilor ce se desfasoara in cadrul societatii in vederea
realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si
transformarii acestora in noutati utile in dezvoltarea de viitor a
unitatii.

-        Functia comerciala ce cuprinde activitati menite sa concure  la

realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor
intreprinderii cu mediul ambiant in vederea procurarii mijloacelor
necesare si a desfacerii  bunurilor, lucrarilor sau serviciilor.
 Aceasta functie cuprinde trei activitati principale si anume:
aprovizionarea tehnico-materiala menita sa asigure la timp toate
mijloacele necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii
firmei, desfacerea vizand livrarea bunurilor spre magazine
specializate si activitatea de marketing care consta in
descoperirea necesitatilor consumatorilor in vederea largirii
gamei de marfuri destinate vanzarii;

-        Functia financiar contabila care cuprinde ansamblul activitatilor

prin care se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea
eficienta a mijloacelor financiare precum si evidenta in expresie
valorica a fenomenelor economice;

-        Functia de personal reprezentata de ansamblul activitatilor care

asigura personalul necesar bunei desfasurari a activitatii unitatii;

Conducerea S.C.”UNIREA” S.A se asigura de catre Adunarea Generala a

Actionarilor pentru decizii strategice, de catre manager pentru decizii
tactice si de catre sefii de compartimente pentru decizii curente.

2.3. Organizarea si conducerea activitatii financiar contabile

2.3.1. Organizarea si atributiile compartimentului financiar-contabil

În cadrul S.C.”UNIREA” S.A, compartimentul financiar-contabil are in

componenta doua servicii, serviciul contabilitate si serviciul financiar care
au fiecare atributii specifice.

Biroul contabilitate este o componenta functionala importanta a unitatii,

asigurand aducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de conducerea
societatii cu privire la organizarea si conducerea contabilitatii, intocmirea
bilanturilor contabile, introducerea formelor si metodelor moderne de
calcul si evidenta. Biroul asigura indeplinirea rolului contabilitatii  ca
instrument   activ in procesul de conducere si planificare, avand ca
principale obiective  organizarea si functionarea in bune conditii a
evidentei valorilor patrimoniale in scopul pastrarii integritatii avutului
societatii, cunoasterea permanenta a modului in care se realizeaza
activitatea, precum si aplicarea cu fermitate a controlului financiar
preventiv.

Biroul contabilitate este organizat in baza Legii Contabilitatii nr.82/1991

modificata si completata si are ca atributii urmatoarele:

-asigura si raspunde de organizarea si functionarea in bune conditii a

evidentei contabile a elementelor patrimoniale;
-asigura efectuarea corecta si la timp a inregistrarilor contabile in
evidenta analitica si sintetica in baza documentelor de evidenta tehnic-
operativa;

-asigura efectuarea inventarierii elementelor patrimoniale urmarind

definitivarea si inregistrarea rezultatelor inventarierii conform dispozitiilor
legale;

-intocmeste balanta de verificare analitica pentru toate valorile materiale;

-asigura aplicarea cu fermitate a controlului financiar preventiv asupra

necesitatii si oportunitatii tuturor operatiilor din care se nasc, modifica si
se strang drepturi si obligatii patrimoniale;

-urmareste punerea de acord a datelor din evidenta contabila cu datele

din evidenta tehnic-operativa si sesizeaza conducerea unitatii de lipsurile
constatate in gestiuni, in vederea luarii de masuri.

Serviciul financiar constituie o componenta functionala care realizeaza

activitati de planificare financiara si urmarirea indicatorilor financiari,
efectueaza intocmirea documentatiei financiare pentru obtinerea
fondurilor necesare desfasurarii activitatii financiare a societatii si
realizeaza analize economice. Acest serviciu are ca principale atributii
urmatoarele:

-        efectuarea calculului indicatorilor economici si financiari privind

rentabilitatea, marfa vanduta si incasata, beneficiile, viteza de
rotatie a mijloacelor circulante;

-        asigurarea fondurilor necesare desfasurarii activitatii;

-        intocmirea statelor de plata si varsarea la timp a contributiei

pentru asigurari sociale si pensii suplimentare;

-        efectuarea de incasari si plati in numerar conform documentelor

justificative;

-        raspunderea pentru modul de stabilire a preturilor marfurilor

societatii si elaborarea de propuneri pentru modificarea acestora.

2.3.2. Prezentarea formei de tehnica contabila utilizata in cadrul unitatii

Forma de inregistrare contabila poate fi definita ca ansamblul mijloacelor

de lucru existente si a modalitatilor de utilizare a acestora folosite in
contabilitatea curenta a societatii. Ea asigura inregistrarea documentelor
justificative in ordine cronologica (in ordinea documentelor sau a
numarului de ordine al acestora) si sistematica (dupa natura si felul lor)
privitoare la toate operatiile economice ale unitatii.
În cadrul societatii comerciale “Unirea” S.A. se utilizeaza forma de
inregistrare contabila “pe jurnale”. Aceasta asigura inregistrarea
operatiilor economice si financiare in mod cronologic si sistematic, direct
din documentele primare si centralizatoare in jurnal care constituie
instrumentul de lucru de baza in aceasta forma de inregistrare contabila.

Aceasta forma prezinta avantajul ca inregistrarea operatiilor economice se

face unilateral, adica o singura data in creditul conturilor in corespondenta
cu conturile debitoare.

Formulistica de lucru utilizata este alcatuita din : jurnale, registru-jurnal,

situatii auxiliare, fise de cont analitice, balante de verificare, registrul
inventar.

La S. C. UNIREA S. A. toata evidenta financiar-contabila se conduce

automat pe calculator. Documentele primare se introduc in calculator
urmand ca automat prin programe specifice, cu care este dotata unitatea,
sa se genereze toate documentele mai sus mentionate.

CAPITOLUL III

 EVALUAREA SI DESFASURAREA OPERATIUNILOR CU

MARFURI SI AMBALAJE

3.1. Modalitati de evaluare a stocurilor si miscarilor de marfuri si ambalaje

Evaluarea este un procedeu al metodei contabilitatii, comun si altor

stiinte economice prin care se realizeaza exprimarea valorica cu ajutorul
talonului banesc, a existentei miscarii si transformarea patrimoniului
economic in scopul reflectarii lui in contabilitate si celelalte surse de date
ale sistemului informational economic.

         Necesitatea evaluarii este determinata de actiunea legii valorii, care impune folosirea
etalonului banesc pentru exprimarea valorica a patrimoniului economic.

Principiul general de evaluare al elementelor patrimoniului economic, in vederea

reflectarii lor in contabilitatea curenta consta in evaluarea la costul istoric, denumit si valoare
contabila. Costul istoric se poate exprima concret in functie de momentele si metodele de
evaluare folosite, combinate cu modalitatile diferite de procurare a elementelor patrimoniului
economic.

În cazul marfurilor si ambalajelor specifice, problematica evaluiarii si mai ales a

contabilizarii elementelor ce o compun, difera in functie de natura agentului economic, de
locul plasarii acestuia in “lantul comercial” de la producator sau importatorul direct pana la
consumator, de mecanismul formarii preturilor sub aspectul legislatiei financiare, etc.

3.2. Momentele evaluarii si formele de evaluare

În evaluarea stocurilor de marfuri si ambalaje se disting patru momente
prevazute in mod concret de legislatia contabila in vigoare, respectiv in
Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82/1991, art.19
modificata si completata si anume:

-        evaluarea la data intrarii in patrimoniu;

-        evaluarea la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum;

-        evaluarea la data inventarierii;

-        evaluarea la inchiderea exercitiului.

Evaluarea se face pe baza principiilor generale de contabilitate si a

regulilor generale de evaluare.

a) Evaluarea la data intrarii in patrimoniu;

Ca principiu, bunurile intrate in patrimoniul societatii se evalueaza si se

inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare
contabila, care se stabileste astfel:

-        elementele cumparate (marfuri si aprovizionari stocabile) se

evalueaza la costul de achizitie format din ansamblul cheltuielilor
reale ocazionate de achizitionarea lor sau la costuri prestabilite
denumite si “preturi de inregistrare”.

Daca cheltuielile de transport sunt identificate pe sortimente de marfuri,

calculul costului de achizitie unitar nu ridica probleme, insa, daca
cheltuielile privesc mai multe sortimente apare ca necesara repartizarea
acestora proportional cu cantitatea cumparata. Totodata trebuie sa se
evidentieze distinct si diferentele dintre costul de achizitie efectiv si costul
prestabilit.

Costul de achizitie se compune din:  pretul de cumparare, taxe

nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare, alte cheltuieli
accesorii.

-        elementale fabricate (produsele , materialele si ambalajele din

productia proprie, etc.) se evalueaza de regula la costul de
productie format din ansamblul cheltuielilor efectuate de unitate
cu producerea lor sau la un cost prestabilit.

Daca se practica costul prestabilit si in acest caz trebuie evidentiat distinct

diferentele de pret. Problema evaluarii stocurilor devine mai vasta atunci
cand legea obliga la predeterminarea adaosului comercial  sau cand
aceasta necesitate deriva din specificul activitatii agentului economic.
În acest caz, valoarea marfurilor intrate se aduce la pretul de inregistrare,
respectiv pretul prezumtiv de vanzare al comerciantului, prin aditionarea
adaosului comercial propus.

În materie de evaluare a intrarilor de marfuri, se impune in primul rand

alegerea modalitatii adecvate de evaluare, in sensul actualizarii stocurilor
efective    cantitative si valorice, urmate de centralizarea eventualelor
diferente  stabilite prin evaluarea stocurilor de marfuri la pretul zilei si al
pietii.

b) Evaluarea la data ietirii din patrimoniu

Ca principiu, bunurile iesite din patrimoniul unitatii prin vanzare, consum,

distrugere, etc., se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de
intrare.

În momentul iesirii din stoc, stocurile se evalueaza deci cu pretul cu care

au fost evaluate la intrare.

Aplicarea acestui principiu nu este intotdeauna posibila, anumite elemente

stocabile neputand fi identificate la iesire ca apartinand unei intrari sau
alteia. În acest din urma caz, se practica un evantai larg de solutii, tehnici
si metode de evaluare a iesirilor din stoc. Acestea pot fi grupate astfel:

1.     Metode care fac abstractie totala de identificarea loturilor de

intrare si care se bazeaza pe calculul costului mediu ponderat
(C.M.P):

- metoda costului mediu ponderat dupa fiecare intrare potrivit careia dupa
fiecare noua intrare in stoc se calculeaza un cost mediu ponderat dupa
formula:

    =   _  Vi (valoarea stocului)  + Iv (intrare in stoc valorica)

          C.M.P.

                          Si (cantitatea din stoc) + Ic (cantitatea intrata)

-        metoda costului mediu ponderat la sfarsitul perioadei, conform

careia toate iesirile dintr-o perioada se evalueaza la un cost
mediu unitar ponderat  calculat pentru intreaga perioada.

Evaluarea iesirilor din stoc dupa metoda costului mediu ponderat calculat
la finele perioadei de gestiune, respectiv lunar, prezinta avantajul unui
calcul simplu, apropiindu-se mai mult de practica inventarului intermitent,
dar nu prezinta valorizarea iesirilor in cursul perioadei de gestiune.
În schimb, metoda costului mediu ponderat calculat dupa fiecare intrare
este considerata ca fiind mai apropiata de practica inventarului permanent
si da posibilitatea valorizarii iesirilor in cursul perioadei de gestiune,
reprezentand insa inconvenientul unui calcul relativ complex.

2.     Metode bazate pe identificarea loturilor de intrare, caz in care

pentru fiecare element iesit din stoc trebuie identificat lotul de
intrare din care face parte, urmand a fi evaluat la pretul real de
intrare al acestuia (desigur identificarea se face pe cale
contabila, practic pe teren acest lucru fiind imposibila):

-        Metoda “primei intrari – primei iesiri (F.I.F.O). Potrivit acestei

metode iesirile din stoc se evalueaza la costul de achizitie al
primei intrari (stoc). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite
din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului urmator,
in ordine cronologica.

-        Metoda “ultimei intrari – primei iesiri (L.I.F.O). Potrivit acestei

metode bunurile din stoc se evalueaza la costul de achizitie al
ultimei intrari (stoc). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite
din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului anterior,
in ordine cronologica.

De mentionat este faptul ca numai intr-o piata perfecta concurentiala se

pot aplica metodele F.I.F.O si L.I.F.O. pentru marfuri.

Unitatile patrimoniale din tara noastra au posibilitatea de a evalua si deci

a inregistra in contabilitate bunurile de natura stocurilor si la alte preturi,
cu conditia ca in raporturile periodice, ele sa fie prezentate la costuri
efective.

Astfel de preturi de inregistrare pot fi preturile prestabilite sau

standard. Cand se utilizeaza  preturile prestabilite, diferentele de pret fata
de costul de achizitie se vor reflecta distinct in conturile de diferente de
pret. Aceste preturi prestabilite utilizate pentru inregistrarea in
contabilitate a bunurilor de natura stocurilor se vor actualiza periodic, de
regula, cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de alti
factori.

Diferentele de pret pot fi:

-        favorabile, cand pretul standard este mai mare decat costul

efectiv si se inscriu in rosu;

-        nefavorabile, cand pretul standard este mai mic decat costul

efectiv si se inscriu in negru.
Diferentele se repartizeaza asupra cheltuielilor pentru stocurile
consumate  si asupra veniturilor, dupa caz, in baza relatiei de calcul:

                                Soldul initial al       +   Diferente de pret

Coeficientul (K)       =    diferentelor de pret       aferente  intrarilor

periodice

de repartizare                    Soldul initial al          Valoarea intrarilor

perioadei

                               stocurilor la pret     +     la pretul standard

                                         standard

K    =   _  Si (cont de diferente)  + Rd (cont de diferente)

               Si (cont de stoc la pret  + Rd (cont de diferente)

                         de inregistrare)

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea stocurilor  iesite din gestiune la

pret de inregistrare, iar suma rezultata se inscrie in conturile
corespunzatoarein care au fost inregistrate bunurile iesite.

La finele perioadei soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu

soldurile conturilor, evaluate la pret de inregistrare, astfel incat aceste
conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie.

În cazul marfurilor si ambalajelor, utilizarea preturilor standard

(prestabilite) este putin probabila tocmai datorita complicarilor inutile pe
care le-ar genera.

c) Evaluarea la data inventarierii

Inventarierea periodica a stocurilor se face pentru cel putin doua scopuri:

-        verificarea realitatii stocurilor scriptice reflectate de

contabilitate , cu care ocazie se compara stocurile scriptice cu
cele faptice constatate la inventariere, ambele evaluate la
preturile de intrare reflectate in contabilitate. Cu aceasta ocazie
se pot constata plusuri sau minusuri de inventar care se
inregistreaza in contabilitate, pentru a pune de acord stocurile
scriptice cu cele faptice.

-        Determinarea valorilor de inventar ale diferitelor componente

patrimoniale. Valoarea de inventar, ce se stabileste la data
inventarierii, este reprezentata de valoarea actuala sau de
 utilitate a acestor bunuri. Valoarea de utilitate este o notiune cu
continut contabil, constand in evaluarea unui bun cu ocazia
inventarierii  cu pretul prezumtiv ce se putea obtine de la un
eventual cumparator al unitatii, in stadiul in care se afla bunul
respectiv.

d) Evaluarea la inchiderea exercitiului

Aceasta evaluare a stocurilor are loc de regula, la sfarsitul anului si

reprezinta o aplicare practica a principiului prudentei, adica a contabilizarii
pierderilor probabile si a necontabilizarii  profiturilor previzibile, chai daca
acestea sunt foarte probabile. În acest scop  valoarea de intrare,
denumita si valoarea contabila se compara cu valoarea de utilitate
stabilita pe baza inventarierii stocurilor.

Diferentele dintre cele doua valori sunt tratate si regularizate astfel:

-diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de

intrare nu se inregistreaza in contabilitate, stocurile mentinandu-se la
valoarea lor de intrare;

-diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la

inventariere si valoarea de intrare a stocurilor se inregistreaza in
contabilitate prin constituirea de provizioane de depreciere, valoarea
contabila a acestor elemente mentinandu-se de asemenea, la valoarea lor
de intrare.

3.3. Structuri de preturi utilizate in comert

La marfurile, privite prin prisma celor doua momente esentiale ale

circuitului economic, respectiv cumpararea si vanzarea putem distinge
doua  categorii de preturi:

-        pretul de cumparare;

-        pretul de vanzare.

Pretul de cumparare;  reprezinta echivalentul sumei platite sau de platit

pentru marfurile cumparate de la o alta societate. Caracteristicile
principale a acestor categorii de preturi sunt fluctuatiile si
negociabilitatea.

Pretul de cumparare este o componenta a costului de achizitie si anume

componenta principala a acestuia, costul de achizitie cuprinzand si
cheltuielile anexe si cheltuielile de transport aprovizionare.

Pretul de vanzare  este echivalentul sumelor incasate sau de incasat din

vanzarea marfurilor pornind de la un alt criteriu, respectiv dupa
participantul la circuitul economic distribuitor, pretul de vanzare al
marfurilor poate fi: pret de vanzare al angrosistului sau pret de vanzare al
detailistului.

Indiferent de categoriile de pret de vanzare, acesta contine: pret de

cumparare, cheltuieli anexe si marja bruta.

Pv = Pc + Cha + Mb

Marja bruta  serveste pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare ale

comerciantului si asigurarea profitului net al acestuia.

Este cunoscuta si sub denumirea de adaos comercial. Acesta reprezinta

suma care adaugata la pretul de cumparare sau la costul de achizitie
pentru a obtine pretul de vanzare. Si acest element este caracterizat de
fluctuatie si de negociabilitate.

Din punct de verdere al continutului si al scopului, notiunea de adaos

comercial este identica cu cea de rabat comercial, in sume absolute ele
fiind egale. Procentual, ele sunt diferite, diferente determinate de modul
de calcul al acestora:

-        procentul de adaos se aplica la pretul de cumparare sau cost de

achizitie, sumele obtinute adaugandu-se acestora;

-        procentul de rabat se aplica la  pretul de vanzare, suma

rezultata scazandu-se din acesta.

Apare aici necesitatea transformarii cotei de adaos in cota de rabat si

invers, utilizand pentru aceasta procedeul sutei majorate, respectiv al
sutei micsorate.

    =   _100 x p.a.
p.r.

                 100 – p.a.

p.a.     =   _100 x p.r.

                 100 – p.r.

            În ceea ce priveste relatia dintre adosul comercial si marja bruta

am putea spune ca ele au aceeasi esenta, fiind destinate sa acopere
cheltuielile de exploatare ale comerciantului si sa asigure profitul net al
acestuia. Incluse in pretul de vanzare  si unul si celalalt reprezinta
rezultatele brute din vanzarea marfurilor.

            Rezultatul net din aceasta activitate se determina dupa relatia:

Rezultatul  =  Pretul de vanzare  -  Costul complet al marfurilor

     net            (Cifra de afaceri)

            Costul complet al marfurilor cuprinde pe langa costul de achizitie

al acestora si cheltuielile distribuitorului, respectiv ale comerciantului
(salarii, materiale, lucrari)

3.4. Facturarea marfurilor, elementele comerciale, financiare si fiscale ale

facturii

            Documentul care sta la baza vanzarilor sau cumpararilor de

marfuri este factura. Pentru furnizor, aceasta este un document de
vanzare a marfurilor iar pentru client un document de cumparare.

            Factura cuprinde:

a)     pretul unitar al marfurilor, care inmultit ca cantitatea vanduta /

cumparata pentru fiecare sortiment de marfa permite stabilirea
valorilor partiale, valori care prin insumare dau valoarea totala a
marfii.

b)     Reducerile de pret care pot fi de doua tipuri:

1.reduceri comerciale;

2.reduceri financiare

1.     Reducerile comerciale pot fi: bonificatii, remize, risturne.

Bonificatiile sunt reduceri de pret acordate de furnizor clientului pentru

unele defecte de calitate continute de marfa.

Remizele sunt reduceri de pret acordate asupra pretului de vanzare

convenit in functie de importanta cantitatii vandute. Se calculeaza prin
aplicarea unui procent asupra pretului de vanzare.

Risturnele reprezinta reduceri de pret calculate asupra ansamblului de

operatii efectuate cu acelasi partener pentru o anumita perioada
convenita de comun acord.

2.     Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau acordurilor

de reglementare. Sconturile sunt reduceri acordate de furnizor
clientului prentru plata / incasarea inainte de termenul de
exigibilitate.

c)     pretul ambalajelor
 Ambalajele pot fi facturate separat de marfa sau pot fi incluse in
pretul marfurilor. De regula, sunt facturate separat si se platesc
odata cu plata contravalorii marfurilor.

d)     pretul transportului

 Factura cuprinde de cele mai multe ori, si pretul transportului de marfuri,

daca acesta trebuie platit de client furnizorului. În acest caz, transportul
facturat clientului devine un element aditiv al favcturii. Este vorba de
cheltuielile de transport suportate de client conform prevederilor
contractuale, dar efectuate de furnizor in contul acestuia.

În conditiile aplicarii T.V.A, factura cuprinde si acest element cu caracter

fiscal. T.V.A. este o taxa fiscala care priveste vanzarile de marfuri si
prestarile de servicii. Aceasta se datoreaza statului de catre vanzator si
este facturata cumparatorului. Vanzatorul are insa si calitatea de colector
de T.V.A. Ca urmare, in factura trebuie sa apara distinct pretul marfurilor
si serviciilor (fara T.V.A.) si separat suma T.V.A.

T.V.A –ul de plata catre stat se determina ca diferenta intre suma T.V.A
incasata de la clienti si suma platita furnizorului.

Lunar se efectueaza calculul:

T.V.A de plata  = T.V.A aferent pentru  - T.V.A aferent pentru

                             vanzarile lunii                    cumpararile lunii

            Reducerile de pret cu caracter comercial (bonificatii, remize si

risturne) se pot factura o data cu marfa sau ulterior facturarii acesteia
printr-o factura distincta.

            Daca se factureaza o data cu marfa influenteaza:

-        la vanzator, pretul de vanzare al marfii, inregistrandu-se in

creditul contului 707 “Venituri din vanzarea marfurilor”;

-        la client, costul de aprovizionatre al marfii, inregistrandu-se in

debitul contului 371 “Marfuri”.

Daca se factureaza ulterior facturarii marfurilor, nu mai influenteaza

pretul acestora, contabilizandu-se distinct reducerile acordate ca o “alta
cheltuiala de exploatare”;

Reducerile financiare, indiferent de momentul acordarii sau obtinerii lor

( o data cu plata sau ulterior), nu influenteaza pretul marfurilor si
reprezinta cheltuieli financiare pentru vanzator si venituri financiare
pentru cumparator.
3.5. Organizarea documentatiei primare si a evidentei operative a
marfurilor si ambalajelor

În cadrul societatii Unirea S.A. , stocurile de marfuri si ambalaje

ocazioneaza numeroase operatiuni care pot fi grupate dupa  continutul lor
in operatiuni de aprovizionare si conservare, operatiuni de eliberare din
depozite, vanzare, inventariere. Aceste operatiuni sunt consemnate in
diferite documente si evidente operative specifice.

Aprovizionarea cu marfuri si ambalaje la S. C. “UNIREA”S.A. se face de

regula, din afara, adica de la alte societati. În vederea indeplinirii
obiectivelor prevazute in programul de aprovizionare, aceasta unitate
emite catre furnizori comenzi, iar pe baza acestora incheie contracte
economice. În anumite situatii, contractele economice sunt inlocuite de
furnizori prin confirmarea de comanda.

Pentru urmarirea modului in care sunt realizate contractele de

aprovizionare, serviciul comercial organizeaza o evidenta operativa  care
cuprinde documentele “Registrul de comenzi” “Fise de urmarire a
executarii comenzilor”. În aceste documente de evidenta operativa se
inscriu comenzile emise de societate catre furnizori, precum si termenele
de livrare stabilite de comun acord cu acestia prin contractele economice
sau, in lipsa acestora, prin confirmarea de comanda trimisa de furnizor,
data la care a fost executata comanda si se fac mentiuni privind revenirile
pentru urgentarea executarii comenzii, penalizarile datorate pentru
neexecutarea conditiilor contractuale.

Organizarea evidentei operative se face de regula, acolo unde se produc

faptele , operatiile efectuate  se inscriu in momentul infaptuirii acestora.

La locurile de depozitare a stocurilor se conduce “Fisa de magazie”

deschisa pentru fiecare sortiment depozitat, in care operatiile se
consemneaza numai cantitativ.

Datele din “Fisa de magazie” se confrunta periodic cu cele de la

contabilitate pentru controlul exactitatii lor.

Pentru urmarirea sosirii transporturilor si plata facturilor se folosesc

documentele “Registrul de comenzi” si “Fisa de urmarire a executarii
comenzilor”.

3.5.1. Formele si documentele aprovizionarii  cu marfuri si ambalaje

La societatea UNIREA S.A. , aprovizionarea cu marfuri si ambalaje se face

din afara, adica de la celelalte societati.

La baza operatiunilor de cumparare stau ca si documente primare factura,

factura fiscala si chitanta fiscala.
Procesul de aprovizionare se realizeaza pe bazaa de contracte si comenzi
si poate imbraca mai multe forme si anume:

a)Aprovizionarea fara delegat (pe raspunderea furnizorului) are loc in

concordanta cu prevederile contractului si ale graficului de livrari. Pe baza
acestuia din urma, furnizorul procedeaza la autoreceptia lotului de
marfuri, intocmind un “Proces verbal de autoreceptie”, dispozitie de
livrare, factura si certificatul de calitate.

Urmeaza ambalarea marfurilor, incarcarea in mijlocul de transport si

expedierea lor, cu aceasta ocazie fiind incredintate carausului. Ca
documente de transport se intocmesc: scrisoarea de trasura, scrisoarea
de transport, etc. (in functie de mijlocul de transport folosit).

Carausul asigura transportul marfurilor la destinatie, anuntarea

destinatarului si incredintarea bunurilor beneficiarului. Acesta numeste o
comisie de receptie care procedeaza la receptia cantitativa si calitativa a
lotului de marfa.

Urmarind concordanta cu prevederile din contract si documentele de

livrare si transport, comisia de receptie intocmeste “Nota de receptie si
constatare de diferente”. Daca partial sau total marfa nu este acceptata
de unitate ca fiind necorespunzatoare sortimental, calitativ sau nelivrata
la termenele prevazute este luata in custodie, intocmindu-se un proces
verbal de luare in custodie. Ulterior , ea se restituie furnizorului.

În nota de receptie marfa se evalueaza la pretul ei de cumparare sau

costul de achizitie. Pe baza documentelor primare se fac inregistrari in
evidenta operativa (fise de magazie, raport de gestiune, etc.)  si se
intocmesc documentele centralizatoare (recapitulatii sau borderouri ale
marfurilor intrate), care se inregistreaza in contabilitatea sintetica.

b) Aprovizionarea prin delegat propriu se realizeaza, de regula, cand

furnizorul si beneficiarul se afla in aceeasi localitate.

Delegatul societatii se prezinta la furnizor cu o comanda si cu o delegatie

de ridicare a marfurilor si eventual cu fila de cec, necesara efectuarii
platii. Participand la receptia marfii si a ambalajelor delegatul le preria si
semneaza documentele de livrare (dispozitia de livrare si factura). El
poarta raspunderea integritatii lotului de marfa si ambalaje.

La sosirea delegatului, se procedeaza la verificarea cantitativa si calitativa

si se intocmeste  “Nota de receptie si constatare de diferente”.

Urmeaza preluarea si inregistrarea documentelor de livrare si receptie

asemanator cu procedura prezentata anterior.
În cazul lipsurilor de marfa constate la receptie se intocmeste “Decizia de
imputare” sau se ia delegatului un angajament de plata.

c) Aprovizionarea cu delegat a unitatii furnizoare presupune prezentarea

acestuia la unitatea beneficiara unde se primesc si se verifica marfurile  si
ambalajele de catre comisia de receptie si se intocmesc documentele de
receptie.

Documentarea necesita, fie asteptarea documentelor de decontare de la

furnizor, fie intocmirea lor din proprie initiativa de beneficiar.

Aprovizionarea in depozite imbraca forme specifice, in cadrul acestora

efectuandu-se doua operatii si anume:

-        receptia marfurilor sosite de la furnizor

-        distribuirea marfurilor catre magazine sau clienti

Distribuirea se efectueaza pe baza “Certificatului de distributie” si a “Notei

de predare-restituire “ care justifica descarcarea gestiunii si incarcarea
gestiunii beneficiare.

Nota de predare restituire sta la baza completarii “Raportului de gestiune”

cu intrarile de marfuri si a “Fisei de magazie” cu iesirile de marfuri.

Tot pe baza ei se intocmeste “Recapitulatia marfurilor iesite” din depozit si

intrare in gestiunea primitoare.

Specific societatii UNIREA S.A. este faptul ca marfurile se primesc de la

furnizor care emite aviz si factura cu T.V.A., dupa care se receptioneaza
de depozit si se editeaza pe calculator.

La sfarsitul lunii se elaboreaza un borderou in care sunt consemnate toate

receptiile din luna respectiva pe depozit.

Daca sunt diferente se fac procese verbale si se stabileste din vina cui
sunt acestea. Apoi dupa borderoul intocmit se face nota contabila
specifica.

3.5.2. Formele si documentele vanzarii de marfuri si ambalaje

 Formele si documentele vanzarii de marfuri si ambalaje se pot imparti in

doua categorii si anume:

-        vanzarea catre consumatorii individuali;

-        vanzarea catre consumatorii colectivi sau terti (alte societati)

 Dupa modalitatea de incasare a banilor, vanzarea poate fi in numerar sau prin
virament.

De regula vanzarea catre consumatorii individuali se face cu incasarea in

numerar, iar catre terti  cu incasarea prin virament.

Vanzarea catre terti cu incasare in numerar sau prin virament cunoaste mai multe
forme cum sunt:

a)Vanzarea cu delegat al societatii furnizoare, presupune colectarea comenzilor de

marfuri de la beneficiari, pregatirea loturilor de marfuri ce se vand, autoreceptionarea si
incredintarea lor delegatului, ambalarea si incarcarea in mijloace de transport, intocmirea
“Avizului de insotire a marfii”.

Conform primirii marfurilor si acceptul platilor se face prin completarea de catre

beneficiar a cantitatilor de marfuri primite in “Avizul de insotire” si semnarea acestuia.

Pe baza avizului astfel completat, furnizorul intocmeste factura.

Avizul de insotire reprezinta documentul de iesire al marfurilor . În ele se

inscrie initial cantitatea livrata, cumparatorul completand cantitatea
efectiv primita. Diferentele ce se vor ivi intre cele doua cantitati sunt
denumite diferente de distributie si se solutioneaza de predatorul marfii.
În factura se mentioneaza cantitatea efectiv primita de beneficiar.

            Avizele de insotire si facturile stau la baza  inregistrarilor din evidenta operativ

gestionara. Ele se prelucreaza si se centralizeaza in “Recapitulatia sau borderoul marfurilor
iesite”.

            b) Vanzarea cu delegat al cumparatorului necesita prezentarea acestuia cu o comanda

cuprinzand marfurile solicitate si o ”Delegatie de ridicare a marfurilor”.   

            Avizand comanda, serviciul comercial emite “Dispozitia de

livrare”, prin care dispune vanzarea marfurilor. Unitatea furnizoare
receptioneaza marfurile, in prezenta delegatului cumparatorului,
intocmind “Factura de expediere” “Certificat de calitate”.

            Prelucrarea documentelor se face asemanator ca in varianta prezentata anterior.

            c) Vanzarea marfurilor pe raspunderea furnizorului si fara delegat se efctueaza pe

baza contractului, a graficului de livrare si a dispozitiei de livrare intocmite de
compartimentul comercial,

            Dupa pregatirea lotului de marfa se procedeaza la autoreceptia sa , cu care ocazie se

intocmeste un proces verbal de receptie. Se intocmesc apoi documentele de livrare: dispozitia
de livrare, factura, certificatul de calitate, etc.

            Dupa predarea marfurilor carausului, se emit documentele de transport: scrisoarea de

trasura, scrisoarea de transport, etc.
            Documentele de livrare se inregistreaza in evidenta operativa  si apoi se prelucreaza ,
centralizeaza si inregistreaza in contabilitate.

            La livrarea marfurilor catre clienti din depozitele S.C.UNIREA S.A. se elibereaza
avize, se centralizeaza in factura si zilnic se scoate un borderou pe toate depozitele. La sfarsit
de luna, se centralizeaza aceste borderouri facandu-se un total la vanzari pe depozite dupa
care se intocmeste nota contabila respectiva.

            La sfarsit de luna, se editeaza balanta pe fiecare depozit si soldul acesteia trebuie sa
corespunda cu fisele sintetice.

            Pe langa livrarea catre clienti, la S.C.UNIREA S.A se fac si transferuri de marfuri de
la depozite la magazinele cu amanuntul. Pentru acest tip de livrare se intocmeste un aviz de la
depozit la magazine si din vanzarea marfii la magazinele cu amanuntul se creaza venituri.
Veniturile sunt depuse la caserie cu monetar sau prin banca.

Cand este nevoie sa se stie stocul unui produs, se poate edita de pe calculator fisa de
magazie cu toate intrarile si iesirile de produse.

Pentru bunurile degradate din depozit  se intocmesc procese verbale.

Daca sunt in cadrul normelor se aproba si se scad din gestiune, iar daca
sunt din vina delegatului sau peste norma se imputa celui vinovat.

CAPITOLUL IV

 CONTABILITATEA FINANCIARA A MARFURILOR SI AMBALAJELOR LA

SOCIETATEA COMERCIALA “UNIREA” S.A.

4.1. Metode de organizare a contabilitatii stocurilor de marfuri si

ambalaje la S.C.Unirea S.A.

            Contabilitatea financiara , numita si generala are ca obiect

inregistrarea tuturor operatiilor care afecteaza patrimoniul unitatii spre a
determina rezultatul financiar al acesteia. Pe langa faptul ca este un
sistem  de colectare a informatiilor exprimate in cifre, contabilitatea
financiara este si un instrument de analiza si sinteza , realizand astfel un
control al eficientei  gestiunii economice.

            Contabilitatea stocurilor de marfuri si ambalaje poate fi

organizata dupa una din urmatoarele metode:

-        metoda inventarului permanent;

-        metoda inventarului intermitent.

Metoda inventarului intermitent consta in neurmarirea prin

contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de marfuri si  ambalajelor  in
cursul perioadelor. Pentru ca aceasta metoda nu permite un control
riguros al gestionarii stocurilor de marfuri si ambalaje  si al asigurarii
integritatii lor, la societatea Unirea nu se utilizeaza aceasta metoda ci
metoda inventarului permenent.

Deci, la S.C.UNIREA.S.A., organizarea contabilitatii marfurilor si

ambalajelor se face dupa metoda inventarului permanent , metoda care
consta in utilizarea conturilor de marfuri si ambalaje  pentru a determina
si urmari in permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie
de intrare sau de iesire.

Ca atare, contabilitatea marfurilor si ambalajelor va reflecta :

-        stocul initial, de la inceputul lunii, care  va fi cel final din luna

precedenta  si care nu poate fi decat debitor;

-        intrarile in cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a

marfurilor si ambalajelor, ce se vor inregista in debitul conturilor
corespunzatoare.

-        iesirile din cursul lunii, in baza documentelor de iesire a

marfurilor si ambalajelor care vor forma rulajul creditor al
conturilor de marfuri si ambalaje;

-        in baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri, se va

stabili  in permanenta stocul scriptic al marfurilor si ambalajelor.

Stocurile scriptice vor putea fi comparate la perioadele de

invenrtariere cu stocurile faptice din a caror compararre se pot stabili
plusuri sau minusuri de inventar. Cu acestea vor fi corectate stocurile
scriptice pentru a se pune de acord  situatia scriptica din contabilitate cu
situatia faptica, determinata  prin inventariere.

Folosirea metodei inventarului permanent presupune:

-        utilizarea diverselor preturi de inregistrare a marfurilor si

ambalajelor cum sunt costul de achizitie, pretul standard, pretul
de facturare;

-        folosirea conturilor de diferente de pret aferente marfurilor si

ambalajelor;

-        conducerea unei contabilitati analitice a marfurilor si ambalajelor

prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica
existente (metoda fiselor de cont analitic cantitativ valorice,
metoda operativ contabila sau pe solduri si metoda global
valorica).

Metoda inventarului permenent folosita la S.C. Unirea, desi

presupune un volum mai mare de munca, asigura o mai riguroasa
cunoastere a marimii stocurilor de marfuri si ambalaje  si un mai bun
control al integritatii lor.

4.2. Organizarea contabilitatii sintetice a marfurilor la societatea “Unirea”S.A.

4.2.1.Sistemul de conturi  utilizat in contabilitatea marfurilor

Marfurile sunt formate din bunurile achizitionate in vederea

revanzarii in aceiasi stare. Sunt  asimilate stocurile de marfuri si acele
elemente din categoria stocurilor ( materii prime, materiale, obiecte de
inventar) achizitionate de la terti care ulterior sunt redistribuite
(redestinate) fiind disponibile pentru a fi vandute in starea in care au fost
cumparate. Ca urmere, stocurile de materiale, combustibili, obiecte de
inventar, etc, negociate si vandute, vor fi trecute (transferate) in
gestiunea si contabilitatea marfurilor. Aceasta delimitare , pe langa faptul
ca asigura incadrarea corecta a stocurilor dupa destinatii reale, permite
determinarea reala a cheltuielilor dupa felul lor.

Pentru contabilizarea marfurilor se utilizeaza conturile sintetice de

gradul I din grupa  37 “Marfuri”:

-        contul 371 “Marfuri”

-        contul 378 “Diferente de pret la marfuri”

Contul 371 “Marfuri” serveste pentru reflectarea existentei si

miscarii marfurilor aflate in unitate la pret de inregistrare, care poate fi
cost de achizitie sau pret de vanzare cu amanuntul.

Din punct de vedere al continutului economic, este un cont de

mijloace circulante, iar dupa functia contabila este un cont de activ.

În debitul contului 371 “Marfuri”se inregistreaza:

-        valoarea la pret de inregistrare a marfurilor aduse de la terti sau

aflate in curs de aprovizionare;

-        valoarea adaosului comercial, in situatia inregistrarii la pret cu

amanuntul;

-        valoarea la pret de inregistrare a marfurilor achizitionate  cu sau

fara facturi de la furnizori;

-        valoarea la pret de inregistrare a marfurilor achizitionate din

avansuri de trezorerie;

-        valoarea la pret de inregistrare a unor stocuri trecute in sectorul

circulant, pentru a fi vandute ca marfuri;
 -        valoarea la pret de inregistrare a marfurilor constatate ca plus la
inventar cat si cele primite cu titlul gratuit.

În creditul contului 371 “Marfuri”se inregistreaza:

-        valoarea la pret de inregistrare a marfurilor trimise in custodie

sau consignatie la terti;

-        valoarea adaosului comercial    si a taxei pe valoare adaugata

neexigibila aferenta marfurilor vandute, in situatia in care
evidenta marfurilor se tine la pret cu amanuntul;

-        valoarea la pret de inregistrare a marfurilor iesite prin donatie

sau distruse ca urmare a calamitatilor.

Soldul contului 371  reprezinta valoarea la pret de inregistrare a

marfurilor aflate in stoc.

Contul 378 “Diferente de pret la marfuri” tine evidenta adaosului

comercial aferent marfurilor existente in gestiunea unitatii.

Dupa continutul economic este un cont rectificativ al valorii de

inregistrare a marfurilor si dupa functia ccontabila este un cont de pasiv.

Contul 378 “Diferente de pret la marfuri” se crediteaza cu valoarea

adaosului comercial aferent marfurilor intrate in gestiunea unitatii.

Contul 378 “Diferente de pret la marfuri” se debiteaza cu valoarea

adaosului comercial aferent marfurilor vandute.

Soldul creditor al contului reprezinta valoarea adaosului comercial

aferent marfurilor ramase in stoc.

În contabilitatea marfurilor se mai uilizeaza conturile 607 “Cheltuieli

privind marfurile”, 707 “Venituri din vanzarea marfurilor”, 442 “Taxa pe
valoare adaugata”.

Contul 607 “Cheltuieli privind marfurile” este, dupa functia contabila

un cont de activ si cu ajutorul lui se tine evidenta cheltuielilor privind
marfurile.

În debitul contului 607 “Cheltuieli privind marfurile” se inregistreaza

valoarea marfurilor vandute sau constatate lipsa la inventar.

Contul se crediteaza, la sfarsitul perioadelor de gesiune cu valoarea

marfurilor vandute sau constatate plusuri la inventar decontate pe seama
rezultatelor financiare finale.
 Contul 707 “Venituri din vanzarea marfurilor” este un cont de pasiv,
cu ajutorul lui tinandu-se evidenta veniturilor din vanzarea marfurilor.

Acest cont se crediteaza cu:

-        pretul de vanzare al marfurilor (exclusiv T.V.A) livrate cu facturi

clientilor;

-        pretul de vanzare al marfurilor (exclusiv T.V.A) pentru care nu s-

au intocmit inca facturi;

-        sumele incasate direct in numerar din vanzarea marfurilor

(exclusiv T.V.A).

Se debiteaza la sfarsitul perioadei de gestiune prin trecerea

veniturilor colectate asupra contului de profit si pierdere.

Pe langa aceste conturi, mai intervine si contul 442 “Taxa pe

valoare adaugata”, cu ajutorul caruia se tine evidenta decontarilor cu
bugetul statului privind taxa pe valoare adaugata.

Referitor la contabilizarea marfurilor pentru reflectarea taxei pe

valoare adaugata se folosesc conturile 4426”T.V.A.deductibila”,
4427  “T.V.A.colectata”si 4428 “T.V.A.neexigilbila”.

Contul 4426 ”T.V.A.deductibila” reflecta taxa pe valoare

adaugata   consemnata in facturile emise de furnizori pentru bunurile
achizitionate de unitate, deductibila din punct de vedere fiscal.

Din punct de vedere al continutului economic este un cont de

mijloace circulante in decontare, iar dupa functia contabila este un cont
de activ.

Contul 4427 “T.V.A.colectata” serveste pentru reflectarea sumelor

datorate de unitate statului, reprezentand taxa pe valoare adaugata
aferenta vanzarilor de bunuri. Din punct de vedere al continutului
economic este un cont de surse atrase iar dupa functia economica este un
cont de pasiv.

Contul 4428 “T.V.A.neexigilbila” este un cont bifunctional si cu

ajutorul lui se tine evidenta T.V.A.neexigilbila rezultata din vanzarile si
cumpararile de bunuri efectuate cu plata in rate precum si cea inclusa in
pretul de vanzare cu amanuntul la unitatatile ce tin evidentele la acest
pret.
 Societatea comerciala UNIREA S. A. detine atat depozite cu ridicata
cat si unitati cu amanuntul si ca atare trebuie sa detalieze in mod
corespunzator contul 371 “Marfuri” in conturi sintetice de gradul II: 3711
“Marfuri in depozitele cu ridicata” si 3712  “Marfuri in unitatile cu
amanuntul”.

Specific societatii “UNIREA” este faptul ca, si in depozite, marfurile

se evidentiaza cu adaos comercial si ca atare contul 378 “Diferente de
pret la marfuri” se detaliaza in conturile 3781 “Diferente de pret la marfuri
in depozite” si 3782 “Diferente de pret la marfuri cu amanuntul”.

La societatea “UNIREA” S.A., conturile cu ajutorul carora se

contabilizeaza marfurile se impart in functie de felul si natura marfurilor
intr-o serie de conturi analitice si anume:

-37111 “Marfuri depozit ICRM”, 37112 “Marfuri depozit ICRII”

37121 “Marfuri amanunt industrial” , 37122 “Marfuri amanunt alimentar”,
3713 “Marfuri depozit combustibil”

37811 “Diferente de pret la marfuri in depozit ICRM”,

37812  “Diferente de pret la marfuri in depozit ICRiI”, 37821 “Diferente
de pret la marfuri industrial”, 37822  “Diferente de pret la marfuri
alimentare”, 3783 “Diferente de pret depozit combustibili”.

-60711 “Cheltuieli privind marfurile ICRM”, 60712 “Cheltuieli privind

marfurile ICRiI”, 60721 “Cheltuieli privind marfurile industriale”, 60722
“Cheltuieli privind marfurile alimentare”, 6073 “Cheltuieli  marfuri
combustibil”.

-70711 “Venit vanzari ICRM”, 70712 “Venit vanzari ICRiI”, 70721

“Venit vanzari industrial”, 70722 “Venit vanzari alimentar”.

4.2.2. Contabilitatea operatiunilor cu marfuri

La societatea “UNIREA” S.A., organizarea contabilitatii sintetice a

marfurilor se realizeaza dupa metoda inventarului permanent.

Aceasta metoda consta in utilizarea conturilor de marfuri si

ambalaje  pentru a determina si urmari in permanenta stocul scriptic al
acestora dupa fiecare operatie de intrare sau de iesire.

În functie de pretul utilizate, metoda inventarului permanent

cunoaste urmatoarele variante:

-        metoda inventarului permanent in costuri de achizitie;

-        metoda inventarului permanent in pret de vanzare;

 -        metoda inventarului permanent in pret standard.

a).Contabilitatea marfurilor in care se foloseste costul de achizitie

pentru evaluarea si inregistrarea lor

Costul de achizitie se utilizeaza de regula in depozite. Astfel, daca

se cumpara marfuri de la furnizori, pret de factura al marfurilor 12.500
lei, T.V.A. 19%, formula contabila va fi:

%                                 =                                401                          148
75

371
“Marfuri”                                               “Furnizori”                   12.500

   4426
“T.V.A.deductibila”                                                                          2.37
5

Iesirea din gestiune a marfurilor prin vanzare in cazul folosirii

costului de achizitie se inregistreaza in contabilitate prin formulele
urmatoare:

-daca se vand catre clienti marfuri la un pret de vanzare de 14.000

lei, T.V.A. 19%, se inregistreaza:

411                          =           %                                                    16.6
60

“Clienti”                  707  “Venituri din vanzarea marfurilor”          14.000

                            4427
“T.V.A.colectata”                                        2.660

            -scaderea din gestiune a marfurilor vandute la costul de achizitie

al acestora se inregistreaza:

607                               =                                   371                         1
2.500

“Cheltuieli privind marfurile”                             “Marfuri”            (cost de

achizitie)

            Specific insa pentru societatea UNIREA S.A. este faptul ca aceasta

inregistreaza si in depozite un adaos comercial si ca atare aceasta se
inregistreaza in contabilitate, pe langa formulele anterioare si cea de
inregistrare a adaosului aferent marfurilor respective.
            Acest tip de inregistrare vor fi prezentate in continuare in
exemplele ce vor urma.

b) Contabilitatea marfurilor in care se foloseste pretul de vanzare

I.Contabilitatea marfurilor in care se foloseste pretul de vanzare cu

ridicata pentru evaluarea si inregistrarea lor.

            1) SC”UNIREA”S.A. se aprovizioneaza pe baza facturii de la

societatea “CLUJANA” cu 200 perechi pantofi, in valoare totala de 28.000,
T.V.A.19%.

            Pe baza receptiei se face inregistrarea in contabilitate astfel:

%                                 =                               401                             3
3.320

37112 ”Marfuri depozit

ICRTI”                         “Furnizori”                       28.000

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                             5.320

            -inregistarea adaosului comercial de 20%

37112                                 =                            37812                       5.
600

”Marfuri depozit ICRTI”                                       “Diferente de pret la

marfuri depozit ICRTI”

            2) SC”UNIREA”S.A. se aprovizioneaza pe baza facturii de la S.C.

COLGATE PALMOLIVE S.A. Brasov, cu detergenti in valoare de 4.960 lei,
T.V.A. 19%. Pe baza receptieie se face inregistrarea

       %                                 =                               401                         
5.902.40

37112 ”Marfuri depozit ICRM”               “Furnizori”                          4.960

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                     942.40

            -inregistarea adaosului comercial de 20%

37111                                 =                            37811                          
 992

”Marfuri depozit ICRM”                                       “Diferente de pret la

marfuri depozit ICRM”

            3) SC”UNIREA”S.A cumpara produse de papetarie de la PEHART

PETRESTI În valoare de 6.500 lei, T.V.A.19%. Pe baza receptiei se face
inregistrarea:

   %                                 =                               401                              
 7.735

3711 ”Marfuri depozit cu

ridicata”                “Furnizori”                      6.500

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                     1.235

            -inregistarea adaosului comercial de 20%

3711                                 =                            37811                          
1.300

”Marfuri depozit cu ridicata”                                       “Diferente de pret

la marfuri depozit ICRM”

Vanzarea marfurilor catre clienti:

1)SC”UNIREA”S.A vinde pe baza facturii catre societatea PERFECT

STYLE  produse cosmetice in valoare de 3.200 lei, T.V.A 19%, adaos
comercial 20%.

411                  =                   %                                         4569.
60

                                      70711                                          3.840

4427                                           729.60

-descarcarea gestiunii se inregistreaza:

            %                    =                 37111                                      3.8
40

            60711                                                                                 3.2
00
          37811                                                                                    64
0

Încasarea se face prin banca:

            5121               =                   411                                          4.
569.60

 “conturi la banci in lei”             “Clienti”

            2) SC”UNIREA”S.A vinde produse electronice unui client

“LAZZARO COMPANY” S.R.L., in valoare de 26.000 lei, adaos comercial
20%.

411                  =                   %                                         37128

                                      70721                                          31.20
0

4427                                            5928

-descarcarea gestiunii se inregistreaza:

            %                    =                 37121                                      31.
200

            60721                                                                                 26.
000

          37821                                                                                   5.2
00

- incasarea se face prin banca:

            411                 =                    5121                                      37
128

            Calculul cotei medii de adaos

            Determinarea adosului comercial aferent vanzarilor de marfuri se

face prin calculul cotei medii de adaos:

Cma     =   _  Si 378 + Rc378     x 100

                     Si371 + Rd 371

Cma x Sf 371 = adaos aferent stocului

Exemplu:

 Si 371 = 5.600

 Si 378 = 1.200

 Rd371 = 48.000

 Rc 378 = 10.500

Total incasari = 36.500

Determinarea cotei medii de avans

            Cma    =   _  1.200 + 10.500     x 100 = 21,82%

                               5.600 + 48.000

21,82 x 36.500 = 796.430 = adaosul aferent vanzarilor sau rulaj debitor

al contului 378.

II.Contabilitatea marfurilor in care se foloseste pretul de vanzare cu

amanuntul pentru evaluarea si inregistrarea lor.

1) SC”UNIREA”S.A. se aprovizioneaza cu becuri, factura furnizorului

cuprinzand valoarea marfii de 1.800, T.V.A. 19% si unitatea practica un
adaos comercial de 30%.

-receptia marfurilor primite de la furnizor se inregistreaza :

     %                                 =                               401                           
2.142

37121 ”Marfuri amanunt industrial”              “Furnizori”                  1.800

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                    342

            -inregistrarea adaosului comercial si a T.V.A. neexigibila

           

            37121                 =                  %                     984.60

                                                      37821                     540 (1.800  x
30%)
                                                      4428                       444.60 (2.340
x 19%)

 La vanzarea acestor marfuri se fac urmatoarele inregistrari:

            -vanzarea marfurilor:

            5311                          =                 %                                 2.78
4.60

                                                             70721                               2.3
40

                                                             4427                                  44
4.60

            -descarcarea de gestiune pentru marfurile vandute:

           %                    =                 37121                                      2.78
4.60

            60721                                                                                  1.
800

          37821                                                                                      5
40

          4428                                                                                        4
44.60

III.Contabilitatea marfurilor in care se foloseste pretul

standard(evidentiata in mod teoretic).

În cazul marfurilor, utilizarea pretului standard este putin probabila.

Pretul standard este un pret prestabilit ce consta in evaluarea si

inregistrarea marfurilor la preturi fixe, stabilite anterior pe baza preturilor
medii ale stocurilor respective realizate in perioada precedenta. El devine
pret de inregisrare in contabilitate cu conditia evidentierii distincte a
diferentelor de pret fata de costul de achizitie.

Diferentele de pret pot fi:

-        favorabile, cand pretul standard este mai mare decat costul

efectiv si se inscriu in rosu;

-        nefavorabile, cand pretul standard este mai mic decat costul

efectiv si se inscriu in negru.
Diferentele se repartizeaza asupra cheltuielilor pentru stocurile
consumate  si asupra veniturilor, dupa caz, in baza relatiei de calcul:

                                   Soldul initial al       +   Diferente de pret

Coeficientul        =    diferentelor de pret       aferente  intrarilor
periodice    

de repartizare (K)                Soldul initial al             Valoarea intrarilor

perioadei

                                 stocurilor la pret     +        la pretul standard

                                    standard

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea marfurilor  iesite din gestiune la

pret de inregistrare, iar suma rezultata se inscrie in conturile
corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

La finele perioadei soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu

soldurile conturilor, evaluate la pret de inregistrare, astfel incat aceste
conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie.

A. Contabilitatea marfurilor in conditiile reducerilor de pret

         

Reducerile de pret care pot fi de doua tipuri:

1.reduceri comerciale;

2.reduceri financiare

1.Reducerile comerciale sub forma de  bonificatii, remize, risturne,

facturate o data cu marfa, pot actiona fie asupra pretului de cumparare ,
fie asupra pretului de vanzare. Facturate ulterior marfii, au caracterul
unor cheltuieli sau venituri. În acest caz contabilizarea lor se realizeaza cu
ajutorul conturilor 658 “Alte cheltuieli de exploatare” si 758 “Alte venituri
din exploatare”

În general in contabilitatea cumparatorului care utilizeaza ca pret de

inregistrare a marfurilor costul de achizitie, reducerile de acest tip nu
produc efecte. Daca insa reducerea se factureaza ulterior marfurilor,
acestea produc efecte atat in contabilitatea vanzatorului cat si in
contabilitatea cumparatorului. Ele se reflecta ca si cheltuieli in
contabilitatea vanzatorului si ca venit in contabilitatea ccumparatorului.
2.Reducerile financiare apar sub forma sconturilor si se inregistreaza in
contabilitatea vanzatorului cu ajutorul contului 667 “Cheltuieli cu sconturi
acordate” iar in cea a cumparatorului cu ajutorul contului 767 “venituri din
sconturi obtinute”.

Exemplu

     S.C. “UNIREA” cumpara marfuri de la societatea SPECIAL S.A. pe

baza facturii in valoare de 6.515 lei. Scontul acordat de furnizor este de
1%.

      %                                 =                               401                           
   7.752.85

37112 ”Marfuri depozit

ICRTI”                  “Furnizori”                        6.515

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                     1.237.85

            achitarea datoriei si obtinerea scontului:

                   401                  =                   %                                        
7.830.85

                                                     5121                                     
7.752.85

                                                                 767                                     
     78

În cadrul vanzarilor de marfuri in valoare de 8.500 cu un scont de

1% inregistrarile vor fi:

411                  =                   %                                         10.11
5

                                      70711                                            8.50
0

4427                                           1.615

 %                    =                 411                                      10.115

            5121                                                                                10.0
14
 667                                                                                                                                                                          101

În relatiile comercilae cu clientii sai Societatea “UNIREA” nu acorda

sconturi clientilor sai.

     Se reduce pretul de vanzare in depozit la detergenti, diferenta

dintre pretul vechi si cel nou fiind de 5 lei / pachet

-pentru 2000 pachete :

10.000
 
            37111                 =                  %                    
   8196
 
                                                      37811                    
  1504
 
                                                  

                                                       4428                        

B. Contabilitatea aprovizionarii de marfuri cu diferente la receptie

            La primirea marfurilor de la furnizori, comisia de receptie verifica

din punct de vedere cantitativ  si calitativ   marfurile si ambalajele,
respectiv concordanta acestora cu datele inscrise in documentele de
livrare si cu prevederile din contracte.

La compartimentul Comercial se mai procedeaza la o verificare valorica

prin confruntarea preturilor din factura  cu cele negociate si inscrise in
contract si prin verificarea tuturor calculelor din documentele de livrare.

Atat marfa receptionata cat si diferentele constatate se inscriu in “Nota

de  receptie si constatare de diferente”.

Dupa natura lor, diferentele pot fi:

-        Cantitativ - valorice (cand cantitatea efectiv receptionata nu

corespunde cantitatii din factura);

-        Calitativ - valorice (cand calitatea marfii primite nu corespunde

celei contractate);

-        Valorice;

Diferentele cantitativ – valorice dupa sensul lor pot fi:

 -        plusuri cantitativ – valorice

-        minusuri cantitativ – valorice

Dupa modelul de solutionare, plusurile cantitativ – valorice pot fi:

-        acceptate in gestiune;

-        neacceptate in gestiun

Diferentele valorice indiferent de sensul lor, plusuri sau minusuri, se

datoreaza unor preturi eronate sau erorilor de calcul din factura.

Exemple

     Factura trimisa de societatea ROMLUX Bucuresti catre

S.C.UNIREA contine:

            1500 becuri x 2 lei / bucata = 3.000

            T.V.A.  19%                               = 570

            Total factura                              = 3.570

Pe baza notei de receptie si constatare de diferente, se constata ca se

primesc:

            1550 becuri x 2 lei / bucata = 3.100

            T.V.A.  19%                               = 589

            Total factura                              = 3.689

Daca plusul este acceptat se inregistreaza:

     %                                 =                               401                            
 3.570

37111 ”Marfuri depozit

ICRM”                   “Furnizori”                        3.000

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                         570

      %                                 =                               408                           
  11900
37111 ”Marfuri depozit
ICRM”                    “Furnizori                          10000

4426 “T.V.A. deductibila”                          facturi nesosite

“                    1900

            408                          =                               401                          
  11900

         4426                          =                             4428                           
   1900

     Factura trimisa de societatea CLUJANA catre S.C.UNIREA

contine:

300 perechi pantofi  x 145 / pereche = 43.500 lei

            T.V.A. 19%                                              =   8265    

            TOTAL FACTURA                                 = 51765

            În nota de receptie si constatare de diferenta se constata:

            295 perechi pantofi  x 145 / pereche = 42.775

            T.V.A. 19%                                              = 8127.25

            TOTAL FACTURA                                 = 50902,25

Se constata ca vina apartine delegatului:

     %                                 =                               401                         5
1627,25

37112 ”Marfuri depozit ICRTI”          “Furnizori”                            42.775

4426 “T.V.A.
deductibila”                                                                   8127,25

 428” Alte datorii si creante in legatura cu personalul”                        725

             4282                      =                            4427                            
 1.595

                                                                     “TV.A
colectata”                       
4.3. Organizarea contabilitatii sintetice a ambalajelor la societatea “Unirea”S.A.

4.3.1. Sistemul de conturi utilizat in contabilitatea ambalajelor

            Ambalajele sunt mijloace materiale folosite in scopul

protectiei produselor impotriva actiunii agentilor naturali, pentru evitarea
deteriorarii si a conservarii pe timpul transportului a manipularii, a
depozitarii, precum si a mentinerii proprietatilor in vederea utilizarii lor.
Pe langa scopul principlal de a proteja bunurile si de a inlesni operatiunile
de manipulare si transport, ambalajele indeplinesc si o alta functie
importanta , respectiv aceea de prezentare a marfurilor in vederea
comercializarii.

            Organizarea contabilitatii ambalajelor trebuie astfel facuta inat sa

asigure o circulatie si o valorificare completa a acestor mojloace.

            Contabilitatea sintetica a ambalajelor se realizeaza folosind conturile in functie de

natura ambalajelor, caracteristicile duratei de folosinta si a modului de circulatie.

            Astfel, ambalajele de natura mijloacelor fixe sunt evidentiate cu ajutorul contului 212
“Mijloace fixe”. Ambalajele executate in sectiile proprii de productie sunt asimilate
produselor si se evidentiaza cu ajutorul contului 345 “Produse finite”.

Ambalajele nerestituibile, care sunt achizitionate in scopul ambalarii produselor si revanzarii

impreuna cu acestea, sunt asimilate marfurilor si inregistrate prin contul 371 “Marfuri”.

            La materialele folosite pentru ambalat, precum si la ambalajele care intra in pretul
marfii, contabilizarea se realizeaza cu ajutorul contului 3018 “Alte materiale consumabile”.

            Ambalajele destinate protectiei si transportului marfurilor care circula dupa principiul

vanzarii-cumpararii sunt evidentiate cu ajutorul contului 381 “Ambalaje”. Acest tip de
ambalaje care circula dupa principiul vanzarii-cumpararii au ca si caracteristici urmatoarele:

-        provin din cumparari de la furnizor  sau din productie proprie;

-        se factureaza separat de marfurile clientilor;

-        se recupereaza de la clienti la preturile stabilite intre parti;

-        pot fi evaluate la cost de achizitie sau cost de productie, care devin preturi de
inregistrare ce fac obiectul contului 381 “Ambalaje”;

-        mai pot fi evaluate la pret standars ce face obiectul inregistrarii lor in contul 381
“Ambalaje”, iar diferentele pana la costul efectiv se inregistreaza in contul 388
“Diferente de pret la ambalaje”.

Contul 381 “Ambalaje” este un cont de activ, Acest cont se debiteaza cu valoarea la
pret de inregistrare a ambalajelor intrate in gestiunea unit`tii si se crediteaza cu valoarea la
pret de inregistrare a ambalajelor iesite din gestiunea unitatii.
 Soldul debitor al contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a ambalajelor
existente in stoc.

Întrucat evidenta existentei si miscarii ambalajelor in contul 381 “Ambalaje “ se face

la pret de inregistrare, pentru a urmari si cunoaste diferentele intre pretul de inregistrare
prestabilit si costul de achizitie al ambalajelor intrate in patrimoniu se opereaza cu contul 388
“Diferente de pret la ambalaje”, cont de activ, rectificabil al valorii de inregistrare a
ambalajelor. El se debiteaza cu diferentele de pret in plus sau in minus aferente ambalajelor
intrate in gestiune, in rosu sau in negru, dupa caz.

Se crediteaza cu diferentele de pret in plus sau in minus aferente ambalajelor iesite din
gestiune, diferente inregistrate in rosu sau in negru dupa caz.

Soldul debitor al contului reprezinta diferentele de pret aferente ambalajelor existente

in stoc.

În cadrul societatii UNIREA exista si ambalaje destinate protectiei si

transportului marfurilor care circula pe principiul restituirii. Acest tip de
ambalaje se caracterizeaza prin urmatoarele:

-        se cuprind in facturile furnizorilor  in mod distinct dar nu se deconteaza;

-        la furnizori se considera ca ele circula in regim de consignare si fac obiectul

contului 419 “Clienti-Creditori”;

-        la clienti se considera , de asemenea ca circula in regim de consignare si fac

obiectul contului 409 “Furnizori-debitori”.

Societatea UNIREA prin specificul activitatii sale , se poate gasi atat in situatia de
furnizor cat si in cea de client si ca atare utilizeaza pentru evidentierea ambalajelor care
circula pe principiul restituirii atat contul 419 “Clienti-Creditori” cat si contul  409
“Furnizori-debitori”.

Contul  409 “Furnizori-debitori” este un cont de activ si pentru operatiunile cu

amabalaje restituibile se debiteaza ccu dreptul de creanta asupra furnizorului, echivalent cu
valoarea ambalajelor primite care urmeaza a fi restituite. Se crediteaza cu stingerea dreptului
de creanta prin incasarea contravalorii ambalajelor restituite. Soldul debitor al acestui cont
reprezinta valoarea ambalajelor primite si nerestituite.

Contul 419 “Clienti-Creditori” este un cont de pasiv si pentru operatiunile

cu ambalaje care circula  in sistem de restituire se crediteaza cu obligatia
fata de client, conditionata de reprimirea ambalajelor facturate. Se
debiteaza cu lichidarea obligatiei in urma rambursarii contravalorii
ambalajelor reprimite de la client. Soldul creditor al contului reprezinta
obligatii fata de client.

Ca si in cazul marfurilor, la societatea UNIREA care detine atat depozite

cu ridicata cat si unitati cu amanuntul, este necesar sa se detalieze contul
381 “Ambalaje”, in functie de felul si provenienta amnbalajului intr-o serie
de conturi analitice cum sunt: 38111 “Ambalaje depozit ICRM”,
38112”Ambalaje depozit ICRTI, 38121 “Ambalaje unitati amanunt
industrial”, 38122 “Ambalaje alimentara”. De asemenea si contul 608
“Cheltuieli privind ambalajele” se imparte in conturi analitice astfel: 6081
“Cheltuieli ambalaje ICRM”, 6082 “Cheltuieli ambalaje ICRTI”, 6083
“Cheltuieli ambalaje alimentar”, 6084 “Cheltuieli ambalaje industria”.

4.3.2. Înregistrarea principalelor operatiuni  privind ambalajele

a)     Ambalaje care circula pe principiul vanzarii cumpararii

     S.C.UNIREA cumpara ambalaje de la un furnizor in valoare de 1.250 lei, T.V.A.

19%

%                          =                              401                               1.487.50

            38121                                                                                        1.250.00

4426                                                                                                                                                                                              237.50

     S.C.UNIREA vinde unui client marfuri in valoare de 6.300 lei si ambalaje in

valoare de 1.150;

411                     =                                    %                              8.865.50

707                                                           6.300

708                                                           1.150

4427                           1.415.50

            -descarcarea gestiunii ambalajelor;

            608                        =                               38122                         1.150

     Cu ocazia inventarierii se constata un minus la ambalaje in valoare de 850 lei:

            608                        =                               38111                          850

Daca lipsurile ar fi imputabile, se face inregistarea:

            4282                      =                                      %

                                                                                 758

                                                                               4427

     Ambalajele constatate plusuri la inventariere se vor inregistra in rosu, prin

formula:
 608                       =                                      381

     Ambalajele primite ca donatii se inregistreaza:

381                        =                                     771

b)     Ambalaje care circula in regim de restituire

     S.C. UNIREA cumpara marfuri in valoare de 4.150 lei cu ambalaje restitubile in

valoare de 860 lei;

%                          =                              401                               5.798.50

            3711                                                                                          4.150

409                                                                                               860

        4426                                                                                              788.50

                        -restituirea ambalajelor se inregistreaza:

                        401                        =                             409                                  860

-in contabilitatea clientului se inregistreaza:

411                         =                                %                          

                                                               7071

                                                                 419

                                                                4427

4.4. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de marfuri

si ambalaje

Conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii nr.

82/1991 modificata si completata, regula de evaluare a bunurilor
materiale detinute de societate este sa fie evidentiate la costul de
achizitie sau de productie, dupa caz.

Anumite fenomene pot determina scaderi ale valorii stocurilor de

marfuri si ambalaje si pentru a respecta obiectivul imaginii fidele, aceasta
scadere de valoare trebuie evdentiata in contabilitate.

Din necesitatea de a respecta regula de evaluare si in acelasi timp

de a evidentia scaderile de valoare se procedeaza la rectificarea stocurilor
de marfuri si ambalaje prin interemdiul provizioanelor de depreciere.
 Provizioanele pentru deprecierea stocurilor au drept scop acoperirea
riscurilor generate de reducerea, scaderea conjucturala a valorii acestora,
din cauze ale caror efecte pot fi reversibile sau, altfel spus sunt rezerve
constituie in prezent pentru acoperirea riscurilor viitoare.

Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor exercitiului

financiar, in care se constata deprecierea latenta a stocurilor de marfuri si
ambalaje si au rolul de a acoperi riscurile conjuncturale in masura in care
acestea vor avea loc in exercitiile viitoare.

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor se

realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 39 “Provizioane pentru
deprecierea stocurilor si a productiei in curs de executie”, care cuprinde
conturi operationale distincte pentru provizioanele aferente fiecarei
categorii de stocuri printre care:

397 – “Provizioane pentru deprecierea marfurilor”

398 – “Provizioane pentru deprecierea ambalajelor”

Aceste conturi au functie contabila de pasiv.

Se crediteaza cu ocazia constituirii provizioanelor pentru

deprecierea marfurilor si ambalajelor.

Soldul creditor al acestor conturi reprezinta valoarea  provizioanelor

constituite la sfarsitul exercitiului financiar.

Provizioane pentru deprecierea marfurilor si ambalajelor se

constituie si se majoreaza pe seama cheltuielilor de exploatare.

Constituirea lor se inregistreaza prin formula:

6814                         =                          %

                                                           397

                                                           398

În cazul in care este necesara majorarea provizioanelor constituite

anterior, formula contabila prin care se face inregistrarea majorarii va fi
identica cu cea anterioara.

Diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea

marfurilor si ambalajelor se face prin trecerea lor in venituri.

Cu ocazia producerii deprecierii pentru care s-a creat provizionul,

concomitent ca contabilizarea cheltuielilor respective in conturile din clasa
6 “Conturi de cheltuieli”, se inregistreaza venituri din anularea
provizionului pentru deprecierea ramasa fara obiect prin formula:

%                            =                           7814

397                          

398

Similar se inregistreaza orice diminuare a provizioanelor pentru

deprecierea marfurilor si ambalajelor.

La societatea UNIREA nu se utilizeaza provizioanelor pentru

deprecierea marfurilor si ambalajelor.

Eventualele deprecieri ale preturilor marfurilor se inregistreaza prin

urmatoarea formula contabila, in rosu:

371                          =                                 %

                                                                  378

                                                                  4428

4.5. Metode de evidenta operativa si analitica a gestiunilor de marfuri si

ambalaje

Conceptul de gestiune are semnificatii teoretice si impliacatii

practice in functie de contextul in care este folosit si anume:

a)     administrarea generala cu maxima eficienta a patrimoniului sau

a unor bunuri apartinand unitatii de catre administratorii
acesteia;

b)     totalitatea bunurilor incredintate unei persoane numita generic

gestionar in vederea pastrarii lor;

c)     totalitatea operatiunilor de primire, pastrare si eliberare a

bunurilor sau valorilor banesti efectuate de gestionar.

Unele din aceste operatiuni (b si c) sunt avute in vedere in

abordarea metodelor de evidenta operativa si analitica a gestiunilor de
bunuri.Gestiunile de bunuri  trebuie astfel organizate incat pentru fiecare
categorie de stocuri a carei evidenta contabilaa se tine cu un cont distinct
aceasta sa poata fi identificata faptic si partial. Aceasta restituire este
impusa de necesitatea crearii conditiilor de control gestionar, respectiv a
concordantei dintre soldurile scriptice si valoarea stocurilor faptice
constatate la inventariere.
 Contabilitatea analitica este un instrument de gestiune cu care se
inarmeaza conducerea societatii pentru a-si satisface nevoile de informare
si pentru a-si orienta deciziile. Spre deosebire de contabilitatea generala,
contabilitatea analitica nu raspunde unei exigente sociale exterioare,
codificarea sa nu este supusa unei conventii  comune, tututror societatilor
si rezultatele sale nu au menirea de a fi facute publice. Contabilitatea
analitica se bazeaza pe informatii colectate de contabilitatea generala.

La societatea UNIREA, contabilitatea analitica a marfurilor si

ambalajelor este organizata astfel incat permite cunoasterea stocurilor
acestora cantitativ si valoric pe fiecare loc de depozitare in parte si pe
feluri de marfuri si ambalaje, in cazul depozitelor si numai valoric pe
magazine sau raioane, in cazul unitatilor cu amanuntul.

Contabilitatea analitica se poate tine, in functie de specificul unitatii

dupa una din urmatoarele metode:

-        metoda cantitativ – valorica sau pe fise de conturi analitice

-        metoda operativ – contabila

-        metoda global – valorica

Indiferent de metoda de lucru utilizata, contabilitatea analitica

trebuie sa asigure o concordanta deplina cu contabilitatea sintetica.

Deoarece societatea UNIREA detine atat depozite de marfuri cu

ridicata , pentru organizarea contabilitatii analitice a marfurilor si
ambalajelor se utilizeaza la depozite metoda cantitativ valorica, iar la
unitatile cu amanuntul metoda global valorica.

Metoda cantitativ  -  valorica  este folosita de catre S.C.

“UNIREA” S.A. in depozite. În conceptia acestei metode, evidenta
operativa si analitica a gestiunilor de marfuri se realizeaza astfel:

-evidenta operativa se conduce numai cantitativ la locul de

depozitare cu ajutorul “fisei de magazie”deschisa pentru fiecare sortiment
in parte in care se calculeaza stocul cantitativ scriptic dupa fiecare
operatiune de intrare-iesire din depozit;

-evidenta contabila analitica se conduce cantitativ-valoric cu

ajutorul “fiseilor de cont  analitic pentru valori materiale”.

Pentru fiecare bun stocabil pantru care s-a deschis o fisa de

magazie se deschide cate o fisa de cont analitic pentru valori materiale.

Înregistrarea in fisa de cont analitic pentru valori materiale se face

document cu document, pe baza documentelor de intrare-iesire care au
stat la baza fisei de magazie. Pentru a se putea justifica predarea-
primirea tuturor documentelor de intrare-iesire de la depozite la
compartimentul contabilitate se poate utiliza”borderoul de predare a
documentelor”, in care gestionarul semneaza de predarea documentelor
iar compartimentul contabilitate de primirea lor.

Compartimentul contabiliatte cu ocazia primirii documentelor,

verifica stocul cantitativ-scriptic din fisa de magazie si le certifica.
Borderoul de predare a documentelor se face pe formulare tipizate in
concordanta  cu prevederile legii. Din el trebuie sa rezulte felul, numarul
documentelor anexate si valorile consemnate in documente.

Concomitent cu inregistrarea fiecarui document de intrare –iesire in

fisa de cont analitic  pentru valori materiale, se pot intocmi  situatii
centralizatoare, respectiv situatia bunurilor intrate sau iesite, in care, de
regula, intrarile si iesirile se grupeaza pe conturi corespondente. Controlul
gestionar al existentei si miscarii stocurilor se realizeaza prin:

-confruntarea concordantei dintre datele cantitative din fisa de cont

analitic pentru valori materiale si datele similare din fisa de magazie;

-confruntarea concordantei dintre datele valorice din fisa de cont

analitic pentru valori materiale si totalul balantelor de verificare analitice
ale fiecarui cont de stocuri.

Metoda cantitativ – valorica de evidenta operativa si analitica a

bunurilor are avantajul ca poate furniza in orice moment date cu privire la
existenta si micarea bunurilor. Are insa si dezavantajul ca necesita un
volum ridicat de munca prin faptul ca inregistrarea intrarilor si iesirilor
cantitative se face de doua ori.

Metoda global – valorica  utilizata de societatea UNIREA, in cazul

unitatilor cu amanuntul , consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la
nivelul gestiunii cat si in contabilitate.

Potrivit acestei metode, fisele de magazie sunt inlocuite cu “registrul

de gestiune” in care zilnic sunt inregistrate intrarile si iesirile, pe baza
documentelor justificative si se stabileste soldul la sfarsitul zilei.

Raportul de gestiune zilnic se intocmeste in doua exemplare , din

care unul este trimis la compartimentul de Contabilitate impreuna cu
documentele justificative.

Serviciul de contabilitate, dupa verificarea legalitatii si realitatii

documentelor inscrise in raportul de gestiune, le vizeaza si le
inregistreaza in “fisa contabila analitica” tinuta pentru fiecare gestiune in
parte.
 Controlul concordantei inregistrarilor din evidenta gestiunii cu cea
din contabilitate se face periodic, in principal, prin confruntarea soldurilor
din Raportul de gestiune cu soldurile din Fisa contabila analitica.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Tranzitia la economia de piata a reprezentat si reprezinta pentru

societatea “UNIREA” S.A. o perioada dificila.

Pentru dezvoltarea si mentinerea in continuare pe un loc important

pe piata, societatea trebuie sa-si elaboreze o strategie prin care sa-si
atinga obiectivele in mod competitiv si sa-si asigure un profit insemnat.
Deciziile privind directiile de actiune ale societatii trebuie sa faca legatura
intre scopul unitatii si mediul acesteia. Mediul inconjurator al unitatii este
compus din clienti, furnizori si intermediari, actionari, concurensi, cadrul
social, economic si juridic.

Elaborarea strategiilor si politicilor care ar trebui urmate de

societate trebuie sa se fundamenteze  pe diverse studii de marketing,
tehnologice si economice si pe prognoze ce vizeaza aceste probleme;
Elaborarea unei anumite strategii a societatii trebuie sa se faca in mai
multe etape cum ar fi:

-        delimitarea unor obiective pe termen mediu vizand o anumita

activitate;

-        stabilirea volumului si structurii fondurilor necesare si a

modalitatilor de acoperire ale acestora;

-        stabilirea principalelor actiuni de infaptuit prin detalierea

elementelor cuprinse in strategie;

-        ierarhizarea principalelor actiuni ale politicii in functie de

necesitatile societatii comerciale si fixarea termenelor de
realizare;

-        adaptarea si aprobarea programelor de activitati stabilite .

Pentru a fi eficienta, orice strategie trebuie sa mentina o

concordanta continua intre actiune si rezultat aceasta conexiune fiind
deosebit de importanta. Ea trebuie sa se bazaze pe informatii, acestea
fiind furnizate de catre contabilitate.

Fata de cele aratate in lucrare, la societatea “UNIREA” S.A. este

posibila imbunatatirea activitatii de comercializare si contabilizare a
marfurilor, propunand in acest scop urmatoarele:

a) Privind comercializarea marfurilor in depozite:

 -        testarea pietii si gasirea furnizorilor care practica cele mai mici
preturi dar care sa fie si competitivi din punct de vedere al
calitatii marfurilor.

-        Aprovizionarea si comercializarea de marfuri ce calitate, cu un

grad ridicat de desfacere catre clienti. Acest obiectiv este de
natura sa creeze prestigiul firmei in fata clientilor si a
concurentilor acesteia si sa asigure o baza solida pentru
dezvoltarea pe termen lung a societatii;

-        Practicarea unor noi forme cu viteza de rotatie mare;

-        Asigurarea unor reduceri dale cheltuielilor de transport prin

exploatarea cu maxima eficienta a parcului auto propriu

-        Gasirea unor mijloace adecvate de a face reclama societatii si

produselor comercializate de aceasta.

b) Privind comercializarea marfurilor in magazinele cu amanuntul

Pentru sporirea vanzarilor in magazine ar fi , in primul rand

necesare indeplinirea unor obiective lecgate de imbunatatirea imaginii
comsumatorilor asupra unitatilor respective.

Pasi importanti in acest domeniu s-ar realiza prin:

-        Asigurarea unei varietati sortimentale a produselor oferite spre

vanzare;

-        Noutatea si calitatea produselor;

-        Asigurarea unui mod atractiv de prezentare a marfurilor;

-        Comportarea respectuoasa si placuta a personalului;

-        Realizarea in unitatile respective a unei ambiante cat mai

placute.

Un alt pas important, poate consta in utilizarea cu maxima eficienta

a spatiului de desfacere si eliminarea spatiilor goale prin diversificarea si
imbogatirea gamei sortimentale a produselor comercializate.

În acest sens in cadrul societatii UNIREA , desi aceasta avea ca

specific comercializarea marfurilor industriale, in ultimul timp se
comercializeaza si marfuri alimenatre care au un grad mai ridicat de
desfacere. De asemenea pentru sporirea profitului se practica si inchirieri
de spatii.
 c)Privind contabilizarea marfurilor

 În cadrul societatii UNIREA, lucrarile financiar-contabile  se

realizeaza cu ajutorul achipamentelor de prelucrare automata a
datelor.Astfel, intreaga contabilitate a unitatii se conduce automat pe
calculator. Documentele primare se introduc in calculator, urmand ca
automat prin programe specifice, cu care este dotata unitatea sa se
genereze toate documentele necesare inregistrarilor in contabilitate a
tuturor operatiunilor desfasurate.

Pentru viitor, societatea UNIREA, are in vedere dotarea cu noi

echipamente de prelucrarea a datelor mai performante precum si crearea
unei retele de calculatoare pentru a se putea realiza o centralizare mai
eficienta a informatiilor.

În ceea ce priveste contabilitatea efectiva a marfurilor un aspect

care necesita atentie este legat de contabilizarea transferurilor de marfuri
din depozite in magazinele proprii de desfacere. Astfel in nota contabila
aceste transferuri se inregistreaza direct ca un venit utilizand contul 707
“Venituri din vanzarea marfurilor”. Acest mod de contabilizare este destul
de complicat deoarece in primul rand , acest venit se inregistreaza mult
mai repede decat se realizeaza, iar in al doilea rand in momentul
transferului de marfuri nu se poate sti daca marfa se va vinde toata, deci
se va transforma toata in venit sau dupa o perioada de timp ea va fi
transferata inapoi in depozit sau i se va aplica o reducere de pret. De
preferat ar fi ca in momentul transferului de marfuri sa se treaca doar pe
analitice distincte ale contului 371 si numai in momentul incasarii
(vanzarii propriu-zise) sa se centralizeze ca un venit.

O alta propunere in domeniul contabilitatii ar fi utilizarea

provizioanelor pentru deprecierea marfurilor atat in depozite cat si
in  magazinele de desfacere cu amanuntul, deoarece acestea au drept
scop acoperirea  riscurilor generate de reducerea, scaderea conjuncturala
a valorii acestora, din cauze ale caror efecte pot fi reversiibile, astfel spus
pot fi rezerva, constituite in prezent pentru acoperirea riscurilor in viitor.

BIBLIOGRAFIE

1. ARCANU B., PAVEL F. – Baze generale de operare PC, Editura Realitatea

                                                Romaneasca, 2005

2. CIUMAG M., Contabilitate financiara conform cu Directiva a IV-a CEE,

                                                Editura Universitaria, Craiova, 2006.

3. CIUMAG M., POPA PALIU L., ECOBICI N., DOBROTA G., Ghid

   contabil, Editura „Spirit Romanesc”, Craiova, 2003.

4. DOBROTA G., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Studii

                                                Economice, Targu Jiu, 2002.

5. ISFANESCU AUREL, ROBU V., RISTEA A.M., VASILESCU C., Analiza 

                                                 economica-financiara,  Editura A.S.E., Bucuresti, 2002

6. MANEA GHE. – Microeconomie – Editura Universitatii Titu Maiorescu,

                                                Bucuresti, 2004

7. NAE C., PLESA D., Noua contabilitate a intreprinderilor mici si mijlocii si

  a microintreprinderilor, Editura „Ecran Magazin”,

Brasov, 2003.

8. NICOLESCU OVIDIU, Sistemul informational managerial al organizatiei,

 Editura Economica, Bucuresti, 2001

9. POPA PALIU L., Contabilitate financiara armonizata, vol. I, Editura „Spirit

                                                Romanesc”, Craiova, 2002. 

10. POPA PALIU L., Contabilitate financiara armonizata, vol. II, Editura

                                                „Spirit Romanesc”, Craiova, 2003.

11. RISTEA M., DIMA M., Contabilitatea societatilor comerciale, Editura

                                                Universitara, Bucuresti, 2003.

12. RISTEA M., Dumitri C., Contabilitatea aprofundata, Editura Universitara,

                                                 Bucuresti, 2003.

13. RISTEA MIHAI, DUMITRU CORINA-GRATIELA, Contabilitatea

                                                    financiara, Editura Margaritar, Bucuresti, 2002

14. STAICU C. – Contabilitate financiara, armonizata cu directivele europene,       

                                        Editura CECCAR, Bucuresti, 2002

15. STAICU C. si colectiv – Contabilitate financiara, armonizata cu directivele       

                                        europene, Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura  

                                        Universitaria, Craiova 2003

16. STAICU C. – Contabilitate financiara conforma cu directivele europene,   

                                      Vol. II,      Editura Universitaria, Craiova 2006.

17.STOIAN ANA, Contabilitate si gestiune fiscala, Editura Margaritar,

 Bucuresti, 2002

18. STEFANESCU A. – Bazele contabilitatii, Editura Universitatii Titu

 Maiorescu, Bucuresti, 2004

19. VACAREL IULIAN, Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica,

                                                 Bucuresti, 2001

20. VADUVA F. – Managementul strategic al firmei, Editura Universitatii

Titu                                                    Maiorescu, Bucuresti, 2004

       xxx      -  Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, Monitorul Oficial nr.

48/14.01.05

       xxx   - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, M.O. nr.
927/2003

       xxx  - Ordinul ministrului finantelor publice nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea

Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.
1080 bis./30.11.2005.

       xxx  - reglementarile in vigoare, de natura contabila si fiscala, altele decat cele

amintite, pana la 31 decembrie 2009

       xxx  -  Colectiile revistelor de specialitate: Finante, Credit, Contabilitate;

Contabilitatea, Expertiza si Auditul Afacerilor; Economidtul; Tribuna economica,
Adevarul economic, 2005- 2009.