RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE GHITA SI

ANA ‘’MOARA CU NOROC’’ DE IOAN SLAVICI

Nuvela realist-psihologica ‘’Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici a

aparut in anul 1881. Nuvela este o specie a genului epic de intindere
medie, cu actiune desfasurata pe un singur plan narativ, intriga bine
conturata, un conflict puternic, accentul fiind pus pe creionarea
protagonistului, celelalte personaje gravitand in jurul lui.
Opera ‘’Moara cu noroc’’ se incadreaza in specia nuvela psihologica
prin conflictul interior care primeaza, accentul fiind pus pe psihicul
uman, relatiile dintre personaje subliniand involutia lor morala.
Personajul principal, Ghita, este un personaj complex, in jurul caruia
se desfasoara intreaga actiune, el intrand in relatii cu toate celelalte
personaje. Acesta se incadreaza in tipul taranului sarac care doreste sa se
imbogateasca. Framantarile si transformarile sale interioare sunt
urmarite si redate fie direct de catre narator, fie indirect, prin actiunile
sale. Din punct de vedere social, acesta este casatorit cu Ana si au
impreuna doi copii, locuind in acelasi timp cu soacra sa. Traiul lor este
modest, deoarece Ghita, cizmar fiind, nu are destui clienti in sat pentru a
imbunatati starea gospodariei.
Ana are un destin tragic, cu toate că ea întruchipează în familie
duioşia, candoarea, inocenţa. Portretul ei fizic este realizat în mod
direct de către narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de
epitet: „Ana era frageda si subtirica". Protejată întâi de mamă şi apoi
de soţ, Ana trăieşte ca într-un clopot de sticlă. De aceea, la apariţia lui
Lică, ea se cutremură ‘’oarecum speriata de barbatia lui’’. Totuşi dă
dovadă de inteligenţă şi de intuiţie, atunci când încearcă să-1 apere pe
Ghiţă de influenţa malefică a lui Lică. Stăpână pe sine, îi spune soţului
răspicat şi hotărât: ‘’ […] si nu ma lasa inima sa nu-ti spun ca Lica e om
rau si primejdios […]. ‘’
O secventa care ilustreaza relatia dintre cei doi protagonist este cea in
care Ghita isi schimba gandirea fata de Ana. Inainte, acesta vedea in Ana
‘’femeia cea inteleapta si asezata’’, iar dupa aceea el nu mai vede in Ana
femeia care l-ar putea ajuta ‘’iara, tu esti buna, Ano, si blanda, dar esti
usoara la minte.’’ Refuzand comunicarea, Ghita isi plange de mila ca
Ana se indeparteaza de el, Ana, pe care o privea cu atata drag inainte,
incetul cu incetul se instraina si nu mai era vesela ca inainte. Conflictul
din interiorul cuplui se amplifica si sub presiunea societatii. Ana traieste
ea insasi un conflict interior, dragostea ei pusa la incercare pe masura ce
Ghita se inchide in sine, dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de a
avea un sot necinstit, talhar.
O alta secventa ilustrativa pentru relatia celor doi este cea in care
Ghita o ucide pe Ana, fiind gestul disperat al unui om care nu mai are
nimic de pierdut. Pentru a nu lasa nimic in urma, cu sentimente
amestecate, Ghita o ucide din dragoste pe Ana, crezand ca o elibereaza
astfel de chinul pacatului, dar si din orgoliu, nesuportand gandul ca a
fost inselat. La randul sau, el este omorat din ordinul lui Lica, ispasindu-
si astfel pacatele si slabiciunile.
Perspectiva narativa esti obiectiva, perspectiva ‘’dindarat’’ cu
focalizare zero, naratiunea desfasurandu-se la persoana aIIIa, narator
omniprezent ubicuu si omniscient, relatia narator-personaj fiind
specifica realismului clasic.
Titlul sugereaza un topos, numele unui han unde se desfasoara cea
mai mare parte a actiunii. Denumirea hanului se potriveste in prima
parte a nuvelei, deoarece Ghita obtine un castig bun, insa titlul se
dovedeste ironic apoi, deoarece destinul personajului este tragic.
Termenul ‘’moara’’ sugereaza conflictul interior al personajului Ghita,
macinarea sufleteasca generata de doua contradictorii, dorinta
protagonistului de a ramane un om cinstit si perspectiva imbogatiri
rapide, alaturi de Lica Samadaul, prin nelegiuri.
Incipitul nuvelei este creat in mod original, deoarece incepe cu o
replica a batranei soacre care isi exprima punctul de vedere in legatura
cu intentia lui Ghita de a arenda carciuma de la Moara cu noroc. Parerea
batranei este cea de tip traditional, care pretuieste valorile familiei:
‘’Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit.’’
Conflictul interior trait de Ghita se rasfrange acut asupra relatiei sale
cu Ana, care devine tot mai incordata. Ghita se lasa atras de afacerile
necinstite ale lui Lica Samadaul, instrainandu-se de familie, devenind
rece si inchis in sine.
Din punctul meu de vedere, drama familiei lui Ghita, este generata
intr-o buna masura de lipsa de comunicare cu cei apropiati, si mai ales
cu sotia sa,Ana. Framantarile sale interioare il fac pe Ghita sa isi piarda
increderea, nu numai in sine, cat si in cei apropiati lui. Fericirea data de
‘’linistea colibei’’ in care domneste armonia si afectiunea, este inlocuita
cu nefericirea data de bogatie. Astfel, relatia dintre Ghita si sotia sa,
Ana, este sortita esecului, un factor principal reprezentandu-l lipsa
comunicarii.
In concluzie, relatia din cuplul Ghita- Ana este construita intr-un mod
realist, Ioan Slavici marcand tema destinului, punandu-l sub drama
comunicarii si intelegerii familiale, nuvela psihologica urmarind
manifestarile conflictelor exterioare in planul cunoasterii personale.