1881

Relația
Ghiță – Ana

Introducere: În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de
realism, și anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori. Astfel, el publică în anul
1881 în volumul ,,Novele din popor” prima nuvelă de analiză psihologică din literatura
română, ,,Moara cu noroc”.

Slavici este un moralist ce transmite o învățătură cititorului, teza morală fiind precum un fir al
Ariadnei la capătul căruia se află ieșirea la lumina. Personajele lui Slavici care cad în Hybris, în
păcat, sunt drastic sancționate de naratorul demiurg.

Tipologie: Ghiță este personajul principal al nuvelei sale iar soția sa Ana este un personaj secundar,
toate acțiunile ei fiind de fapt reacții la faptele lui Ghiță. Pierzându-și uneori aura mitică de ,,ființe
de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în realitatea noastră profana, ilustrând
tipuri umane. În acest sens, Ghiță este tipic pentru categoria oamenilor săraci, dornici de
înavuțire , acesta fiind în același timp un personaj complex, rotund, destinul său ilustrând
consecințele dorinței de a se îmbogăți. Ana pe de altă parte reprezintă tipul victimei, al soției
supuse și protective.

Relația dintre cele două personaje se transformă dramatic pe măsură ce acțiunea evoluează,
cuplul fiind prezentat într-un vizibil declin ce are sfârșit tragic.

Titlul:
Destinul tragic al personajelor este preconfigurat încă din titlu, menit să creeze un
orizont de așteptare pentru cititor. Titlul nuvelei ,,Moara cu noroc” este același cu numele
hanului aflat la răscruce de drumuri. Poziționarea nu e întâmplătoare pentru că marchează,
totodată, o răscruce în destinul personajelor. În cazul acesta, moara este un loc blestemat,
diabolic, care va ,,măcina” destinul cuplului, ea fiind în esență purtătoare de ghinion,
nicidecum de ,, noroc.”

Caracterizare: Cele două personaje sunt create dintr-o sumă de calități și defecte, acestea
reieșind din caracterizarea directă și cea indirectă.

Ghiță

Directă: 1) naratorul îi reduce portretul fizic la câteva detalii: ,,înalt și spătos”

2) complexitatea portretului moral conturează caracterul de analiză psihologică al textului.

Astfel, din punct de vedere moral, Ghiță este descris drept: ,,harnic” la început, urmând să
devină ,,ursuz” odată cu involuția sa.

3) din autocaracterizare reiese faptul că personajul se împacă ușor cu defectele sale, dând
vina pe divinitate: ,, ce să fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu?”

4) De asemenea, Lică intuiește slăbiciunea lui Ghiță pentru bani: ,,Ai fost om cinstit și am făcut
din tine om vinovat” , de aici reieșind caracterul maleabil al lui Ghiță.
5) Ana îl iubește și îl respectă, dar treptat ajunge să-l disprețuiască, numindu-l ,,muiere
îmbrăcată în haine bărbătești”, semn că acesta nu are o fire puternică.

Caracterizarea directă se împletește cu mult mai ampla caracterizare indirectă.

1) Personajul este caracterizat în mod indirect prin intermediul numelui său, ,,Ghiță”
făcând trimitere la Sfântul Gheorghe, ucigașul balaurului . Personajul din ,,Moara cu
noroc” nu reușește să învingă însă răul, fiindu-i atribuit din acest motiv diminutivul ,,-
iță”.
2) Acțiunile sale surprind procesul dezumanizării, scoțând de asemenea la iveală nesig-
uranța și frica personajului . Astfel, din nevoia de apărare, odată ce devine aliatul lui
Lică acesta își cumpără pistoale și doi câini.

3) Ghiță este caracterizat și prin intermediul relației cu familia, aceasta degradându-se, în

special cea cu soția sa.

Ana

Directă :
1) Naratorul o caracterizează în mod direct, construindu-i portretul fizic: ,, Ana era tânără
și frumoasă”, ,,subțirică”.
Indirectă :
– prin gesturi, vorbe, relația cu celelalte personaje.

1) Protejată întâi de mamă și apoi de soț, Ana trăiește ca într-un clopot de sticlă. De
aceea la apariția lui Lică ea se cutremură ,,oarecum speriată de bărbăția lui”, de aici
reieșind faptul că era timidă și inocentă.

2) Totuși dă dovadă de inteligență și de intuiție , atunci când încearcă să îl apere pe Ghiță

de influența malefică a lui Lică. Stăpână pe sine, ea îi spune soțului său răspicat și
hotărât ,,..nu mă lasă inima să nu-ți spun că Lică e un om rău și primejdios”.

3) Deși îngrijorată pentru Ghiță, fiind o femeie supusă ce nu voia să-și supere soțul,
tăcea ,, ... nu mai îndrăznea să îi vorbească dezghețat ca mai nainte”.

4) În jurul Anei se țese o plasă nevăzută, plasa destinului malefic. Sensibilă, fragilă,
văzându-și bărbatul înstrăinându-se de ea, Ana se întoarce spre păcat cu o forță egală
cu cea a purității ei interioare, o forță devastatoare ce o face să cadă în brațele lui Lică
pentru a-și face soțul gelos ,,Ana alunecă rapid spre prăpastia păcatului”. Ghiță fusese
cel care o dăruise pe Ana lui Lică, sacrificarea ei având astfel dramatismul sacrificării
unui ideal.

Conflictele: În operă sunt prezentate mai multe tipuri de conflict , toate fiind trăite de către
Ghiță și răsfrângându-se asupra relației sale cu Ana.

I) între viziunea despre lume a bătrânei și cea a lui Ghiță

generează conflicte între două mentalități – conflictul ideologiei între viziunea tradiționalistă
și cea capitalistă. Această mentalitate îl îndepărtează pe Ghiță de familie.

Bătrâna îl avertizează că nu ar trebui să încerce să-și depășească condiția: ,, Omul să fie

mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.”
2) conflictul propriu-zis în jurul căruia se configurează întregul fir narativ – dintre Ghiță și Lică
– luptă pentru putere, luptă a orgoliilor, luptă pentru Ana

3) prezența lui Lică generează o luptă interioară a personajului principal

- implică problematica moralității acțiunilor sale
- înțelege că nu mai poate reveni la poziția inițială de om cinstit, dă vina pe destin: nici
cocoșatul nu e vinovat că are cocoașa în spate
- astfel, prin monologul interior se evidențiază viziunea despre lume a autorului

Scene
I. Degradarea relației dintre cei doi soți se datorează în primul rând lipsei de
comunicare dintre cei doi . O scenă reprezentativă în acest sens o constituie
cea în care Ghiță se sfătuiește doar cu soacra despre mutare, pe Ana
neîntrebând-o nimic , ba chiar nesocotind-o : ,,Ano, dar tu ești ușoară la minte
și nu înțelegi nimic”. Reproșul Anei ,,fiindcă tu le fierbi pe toate în tine și mie nu
îmi spui nimic” relevă firea introvertită a lui Ghiță și problema principală din
mariaj.

II. O altă scenă semnificativă pentru involuția relației dintre cele două personaje
o constituie cea în care Ghiță, aflat la apogeul dezumanizării sale o ucide pe
soția sa. Crima devine astfel o pedeapsă a divinității, deorece Ana a încălcat
legea creștinească a cununiei poate din prea mare și profundă iubire pentru un
soț care nu a mai fost capabil să asculte freamătul sufletului ei. Ghiță ,,apăsa
cuțitul mai adânc spre inima ei ”, acesta reprezentând gestul disperat al unui
om care nu mai are nimic de pierdut, gest făcut din orgoliu deoarece el nu
suportă gândul că a fost înșelat. La rândul său, Ghiță este omorât din ordinul
lui Lică, ispășindu-și astfel păcatele, slăbiciunile. Spre sfârșitul său, Ana strigă ,,
nu vreau să mor!”, ea zgâriind în același timp, obrajii lui Lică, ajuns prea târziu la
locul crimei. Gestul femeii evidențiază ura față de Ghiță dar si iubirea pătimașă
pentru Sămădău, secvența conturând sfârșitul tragic al relației dintre Ana și
Ghiță din cauza dorinței nefaste de îmbogațire. Astfel, focul care mistuiește
cârciuma purifică totul.

Statutul social, moral, psihologic

Social – Ghiță - sunt prezentate două ipostaze ale personajului:

1) cea inițială de cizmar sărac, nemulțumit de condiția materială și socială, care dorea să
dețină o cizmărie, trai mai bun pentru familie.
2) cea de cârciumar, hotărât să se îmbogățească cu orice preț.

- Ana – soția lui Ghiță, mamă a doi copii, se ocupă cu mama sa de gospodărie. Statutul
social al Anei este constant pe tot parcursul operei.

Moral - Ana – pe plan moral însă, statutul său se degradează, ea încălcând valori și virtuți
morale, precum: cinstea, corectitudinea, și loialitatea față de soț, ea înșelându-l cu Lică.

– Ghiță - inițial este un soț bun pentru Ana, tată grijuliu, ginere respectuos care își consultă
soacra în privința deciziilor importante.
 Psihologic
– Ghiță-Acesta ajunge să regrete că are familie, proces psihologic ce conduce la
uciderea soției și dezumanizarea sa completă.

- Ana – femeie ce judecă într-o manieră simplă și pragmatică, ea simțind că Lică nu

este un om bun încă de la început.

Concluzie:

În lumina celor arătate, relația dintre cele două personaje este reprezentativă pentru
consecințele dorinței de îmbogățire, aceasta fiind inițial o legătură strânsă între cei doi soți
lipsiți de avuție, dar fericiți, urmând ca acea conexiune să se destrame odată cu apariția unui
conflict interior în sufletul lui Ghiță. Astfel, relația celor doi soți are un caracter moralizator,
Slavici construind ,,ființe de hârtie” pe care le-a lăsat să trăiască între iubire și ură, între sacru
și profan.