Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Tema și viziunea despre lume și viață (Comentariul)

I. Încadrare textului într-o tipologie

a) Perioada apariției: epoca Marilor Clasici (a II-a ½ a sec. XIX)

b) Trăsăturile perioadei apariția Realismului: impresia de credibilitate
: tehnica detaliului
: tipizarea personajelor
: construirea lor în transformare
societatea literară Junimea, inițiată de criticul Titu Maiorescu, în cadrul
căre-ia I. Slavici își citește pentru întâia dată scrierile
c) Caracterul realist al narațiunii „Moara…” = perspectiva narativă obiectivă (pers. III) deta-
șarea afectivă a naratorului, lipsa lui de părtinire atât față de personaje, cât și față de faptele acestora
= tehnica detaliului (ex1: descrierile de natură; ex.2:
portretul fizic a lui Lică; ex.3: relatarea unor întâmplări)
= tipizarea personajelor (Ghiţă = tipul parvenitului/
arivistului; Ana = tipul soției adulterine)
d) Specia literară: nuvelă = dimensiune medie
= narator obiectiv, omniscient și omniprezent
= accent pus pe construcţia personajelor, în detrimentul/defavoarea acţiunii

e) Nuvelă psihologică: folosirea unor tehnici specifice  analiza psihologică (orientată asupra lui
Ghiță prin notația gesturilor, a mimicii)
 introspecţia (lui Ghiță, prin monologuri
interioare)
 conflictul interior: între natura lui
cinstită şi atracţia irezistibilă a câștigului material

II. Temele literare

1) Socială: tablou al societăţii ardeleneşti din sec XIX (diverse categorii sociale şi profesionale:
cizmari, cârciumari, porcari, jandarmi)
: familia – întemeiată pe iubirea dintre Ghiţă şi Ana
– respectul dintre membrii acesteia, mai ales al tinerilor față de bătrâni (ex.:
protagonistul îi acordă importanță soacrei lui, sfătuindu-se cu ea în ceea ce privește mutarea la Moara cu
noroc, dorind să îi afle părerea; la rândul ei, bătrâna – deși avea altă viziune - valorizează și încurajează
inițiativa ginerelui de a asigura o viață mai bună pentru familie)
2) Psihologică: decăderea socială, morală și afectivă a lui Ghiţă = dezumanizarea sa în urma obse-
siei pentru îmbogăţire (ex: monologul interior al cârciumarului: „Vedea bani grămadă înaintea lui și
pentru întâia dată în viață ar fi vrut să nu aibă nevastă și copii, ca să poată spune prea puțin îmi pasă.”)
. = prezentarea personajului în involuţie: de la omul deschis, cinstit, apreciat în
comunitate, vesel şi tandru cu soția lui, la o persoană ascunsă, ursuză, irascibilă și chiar brutală cu cei
apropiați = complexitatea personajului*

III.Două elemente specifice textului narativ

*Doar pentru clasele de uman

 a) Titlul - analitic: subst. moara = toposul principal al acţiunii
= anticipează înclinația protagonistului pentru autoiluzio-
nare, prin trimiterea la moara din romanul lui Cervantes, „Don Quijote”, al cărui personaj principal
manifestă aceeași tendință + moara din drama scrisă de M. Sorescu, „Iona”, al cărei protagonist
manifestă în egală măsură atracția față de reinterpretarea realului => percepţia deformată a pers.
principal asupra realităţii: nu observă riscurile posibile, ci are în vedere doar avantajele pe termen scurt,
mai degrabă iluzorii*
= construcție malefică <= funcția strivirea/uciderea
semințe-lor => sediu al spiritelor demonice din lumea de dincolo => construită departe de vatra satelor*
: construcția „ cu noroc” = înșală așteptările cititorului promisiune subtilă
pentru destinele împlinite ale personajelor, contrazisă prin deznodământ

b) Structura compoziţională: 17 capitole

: episoade dispuse cronologic, legate prin tehnica narativă a
înlănțuirii
– Incipitul = cuvintele bătrânei
= îndemnul la cumpătare, la preferința pentru armonia familiei („liniştea colibei”), în
defavoarea câştigului material
: modul de expunere – dialogul dintre soacră și ginere *
: limbaj popular = mod de caracterizare a personajului*
: momentele subiectului
• Expoziţiunea: indice temporal = cu caracter religios (de la Sf. Gheorghe)  moment ce marchează
schimbarea meseriei lui Ghiţă, din cea de cizmar în cea de cârciumar, pentru prosperitatea familiei
. : indicii spaţiali = descrierea drumului care duce la Moara cu noroc, aflată în Ardeal,
între localitățile Ineu și Arad
• Intriga = apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc: îl condiţionează pe Ghiţă privind postul de
cârciumar prin obligația de a-i deveni complice, dându-i informații despre clienții săi => protagonistul se
vede nevoit să accepte => declanşarea unui conflict interior, de tip psihologic (dintre dorința sa de a
rămâne cinstit și atracția irezistibilă a banului = frământări psihologice => schimbarea firii și a
caracterului său: devine ascuns, capricios, irascibil)
=> triplu conflict ex-
terior: (afectiv) între Ghiţă şi soţia lui, de care se îndepărtează făcând-o să se simtă neglijată;
: (social) între protagonist și autorități (reţinut de autorităţi după crima săvârșită de Sămădău,
acesta este eliberat numai pe garanția cumnatului său)
: (psihologic) între cârciumar şi Lică, pe care încearcă să se răzbune spre sfârşit, întrucât simţea
că acesta a pus stăpânire pe viaţa lui
• Desfăşurarea acţiunii: Ghiţă cedează treptat influenţei Sămădăului şi devine, pe rând, informatorul
acestuia, complice la jaf, agresiune și crimă și ajunge chiar el însuși un ucigaș;
: Lică este din ce în ce mai generos cu cârciumarul, care prosperă, fiind încântat
de câştigul material;
: pe tot parcursul decăderii sale, protagonistul îşi conştientizează slăbiciunea,
frământându-se în sinea lui din pricina sentimentului de vinovăție, prin monologuri interioare: „Ei! Ce
să-mi fac?... Aşa m-a lăsat Dumnezeu!... Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea?
Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare.” => naratorul omniscient dezvăluie că
acesta îşi găseşte permanent circumstanţe atenuante
: după finalizarea conflictului său cu autoritățile, rămâne suspect jandarmul
Pintea este numit să-l monitorizeze cei doi devin apropiați => Ghiță îi dezvăluie secretele lui Lică
propriile planuri de a-l demasca pe Sămădău

*Doar pentru clasele de uman

 • Punctul culminant: în noaptea de Paște, încercând să-l prindă în flagrant pe porcar, având asupra sa
odoare de preţ furate din biserică, Ghiţă îşi lasă soţia drept momeală, determinând-o astfel să îl înşele; de
aceea, o ucide.
• Deznodomântul: protagonistul este, la rândul său, ucis de către omul de încredere al lui Lică
: Lică se sinucide, scăpând încă o dată de jandarmul Pintea, care încerca să-l prindă de
ani buni
: cârciuma este incendiată decăderea totală a familiei
. purificarea spirituală a spațiului
– Finalul = replica soacrei în fața nenorocirii care a lovit familia
= sugestia credinței în puterea destinului de a decide cursul fiecărei existențe: „Așa le-a fost
data!”
: rol  de consolare în raport cu tragedia petrecută
 de concluzie în raport cu întâmplările
: monolog*
: limbaj popular*
 prezența aceluiași personaj din incipit => relație de simetrie între incipit și final

IV. Concluzie privitoare la modul cum se reflectă tema literară în textul operei

- Caracterul moralizator al nuvelei modul în care sfârșesc personajele imorale = sancțiune din partea
autorului
cuvintele bătrânei din incipit și din final: dezvăluie concepţia
despre viaţă a scriitorului Ioan Slavici = respingerea excesului, preferința pentru echilibru = tehnica
punctului de vedere*
clasicismul operei (transmite o învăţătură)*

*Doar pentru clasele de uman