Turcia - regimul politic, forma de guvernământ și evoluția acestora

Respectarea pricipiilor și valorilor democratice

Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia
de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia este o
republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia
este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie
2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
Turcii selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea.
Procesul a fost accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin la Bătălia de la
Manzikert. Sultanatul de Rum al turcilor selgiucizi a controlat mare parte din Anatolia centrală
până la invazia mongolă din 1243. Începând cu secolul al XIII-lea, turcii otomani au unit
Anatolia și au creat un imperiu ce cuprindea Europa de sud-est, Asia de sud-vest și nordul
Africii. După ce Imperiul Otoman s-a prăbușit, în urma înfrângerii din Primul Război Mondial,
părți din el au fost ocupate de aliații victorioși. O grupare a tinerilor ofițeri din armata turcă,
grupare condusă de Mustafa Kemal Atatürk, a organizat rezistența față de aliați; în 1923 ei au
instaurat Republica modernă Turcia, cu Atatürk ca prim președinte al acesteia.
Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire culturală
și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în organizații
ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20. Turcia a început
negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al Comunității Economice
Europene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a
promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale cu lumea de Est, în particular cu
Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în organizații
ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Având în vedere așezarea
strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere
regională de oamenii politici și economiștii mondiali.

Republica Turcia
Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămășițele Imperiului Otoman.
Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-
lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii
dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la
întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat,
Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în Primul Război Mondial, puterile
învingătoare au urmărit, prin Tratatul de la Sèvres, împărțirea imperiului . Cu sprijinul
Aliaților, în conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai 1919,
sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a distins în
cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat
1
revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al
societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă:
Kurtuluș Savașı).
La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A
urmat abdicarea sultanului, la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire
otomană. În 1923, Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar
Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) și a devenit primul
președinte al țării. El a instituit mai multe reforme economice, politice, juridice și religioase
care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.
O perioadă de transformări, între 1923 și 1938, a definitivat organizarea statului turc de astăzi.
Fondarea sistemului de învățământ public (gratuit și obligatoriu), acordarea dreptului la vot
egal pentru toți cetățenii, introducerea alfabetului latin, interzicerea poligamiei, democratizarea
și modernizarea administrației și libertatea religioasă au fost reformele ce au consolidat Turcia
modernă.

Sistemul politic al Turciei este pluripartidic. Alegerile în Turcia au loc la fiecare patru ani.
Principalele formațiuni politice sunt CHP (de stânga) și AKP (de dreapta).
Din 2014 președintele Turciei este Recep Tayyip Erdogan, ales din partea formațiunii
conservatoare islamice AKP.

Webgrafie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Turcia