Caracterizarea lui Ghita

Plan general de caracterizare:

1. Prezentarea nuvelei:
“Moara cu Noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista de
factura psihologica, fiind una dintre scrierile reprezentative ale
literaturii romane din perioada secolului XIX. Aceasta a fost
publicata in anul 1881 in volumul “Novele din Popor”.
Universul prezentat de Slavici in nuvela sa reflecta lumea
satului transilvanean, guvernat de norme patriarhale, in care
echilibrul este asigurat de catre traditie.
Elementele care includ “Moara cu noroc” in categoria
scrierilor de factura psihologica sunt tematica, modalitatile de
caracterizare ale personajelor si conflictul interior. In nuvelele
de analiza psihologica, complexitatea personajului este pusa in
prim-plan, acesta suferind transformari interioare ale
constiintei sale. Factorul declansator al acestei metamorfoze
este lumea exterioara, raportul dintre interior si exterior fiind
cel care genereaza conflictul. Naratorul obiectiv prezinta
relatiile dintre personaje si surprinde conflictele dintre acestea
(caracterizare indirecta), insa contureaza psihologia acestora
si prin elemente de portret fizic ( Lica). De asemenea, sunt
utilizate si mijloace de analiza psihologica precum : dialogul,
monologul interior, notatia gesticii, a tonului vocii si a
mimicii.

2. Portretul lui Ghita - metamorfoza sa ca personaj

Ghita este unul dintre cele mai complexe personaje din
nuvelistica lui Slavici, fiind personajul principal al operei.
Acesta parcurge un traseu dezumanizant datorita dorintelor
de a dobandi statut social si inavutire , complexitatea sa
conferindu-i statutul de personaj “rotund”. . Acesta traieste o
drama psihologica, conturata de catre 3 infrangeri: pierde pe
rand incredera in sine, increderea celorlalti si nu in ultimul
rand, increderea familiei. Elementul care cauzeaza distrugerea
metodica a personajului este dorinta sa de a dobandi statut
social prin intermediul averii.
Prima sa aparitie in cadrul textului este observabila in primul
capitol, conversatia pe care acesta o poarta cu batrana
deschizand actiunea. In incipitul nuvelei, acesta este prezentat
ca fiind un om cinstit, ambitios “carciumarul este un ins
energic, cu gustul riscului si al aventurii”. Ghita este capul
familiei careia incearca sa ii confere bunastare, fiind un om cu
initiativa. Desi lucrurile se afla in echilibru la inceputul
nuvelei, acestea devin brusc tulburate de catre aparitia fortelor
raului ( porcarii, samadaul). - “Barbatul este prins in capcana
propriei decizii (Magdalena Popescu)”. Cu toate ca este
constient de faptul ca Lica reprezinta un pericol atat pentru el
cat si pentru familia sa, Ghita este orbit de ispita imbogatirii :
“se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui
Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau
parca ochii”. Prima discutie dintre cei doi barbati genereaza
sentimentul de teama in interiorul lui Ghita, acesta luandu-si
masuri de precautie in fata samadaului : merge la Arad sa-si
cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care ii asmute
impotriva turmelor de porci si il angajeaza pe Marti.
Instrainarea lui Ghita fata de familie incepe din momentul in
care accepta sa fie subordonat in totalitate samadaului “devine
de tot ursuz” , “se aprindea pentru orisice lucru din nimic” ,
“nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa
te sperii de el”. La un moment dat, acesta regreta faptul ca
familia si copii nu ii permit sa isi asume total riscul imbogatirii
alaturi de Lica. Autocaracterizarea personajului este realizata
prin intermediul monologului interior “Ei! Ce sa-mi fac?... Asa
m-a lasat Dumnezeu!...”. Carcterizarea directa a acestuia este
surprinsa in conversatia pe care o poarta cu Lica in capitolul …
(vezi capitolul ) : “Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in
sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe
tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai
 vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine”. Cu toate
acestea, samadaul alege sa ii distruga imaginea de om cinstit,
implicandu-l in mod indirect in jefuirea arendasului si in
uciderea unei femei. Astfel, atat jandarmul Pintea cat si Ana
ajung sa isi piarda increderea in Ghita. In momentul
procesului, alege sa jure stramb, devenind complicele lui Lica.
Relatia sa cu Ana ajunge treptat sa se deterioreze, barbatul
simtind sentimente de remuscare si regret “Iarta-ma,Ano! ii
zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi
trai pe fata pamantului. Ai avut tata om de frunte, ai neamuri
oameni de treaba si ai ajuns sa-ti vezi barbatul inaintea
judecatorilor”.

3. Portretul lui Ghita - metamorfoza sa ca personaj

4. Relatia cu celelalte personaje
5. Incheiere