COLEGIUL ECONOMIC „ION GHICA” BACĂU

Calificarea: Tehnician în turism

PROIECT
PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI
DE COMPETENȚE PROFESIONALE
NIVEL 4

Profesor coordonator: Candidat:

CIORBĂ MARIA EPURE MARINELA LORENA
Clasa: a XII-a H

IUNIE 2019
 TEMA:
POTENȚIALUL TURISTIC AL TURCIEI

MODULUL:
Oferta de produse și servicii în cadrul agenției de turism

2
 Cuprins:
1. Argument.................................................................................................................................................4
2. Prezentarea generală a Turciei.................................................................................................................5
3. Potențialul turistic al Turciei....................................................................................................................7
3.1. Potențialul turistic natural.............................................................................................................7
3.1.1. Relief.........................................................................................................................................7
3.1.2. Clima.........................................................................................................................................7
3.1.3. Hidrografie................................................................................................................................8
3.1.4. Vegetație....................................................................................................................................8
3.1.5. Faună.........................................................................................................................................8
3.1.6. Arii protejate..............................................................................................................................9
3.2. Potențialul turistic antropic.........................................................................................................11
3.2.1. Orașe turistice..........................................................................................................................11
3.2.2. Plaje turistice...........................................................................................................................17
3.2.3. Sate turistic din Turcia.............................................................................................................18
3.2.4. Tradiții și obiceiuri în Turcia...................................................................................................18
3.2.5. Bucătăria turcească..................................................................................................................20
4. Turismul în țară.....................................................................................................................................21
4.1. Analiza SWOT...........................................................................................................................21
4.2. Date statistice și forme de turism în Turcia.................................................................................22
5. Concluzii...............................................................................................................................................23
6.Bibliografie.............................................................................................................................................24

3
 1. Argument

Odată cu trecerea timpului, oamenii și-au diversificat motivațiile de călătorie datorită apariției
unor noi nevoi și dorințe. Turismul favorizează îmbogăţirea orizontului cultural, informaţional,
atât pentrutur işti, cât şi pentru populaţia locală. “Materia primă” a industriei turismului,
resursele naturale şiantropice, se vor transforma în “produse turistice” numai printr-un consum
efectiv de muncă vie, înglobată în prestaţiile de servicii turistice.
Am optat pentru această temă, deoarece Turcia merită promovată. În primul rând, face parte
dintr-o altă civilizație și cultura- ceea ce poate stârni interesul multor persoane, iar în al doilea
rând, pentru frumusețile și bogățiile pe care aceasta le oferă.
Turcia nu este numai o destinație exotică, ci se remarcă și îmbină un bogat patrimoniu
arhitectural, cultural și istoric, ce nu merită ratat. Turcia este pentru cel ce o vede prima dată, o
minunată surpriză în timp unde se regăsesc plaje liniștitoare, umbroasele bulevarduri cu palmieri,
bogăția peisajelor care îți taie respirația dar și minunatele locuri în care istoria prinde viață.
Cu alte cuvinte putem spune că pentru iubitorii de istorie, soare și chiar natura, Turcia este
destinația perfectă. Turcia nu uită de persoanele ce au nevoie de tratamente balneare și chiar nici
de pasionații de sport, cărora le oferă posibilitatea de a practica diferite sporturi.
Așadar, Turcia oferă o mare varietate de destinații pentru turiștii care vin aici. De la cupolele
și minaretele care străpung cerul orașului Istanbul, până la ruinele romane care împânzesc coasta
de vest și pe cea de sud, de la plajele din Antalya și stațiunile turistice de la Marea Mediterană,
până la munții acoperiți de ceața din partea de est a Mării Negre.

4
 2. Prezentarea generală a Turciei

 Așezare:
Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în
Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are granițe
cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est; Iran la
est; Irak și Siria la sud. Turcia este împărțită în 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră,
Anatolia Centrală, Anatolia E, Anatolia SE și Mediteraneana. Unii geografi consideră Turcia ca
o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice și istorice. Datorită poziției
sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria și
câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.

 Etimologie:
Numele Turciei, Türkiye în limba turcă, poate fi împărțită în 2 componente: Türk, care
înseamnă „puternic” sau „măreț” în turca veche și, de obicei, semnificând locuitorii Turciei sau
un membru al turcilor sau oameni turci, mai târziu formează „Tukin”, un nume dat de chinezi
oamenilor care locuiesc în Munților Altay din Asia Centrală mai devreme de 177 î.Hr.E; și
sufixul abstract –iye (derivat din sufixul arab –iyya), dar, de asemenea, asociat cu sufixul
Medieval Latin –ia în Turchia.
Prima referință folosită de termenul „Turk” sau „Turuk” ca un antonim continuat în inscripțiile
Orkhon a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE). Cuvântul englezesc „Turkey” derivă din
latina medievală.

5
 Capitala:
Ankara

 Suprafață:
783,562 km²

 Populație:
77.695.904

 Limba oficială:
Turcă

 Monedă:
Liră turcească

(Istanbul)

6
3. Potențialul turistic al Turciei

3.1. Potențialul turistic natural

3.1.1. Relief
În Turcia întâlnim mai multe tipuri de relief datorită condițiilor climaterice diferite de la o
regiune la alta. Acesta este variat și cuprinde lanțuri muntoase, podișuri și câmpii. Turcia se
întinde în Podișul Anatoliei. Pe marginile țării întâlnim câmpii litorale. Cel mai înalt vârf se află
în munții Alas, vârful Ararat având 5179 m.
Peisajele variate ale Turciei sunt produsul unor mișcări complexe ale lumii care au
modelat regiunea și încă se manifestă în cutremurele destul de frecvente și ocazional erupții
vulcanice.

3.1.2. Clima
Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre și subtropicală pe
litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C în nord, la Samsun, -4
°C în podișul Anatoliei la Kayseri și 11 °C în sud, la Antalya. Precipitațiile sunt reduse în sud și
centru (în jur de 400 mm/an) și bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).
Zonele de coastă a Turciei mărginind Marea Marmara inclusiv Istanbulul care conectează
Marea Egee și Marea Neagră au climă de tranziție între clima temperat mediteraneeană și cea
temperat oceanică caldă, veri moderat de uscate și reci, ierni uscate. Zăpada este, la zonele de
coastă a Mării Marmara și Marea Neagră, aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai mult de
câteva zile. Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a Mării Egee și foarte rară în
zonele de coastă a Mării Mediteraneene. Condițiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior.
Munții închiși de coastă împiedică influențele mediteraneene de la căile de extindere, dând
platoului central anatolian a interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.
Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în Anatolia estică, și
zăpada poate sta pe sol cel puțin 120 zile pe an. În vest, temperaturi medii de iarnă sub 1 °C.
Verile sunt fierbinți și uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitațiile medii
anuale de cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevații. Cele mai uscate regiuni sunt
câmpia Konya și câmpia Malatya, unde precipitațiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm.
Poate fi în general cea mai umedă deoarece iulie și august sunt cele mai uscate.

7
3.1.3. Hidrografie
Numeroase râuri curg din platourile și munții Turciei, în multe cazuri formând chei adânci în
drumul lor spre țărm. Râurile au de obicei un curs rapid și relativ scurt; nici unul dintre ele nu
poate fi navigat de vase mari. Un număr de râuri nu curg în timpul verii uscate. Unele râuri sunt
totuși, surse importante de putere hidroelectrică și apă pentru irigații. Kizil Irmak ( 1.150 km),
care traversează Platoul Anatoliei într-un arc de cerc larg înainte să se verse în Marea Neagră,
este cel mai lung rău care curge în întregime prin Turcia. Râul Sakarya, la vest de Kizu Irmak, se
varsă de asemenea în Marea Neagră. Râurile Turcești principale care se varsă în Marea Egee sunt
Gediz și Menderes. În Turcia sud-centrală râurile Ceyhan și Seyhan curg din munții Taurus până
la Marea Mediterană. Râurile Tigru și Eufrat, care curg către sud-est prin Siria și Irac până la
Golful Persan, au izvoarele în munții Turciei de est. Cel mai mare lac din Turcia este Lacul Van,
localizat în Anatolia de est. Apele sale sunt sărate, ca și cele ale altui mare lac, Lacul Tuz,
localizat lângă centrul Platoului Anatolia. Lacurile de apă dulce includ lacurile Beysehir, Egridir
și Burdur - toate localizate în sud-vest.

3.1.4. Vegetație
Datorită climei foarte variate, vegetaţia este în Turcia de o mare bogăţie şi diversitate. În
zona sudică cresc cel mai adesea palmieri, măslini, hibiscus, mirt, lauri şi arţari. Mâncăcioşii se
vor bucura aflând că sudul Turciei este cunoscut şi prin mulţimea de banani, smochini şi castani
comestibili. Plajele sunt umbrite de sute de portocali şi de păduri de pini. În regiunile din
interiorul ţării pot fi cel mai des întâlniţi platanii, arţarii şi castanii. Agricultura este în sudul
Turciei foarte bine dezvoltată, se cultivă cartofii, plantele leguminoase, sfecla de zahăr, floarea
soarelui, viţa de vie şi citricele. De asemenea, sunt în creştere suprafeţele cultivate cu fistic,
alune de pădure şi curmale, care se exportă în mari cantităţi.

3.1.5. Faună
Fauna Turciei se remarcă printr-o mare diversitate. În munţi şi în regiunile din interiorul
ţării trăiesc urşi, lupi şi pisici sălbatice, precum şi cerbi şi căprioare. În timpul plimbărilor în
mijlocul naturii şi în zonele rurale veţi întâlni turme de oi sau de capre, uneori şi cămile, cu
mersul lor încet. Localnicii cresc şi vaci, măgari şi cai, pe care îi folosesc la muncile agricole.
Dintre păsările răpitoare, pot fi cel mai adesea văzuţi vulturii, şoimii şi vindereii (o specie de
şoim) prezenţa lor constituind un semn că vă aflaţi într-un colţ al Europei încă nealterat de
influenţa civilizaţiei moderne.

8
3.1.6. Arii protejate
 Lake Kömüşini
Lacul Kömüşini, cunoscut și sub denumirea de Lacul Uyuz, este un lac de apă dulce din
provincia Konya, Turcia. Este situat în satul Kömüşini, în provincia Konya, centrul Turciei.
Distanța de la Kulu este de 34 km iar la Konya 180 km. Lacul acoperă o suprafață de
aproximativ 1,5 km pătrați, iar nivelul apei este de 1200 de metri. Este puțin adânc și este
alimentat de apele subterane. Țărmurile sale sunt acoperite de stuf și este înconjurat de
câmpuri de grâu. Lacul este un habitat pentru cocoșul negru și găzduiește diverse specii de
păsări în perioadele de migrație. Acesta a beneficiat de un statut special de zona protejată
datorită speciilor populare de rate cu cap alb care se reproduc aici. În 1992, a fost declarat o
zonă protejată.
 Gilindire Cave
Peștera Gilindire, cunoscută sub numele Peștera Aynalıgöl este situată la aproximativ
7,5 km sud-est de Sancak Point și Kurtini Creek în cartierul Aydıncık, parte a provinciei
Mersin. Intrarea se îndreaptă spre Marea Mediterană, iar un mic sat se află în fața peșterii.
Este accesibilă pentru excursii, cu barca de la Aydincik sau pe uscat, la o plimbare de 15
minute de autostrada Antalya- Mersin. Peștera se întinde pe o suprafață de 107 ha, iar
intrarea se face la o altitudine de 46 m deasupra nivelului mării. Are o lungime totală de 555
m și un spațiu liber de 22 m. Aceasta are o multitudine de stalagmite, stalactite și este
împărțită în mai multe camere. Unele părți din galeria principală a peșterii sunt locuite de
lilieci. Peștera a fost descoperită de un păstor în anul 1999. În 2013, peștera Gilindire a fost
desemnată ca fiind arie protejată de către Ministerul Pădurilor și Gospodăririi Apelor. A fost
deschisă publicului și a devenit o atracție turistică.
 Pamukkale
Pamukkale, adică "castel de bumbac" în turcă, este o parte naturală în Denizil. Zona
este renumită pentru un mineral carbonat lăsat de apă curgătoare. Este situat în regiunea
insulelor Egee interioare din Turcia, în valea râului Menderes, care are un climat temperat
pentru cea mai mare parte a anului. Vechiul oraș greco-roman are în total 2.700 m lungime,
600 m lățime și 160 m înălțime. Se poate observa din partea opusă a deparatrii Hierapolis,
vârful albului "castel" care este vale în orașul Denizli. Cunoscut că Pamukkale ( castelul de
bumbac) sau vechea Hierapolis (orașul sfânt), această zonă a fost "desenată" de izvoarele sale
termale din vremea antichității clasice. Denumirea turcă se referă la suprafața călcarului
strălucitor, alb, în formă de peste câteva milenii de izvoare bogate în calciu. Trecând ușor pe
versantul munților, spuma minerală bogată în minerale și vărsându-se peste cascade de
stalactite în bazine. Legenda spune că formațiunile sunt bumbacul solidificat( cultura
principală a zonei) pe care uriașii l-au lăsat să-l usuce și este o industrie majoră de mii de ani,
datorită atracției bazinelor termale. Când zona a fost declarată arie protejată, hotelurile au
fost demolate și drumul înlăturat și înlocuit cu piscine artificiale.

9
  Karaekşi Nature Park
Parcul natural Karaekşi este un parc natural din provincia Mersin. Se află în satul
Hacınuhlu, Mut îlçe. Distanța de la Mut este de aproximativ 7 km și a fost declarat parc natural
de către Ministerul Pădurilor și Gospodăririi Apelor în 2011. Acesta acoperă o suprafață de 8,5
ha. Parcul se află într-o pădure de copaci , în special de pin turcesc, care se întinde de-a lungul
unui pârâu care curge în răul Göksu. Există iazuri de păstrăvi, restaurante, parcuri pentru copii,
parcare și multe altele.
 Mehmet Akif Ersoy Nature Park
Parcul natural Mehmet Akif Ersoy este situat în Istanbul în cartierul Bahçeköy. Acesta
acoperă o suprafață de 23 ha. Zona a fost declarată arie protejată în 2011 și face parte din cele 9
parcuri naturale din interiorul pădurii Belgrad. Aria protejată este numită în onoarea lui Mehmet
Akif Ersoy (1873-1936) care a fost un poet, scriitor, academician, membru al Parlamentului și
autor al imnului național turc. Parcul oferă activități recreative în aer liber, cum ar fi picnicurile,
drumețiile, ciclism și multe altele.
 Uzunkum Nature Park
Parcul natural Uzunkum este un parc declarat provincie de coastă și este situat în nord-
vestul Turciei. Uzunkum, plasa lungă de nisip este situată la Marea Neagră la est de satul Cebeci,
în cartierul Kandira din provincia Kocaeli. Zona a fost declarată arie protejată în 2014 de către
Ministerul Mediului. Parcul natural este alcătuit din părți (plaja de nisip în nord și dealul
împădurit). Are o suprafață de 235 ha și oferă activități recreative în aer liber, cum ar fi:
drumeții, înot, surfing, pescuit etc. Vegetația parcului constă în narcisul marin, ienupărul sirian,
stejar, carpen, cedru, salcie, etc. Este habitatul perfect pentru vulpe, scal, iepure, castor, bursuc,
porcupina, cormoranul negru, francolinul, rechinul și bufnița.
 Çilingoz Nature Park
Parcul Çilingoz este un parc natural situat în cartierul Çatalcă la nord-vest de Istanbul
pe coasta Mării Negre cu o suprafață de 17,75 ha. Regiunea care încorporează parcul natural a
fost declarată zona de protecție a faunei sălbatice pentru flora și fauna ei bogată în anul 2005.
Prin urmare, vânătoarea este interzisă în mod continuu în regiune. Parcul se află într-un golf cu
combinația de plajă, pădure, lac și mlaștina. Are o plajă de 1.200 m lungime și o înălțime de 80
m, cu nisip fin la nord. Golful Çilingoz curge în nord spre Marea Neagră, creând o gaură nisipo-
aluvionară, îngustă. Parcul oferă activități recreative în aer liber, cum ar fi camping, pescuit,
drumeții, picnicuri etc.

10
3.2. Potențialul turistic antropic

3.2.1. Orașe turistice

Turcia are aproximativ 330 de orașe, dintre care 320 cu peste 20.000 de locuitori și 10
sub 20.000 de locuitori. Principalele orașe ale Turciei sunt:

1. Istanbul

Istanbul este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume
întins pe două continente. În vechile texte românești, orașul era numit Țarigrad, Stanbulsau Înalta
Poartă. Oficial fosta capitală a primit denumirea turcă de Istanbul la 28 martie 1930, până atunci
păstrându-și pe plan internaținal numele antic și tradițional de Constantinopol. Cu o populație de
peste 18,8 miloane Istanbulul este un megalopolis, precum și principalul centru financiar,
comercial și cultural al Turciei.

Obiective turistice:
♦ Hagia Sophia:

Hagia Sophia sau Biserica Sfintei Înțelepciuni este una dintre cele mai mari construcții
religioase din lume. A fost clădită pe ruinele altor două biserici la ordinul împăratului
Iustinian I care și-a dorit un lăcaș de cult decorat cu aur, argint și marmura aduse din Grecia
și Africa. După numai 5 ani, munca celor peste 10.000 de oameni a dat roade și catedrala
Sfânta Sofia este inaugurată la data de 26 decembrie 537.
♦ Palatul Topkapi:

11
 Palatul Topkapi este un mozaic de palate, curți, pavilioane și grădini, toate culminând cu
terasele de unde se pot admira laolaltă Marea Marmara, Cornul de Aur, Bosforul și Insulele
Principilor. Domeniul era atât de vast încât putea fi lesne comparat cu un oraș, dat fiind
faptul că aici locuiau până la 4000 de persoane. Odată cu mutarea reședinței imperiale în anul
1856 la Palatul Dolmabahce, Palatul Topkapi și-a pierdut din importanța politică, iar după
căderea Imperiului Otoman în anul 1924 a devenit muzee.
♦ Moscheea Albastră:
Moscheea este bine cunoscuta turiștilor din întreaga lume datorită interiorului său colorat în
albastru. Construită în secolul al XVII-lea pe vremea sultanului Ahmet I, Moscheea Albastră
este, alături de moscheea Suleyman, cea mai frumoasă din Istanbul. Aceasta conține nu mai puțin
de 21000 de plăci de ceramică albastră de Iznik și are mai multe minarete din Turcia ( 6minarete)
Se află pe locul al doilea în lume după Moscheea de la Mecca, ce deține 7 astfel de minarete.

2. Ankara

Ankara (cunoscută sub numele de Angora până în 1930, și Ancyra în perioada clasică)
este capitala Turciei și al doilea cel mai mare oraș al țării, după Istanbul. Are o populație de
3.482.000 locuitori și aceasta se află în centrul Anatoliei. Ankara este un important centru
comercial și industrial, fiind și principalul centru de comerț pentru zona agricolă pe care o
înconjoară. Înainte să devină capitala țării, Ankara era faimoasă pentru lâna caprelor sale.

Obiective turistice:
♦ Muzeul Civilizațiilor Anatoliene

Muzeul Civilizațiilor Anatoliene (Anadolu Medeniyetleri Müzesi), un edificiu cu o

coroană de zece domuri, a fost inițial un bazar acoperit unde se vindeau haine făcute din
angora. Situat sub nivelul citadelei din Ankara, pe partea de sud-vest, acesta a fost
transformat în 1951 într-o nouă clădire care avea să adăpostească celebrul Muzeu al

12
Civilizațiilor Anatoliene, cunoscut și sub numele de Muzeul Hittit. În Muzeul Civilizațiilor
Anatoliene din Ankara puteți admira cea mai frumoasă colecție de relicve arheologice din
toată Turcia. În Muzeul Civilizațiilor Anatoliene din Ankara se poate admira cea mai
frumoasă colecție de relicve arheologice din toată Turcia.
♦ Moscheea Kocatepe

Moscheea Kocatepe este o moschee din Ankara, Turcia. Aceasta este cea mai mare
moschee din oraș și una dintre cele mai mari moschei din această țară. Ea are 4 minarete de
88 de metri, dotate cu lifturi, un dom înalt de 48,5 metri și o lungime de 67 de metri.
Construcția ei a început în anul 1967 și s-a sfârșit în anul 1987.
♦ Moscheea Vizuina Leului
Construită în 1289, în partea de sud a Citadelei, Aslanhane Cămii este cea mai veche
moschee din Ankara și, până a fi construită moscheea Kocatepe, a fost și cea mai mare din
Ankara. Clădirea este unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură Selçuk, cu ceramica
multicoloră și coloane din lemn cu capitolii din marmură. Numele moscheii vine de la leul
din piatră inclus în ziduri.

3. Izmir

Izmir este un oraș din sud-vestul Turciei cu circa 3.000.000 locuitori.Este situat pe țărmul
Mării Egee în golful cu același nume. Este al treilea oraș ca mărime în Turcia după Istanbul
și Ankara. Orașul actual este așezat pe vatra vechii cetăți grecești Smyrna. După numeroase
dispute între Turcia și Grecia, Izmirul intră sub autoritate turcească în 1922. Astăzi este un
oraș modern cu rețele stradale noi, autostrăzi și un aeroport. La Izmir s-a născut Aristotel
Onassis.

Obiective turistice:
♦ Apeductele Romane

13
 Apeductele romane au fost construite pe râul Kemer pentru a aproviziona orașul cu apă
proaspătă. Acestea datează de la sfârșitul epocii romane și au fost restaurate și folosite și de
bizantini, selgiucizi și otomani. Astăzi au mai rămas doar câteva porțiuni dintr-un apeduct, la
Sirinyer (fost Kizilcullu).
♦ Fortăreața de Catifea

Potrivit legendei, generalul a adormit pe acest deal și a visat că două zeițe i-au spus să
întemeieze un oraș pe acele locuri, deoarece locuitorii săi vor avea o viață lungă și prosperă.
Generalul duce spre îndeplinire acest vis în anul 302 î.e.n. De vreme ce orașul a căzut în mâinile
românilor în 133 î.e.n., astăzi se pot vedea atât influențele romane, cât și cele bizantine. În jurul
dealului Pagos sunt ruinele apeductelor, stadionului, amfiteatrului și agorei. Castelul ce poate fi
văzut și astăzi are cinci turnuri și ziduri în partea de sud, acestea din urmă fiind restaurate de
bizantini, selgiucizi și otomani. În cele din urmă castelul a fost abandonat și abia după secolul
XVIII zona a început să fie locuită din nou.
♦ Districtul Asansör
Districtul Asansör este denumit după liftul instalat în secolul XIX și care oferă
vizitatorilor posibilitatea de a privi orașul Izmir de la altitudinea de 50 m. În vârf se află și o
cafenea cu terasa. Liftul se află la capătul străzii Dario Moreno Sokak și a fost construit de
către un întreprinzător evreu, în anul 1907, cu scopul de a-i ajuta pe bătrâni să urce dealul. La
început liftul era acționat hidraulic, însă în 1993 a fost restaurat și funcționează pe bază de
electricitate.

4. Bursa

Bursa este al patrulea oraș ca număr de locuitori din Turcia, cu peste 2.605.495 locuitori în
2010. Orașul este situat la Marea Marmară și este reședința unei provincii din Turcia, fiind al
patrulea oraș ca mărime din Turcia.

Obiective turistice:
♦ Ulu Cami (Moscheea Mare)

14
 Una din cele mai vechi moschei din oraș este Ulu Cămi (Moscheea Mare) din sec. 14,
construcție impozantă, acoperită cu 20 de cupole, în sec. 15, Mehmet I a ridicat aici
Moscheea Verde (Yesil Cămi), numită astfel după culoarea plăcilor cu ornamente verzi-
albăstrii care îi împodobesc interiorul.
♦ Yeşil Türbe

Yeşil Türbe numit și mormântul verde a fost construit în 1421 de Sultan Mehmet Çelebi,
fiul lui Yıldırım Bayezid. Arhitectul său este Hacı İvaz Pasha. Structura, care a devenit simbolul
orașului Bursa, este vizibilă din tot orașul. I. Mehmet Çelebi a avut un mormânt în sănătatea sa și
a decedat 40 de zile mai târziu. Pe mormânt există un total de 9 sarcofaguri cu Celebi Sultan
Mehmet și fiii săi.
♦ Gallipoli (Gelibolu)
Gallipoli străjuiește partea dinspre Marmară a strâmtorii Dardanele (Canakkale Bogazi),
care face legătura între marea Marmară și marea Egee. Disputată din cele mai vechi timpuri,
strâmtoarea Dardanele a fost întotdeauna prilej de luptă. Dintr-o perioadă mai apropiată de zilele
noastre, se păstrează aici câmpuri de bătălie și cimitire din Primul Război Mondial, al căror
nume evoca momentele victoriei lui Mustafa Kemal, viitorul Ataturk, asupra Aliaților, precum și
un monument ridicat în cinstea "Părintelui Turcilor".

5. Adana

Adana este un oraș în partea central - sudică a Turciei, pe râul Seyhan, Câmpia Ciliciei, la
30 km distanță de coasta Mării Mediterane, având 1.041.509 (1997) locuitori. Este un
important centru agricol și industrial, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale Turciei.

Obiective turistice:
♦ Büyük Saat

15
 Büyük Saat (în română Marele Turn cu Ceas) este un turn cu ceas istoric din orașul
Adana și cel mai înalt turn cu ceas din Turcia, având 32 m înălțime. Acesta este situat în
orașul vechi pe Ali Münif Caddesi.
♦ Ylankale

Yılankale este un castel medieval din fostul regat armean Cilicia și unul dintre cele mai
bine conservate castele de cruciat din această regiune. Se află în același loc Yılankale, în
districtul Ceyhan, provincia turcă Adana, vizavi de ruinele antice de pe Sirkeli Höyük.
Castelul și-a luat numele, deoarece aici, după o legendă turcă, a trăit Regele Șarpelui.
♦ Sabancı
Sabancı este o moschee asemănătoare cu Moscheea Selimiye din Edirne. Aceasta a intrat în
funcțiune în 1998, și a fost construită pe un cimitir armean confiscat. Este construită pe o
suprafață totală de 52.600 de metri pătrați și are o suprafață închisă de 6.600 de metri pătrați.

6. Gaziantep

Gaziantep, cunoscut și scurt Antep, este un oraș din Turcia, în regiunea Anatolia de
Sud-Est și este capitala Provincia Gaziantep cu același nume. Este aflat în apropierea graniței
cu Siria. Cu o populație de aproximativ 730.000 locuitori, este al șaselea mare oraș al
Turciei. Pe lângă turci și kurzi, trăiesc de asemenea și arabi în Gaziantep. Gaziantep este un
important centru industrial (industria textilă) și comercial (comerț cu fistic). Vechiul nume al
orașului este Aintab.

Obiective turistice:
♦ Muzeul mozaicului Gaziantep Zeugma

Acest muzeu de ultimă oră (deschis în 2012), care prezintă mozaicurile fine
descoperite în timpul săpăturilor din apropiere Belkis-Zeugmă sit arheologic. La deschidere,
a devenit cel mai mare muzeu din lume. Manevrabilitatea acestor lucrări de artă din epoca
romană este magnifică și ar fi făcut odată cu podelele multor vile romane din Zeugma. Unele

16
 dintre piese sunt considerate pe bună dreptate de către experți ca fiind unele dintre cele mai
bune exemple ale muncii romane de mozaic din lume.
♦ Cetatea Kale

Această cetate din epoca Seljuk (construită în secolele XII și XIII) ocupă locul unei
fortărețe bizantine anterioare, construită sub comanda împăratului Justinian în secolul al VI-
lea. Cetatea se înalță pe marginea de nord a orașului vechi din Gaziantep, așezat pe vârful
dealului Spune-i lui Halaf, despre care se știe că a fost stabilit încă din anul 3500 î.Hr. Cel
mic Muzeul de apărare și de muzeu panoramic din Gaziantep în interiorul cetății este dedicat
localnicilor care au apărat orașul împotriva francezilor în 1920.
♦ Muzeul Arheologic din Gaziantep
Muzeul de arheologie al orașului afișează descoperiri excavate la locurile din jur,
inclusiv Zincirli, Karkamıs, și Sakçaközu. Este o colecție mică, dar iubitorii de istorie vor
aprecia încă o vizită aici, în special pentru resturile hitite din exponatele Karkamıs. Site-ul
Karkamıs a fost prima dată excavat de o echipă a British Museum în anii care au condus la
Primul Război Mondial, iar unul dintre cei doi arheologi responsabili de site-ul a fost TE
Lawrence, care a descoperit faima lui Lawrence of Arabia pentru exploatările sale în război,
ajutând la conducerea Revoltei Arabe.

3.2.2. Plaje turistice

 Patara, cea mai lunga plaja a Turciei
Cu o lungime de 14 kilometri, Patara este una dintre cele mai mari întinderi de nisip din
regiunea mediteraneană. Plaja este împânzită de ruine datând din perioada romană și dune de
nisip, aici neexistând clădiri, cu excepția unei mici cafenele. Plaja Patara este și locul în care
trăiește specia de țestoase aflată pe cale de dispariție, Loggerhead. Orașul Patara din
apropiere este locul de naștere al Sf. Nicolae, episcopul bizantin care a trăit în secolul 4 și
care a intrat ulterior în legendă ca fiind Moș Crăciun.
 Plaja Ovabuku
Plaja Ovabuku face parte dintr-un lanț de 3 golfuri, celelalte două fiind Hayitbuku și
Kizilbuk. Plaja este ca un mic rai, în jur găsiți numeroase restaurante și pensiuni micuțe și
intime, iar mediul rural din jur are o frumusețe luxuriantă – păduri de pin, stejar, mirt și
roșcov. Nu plaja în sine este cea care face ca locul să fie unul fermecat, ci liniștea,
autenticitatea și sentimentul de libertate pe care ți-l oferă întreaga zonă.
 Plaja Cirali
Aflată la aproximativ o oră de condus de Antalya, plaja Cirali este la distanță de centrele
turistice aglomerate și agitate. În jurul ei se găsesc restaurante cu mâncare delicioasă și, cel

17
 mai important, un peisaj sălbatic, străbătut pe alocuri de câteva umbreluțe din paie. Iar la
capătul plajei vei găsi ruinele orașului antic Olympos.
 Plaja Alanya
Plaja Alanya este cu adevărat spectaculoasă. Protejată de falnicii munți Taurus, Alanya a
găzduit colonii de pirați în timpul Imperiului Roman și mai apoi a fost transformată într-un
mic oraș în timpul ocupației turcilor din dinastia Seljuk.
 Plaja Amos
Ascunsă între resorturile Turunc și Kumlubuk din Peninsula Bozburun, Amos este un
mic golf situat între două promontorii. Frumsețea brută a acestei locații este în contrast cu
strălucirea și luxul din Marmaris. Amos a fost cândva o importanță așezare romană, perioada
din care mai există și astăzi câteva rămășițe (un amfiteatru micuț cu o priveliște ce-ți taie
răsuflarea).

3.2.3. Sate turistic din Turcia

 Satul Kirazil din Kusadasi
Este situat la 10 km distanță de stațiunea Kusadași, într-o zonă mărginită pe o parte de o
bogată pădure și pe cealaltă parte de munții Trandafir (Gur Dar), se găsește piorescul sat
Kirazli (Satul cireșilor). Satul găzduiește Peștera lui Zeus, Parcul Național Milipark și multe
altele. Se întinde pe o suprafață de 25 km pătrați și cuprinde unul dintre cele mai importante
situri arheologice. Biblioteca lui Celsus, magazinele și clădirile moderne se întind pe culmile
a ceea ce a fost cândva un port. O încărcătură aparte o oferă locului Basilica Sf. Ioan și casa
Sf. Maria.
 Satul Sirince
Departe de lumea modernă şi parcă rupt de tot ceea ce ştim că ne înconjoară, satul
Sirince poartă cu mândrie denumirea de „Grădina Fecioarei Maria”. Această aşezare aflată în
regiunea Selçuk din Turcia este satul primilor creştini, de origine greacă, care, pentru a-l proteja
de cei din Efes ce erau împotriva creştinismului, l-au numit Çirkince (urât). Zona comercială este
împânzită de tarabe pe care stau frumos aliniate rochii din in, bluze, haine crosetate, bijuterii, dar
şi suveniruri în diferite forme cu ochiul purtător de noroc al Meduzei. Acest sat este renumit
pentru vinuri și shopping.
 Öncüpınar
Öncüpınar este un sat din Provincia Kilis, Turcia, aflat la granița cu Siria. Satul este situat
la sud de orașul Kilis și la nord de orașul sirian Azaz. .Cele mai apropiate orașe importante
din Turcia sunt Gaziantep, Osmaniye și Kahramanmăraş. Orașul Alep din Siria este și el
situat în vecinătate.În apropiere se află un punct de trecere a frontierei cu același nume
(Punctul de trecere a frontierei Öncüpınar, în turcă Öncüpınar Hudut Kapısı), care face

18
 legătura cu Siria, iar Centrul de Găzduire Kilis Öncüpınar, o tabără pentru refugiații din
cauza Războiului Civil Sirian, este și el situat în sat.

3.2.4. Tradiții și obiceiuri în Turcia

La turci, cele mai multe obiceiuri și tradiții se păstrează din perioada otomană, când familiile
efectuau anumite practici pentru a avea copii.

 Obiceiuri și tradiții legate de nuntă:

Practicile tinerilor de a avea copii începeau încă de la nuntă; în prima zi, mireasa venea
în casa mirelui, iar un copil îi descoperea fața miresei, înlăturându-i voalul, gest care exprima
urarea ca mireasa să aiba copii. În orașul Muș din Turcia, în prima zi când mireasa venea la casa
mirelui i se punea în brațe un băiețel, gest care exprima credința că primul copil pe care îl va
avea va fi băiat.În timpul rugăciunii musulmane, mirele și mireasa se rugau lui Allah să le
dăruiască un băiat.

 Obiceiuri și tradiții legate de naștere:

În estul Anatoliei, după ce se năștea copilul, i se tăia cordonul ombilical și era îngropat în
locul de unde se dorea să fie legat destinul copilului. Dacă se dorea ca acel copil să învețe multă
carte, era îngropat lângă zidul școlii. În alte regiuni din Turcia, cordonul ombilical se îngroapă la
rădăcina unui trandafir, în curtea unei geamii sau în împrejurimile casei.
În Turcia, imediat după naștere se trimite o persoană vestitoare la tatăl copilului. Persoanei
respective i se oferă daruri în bani sau o batistă. Dacă copilul era băiat, bucuria era foarte mare.
Dacă era fată, se rostesc următoarele cuvinte: "Allah mi-a dăruit-o. Să fie sănătoasă!". Dacă se
naște o fată, părinții sunt mulțumiți, însă dacă este băiat bucuria este mult mai mare. După
naștere, copilului i se sărează pielea apoi este spălat. Se aruncau bani în apă cu care se spală
copilul pentru ca acesta să fie bogat. Copilul era spălat zilnic timp de 40 zile și în apă se pun
monede de aur și diferite plante medicinale.
În a patruzecea zi de la naștere, copilul și mama se spală potrivit unei ceremonii speciale iar
în apă în care va fi spălat copilul se aruncă aur și bani, fiind o urare de noroc și bogăție. Spălarea
copilului este însoțită de citirea Coranului pentru binecuvântarea copilului și a mamei.
Mama și copilul nou născut nu au voie să iasă din casă în primele patruzeci de zile de la
naștere iar numele copilului se pune în primele trei zile de la naștere în prezența unui hoge.

 Obiceiuri și tradiții legate de Anul Nou:

19
 În Turcia, Anul Nou diferă destul de mult de ceea ce se întâmplă în alte ţări, spre exemplu,
în cele europene. Nu există fastul şi nerăbdarea caracteristice acestei nopţi, iar mulţi turci nici
măcar nu o sărbătoresc. De obicei, pentru cei care sărbătoresc, noaptea care schimbă anii începe
cu o cină în cadrul familiei, în cadrul căreia se serveşte friptură de curcan, întâlnită mai cu seamă
cu această ocazie pe mesele turcilor decât în oricare altă zi din an. În alte familii se serveşte doar
ceai şi se stă de vorbă. Televiziunile pregătesc programe speciale care încep chiar în după-
amiaza zilei de 31 decembrie, petrecerea ţinând până a doua zi dimineaţa devreme.

 Obiceiuri și tradiții legate de Nopțile de Kandil:

Nopțile de Kandil, nopțile Luminate – sunt cinci nopți sfinte în care moscheile sunt
luminate în mod deosebit. Nopțile sunt dedicate rugăciunilor, poeziilor religioase și postului. În
casele turcilor, gospodinele pregătesc preparate specifice acestor zile. Cele cinci nopți sunt:
Mevlid Kandili (Nașterea Profetului Mahomed) 19/20 noiembrie 2018, Regaip Kandili
(Conceperea Profetului Mahomed) – 18/19 martie 2018, Miraç Kandili (Ascensiunea Profetului
Mahomed la cer) – 13/14 aprilie 2018, Berat Kandili (Ziua Iertării) – 30 aprilie/1 mai 2018 ,
Kadir Gecesi (Noaptea în care îngerul Gabriel i-a revelat lui Mahomed Coranul) – 10/11 iunie
2018.

3.2.5. Bucătăria turcească

Bucătăria turcească are o istorie lungă, astăzi, este în mare parte moștenirea bucătăriei
otomane, care poate fi descrisă ca fiind o fuziune rafinată a bucătăriilor din Asia Centrală,
Orientul Mijlociu și cele din Balcani. Bucătăria turcească a influențat bucătăriile vecinilor,
inclusiv România. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta, în funcție de tradiții și de
geografie. Sudul este faimos pentru rețetele de kebab, baclava și cataif. În partea de est, bucătăria
turcească folosește mult maslinele și uleiul de măsline datorită cultivării lor intense în zonă. Pe
coastele Mării Negre se consumă mult pește și porumb datorită influențelor slave și balcanice.
Legumele și verdețurile sunt nelipsite în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării
Egee și Mării Marmara. Centrul Anatoliei are multe specialități, precum keskek, manti si
gozleme. Fasolea,roșiile,ardeii,vinetele sunt principalele ingrediente din bucătăria tuceasca.
Fisticul,migdalele și nucile se folosesc în deserturi. În bucătăria turcească,compotul de fructe se
consumă alături de pilaf sau plăcintele cu carne. Un rol important în bucătăria turcească o joacă
vinetele. Se combină cu carnea tocată,se folosește în kebab,musaca. La fel este apreciat și iaurtul
care poate însoți majoritatea meselor care conțin carne ,orez sau pâine. Ayranul este una din cele
mai cunoscute băuturi turcești,obținută din iaurt amestecat cu apa și sare. România a împrumutat
și ea multe rețete tradiționale turcești dar acestea au fost puțin modificate conform preferințelor
noastre.

20
 Turcii preferă un mic dejun simplu. Un mic dejun tipic turcească este consistent în
brânză (beyaz peynir, kasar etc.), unt, măsline, ouă, roșii, castraveți, gem, miere și smântână.
Sucuk (cârnat iute turcesc), pastirmă, borek, simit, pogacea și supele sunt mâncate la o masă de
dimineață în Turcia. Invariabil, ceaiul turcesc este servit la micul dejun. Denumirea turcească
pentru micul dejun, kahvalti, înseamnă ”înaintea cafelei”.
Ingredientele frecvent utilizate în specialitățile turcești sunt: miel, pește, pui, viță,
vinete, ardei, ceapă, usturoi, linte, fasole și roșii. Nucile, fîstîcul, alunele, împreună cu
condimentele, au un loc special în preparatele din bucătăria turcească și sunt utilizate pe scară
largă în deșerturi. Mirodeniile și plantele aromatice preferate sunt: pătrunjelul, chimenul, piperul
negru, ardeiul de boia, menta, oregano, ienibahar și cimbrul.

4. Turismul în țară

4.1. Analiza SWOT

Analiza SWOT a Turciei ca destinație turistică:

 Puncte tari:
 Disponibilitatea unui litoral excelent, o gamă largă de atracții naturale, situri istorice și
arheologice unice și un climat adecvat;
 Tradiția în ospitalitate;
 Forța de muncă bine pregătită;
 Sprijin guvernamental puternic în spatele industriei.
 Puncte slabe:
 Prețurile medii sunt mai mici decât în țările vecine, și nu există o concurență acerbă între
prețurile celor mai mulți competitori de pe piață turcă;
 Creșterea costurilor de intrare;
 Tranzacții neînregistrate și evaziune fiscală printre companiile mai mici și mai puțin
organizate din domeniul afacerilor.
 Oportunități:
 Potențial nefolosit, nu numai în domeniul turismului de coastă, dar și în diverse alte tipuri
de turism, incluzând resursele termale și de sănătate, sporturile de iarnă, golful,
yachtingul;
 Disponibilitatea forței de muncă tinere și bine pregătite;
 Continuarea liberalizării pieței în domeniul aviației.
 Amenințări:
 Consolidarea lirei turcești față de alte valute principale;
 Nivel ridicat de impozit pe consumul de alcool;
 3% impozit privind tarifele de cazare de zi cu zi.

21
 Turismul în Turcia:
Turcia este o destinație foarte populară, atrăgând peste 30 milioane de turiști anual.
Litoralul turcesc al Mării Mediteranne atrage peste 19 milioane de turiști străini anual. Turcia
este renumită pentru plajele cu nisip fin, ospitalitatea față de turiști sau bucătăria tradițională.
Sezonul de vară poate dura de la sfârșitul lunii aprilie până spre sfârșitul lunii octombrie.
Antalya este o destinație extrem de apreciată vară, dar în timpul iernii poți schia în Munții
Taurus ce înconjoară orașul, iar apoi poți face o baie în mare. Pe lângă turismul estival și
montan, alte obiective turistice importante sunt vechile orașe Izmir, Troja, Efes, Pamukkale
sau Kappadokia.
În Republica Turcia (Turcia) se poate intra numai pe bază de pașaport. Perioada de scurt
sejur nu poate depăși 90 de zile. Intrarea în Turcia este permisă cu pașaportul valabil cel
puțin 6 luni de la data intrării pe teritoriul acestui stat.

4.2. Date statistice și forme de turism în Turcia

1. Turismul montan - Zonele montane ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa Turciei,
platouri mari potrivite pentru o gamă largă de activity-holidays: drumeții montane,
alpinism, schi și sporturi de iarnă care trec prin văi dramatice. ( munții Pontici și Koroglu
în Nord, munții Taurus în Sud, cel mai înalt punct al Turciei, Muntele Ararat care are 5.137
m)
2. Turismul litoral - Principalele stațiuni sunt: Kusadasi, Kemer, Antalya, Bodrum, Side,
Oludeniz, Marmaris etc.
3. Turismul cultural-istoric - abordează cultura unei regiuni,în special valorile ei
artistice.Turismul cultural include turismul în regiunile urbane,în special orașe
mari,istorice și obiective culturale(muzee și teatre).
 Vestigii istorice: Ruinele Palatului Seljuk, ruinele Priene, Cetatea Van, Templul lui
Augustus, Templul lui Apolo etc.
 Palate și castele: Castelul Anadolu Kavagi (Istanbul), Palatul Ciragan (Istanbul), Castelul
din Marmaris, Castelul din Cesme, Castelul Kilitbahir (Canakkale), Castelul Sf. Petru
(Bodrum), Palatul Topkapi (Istanbul), Palatul Tekfur (Istanbul) etc.
 Muzee: Muzeul Agora (Side), Muzeul Mevlana (Konya), Muzeul Mustafa Ataturk
(Konya), Muzeul Zelve ( Urgup), Muzeul Sănătății (Edirne), Muzeul Otoman (Bursa),
Muzeul Jucăriilor (Istanbul), Muzeul Etnografic (Ankara) etc.
 Poduri, turnuri: Orologiul Saat Kulesi (Turnul Ceasului) din piața Kalekapisi, Hadrianus
Kapisi (Poarta lui Adrian) din Side, Turnul Galata, Podul Galata etc.
 Catedrale și biserici: Moscheea Albastră (Istanbul), Biserica Sfântă Sofia (Istanbul),
Moscheea Prințului (Istanbul), Biserica Sfântul Salvator (Istanbul), Moscheea Fatih
(Istanbul), Moscheea Eyup (Istanbul), Biserica Sfinților Sergius și Bachus (Istanbul) etc.

22
4. Turismul balnear - apa termală de la Pamukkale, piscinile cu nămol de la Dalyan, peștii
chirurg de la Balikli Kaplica.
 Stațiuni balneare: Pamukkale, Balikli Kaplica, Cekirge.
 Băi turcești: Cemberlitas Hamami, Cagaloglu Hamami
5. Turismul sportiv – Stadionul Ankara Ondokuz Mayıs, Stadionul Eryaman, Stadionul
Mardan etc.
6. Turismul rural – satul Kirazil, satul Sirince etc

5. Concluzii

Când spui Turcia, gândul zboară rapid la vacanţă, la hoteluri ultra all inclusive, la narghilele,
belly-dancing, covoare, bijuterii din aur şi argint, dulciuri şi bazare. Ultimii ani au arătat că
Turcia nu înseamnă doar aceste lucruri, ci şi o economie şi o piaţă de asigurări în plină
ascensiune.
Economia Turciei s-a contractat cu 3% în trimestrul patru, înregistrând cea mai slabă
performanţă din ultimii nouă ani, acesta fiind cel mai clar indiciu că criza valutară din 2018
împinge ţara în recesiune. Turcia, o piaţă emergență majoră, apreciată ani de zile de investitorii
internaţionali, a obţinut în 2017 o creştere economică de peste 7%, dar anul trecut a fost afectată
de depreciarea cu 30% a lirei turceşti.
Anul acesta, Berat Albayrak, a spus că ” temeiurile economiei turcești sunt solide” și a
subliniat că relațiile dintre Turcia și Statele Unite ale Americii (SUA) s-au aprofundat iar Turcia
avansează extrem de pozitiv. Economia turcă are un echilibru puternic. Se observă o recuperare
rapidă în comparație cu vara.
Cu o populaţie de peste 70 milioane de locuitori şi o putere de cumpărare în creştere, cu o
forţă de muncă profesionistă şi competitivă, Turcia este, prin poziţionarea sa, şi „poartă de
intrare” pentru resursele de energie, dar şi investitorul majoritar în ţările din Caucazia şi Asia
Centrală – acestea ar fi doar câteva dintre argumentele care susţin dezvoltarea economiei
naţionale.

23
6. Bibliografie

 www.wikipedia.ro
 www.scritub.com
 www.primm.ro
 www.referatele.org
 www.infotour.ro
 www.directbooking.ro
 www.turistcenter.ro
 www.agentiadepresamondena.com
 www.traveleuropa.ro

24