Nr………./…………………………….

UNITATEA SCOLARA

LICEUL TEHNOLOGIC BAILE GOVORA

EXAMENUL

DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE A ABSOLVENTILOR INVATAMANTULUI LICEAL

Nivelul 4 de calificare

Candidat: STĂTESCU DANIEL

Clasa: XII
Forma de invatamant: Zi
Profil : Servicii
Domeniul de pregatire: Turism și alimentatie
Calificarea profesionala: TEHNICIAN IN TURISM
Anul absolvirii: 2021
Indrumator de proiect: Prof. Ungureanu Cristina

2021

Pagină 1
 UNITATEA SCOLARA

LICEUL TEHNOLOGIC BAILE GOVORA

TEMA proiectului:

Tradiții și obiceiuri în Dobrogea

Candidat: STĂTESCU DANIEL

Clasa: XII
Forma de invatamant: Zi
Profil : Servicii
Domeniul de pregatire: Turism și alimentatie
Calificarea profesionala: TEHNICIAN IN TURISM
Anul absolvirii: 2021
Indrumator de proiect: Prof. Ungureanu Cristina

Pagină 2
 TEMA PROIECTULUI:
Tradiții și obiceiuri în Dobrogea

Pagină 3
Cuprins
Capitolul I Asezarea si descrierea zonei geografice 5
Capitolul II Zone turistice 8
Capitolul III Elemente de etnografie si folclor………………………………………………….13
Arhitectura…………………………………………………………………………………………………………………………………….....13
Gastronomie 14
Traditii……………………………………………………………………………………………………………………………………………….16
Port 17

Capitolul IV Valorificarea traditiilor si obiceiurilor popular………………………………18

Program turistic 18

Capitolul V Concluzii si propuneri de dezvoltare a turismului…………………………. 22

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………..23

Pagină 4
 Capitolul I -Asezarea si descrierea zonei geografice

Situată în partea sud-estică a României, provincia istorică Dobrogea reprezintă una din cele mai
caracteristice regiuni extracarpatice, foarte variată în privință reliefului și geologiei, dar și a
microclimei, hidrografiei, florei și faunei.
Din punct de vedere geomorfologic, Dobrogea este constituită din patru unități morfostructurale
și anume: cimpia aluviala și deltaica a Dunării, unitatea muntos-deluroasă hercinico-kimerica a
Dobrogei de Nord, unitatea podișului de șisturi verzi a Casimcei sau Dobrogea Centrală și
unitatea podiș 212h71c ului structural sarmatic al Dobrogei de Sud.
Zonă care face obiectul prezentului studiu este reprezentată de primele două unități
morfostructurale, ce vor fi tratate că o singură entitate geografică, istorică și etnografica numită
Dobrogea de Nord.
Dobrogea de Nord este delimitată geografic la vest și nord de fluviul Dunărea, de Marea Neagră
la est și de falia Peceneagă-Camena la sud. Din punct de vedere geologic, teritoriul dobrogean
aparține unității de platformă, unitate rigidă de munți vechi, intens cutată, faliata și erodată,
caracterizată prin morfostructuri de tip bloc, continuată sub luncă și deltă Dunării.
Relieful zonei, rezultat dintr-o modelare subaeriana de lungă durată, cuprinde în aceeași
proporție regiuni joase cu altitudini între 0 și 6 m (de luncă, deltă, lacustre și mlăștinoase) și
regiuni înalte cu valori altimetrice cuprinse între 6 și 467 m (de câmpii în trepte, dealuri-podișuri
și munții intens erodați).
Astfel cele mai vechi unități geologice și de relief (munți, dealuri și podișuri de vârstă
precambriana, hercinica și kimerica, dezvoltate în condiții de stepa și înecate inloess ) vin în
contact direct cu cele mai noi (luncă și deltă Dunării).

Pagină 5
 Exponentul principal al regiunilor joase este reprezentat de Deltă Dunării, cea mai tânără
regiune geografică a României, cu o individualitate aparte între deltele Europei, cât și între cele
ale lumii întregi. Deltă Dunării este o deltă de tip clasic, cu un contur clar deoarece debușează
într-o mare închisă, lipsită de maree, unde vânturile au frecvență redusă și intensitate mică,
favorabile apariției deltelor. Că rezultat al interacțiunii dintre fluviu și mare, Deltă se împarte în
două sectoare: deltă fluviala în vest și deltă fluvio-marină în est, separate prin aliniamentul de
grinduri Letea-Caraorman-Crasnicol. Caracteristic reliefului din regiunile înalte este intensă lui
fragmentare sau îmbucățire în numeroase masive și culmi muntoase, deluroase, unele izolate, cu
caracter insular (inselberguri). Cele mai importante masive și culmi muntoase sunt masivul nord-
vestic, constituit din Munții Măcinului și Dealurile Niculitelului, și masivul sudic, mult mai
întins, care cuprinde cea mai mare parte a podișurilor Babadag și Casimcea. Cele două masive
sunt separate între ele prin pasul Carapelit sau Iaila, situat la altitudinea de 200 m.
Dobrogea de Nord se integrează din punct de vedere climaticregiunilor deluroase joase ale
țării, cu un foarte accentuat caracter continental, dar prezintă diferite nuanțe locale condiționate
de: poziția la gurile Dunării și pe litoralul Mării Negre, morfologia reliefului (culoarele și
depresiunile marginale din vest, nord și est), masivitatea și altitudinea munților și dealurilor din
partea de nord-vest și de sud.
Pe bază contrastului uscat-mare au fost distinse cele două regiuni climatice-continentală, cu
contraste termice mari de la vară la iarnă, ploi rare, cu caracter de averse, fenomene intense de
viscol și precipitații de 400 mm anual și litoral maritimă, cu circulație locală de brize în timpul
verii, influența directă a Mării Negre, care împiedică scăderea excesiva a temperaturii aerului, cu
un număr mai redus de zile călduroase.
Pe bază raportului relief-clima au fost identificate mai multe nuanțe climatice mezo- și
microclimatice: munți și dealuri-clima moderată, dealuri și câmpii în trepte-clima blândă și
caldă, luncă Dunării-clima moderată și foarte caldă, Deltă Dunării și litoral premaritim-clima
blândă și moderată.
Regimul eolian are un caracter aproape continuu, accentuând climatul arid al zonei. Vânturile
predominante sunt cele de N și NE; există însă și vânturi locale a căror direcție este influențată
de relief, distribuția apei și a uscatului.

Pagină 6
 1.1 Vecini
Principalele orașe sunt: Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia, la care se adaugă numeroase
sate și stațiunile balneo-climaterice și de vacanță de pe litoral: Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud
(odinioară Movilă), Costinești, 23 August (odinioară Tatlageac), și, la Comorova (la nord de
Mangalia) întreagă salbă de stațiuni numite Neptun, Saturn, Olimp, Jupiter, Venus și Aurora; la
sud de Mangalia mai găsim 2 Mai și Vamă Veche. Numeroase alte sate de vacanță destinate
vacantelor și perioadelor de relaxare de găsesc la limane (Histria, Ovidiu, Techirghiol) sau la
Dunăre. Dobrogea este mărginită în partea de nord-est de frumosul habitat al Deltei Dunării. De
asemenea, pe teritoriul Bulgariei, regiunea deține orașele Bazargic și Silistra și situri turistice de
patrimoniu natural și istoric: Albena, Balcic, Cavarna, Caliacra, sabla.

Podisul Dobrogei este situat în Sud-estul țării fiind cuprins între Dunăre (în vest și nord),
Marea Neagră (în est) și graniță cu Bulgaria (în sud), este un pământ vechi și complex sub raport
geologic. După altitudine, forme de relief și structură geologică, se diferențiază două părți:
Masivul Dobrogei de Nord și Podisul Dobrogei de Sud. Așezare și limite. Caracteristică
principală a teritoriului țării noastre o constituie armonia aproape perfectă a treptelor majore de
relief(30-35%).Podișurile,alturi de dealuri, dețin o pondere de 35% din suprafața țării noastre.

Capitolul II -Zone turistice

Pagină 7
 Capitolul II –Zone turistice

Cheile Dobrogei

Canionul format din călcare de pe vremea jurasicului este impresionant, deși nu are o lungime
foarte mare. Accesul se face prin Cernavodă – Satu Nou – Cuza Vodă – Mihail Kogălniceanu –
Târgușor – Cheia. Rezervația întinsă pe mai mult de 200 de hectare cuprinde vechi recifuri de
corali ale Mării Thetis și specii de fosile perfect conservate în calcarele stâncilor, unice în țara.
Cheile sunt spectaculoase în orice anotimp, deși în timpul verii albul calcarelor oferă imagini de
vis, contrastante, alături de verdele vegetației. Este și perioadă în care Cheile Dobrogei intră în
“vizorul” turiștilor și al localnicilor ieșiți la iarbă verde.
Ce poți să vezi? Pe lângă peisajele frumoase, există foarte multe peșteri săpate în stâncile
calcaroase, care adăpostesc diferite specii de plante și adevărate comori arheologice. Peșteră
Liliecilor și peșteră La Adam sunt două dintre cele mai vizitate obiective de acest gen.
Dacă ai vizitat Cheile Bicazului sau Cheile Dambovicioarei, de exemplu, nu te aștepta să
întâlnești ceva asemănător în această regiune; Cheile Dobrogei nu sunt atât de înalte (au maxim
40 de metri înălțime) și nici la fel de ascuțite (fiind formate din vechi atoli, stâncile au forme
semirotunde). Dar au forme ciudate, care-ți antrenează imaginația și te fac să le dai nume în
funcție de “ceea ce vezi”. Așa se face că în Cheile Dobrogei vei întâlni “Fata” – o stâncă
sculptată de vreme sub formă unei fețe omenești.

Pagină 8
Pestera Casian

Pentru că vorbeam mai devreme de peșterile-comori ascunse în inimă Cheilor Dobrogei, îți
sugerăm un alt obiectiv de neratat în Dobrogea: Peșteră Casian. Când ajungi în Târgușor, chiar
înainte să intri în localitate traversează linia de cale ferată și urmărește indicatoarele care te duc
către Mănăstirea Sf. Ioan Casian. Este primul pas către Peșteră Casian, ce face parte din
Rezervația Geologică Cheile Dobrogei. Peșteră este de mică adâncime, seamănă mai mult cu o
grotă, dar este foarte veche și deosebită, la fel că peisajul di-mprejur. Și aici vei întâlni munți de
corali care amintesc că odată, demult, în locul în care te afli nu există decât mare. Peșteră a fost
locuită în secolul IV de Părintele Ioan Casian, unul dintre întemeietorii monahismului, care și-a
dorit să ducă o viață de ascet.

Accesul în peșteră se face pe o scară metalică destul de lungă și de abruptă, care amintește de
Canionul Șapte Scări din Brașov, dar experiență merită.

Pagină 9
Lacul Iacobdeal

Se spune despre el că este unic în România. Ei hai, încă un loc “unic”! – ai putea spune. Nu te
putem opri să faci asta, dar că să fii corect, ar fi bine să-l vizitezi. Îl găsești la poalele Munților
Macin, lângă localitatea Turcoaia. Îți mai spunem doar că unic este felul în care s-a format: în
zonă există o carieră din care se extrăgea granit prin dinamitare, până când un izvor subteran a
umplut și a acoperit toate galeriile, formând lacul pe care-l vedem astăzi, cu o adâncime ce
depășește 20 de metri. Interesant este că nu există nicio apa curgătoare în jur, care să alimenteze
lacul. Malurile lacului Iacobdeal sunt din granit sau pietriș amestecat cu pământ.

Pagină
10
Cetatea Enisala

I se mai spune și Heracleea și se află la marginea Lacului Razim. Cetatea Enisala este ultima
cetate genoveză, ale cărei ziduri poartă în ele o istorie veche de câteva secole. A fost construită
de către negustorii genovezi pe malul lacului Razim de lângă Babadag, în scop militar – acela de
a apăra centrul Dobrogei. Vechea cetate Yeni Sale (așa cum apărea în cronicile turcești din
secolul XV, însemnând “sat nou”) construită în perioadă timpurie a Evului Mediu (sfârșitul
secolului XIII – începutul secolului IV) uimește și astăzi cu frumusețea ei.

Sfinxul Dobrogei

Asemeni Sfinxului din Munții Bucegi, fratele mai mic din Dobrogea este tot o stâncă șlefuită de
ape și vânt, care a luat formă unui bărbat ce privește spre pământ. Rocă este amplasată în zonă de
nord a Culmii Pricopanului și face parte din Rezervația Naturală Munții Macin. Deși zonă este
foarte arida, trebuie să știi că acele roci au sute de milioane de ani în spate, iar Culmea
Pricopanului deține zeci de specii de plante deosebite, care s-au adaptat la mediu. Ai să fii
surprins, de exemplu, să vezi ici-colo câte o floare răsărită de nicăieri sau dintr-o stâncă.

Pagină
11
Pagină
12
 Capitolul III -Elemente de etnografie si folclor
3.1 Arhitectura

Din punct de vedere arhitectural,zonă Tulcei manifestă o largă arhitectură în funcție de

habitat, de condițiile istorice, de etnia majoritară.
Că un tipar al satului tulcean, amplasarea caselor nu s-a făcut după un plan anume, având o
structură neregulată și străzi ce se întretaie, gospodarii amplasate în directă legătură cu căile de
acces.
Din punct de vedere al arhitecturii tradiționale, privind în aspecte lărgi, gospodăria casei este
compusă din locuința propriu-zisă și anexele dispuse fie în partea laterală a casei, fie spre fundul
curții. Anexele au o funcționalitate bine definită , cu o strânsă legătură cu ocupațiile cotidiene:
bucătăria de vară, grajdul pentru vite, samalacul pentru nutreț, saiaua pentru oi, cuptorul.
Temelia caselor este din piatră, pereții sunt din pământ sub formă de chirpici sau ceamur,
învelitoarea din lemn, iar învelișul din stuf. Materialele specifice pentru construcția casei sunt:
nuielele, pământul prelucrat sub formă de chirpici sau ceamur, stuful, olană, lemnul. Casele sunt
în general cu fațade în culori albe sau albastre, uneori cu elementele decorative ce trimit către
mitologia slavă, realizate din scânduri de lemn prin tehnică traforajului.
Întâlnim și anumite particularități cum ar fi: prezența băii lipovenești, o construcție separată de
locuința propriu-zisă, instalatiece se bazează pe sistemul de tip sauna ; lijanca, un pat de pământ
construit lângă soba care este încălzit; prispă pe două lațuri și balconul amplasat în față tindei
(gospodăria din Enisala).
La casele vechi, peretele lateral din stradă prezintă frecvent o prispă cu stâlpi. Casele
construite în anii 1920 -1930 au temelie înaltă, pridvor fără prispă fiind acoperite cu înveliș de
tablă. În anii 1950-1960 s-au impus arcadele și colonadele.
Datorită potențialului turistic pe care-l oferă Deltă Dunării, gospodăria din această zonă se
dezvoltă păstrând în general arhitecturatraditionala, în special cea specific locuinței lipovenești,
fiind atracția unui număr mare de turiști români și străini. În prezent, majoritatea caselor sunt
construite din materiale moderne, combinate cu materialele de construcție specifice zonei
deltaice, stuful, lemnul.

Pagină
13
 3.2 Gastronomie

Bucătăria românească, așa cum am mai scris, este influențată de bucătăriile diverselor
popoare care au trecut, cu gânduri bune sau mai puțin bune, ( unele dintre aceste popoare și-au
lăsat și reprezentanții pe la noi ) pe aceste meleaguri și prin urmare este foarte greu să vorbim
despre ceea ce este autentic românesc în acest domeniu.
Dobrogea este o zonă aparte, care fascinează călătorul. Aș asemui-o cu o carte cu coperți de
mucava ( pentru a păstra o terminologie adecvată zonei – cuvântul provine din turcescul
mukavva = carton ) ; banală la prima vedere, dar fantastică pe măsură ce începi a o răsfoii.
Din exterior, Dobrogea nu pare atrăgătoare, dar pătrunzând în inimă ei, cunoscând oamenii și
obiceiurile, îți dai seamă ce ai pierde dacă nu ai cunoaște-o, pentru că în Dobrogea influențele
grecești, turco-tătare, aromâne, lipovenești și-au pus amprenta și pe gastronomia locală.
Gastronomia dobrogeană are influențe atât geografice cât și entice.
Zonă geografică extrem de cosmopolita, Dobrogea culinara reprezintă o fericită amestecătură
de preparate culinare diferite, dar care au la bază două materii prime importante : una “de
pamant” – OAIA și cealaltă “de apa” – PEȘTELE.
Dar dintre toate preparatele culinare ale zonei, este, de departe, cel mai savuros preparat.
Pregătit după o metodă turcească ( nu așa cum îl prepară, de obicei, ciobanii la stâna în alte
zone ),din felii de pulpă, sărate și piperate după gust, aromate apoi cu un praf de cimbru, unse cu
un pic de muștar și puse în tepusi cu felii de ceapă între ele pe grill-ul încins ( atenție ! carnea cu
toate mirodeniile se lasă mai întâi la rece 24 de ore ptr. fezandare ) preparatul are o savoare și
mai mare dacă se asociază și cu un pahar de Murfatlar, care să-i potenteze aromele.

Pagină
14
 Nu ne putem opri, fără să vorbim puțin și despre , un preparat culinar specific țărilor din Balcani
și Orientului Îndepărtat, preparat ce se prepară într-un fel de către greci și în alt fel de către turci.
Cuvântul musaca vine din arabă și inseamnă servit rece. În limbă română a ajuns din limbă
greaca. Variantă grecească a acestui fel de mâncare este dealtfel și versiunea care s-a impus în
gastronomie.
Tradițional, musacaua este pregătita din straturi de carne tocată ( sau mărunțită cu cuțitul sau
satârul ) de miel sau din orice altă carne roșie, în alternantă cu felii de vânată prăjită sau cartof,
cu felii de tomate și sos alb.
În versiunea turcească, musacaua nu se prezintă în straturi. Musacaua turcească este pregătita
din legume fierte în aburi sau prăjite, vinete, ardei gras, roșie, ceapă, toate amestecate cu carne
tocată și este servită cu sos de iaurt și pilaf de orez.
Cu toate că are un nume arăbesc, în general este considerată un fel de mâncare de proveniența
grecească.
În variantă standard de musaca, cea care se prezintă în straturi delimitate, stratul de bază este
din vinete prăjite în ulei de măsline, stratul de mijloc este compus din carne, de obicei de miel,
pregătită înainte prin prăjire cu ceapă, usturoi, tomate și ierburi aromatice (dafin, cimbru,
oregano) și alte condimente (scorțișoară, nucșoară, condimente arăbești, piper negru), iar ultimul
strat este de fapt un sos bechamel sau un alt sos pe bază de ou și smântâna – probabil sub
influența bucătăriei grecești de la începutul secolului al XXlea. Cele trei straturi sunt așezate într-
un vas tapetat cu unt și pus în cuptor, pentru a se coace, până când stratul de deasupra căpăta o
culoare caramel, ceea ce nu durează mult pentru că celelalte două straturi au fost gătite în
prealabil.
În sosul bechamel untul poate fi înlocuit cu smantan. Balcanilor stratul de este general format
dintr-un cu ou , îngroșat cu , cașcaval pesmet.
Se poate pregăti fel de mâncare de post, din legume, fără , ou lactate. Astfel, poate fi cu
ciuperci orice care se pretează fi mărunt bine se pune vasul de copt netapetat cu unt, dar
două staturi clare de legume felii, vinete cartof.

Pagină
15
 3.3 Traditii

În Dobrogea, întâlnim obiceiuri care s-au păstrat din vremuri de demult și încă mai sunt
practicate:
„Lazarelul”– practicat în Sâmbătă de Florii – practicat și în prezentin localitatea cu populație
preponderent grecească, Izvoarele. Obiceiul povestește că Lazăr, moare într-un accident în timp
ce se află la pădure pentru a aduce hrană pentru animale. Mamă și fecioarele din sat îl plâng, iar
din mormântul lui Lazăr se dezvoltă un copac cu ramuri bogate.
„Olaria” – Este o tradiție dobrogeană ce reprezintă purificarea aerului și gonirea duhurilor rele
din zonă localității, înainte de începerea Postului Mare. Se mai numește “Orarie” sau
Hurhumbalu funcție de localitate (Izvoarele, Niculitel, Parches). Obiceiul constă în aprinderea pe
dealuri a unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale în timpul iernii,
simbolizând purificarea vechii vegetații, pentru a face loc unei vegetații noi și prospere.
Rostogolirea pe dealuri a roților de căruță înfășurate în paie, simbolizând cursul soarelui pe cer,
simboliza și purificarea a tot ce a fost rău pentru comuniune.
„Caloianul” – practicat după Paște – Obiceiul constă în fabricarea unei păpuși de lut, ce era
îngropată în câmp, că apoi după o perioadă de timp să fie deshumată, ruptă în bucăți și
împrăștiată pe câmp, simbolizând fertilitatea, belșugul culturilor și regenerarea vegetației.
„Paparuda”– practicat în a treia zi de Paști în localitățile Niculitel, Luncăvița, Vacareni, Jijila –
Obiceiul constă în stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei bătrâne, împodobite cu flori
sau cu ramuri verzi, ce intră din curte în curte. Tinerele sau bătrânele, dansează și cântă pentru
ploaie, apoi sunt udate de gazdă sau se udă între ele.
„Colindatul” – mersul cu Moș Ajunul, practicat în seară Ajunului de Craciuneste un obicei pe
care îl întâlnim și azi, practicat în general de copii care reiau colindele cântate altădată de cetele
de feciori și bărbați.
„Ursul”, „Brezaia”,„Capra”– practicate în seară Ajunului de Crăciun – obiceiuri al
colindatului cu măști, ce se mai practică în localitățile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala.
„Mosoiul” – se practică și azi, numai la Luncăvița, obicei al colindatului cu măști ce devenit o
nu numai Luncavitei, dar Dobrogei.
„Oleleu”– practicat Ajunului de Crăciun de grupuri de flăcăi ce cu tălăngile pământ fiind
așezați cerc semicerc porții simbolizând protejarea gospodăriei de spiritele rele. Obiceiul se
maipractica Măcinului.
„Semanatul”– practicat de Anul Nou – Obicei practicat decopii ce din cu boabe de ,
spunând vorbe de bun augur pentru rodul pământului anul nou ce veni.
„Boboteaza”– practicat de 6 ianuarie- Obiceiul recuperarea de către flăcăi crucii aruncate ,
dovedind astfel trecerea lor rândul bărbaților.

Pagină
16
 3.4 Port
Portul din Dobrogea prezintă caracteristicile zonelor muntenești și de câmpie, de pe malul
stâng al Dunării.
În prezent, porturile tradiționale nu mai sunt prezente în totalitate, sau mai conțin unele elemente
specifice, ele fiind înlocuite de portul orășenesc, de zi cu zi. Doar în zilele de sărbătoare sau la
biserică, se mai pot întâlni unele elemente ale porturilor tradiționale, purtate în special de către
bătrâni.
Că o caracteristică a regiunii este faptul că alături de populația românească se găsesc și alte
minorități naționale: lipoveni, bulgări, turci, macedoni și tătari. Astfel portul din Dobrogea
păstrează aspectele specifice multitudinii etnice.

Costumul barbatesc este reprezentat prin:

 caciula: confectionata din piele de miel;
 camasa: alba, cu broderie executata cu arnici si cu matase, cu motive geometrice si
florale;
 chimir: brau tesut la razboi sau confectionat din piele, purat peste camasa;
 itari: pantaloni confectionati dintr-o stofa alba, lucrata in casa;
 bundita: cojoc fara maneci, confectionat din piele de oaie, bogat ornamentat cu motive
geometrice si vegetale.

Costumul femeiesc este reprezentat prin:

 
 camasa: bogat ornamentata, lucrata pe panza alba tesuta in casa;
 poale: ornamentate doar in partea de jos, continuand modelul camasii;
 barneata: brau – tesuta in casa, din canva;
 bundita: cojoc fara maneci, confectionat din piele de oaie, bogat ornamentat cu motive
geometrice si vegetale.

Pagină
17
 Capitolul IV -Valorificarea traditiilor si obiceiuri populare in
programe turistice

4.1 Program turistic

Ziua 1 *Bacau – Bucuresti

08:00 –Plecare din Bacău din față Arenei Mall spre București.
11:00 – Prima masă
13:00 – Sosirea în București și cazarea la hotelul Hello
18:00 – Cină la restaurantul hotelului
Ziua 2 *Bucuresti – Adamclisi – Murfatlar – Constanta
06.30 – 08.00 – mic deju
08.00 – plecare din București către Adamclisi
11.00 – sosire la Adamclisi și vizitarea Complexului Tropaeum Traiani
12.30 – plecare din Adamclisi către Murfatlar
13.15 – pauză de prânz la cramă Murfatlar și degustare + vizitarea cramei și a pdgoriei
15:15 – plecare către Basarabi
15.25 – sosire la Basarabi și vizitarea bisericilor de cretă
16.25 – plecare spre Constanța
17:00 – cazare în Constanța: cazare, timp liber, cină

Pagină
18
Ziua 3 *Constanta – Corbu/Vadu – Jurilovca – Gura Portitei 
07.00 – 08.00 – mic dejun
08.00 – țur pietonal al zonei vechi a Constanței(Cazino, Geamia, ruinele, Mozaicul român, Piață
Ovidiu)
11:30 – plecare spre Corbu/Vadu(dacă nu plouă)
13.00 – pauză de prânz la cherhanaua Corbu/Vadul pescarilor
14.00 – plecare către Istria
14.45 – vizitarea cetății Histria
14.50 – plecare spre Vișină
16.40 – vizitarea Casei Paraschiva din Vișină
17.40 – plecare spre Jurilovca
17.50 – sosire în portul Jurilovca și plecare spre Gură Portiței
19.15 – sosire în Gură Portiței: cazare, cină specifică lipovenească

Pagină
19
Ziua 4 *Gura Portitei – Excursii in Delta
07.00 – 08.30 – mic dejun + timp liber/plaja/pescuit
12.30 – pauza de pranz
13:40 – excursie in delta
19.10 – timp liber, cina, spectacol lipovenesc

Ziua 5 *Gura Portitei – Jurilovca – Enisala – Babadag – Tulcea

07.00 – 08.30 – mic dejun
12:00 – plecare spre Jurilovca
13.30 – sosire în Jurilovca și pauză de prânz la restaurantul Luncă/Casă Pescarilor
14.30 – plecare spre Enisala
14.45 – vizitarea cetății Enisala și Gospodăriei țărănești
15.45 – plecare spre Babadag
16.00 – sosire la Babadag și vizitarea Muzeului de Artă Orientală și a Geamiei lui Ali-Gâzi-Păsa
17:00 – plecare spre Tulcea
17:40 – sosire în Tulcea și plecare cu bărcile/barcă către Crișan
19.00 – sosire la Crisan: cazare, timp liber, cina(Delta Boutique” si “Carmen Silva”/Hanul
Crisan/ Doi Capitani)

Pagină
20
Ziua 6 *Crisan – Letea – Sulina – Crisan
07.00 – 09.00 – mic dejun
09:00 – excursie cu barcă la Letea, vizitarea satului
10.00 – sosire la Letea și vizitarea satului, pădurii, observarea cailor sălbatici
13.00 – pauză de prânz la Tanti Viorică
14.30 – plecare cu barcă/mașină spre Sulină
15.30 – sosire în Sulină și vizitarea principalelor obiective: farul, cimitirul și plajă
18.00 – întoarcere spre Crișan
19:00 – sosire in Crisan timp liber, cina

Ziua 7 * Ziua 6 – Crisan – Bacau

07.00 – 09.00 – mic dejun
09.00 – 13:00 – sosire in Bacau

Pagină
21
 Capitolul V -Concluzii si propuneri de dezvoltare a
turismului rural

Deoarece potențialul turistic face parte din categoria resurselor al căror consum poate fi realizat
doar “in situ”, angrenarea să în circuitul social și economic al valorilor constituie atât un proces
de valorificare superioară a potențialului existent, cât și un important factor în dezvoltarea
economică și organizarea spațiului respective. În timp se realizează o stransă corelație între
localizarea resurselor turistice și dezvoltarea turismului, între varietatea acestor resurse și
formele de turism practicate, între dimensiunea fenomenului turistic și conturarea zonelor
turistice, respective prosperitatea populației locale. În prezent, sunt mai mult decât necesare:
amenajarea spațiilor turistice existențe prin modernizarea și extinderea bazei de primire,
diversificarea ei; introducerea în circuitul turisitc a unor noi areale cu potențial nevalorificat;
dezvoltarea turismului rural și agroturismului, că o nouă formă de turism, legată de activitătile
tradiționale ale populației. O importantă deosebită prezintă coroborarea dezvoltării turistice cu
amenajările corespunzătoare ale infrastructurii generale și turistice, cu creșterea nivelului
pregătirii generale, profesionale, al comportamentului personalului din turism, impunerea unui
nivel de calitate al dezvoltării actului turistic. Prin modalităti multiple și cât mai variate, politică
economică la nivel guvernamental (dar nu numai) trebuie să realizeze relansarea turismului
românesc, adaptarea lui la standardele Uniunii Europene, integrarea lui în cel European și
mondial. Reconsiderarea rolului turismului și atribuirea unui loc prioritar în economia României
incumbă insă eforturi și pentru realizarea infrastructurii generale a economiei, că o proritate fără
de care orice alte eforturi singulare în domeniul turismului vor avea efecte nesemnificative.
Acțiunile concrete în acestă privintă necesită noi programe și revizuirea programelor de
investiții existențe și sprijin corespunzător din partea factorilor de decizie de la nivel
guvernamental și local din domeniile finanțelor, lucrărilor publice și amenajării teritoriului și nu
numai. Restructurarea și dezvoltarea turismului românesc trebuie să se bazeze pe un cadru
legislativ și instituțional adecvat, care să sustină schimbările structurale de la nivel macro și
microeconomic, pe perfecționarea continuă a personalului – îndeosebi a manageriatului turistic,
așadar, pe multiple și variate politici care să permită adaptarea lui la standardele Uniunii
Europene, integrarea lui în turismul european și mondial. Pe plan mondial, miză economică a
turismului internațional face puterea publică să intervină tot mai mult asupra mecanismelor
economice ale pieței turistice, pentru a putea beneficia de efectele directe și indirecte ale sosirii
de turiști internaționali. În ceea ce 165 privește România, se poate constată lesne existența unei
oferte de resurse turistice diversificate într-un spațiu echilibrat natural, o bogătie cu valoare
constant crescătoare intrun mediu (la nivel planetar) destul de poluat și cu mari probleme
ecologice.
Concentrarea unor eforturi conjugate ale statului și ale agenților economici din turism în
valorificarea superioară a acestui potențial imens – prin transformarea acestor resurse în produse
turistice competitive la scară europeană și internatională – reprezintă nu numai o politică
ratională, ci și o cale avantajoasă și sigură de progres și prosperitate.

Pagină
22
 Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea
2. http://www.blueheron.ro/circuit-dobrogea/
3. https://www.info-delta.ro/traditii-in-dobrogea-28/obiceiuri-
din-dobrogea-44.html
4. https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/1382-
obiceiuri-si-traditii-de-sarbatori-in-dobrogea.html
5. https://www.google.ro/

Pagină
23