Curente literare

Umanismul (sec. XVII) este o mişcare social-culturală care s-a dezvoltat

în perioada Renaşterii (sec XIV – XVI). Renaşterea este perioada din istoria
omenirii caracterizată printr-o dezvoltare sincronă, fără precedent a ştiinţei,
artelor şi a civilizaţiei în general.
Termenul de Umanism are două sensuri:
1. dragoste faţă de oameni.
2. dragoste faţă de valorile antichităţii greco-romane.
Trasaturi:
1. încrederea în libertatea, demnitatea şi perfectabilitatea omului;
2. încrederea în raţiune;
3. promovarea omului universal;
4. armonia dintre om și natură;
5. admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
6. în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;
Reprezentanti:
1. Grigore Ureche
2. Miron Costin
3. Ion Neculce

Iluminismul: Iluminismul românesc se identifică cu Școala Ardeleană și cu

reverberațiile ei transcarpatine. Iluminismul a stat în serviciul idealului național
și a contribuit în mod fundamental hotărâtor prin demersul la istorie, la istoria
limbii și a poporului.
Trasaturi :
1. Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale
și chiar locale.
2. Nu este reformist, are caracter moderat.
3. Culturalizarea este foarte puternică.
4. Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850
5. Și-a găsit expresia cea mai fidelă în Școala Ardeleană, care a reprezentat
prima scoală de patriotism exemplar a românilor din Transilvania.
 Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791
intitulat „Supplex Libellus Valachorum Transilvanie” trimis împăratului
Leopold al II-lea prin care se cerea recunoașterea românilor din
Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Deci, în primul rând
Școala Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și națională. 　　
6. Această mișcare culturală a stimulat: studiul istoriei și al limbii române,
dezvoltarea științelor naturale și a învățământului.
Reprezentanti:
1. Samuil Micu
2. Gheorghe Șincai
3. Petru Maior

Pasoptismul: Perioada pașoptistă este definită drept activitatea culturală

intensă care a avut loc în etapa istorică (1830 – 1840), iar promovarea
specificului național a fost unul dintre principiile importante. Literatura
pașoptistă s-a dezvoltat sub semnul romantismului european. După perioada
1825 – 1830, care este plină de adaptări ale autorilor străini, în special de
francezi, se remarcă sincronismul dintre manifestul romantismului francez și
articolul programat „Inducție”, publicat de Mihail Kogălniceanu în 1904.
Trasaturi:
1. Introducerea se axează pe evidențierea necesității de realizare a unei
literaturi naționale originale și pune în mișcare o schemă de idei
generale
2. Teme și motive romantice;
3. Istoria este aleasă drept sursă de inspirație pentru o lirică a
patriotismului ardent;
4. Natura este coordonată a sufletului românesc;
5. Literatura populară și mitologiile orientale sunt valorificare;
6. Libertatea de creație, aspirație spre absolut, spirit rebel și contestatar.
Reprezentanti:
1. Vasile Alexandri
2. Ion Heliade Radulescu
3. Anton Pann
Romantismul: Romantismul este un curent literar apărut în secolul al
XIX-lea, și care ajunge la apogeu odată cu revoluția din 1848, și implicit în
epoca marilor Clasici (Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creangă și I. L.
Caragiale).
Trasaturi:
1. romantismul se întoarce spre folclor și istorie (pot fi menționate motive
literare precum cel al zidului părăsit, cetatea, etc…)
2. natura devine spațiul ocrotitor pentru îndrăgostiți, evidențiindu-se
legăturile dintre om și natură; trăirile eului liric sunt concordante cu
elementele din natură
3. iubirea, pentru romantici, este văzută ca un element salvator
4. scriitorii romantici sunt înclinați spre elementele astrale (pot fi
menționate motive literare precum cel al stelelor, lunii, soarelui, etc…)
Reprezentanti:
1. Mihai Eminescu
2. Grigore Ureche
3. Miron Costin
4. Ion Neculce

Realismul: Realismul este o concepție opusă idealismului, conform căruia

lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu. Temele
romanelor realiste includ parvenitismul, imoralitatea, singurătatea sau avariția.
Subiectele sunt inspirate din realitate, iar acțiunea se desfășoară pe mai multe
planuri, în timp ce conflictele sunt de natură socială, psihologică sau politică
Trasaturi:

1. Inspirată din fapte reale, opera realistă nu expune fapte care s-au
petrecut cu adevărat, ci evenimente fictive, dar prezentate astfel
încât s-ar produce într-un mod credibil.
2. Atenția este concentrată asupra detaliilor, iar intenția surprinde
epoca în complexitatea ei.
3. Preferința pentru o tematică socială.
 4. Prezentarea individului în relațiile cu mediul social în care trăiește.
Personajul nu se află în situații excepționale, ci are o condiție
mediocră, dramatică și complexă.
5. Tehnica detaliului.
6. Preferința la nivel naratologic pentru narațiunea la persoana a III-a,
pentru un narator obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient.

Simbolism: Spre deosebire de romantism, simbolismul este curentul

literar care preferă un ton mai confesiv și mai intim, nu un ton formal.
Simbolismul se bazează pe emoție și muzica interioară a ideii. Curentul are
ca scop cultivarea celor 3S: simbolul, sinestezia și sugestia. Prin simbol
cuvintele capătă un alt înțeles, o altă semnificație, deoarece sugestia este
construită din stări sufletești nedefinite.

Trasaturi:

1. Folosirea simbolurilor, care exprimă corespondente între diferite

elemente ale universului;
2. Cultivarea sugestiei;
3. Muzicalitatea prin aliterație și asonanță;
4. Sinestezia este folosită ca modalitate de a reda imagini artistice
diferite în aceeași structură;
5. Întrebuințarea versului liber;
6. Prezența estetica urâtului.

Reprezentanti:

1. Geoge Bacovia (Plumb)

2. Ion Minulescu
 Modernismul: Modernismul este un curent literar din perioada
interbelică care apare ca o reacție împotriva realismului. Orice mişcare
ideologică, artistică, literară, care, în mod spontan sau programat, se
rupe de tradiţie sau chiar o neagă, optând pentru atitudini, modalităţi
de gândire şi de expresie anticonservatoare, se situează pe direcţia
modernismului.

Trasaturi:

1. perspectiva narativă subiectivă

2. personajul principal este încadrat în tipologia intelectualului
3. mediul rural al realiștilor este înlocuit cu cel urban
4. romanele moderniste sunt considerate romane de analiză
psihologică
5. timpul narațiunii nu este unul cronologic deoarece apar multe
analepse

Reprezentanti:

1. Eugen Lovinescu (Revista „Sburatorul”)

2. Lucian Blaga (Poemele Luminii)

Traditionalism: Tradiționalismul este o orientare literară a

literaturii române către folclor și etnografie, către civilizația rurală în
tematica operelor literare, concomitent cu respingerea culturii urbane
moderne. Tradiționalismul românesc cuprinde trei curente înrudite prin
apropierea de tradiția rurală și diferite prin modul în care se realizează
această apropiere: sămănătorismul, poporanismul și gândirismul.

Samanatorismul: este un curent ideologic și literar constituit la începutul

secolului al XX-lea în jurul revistei Sămănătorul (1901-1910). Acesta are ca
tema predilecta sentimentul deradacinarii.

Poporanismul: A dorit oglinda vieții literare românești, o nouă Dacia

literară, căreia i-a preluat și dus mai departe tradițiile. Ea a impus valori noi,
remarcabile, amintind prin rezultate de epoca de aur a Convorbirilor
literare. Acesta a promovat:
 1. cultura naționala
2. emanciparea țărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei față de
popor se naște ideea ridicării acestuia, pornindu-se de la o viziune
fără romantism;
3. dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții
4. atitudinea realist-critică: observarea necruțătoare și indiferentă a
vieții se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului
5. cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea mai
numeroasă, țărănimea.

Gandirismul: reprezintă o mișcare artistică, doctrină literară și ideologică

românească din perioada interbelică, promovată și de tradiționalismul. Se
manifestă prin înclinația spre cultivarea în mod artistic a temelor și
motivelor religioase ortodoxe, în spiritul tradiților autohtone.

Junimismul: Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o

asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi,
Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu.

Trasaturi:

1. Spiritul flozofc: este cea dintai trăsărură astructurii

junimiste.Junimistii sunt oameni de ideigenerale, mai mult decat
specialisti intr-o ramuraprincipala a stiintei. Junimea incurajeaza
formarea tinerilor filozofi in universitati straine.
2. Spiritul oratoric- este a doua trasatura a mentalitatii junimiste. Prin
indelungata lupta a lui Titu Maiorescu, Junimea inseamna un reviriment
in sensul controluluicuvantului. Modalitatea alcatuirii unei expuneri
publice,atitudinea oratorului, arta compozitiei discurscursuluidupa
modelul maiorescian reprezinta o traditie la Junimea
3. Gustul clasic si academic: oameni de formatieuniversitara, junimistii
sunt inclinati a judeca dupamodele si a crede in valoarea canoanelor in
arta.
4. Spiritul critic- completeaza imaginea structurii Junimii, fiind cea mai de
seama trasatura a intregului.criticismul Junimiii se bazeaza pe acea
 atitudinecentrala impusa de Titu Maiorescu- respectuladevarului. 'n
numele adevarului , Maiorescu poarta ocampanie impotriva poeziei
neinspirate, a limbii artifciale si a falsei eruditii.

Postmodernismul:
1. Banalul este valorificat și evidențiat;
2. Narativul se combină cu lirismul în poezie;
3. Accentul cade pe spiritul ludic și parodie;
4. Renunțarea la clișee;
5. Sunt preferate jocurile de limbaj, colajul și oralitatea expresiei;
6. Este permis amestecul genurilor literare;
7. Includerea stilurilor nonficționale și a literaturii noncanonice;
8. Stilul ermetic și impersonal este abandonat.