Nichita Stanescu este un cantaret al iubirii, al „varstei de aur a
dragostei", dar si al timpului si al mortii. Pentru el, lumea este doar o prelungire a sentimentului si a gandului, iar cuvantul se naste miraculos sau dramatic alaturi de lucruri. De o neobisnuita fervoare a imaginatiei, este unul dintre poetii romani cu o aura de mister, geniu si boema, asa cum numai Mihai Eminescu a mai cunoscut. Adulat de unii, contestat de altii, considerat unul dintre cei mai mari poeti ai nostri sau, din contra, un poet de valoare medie, Nichita Stanescu a marcat, atat prin valoarea poeziei sale, cat si prin charisma, personalitate si felul sau de a fi (incercand sa-si aseze propria viata sub semnul poeziei), literatura romana din ultimele decenii ale secolului XX.