Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterizare Ghiță
Introducere: În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip
de realism, și anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori. Astfel, el
publică în anul 1881 în volumul ,,Novele din popor” prima nuvelă de analiză psihologică
din literatura română, ,,Moara cu noroc”.
Slavici este un moralist ce transmite o învățătură cititorului, teza morală fiind precum
un fir al Ariadnei la capătul căruia se află ieșirea la lumina. Personajele lui Slavici care
cad în Hybris, în păcat, sunt drastic sancționate de naratorul demiurg.
Tipologie: Ghiță este personajul principal al nuvelei sale . Pierzându-și uneori aura
mitică de ,,ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în realitatea
noastră profana, ilustrând tipuri umane . În acest sens, personajul lui Slavici este tipic
pentru categoria oamenilor săraci, dornici de înavuțire . Acesta este un personaj
complex, rotund, destinul său ilustrând consecințele dorinței de a se îmbogăți.
Titlu: Destinul tragic al personajului este preconfigurat încă din titlu, menit să creeze un
orizont de așteptare pentru cititor. Titlul nuvelei ,,Moara cu noroc” este același cu
numele hanului aflat la răscruce de drumuri. Poziționarea nu e întâmplătoare pentru că
marchează, totodată, o răscruce în destinul personajului . În cazul acesta, moara este
un loc blestemat, diabolic, care va ,,măcina” destinul lui Ghiță, norocul pe care îl aduce
fiind doar aparent . În esență, e purtătoare de ghinion .
Caracterizare: Ghiță este creat dintr-o sumă de calități și defecte, acestea reieșind din
caracterizarea directa și cea indirectă a personajului.
4) De asemenea, Lică intuiește slăbiciunea lui Ghiță pentru bani: ,,Ai fost om cinstit și
am făcut din tine om vinovat”, de aici reiese fiind caracterul maleabil al lui Ghiță.
5) Ana îl iubește și îl respectă, dar treptat ajunge să-l disprețuiască, numindu-l ,,muiere
îmbrăcată în haine bărbătești”, semn că acesta nu are o fire puternică.
2) O altă scenă semnificativă pentru involuția lui Ghiță este scena procesului. Prin
jurământul strâmb, acesta își alege soarta. De asemenea, frământările interioare ale
personajului încep să se reflecte și în plan exterior, Ana percepând -ul drept ,,cărunt”
după jurământ, semn că acesta era foarte stresat.
2) conflictul propriu-zis în jurul căruia se configurează întregul fir narativ – dintre Ghiță
și Lică – luptă pentru putere, luptă a orgoliilor, luptă pentru Ana
2) Moral – initial este un soț bun pentru Ana, tata grijuliu, ginere respectuos care
își consultă soacra în privința deciziilor importante. Acesta ajunge să regrete că
are familie, 3) proces psihologic ce conduce la uciderea soției și dezumanizarea
sa completa.
Concluzie: În lumina celor arătate, Ghiță este un personaj realist și memorabil, supus
unui destin tragic, nuvela având un caracter moralizator prin prezentarea consecințelor
psihologice ale parvenitismului. Astfel, Slavici construieste ,,ființe de hârtie” pe care le-
a lăsat să trăiască între iubire și ură, între sacru și profan.