Particularități de construcție ale unui personaj dintr-o nuvela studiata

-Moara cu noroc (Ghiță)-

Ioan Slavici este unul dintre clasicii literaturii române, un scriitor moralist, un fin
psiholog și un mare creator de tipuri umane și adept al filosofiei tradiţionale conform
că reia sinceritatea, cinstea, demnitatea și iubirea de adevă r sunt valori pe care orice om
trebuie să le respecte; orice abatere de la acestea va atrage după sine sancționarea gravă a
celui ce le încalcă . Moara cu noroc este o nuvelă realistă , de factură psihologică ,
publicată de autor în anul 1881 în volumul “ Novele din popor”, creație în care este
prezentată viziunea autorului despre lume și viață , în general și despre lumea satului
ardelenesc, în special. Prin această operă epică de dimensiuni medii, cu un singur fir
narativ se urmă rește un conflict psihologic interior, dar și un conflict social exterior.
Nuvela prezintă o intrigă riguroasă , construită cu fapte verosimile, care scot în evidență
două tipologii diferite: omul harnic și cinstit care-și câștigă existența prin sudoarea
frunții sale; iar de cealaltă parte, tipul omului necistit care și-a strâns averea prin mijloace
incorecte.
Tema principală a nuvelei este cea a familiei tradiționale peste care se suprapune
tema destinului unui om care s-a lă sat prins în patima distructivă a banului. Motivele
literare întâlnite în nuvelă : motivul hanului ca topos simbolic situat la intersecţia dintre
bine şi ră u, motivul locului pă ră sit, motivul personajului diabolic, motivul banului,
motivul cuplului care se destramă , motivul focului care purifică locul, motivul drumului
și al că lă torului etc.
Conflictul nuvelei este unul complex , de natură psihologică și morală
evidențiind lupta dintre bine și ră u și pedepsirea vinovaților, dar si de natura sociala.
Conflictul interior se reflecta in plan exterior, in confruntarea dintre carciumarul Ghita si
Lica Samadaul.
Ghiță este personajul principal al nuvelei realist-psihologice Moara cu noroc,
remarcându-se prin complexitate. De-a lungul firului epic, personalitatea sa cunoaște
schimbă ri profunde, transformându-se treptat și dramatic.
Statutul social al personajului si modificarile acestuia sunt evidentiate pe
parcursul nuvelei: initial , Ghita ne este prezentat ca fiind un cizmar cinstit,om harnic,
bland si cumsecade, care ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, dorind bunastarea
familiei; aceasta tentatie de inavutire a protagonistului prin munca cinstita, degenereaza
in lacomie , iar mai apoi treptat devine criminalul propriei sotii.
Dimensiunea psihologica si morala a personajului ne dezvaluie alte laturi ale
personalitatii sale: Ghita oscileaza intre doua valori si anume, pe de o parte aspiratia catre
inavutire, iar de cealalta parte dorinta de a ramane om cinstit si respectat. Altfel ne este
prezentat zbuciumul interior al protagonistul , care intitial fiind un caracter puternic ,
increzator in fortele proprii, devine treptat o fire mai slaba spre deosebire de Lica,
antagonistul sau, care se foloseste de aceasta slabiciune a carciumarului pentru bani in
special, si il atrage in afaceri necurate, ii striveste personalitatea si ii distruge relatia cu
familia.
Trăsătura dominantă a protagonistului este patima pentru bani. Semnificativă
ră mâne prima întâlnire dintre Ghiță și Lică Să mă dă ul (să mă dă u = ,,supraveghetor peste
porcari”). Acesta condiționează starea materială a lui Ghiță de complicitatea cu el,
ară tându-i că nu va putea ră mâne la han decât dacă i se subordonează , devenindu-i
complice. Deși Ana intuiește caracterul malefic al lui Ghiță prevenindu-și soțul despre
faptul că Lică este un om ră u și primejdios, cârciumarul nu o ia în seamă și acceptă să fie
informatorul lui Lică , anunțându-l “cine umblă pe drum ...cine ce zice și ce face”.
Sunt dezvoltate în operă câteva secvenţe semnificative care au contribuit la
procesul de înstră inare și dezumanizare a lui Ghiţă . Treptat ,personajul devine
interiorizat, mohorat, violent, ii plac jocurile crude, se poarta brutal cu Ana si fata de
copii. Protagonistul ajunge chiar sa regrete ca are familie si ca nu-si poate asuma total
riscul imbogatirii alaturi de Lica.
Intr-un alt episod ,iese in evidenta gelozia lui Ghita, moment in care
protagonistul recurge la un gest sfasietor si devene un criminal. De toamna până
primă vara pendulează Ghiță între hotă ră rea de a-l da pe tică los pe mâna legii și tendința
de a mai câștiga și alți bani de pe urma lui. Lică vine la han în duminica Paștelui având
asupra lui mulți bani furați și având mare chef de distrație. Astfel ultima treapta a
dezumanizarii incepe in momentul in care Ghiță profită de moment să -l anunțe pe
jandarmul Pintea, dar își abandonează soția în brațele dușmanului să u. Protagonistul se
întoarce la han cu jandarmul și își ucide soția prin înjunghiere.
Modalitati de caracterizare in nuvela realista pun in evidenta complexitatea si
transformarea morala a personajului principal, atat prin procedee de caracterizare directa ,
cat mai ales prin mijloace de investigatie psihologica precum: scenele dialogate,
monologul interior, stilul indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonalitatii vocii.
Din punct de vedere moral , Ghita este carecterizat direct de catre narator ca fiind
un “om cu minte”, dar si de celalalte personaje, in special de Lica, cel care isi da seama ca
Ghita e om de nadejde si ii spune urmatoarele “Tu esti om , Ghita, om cu multa ura in
sufletul tau, esti om cu minte […] Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu
un om ca tine”. Tot in mod direct este caracterizat de catre sotie, aceasta cedand lui Lica ,
deorece , spunea ea, in ciuda nelegiuirilor comise, Lica e “om”, pe cand Ghita “nu e
decat muiuere imbracata in haine barbatesti”, adica, a devenit un caracter slab.
 Framantarile si transformarile sale interioare sunt urmarite prin tehnicile analizei
psihologice: notarea gesturilor de catre narator (“ursuz se aprindea pentru ori si ce lucru
din nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de
el”), monologul interior sau stilul indirect liber (“Dar acesti trei ani atarnau de Lica.
Daca se pune bine cu dansul, putea sa-I mearga de minune, caci oamenii ca Lica sunt
darnici. E numai vorba ce va fi cerand Lica pentru ceea ce da”).
Titlul Moara cu noroc se justifică numai în partea introductivă a nuvelei, el
devenind pe parcurs un titlu ironic, pentru că acest topos arată mai degrabă un loc
blestemat, aducă tor de nenorociri. Singurul aspect în care am putea vorbi despre noroc se
referă la ușurința câștigă rii banilor, după ce la cârciumă și-a fă cut apariția Lică
Să mă dă ul. Numai că banii câștigați cu usurință ascund abateri grave de la normele
creștine. Dorința sinceră a cârciumarului de a câștiga prin muncă cinstită bani
degenerează în lă comie și patimă , ceea ce atrage tragedia din final.
În opinia mea, finalul nuvelei evidenţiază tema şi viziunea despre lume şi viaţă a
autorului suprapusă peste constatarea bă tră nei că omul nu se poate opune destinuil să u,
dezvă luind-se astfel concepţia tradițională și fatalistă asupra vieții ,,Simțeam eu că n-are
să fie bine…. așa le-a fost dată” .
Aşadar, opera literară Moara cu noroc este o nuvelă realist-psihologică privită ca
sumă a unor trasă turi: oglindirea veridică a vieții sociale și de familie din satul
transilvă nean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, efectul pă trunderii relațiilor capitaliste,
importanța acordată banului, investigația psihologică a personajelor, amploarea
conflictelor, dar şi sobrietatea stilului. Teza morală pe care autorul vrea să o evidenţieze
este cea conform că reia omul plă teşte scump toate viciile pe care le are: Ghiţă va plă ti cu
viaţa incapacitatea sa de a alege între avere şi cinste, de aici rezultă şi laşitatea de a-şi
folosi nevasta drept momeală pentru a-şi învinge adversarul, de aici rezultă şi crima
să vârşită asupra propriei soţii, dar şi moartea sa violentă prin mâna lui Ră uţ, devenit o
simplă unealtă de-a lui Lică . Acesta din urmă plă teşte şi el pă catul vanită ţii, preferând să
se sinucidă spă rgându-şi capul de un trunchi, decât să se lase prins de Pintea, fostul să u
camarad de afaceri. În ciuda finalului trist, nuvela se încheie într-o notă de speranță , că ci
viața își continuă cursul prin intermediul generației viitoare pe care femeia vârstnică
înţeleaptă va avea grijă să o protejeze “Apoi luă copiii și plecă mai departe“.