Moara cu Noroc Tema si Viziune

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al XIX lea, Ioan Slavici e unul dintre adeptii
realismului clasic. Publicata in 1881 in volumul de debut Novele din popor, nuvela
realista de factura psihologica Moara cu noroc devine una dintre scrierile
reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului
transilvanean.
- nuvela, specie epica in proza, cu un firnarativ central si o constructie epica
riguroasa, cu un conflict concentrat si un numarul relativ redus de personaje, fapturi
ce scot in evidenta evolutia personajului principal, puternic individualizat
- psihologica deoarece infatiseaza framantarile de constiinta ale personajului
principal, care traieste un conflict interior, moral si se transforma sufleteste, iar
analiza se realizeaza prin tehnici de investigare psihologica: monolog interior, stil
indirect liber, scene dialogate, insotite de notatia gesturilor si a mimicii
- realista prin tema familiei si a dorintei de inavutire, obiectivitatea perspectivei
narative, includerea personajelor tipice pentru cate o categorie sociala (Ghita
carciumarul dornic de imbogatire, Pintea jandarmul, Lica Samadaul si talharul),
verosimilitatea prezentarii societatii ardelenesti din a 2.a jumatate a sec XIX,
tehnica detaliului semnificativ in descriere (drumul si locul de la Moara cu noroc) si
in portretizare (Lica)
- tema: consecintele nefaste si dezumanizante ale dorintei de imbogatire; social
Ghita doreste sa isi schimbe statutul (cizmar carciumar) pt a avea un trai
indestulat; moralizator consecintele nefaste; psihologic conflictul interior al lui
Ghita care isi pierde increderea in sine si in familie, fiind dornic de prosperitate
economica
- titlu: mai degraba ironic; toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc
inseamna mai degraba moara cu ghinion, care aduce nenorocirea, deoarece
castigurile de aici ascund nelegiuri
- perspectiva narativa obiectiva, narator omniscient si omniprezent, detasat,
interferenta dintre planul sau si cel al personajelor fiind realizat prin stilul indirect
liber (La inceput se vedea c-a fost prinsa de sila; dar ce avea sa faca? La urma
urmelor, de ce sa nu joace?) + tehnica punctului de vedere in interventiile
simetrice ale batranei in incipit si final; la inceput: Omul sa fie multumit cu saracia
sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit iar la sfarsit
punea intamplarile tragice pe seama destinului necrutator: asa le-a fost data!;
cele doua teze morale formulate in prolog si epilog sunt confirmate in desfasurarea
narativa, personajele care incalca aceste principii ale satului traditional sunt
sanctionate la sfarsitul nuvelei => viziunea despre lume are caracter clasic,
moralizator; in dialogul de la inceput 2 conceptii despre viata: batrana este adepta
valorilor traditionale, Ghita doreste bunastarea materiala
- nuvela psihologica => conflictul central este moral, psihologic, conflictul interior al
protagonistului care oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica; conflictul se reflecta in exterior in confruntarea dintre el si
Lica

- nuvela realista => spatiu si timp precizate: carciuma de la Moara cu noroc e la

rascruce de drumuri, izolata, inconjurata de pustietati intunecoase; actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an, de la Sf Gheorghe pana la Paste: repere cu valoare
religioasa + purificare prin apa si foc
- actiunea are un subiect concentrat, 17 capitole su prolog si epilog:
1. expozitiune descrierea drumului de la Moara si a locului desfasurarii actiunii;
Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma pt a castiga mai multi bani
mai repede; la inceput, afacerea merge bine => scena numararii banilor, sambata
seara
! Ghita nu e de la inceput un om slab, ci dimpotriva, voluntar, care isi asuma
responsabilitatea destinului altora
2. intriga apare Lica Samadaul , seful porcarilor, declansand conflictul nuvelei: Lica
ii cere lui Ghita sa ii spuna cine trece pe la carciuma => G intelege ca nu poate
ramane la Moara far acordul lui Lica
- la inceput, ia masuri impotriva lui: cumpara 2 pistoale de la Arad, face rost de 2
caini, angajeaza o sluga, Marti, un ungur inalt ca un brad
3. desfasurarea actiunii procesul instrainarii carciumarului fara de familie +
dezumanizare; generozitatea lui Lica -> stare materiala infloritoare DAR SI pierderea
increderii in sine a lui G => devine interiorizat, mohorat, violent, se poarta brutal
fata de Ana pe care o protejase pana atunci, si fata de copii.
! ajunge sa regrete ca are familie pt ca il impiedica sa i se alature total lui Lica!
- se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la nelegiuri, primind bani
obtinuti din jafuri si crime
- e anchetat in 2 randuri, eliberat pe chezasie, isi pierde imaginea de om cinstit pe
care o avea in fata oamenilor
- framantarile si neputinta de a se detasa de Lica alterneaza cu momente de
sinceritate in care isi cere iertare de la Ana
- se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da
in vileag pe Samadau, insa nu e cinstit nici fata de Pintea, caci doreste sa pastreze o
parte din banii murdari
4. punctul culminant de Paste, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o
singura la carciuma in timp ce merge la jandarm sa il anunta ca Lica avea la el bani
furati; dezgustata de gestul sotului sau si nestiind motivul plecarii acestuia, intr-un
gest de razbunare disperata, Ana i se daruieste lui lica deoarece el e un barbat
adevarat, iar G doar muiere imbracata in haine barbatesti
5. deznodamantul realizand inselaciunea, G o omoara pe Ana, fiind la randul lui
omorat de Raut, din ordinul lui Lica; un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie
carciuma, Lica se sinucide dand cu capul de un copac pt a nu fi prins
=> caracter moralizator, sanctionarea protagonistilor pe masura faptelor; singurii
supravietuitori sunt btrana si copiii, fiintele morale si inocente
- accentul pe complexitatea personajelor, nu pe actul povestirii
- Ghita e un personaj rotund, traieste un proces al dezumanizarii, cu framantari
sufletesti si ezitari; destinul sau ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de
imbogatire

- relatiile cu celalte personaje ii accentueaza evolutia: modificarile comportamentale

si afective ale lui G sunt percepute de Ana (caracterizare directa: samtea ca de
catva timp barbatul ei s-a schimbat)
- caracterizare indirecta prin mijloace predominante si diversificate: gesturi, replici,
reactii; dialogul e reprezentativ pt ilustrarea caracterelor personajelor =>
framantarile lui G prin monolog interior (Ei! Ce sa-mi fac?....Asa m-a lasat
Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare)
- L ramane egal cu sine, un om rau si primejdios
- Ana sufera trasnformari interioare esentiale pentru fina analiza psihologica
feminina; inceput femeie devotata caminului, protejata de mama si de sot, ideal
de feminitate este apoi impinsa in bratele lui L si ucisa de catre G fiindca l-a inselat
- stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe: Limbajul naratorului si al
personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc,
poular, oralitatea
- opinie: analiza psihologica este pusa in slujba unei teze morale: goana dupa
inavutire prin orice mijloace distruge echilibrul interior si linistea familiei;
avertismentele batranei sunt ignorate de catre G; Slavici un condamna munca
cinstita prin care omul devine instarit, ci obtinerea averii pe cai necinstite si
instrainarea de familie
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema, tipologia
personajelor si stil si o nuvela psihologica, pentru ca urmareste conflictul interior,
framantarile in planul constiintei personajelor. Observarea este minutioasa,
detaliata, serveste realizarii unor psihologii complexe (G).

Moara cu noroc Caracterizare

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al XIX lea, Ioan Slavici e unul dintre adeptii
realismului clasic. Publicata in 1881 in volumul de debut Novele din popor, nuvela
realista de factura psihologica Moara cu noroc devine una dintre scrierile
reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului
transilvanean.
- tema: consecintele nefaste si dezumanizante ale dorintei de imbogatire
- titlu: mai degraba ironic; toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc
inseamna mai degraba moara cu ghinion, care aduce nenorocirea, deoarece
castigurile de aici ascund nelegiuri
- perspectiva narativa obiectiva, narator omniscient si omniprezent, detasat,
interferenta dintre planul sau si cel al personajelor fiind realizat prin stilul indirect
liber (La inceput se vedea c-a fost prinsa de sila; dar ce avea sa faca? La urma
urmelor, de ce sa nu joace?)
- tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei in incipit si final;
la inceput: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit iar la sfarsit punea intamplarile tragice pe seama
destinului necrutator: asa le-a fost data!; cele doua teze morale formulate in
prolog si epilog sunt confirmate in desfasurarea narativa, personajele care incalca
aceste principii ale satului traditional sunt sanctionate la sfarsitul nuvelei
- nuvela psihologica => conflictul central este moral, psihologic, conflictul interior al
protagonistului care oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica; conflictul se reflecta in exterior in confruntarea dintre el si
Lica
- stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe: Limbajul naratorului si al
personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc,
poular, oralitatea
- Ghita e un personaj rotund, traieste un proces al dezumanizarii, cu framantari
sufletesti si ezitari; destinul sau ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de
imbogatire
- statutul initial reiese din dialogul de la inceput - 2 conceptii despre viata: batrana
este adepta valorilor traditionale, Ghita doreste bunastarea materiala
- cizmar sarac, dar harnic, om bland si cumsecade, ia in arenda carciuma de la
Moara cu noroc pt a castiga bani mai multi si mai rapid pt asigura un trai mai bun
familiei sale

- portet fizic redus la cateva detalii: inalt si spatos, trasaturile (expresia tonul etc)
reflecta insa transformarile sufletesti
- analiza se realizeaza prin tehnici de investigare psihologica: monolog interior, stil
indirect liber, scene dialogate, insotite de notatia gesturilor si a mimicii
- Lica declanseaza conflictul nuvelei: ii cere lui Ghita sa ii spuna cine trece pe la
carciuma => la inceput, ia masuri impotriva lui: cumpara 2 pistoale de la Arad, face
rost de 2 caini, angajeaza o sluga, Marti, un ungur inalt ca un brad => procesul
instrainarii carciumarului fara de familie + dezumanizare; generozitatea lui Lica ->
stare materiala infloritoare DAR SI pierderea increderii in sine a lui G
- desi intelege ca Lica reprezinta un pericol, nu se poate sustrage ispitei castigului,
mai ales pentru ca intelege ca nu poate ramane la Moara fara acordul lui Lica
- bun cunoscator de oameni, Lilca se foloseste de patima lui G pt bani pt a-l atrage
de partea sa si pentru a-i anula personalitatea => G devine interiorizat, mohorat,
violent, se poarta brutal fata de Ana pe care o protejase pana atunci, si fata de
copii.
- caracterizare indirecta prin mijloace predominante si diversificate: gesturi, replici,
reactii; dialogul e reprezentativ pt ilustrarea caracterelor personajelor =>
framantarile lui G prin monolog interior (Ei! Ce sa-mi fac?....Asa m-a lasat
Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare) => sub pretextul ca o
vointa superioara ii ghideaza actiunile, Ghita devine las, fricos, subordonat in
totalitate lui L
- relatiile cu celalte personaje ii accentueaza evolutia: modificarile comportamentale
si afective ale lui G sunt percepute de Ana (caracterizare directa: samtea ca de
catva timp barbatul ei s-a schimbat)
- caracterizat direct de L: Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un
om ca tine. DAR nu ii convine si de aceea treptat distruge imaginea de om onest
pe care o avea Ghita => G se trezeste implicat in jefuire arendasului si in uciderea
unei femei si a unui copil -> chemat sa depuna marturie si eliberat pe chezasie
- jura stramb la proces => complicele lui Lica (dar are momente de sinceritate in
care isi cere iertare de la Ana si copii)
- se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da
in vileag pe Samadau, insa nu e cinstit nici fata de Pintea, caci doreste sa pastreze o
parte din banii murdari
- ultima treapta a degradarii morale: isi arunca sotia drept momeala in bratele lui
lica, spera pana in ultimul moment ca Ana nu va ceda in fata influentei malefice a
lui Lica, insa dezgustata de gestul sotului sau si nestiind motivul plecarii acestuia,
intr-un gest de razbunare disperata, Ana i se daruieste lui Lica deoarece el e un
barbat adevarat, iar G doar muiere imbracata in haine barbatesti => G o ucide,
este omorat de Raut, iar carciuma incendiata
-opinie: destinul tragic al lui G are rol moralizator, potrivit averstismentului rostit de
batrana in prolog. Pus in situatia de a alege intre bani murdari si linistea
sufleteasca, G este orbit de patima imbogatirii si se dezumanizeaza treptat, chiar
daca oscileaza si are moment de regret. Maiestria lui Slavici consta in finetea
analizei psihologice

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema, tipologia
personajelor si stil si o nuvela psihologica, pentru ca urmareste conflictul interior,
framantarile in planul constiintei personajelor. Observarea este minutioasa,
detaliata, serveste realizarii unor psihologii complexe (G).

Moara cu noroc Relatia dintre doua personaje

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al XIX lea, Ioan Slavici e unul dintre adeptii
realismului clasic. Publicata in 1881 in volumul de debut Novele din popor, nuvela
realista de factura psihologica Moara cu noroc devine una dintre scrierile
reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului
transilvanean.
- tema: consecintele nefaste si dezumanizante ale dorintei de imbogatire
- titlu: mai degraba ironic; toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc
inseamna mai degraba moara cu ghinion, care aduce nenorocirea, deoarece
castigurile de aici ascund nelegiuri
- perspectiva narativa obiectiva, narator omniscient si omniprezent, detasat,
interferenta dintre planul sau si cel al personajelor fiind realizat prin stilul indirect
liber (La inceput se vedea c-a fost prinsa de sila; dar ce avea sa faca? La urma
urmelor, de ce sa nu joace?)
- tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei in incipit si final;
la inceput: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit iar la sfarsit punea intamplarile tragice pe seama
destinului necrutator: asa le-a fost data!; cele doua teze morale formulate in
prolog si epilog sunt confirmate in desfasurarea narativa, personajele care incalca
aceste principii ale satului traditional sunt sanctionate la sfarsitul nuvelei
- nuvela psihologica => conflictul central este moral, psihologic, conflictul interior al
protagonistului care oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica; conflictul se reflecta in exterior in confruntarea dintre el si
Lica
- analiza se realizeaza prin tehnici de investigare psihologica: monolog interior, stil
indirect liber, scene dialogate, insotite de notatia gesturilor si a mimicii

- Ghita e un personaj rotund, traieste un proces al dezumanizarii, cu framantari

sufletesti si ezitari; destinul sau ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de
imbogatire
- statutul initial reiese din dialogul de la inceput - 2 conceptii despre viata: batrana
este adepta valorilor traditionale, Ghita doreste bunastarea materiala
- cizmar sarac, dar harnic, om bland si cumsecade, ia in arenda carciuma de la
Moara cu noroc pt a castiga bani mai multi si mai rapid pt asigura un trai mai bun
familiei sale si pt a-si deschide un atelier
- portet fizic redus la cateva detalii: inalt si spatos, trasaturile (expresia tonul etc)
reflecta insa transformarile sufletesti
- L e individualizat prin portetul fizic care-i evidentiaza trasaturile morale si
bunastarea materiala: un om de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata
lunga, cu ochii mici si versi si cu sprancenele dese impreunata la mijloc. Lica era
porcar, insa dintre cei care poarta camasa subtre si alba ca floricelele, pieptar cu
bumbi de argint si bici de carmajin
- L isi impune regulile de la inceput in autocaracterizare: Eu sunt Lica Samadaul
() eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice
si ce face, si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie. Cred ca ne-am inteles!?
- Ana il caracterizeaza direct, intuind ca e un om rau si primejdios si afirma ca e
oarecum fioros la fata
- batrana, in cuida intelepciunii sale se insala la inceput in privinta lui, afirmand ca e
un om prea cumsecade; spre final le spune ginerelui si fiicei ca Lica e () om rau
din fire
- cel mai bine il caracterizeaza Pintea, un fost tovaras, care se facuse jandarm
tocmai pentru a se razbuna pe el, pentru ca il tradase in trecut: El are o slabiciune,
una singura: sa faca, sa se laude, sa tie lumea de frica si cu toate acestea sa rada si
de dracul si de muma-sa. Sa rada de noi, Ghita, de noi ()
- Lica declanseaza conflictul nuvelei: ii cere lui Ghita sa ii spuna cine trece pe la
carciuma => la inceput, ia masuri impotriva lui: cumpara 2 pistoale de la Arad, face
rost de 2 caini, angajeaza o sluga, Marti, un ungur inalt ca un brad => procesul
instrainarii carciumarului fara de familie + dezumanizare; generozitatea lui Lica ->
stare materiala infloritoare DAR SI pierderea increderii in sine a lui G
- desi intelege ca Lica reprezinta un pericol, nu se poate sustrage ispitei castigului,
mai ales pentru ca intelege ca nu poate ramane la Moara fara acordul lui Lica
- L stie cum sa uitilizeze slabiciunile altora => se foloseste de patima lui G pt bani
pt a-l determina pe acesta sa i se alature si pt a-i anula personalitatea + profita de
lipsa de comunicare a cuplului si o determina pe Ana sa i se daruiasca (G spune la
un moment dat Tu nu esti om, lica, ci deavol.) => G devine interiorizat, mohorat,
violent, se poarta brutal fata de Ana pe care o protejase pana atunci, si fata de
copii.
- caracterizare indirecta prin mijloace predominante si diversificate: gesturi, replici,
reactii; dialogul e reprezentativ pt ilustrarea caracterelor personajelor =>
framantarile lui G prin monolog interior (Ei! Ce sa-mi fac?....Asa m-a lasat
Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare) => sub pretextul ca o

vointa superioara ii ghideaza actiunile, Ghita devine las, fricos, subordonat in

totalitate lui L
- caracterizat direct de L: Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un
om ca tine. DAR nu ii convine si de aceea treptat distruge imaginea de om onest
pe care o avea Ghita => G se trezeste implicat in jefuire arendasului si in uciderea
unei femei si a unui copil -> chemat sa depuna marturie si eliberat pe chezasie
- jura stramb la proces => complicele lui Lica (dar are momente de sinceritate in
care isi cere iertare de la Ana si copii)
- se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da
in vileag pe Samadau, insa nu e cinstit nici fata de Pintea, caci doreste sa pastreze o
parte din banii murdari
- ultima treapta a degradarii morale: isi arunca sotia drept momeala in bratele lui
lica, spera pana in ultimul moment ca Ana nu va ceda in fata influentei malefice a
lui Lica, insa dezgustata de gestul sotului sau si nestiind motivul plecarii acestuia,
intr-un gest de razbunare disperata, Ana i se daruieste lui Lica deoarece el e un
barbat adevarat, iar G doar muiere imbracata in haine barbatesti
- L marcheaza destinul nefast al tuturor celor din jurul sau: G o ucide pe Ana, este
omorat de Raut, iar carciuma incendiata, si chiar el se sinucide lovindu-sa cu capul
de un copac
- sfarsitul lui L este pe masura faptelor sale: orgolios, dar abil a.i. sa isi dea seama
cand este incoltit, prefera sa isi ia viata decat sa fie prins, sinuciderea sa nefiind un
semn al renuntarii ci al victoriei: decat sa le dea altora satisfactia de a-l vedea
invins, prefera sa moara
- opinie: legatura G-L sta sub semnul raportului de forte; orbit de patima banului, G
se simte vulnerabil fata de L, deoarece are familie si tine la imaginea sa in fata
lumii; obisnuit cu independeta, G se vede nevoit sa accepte colaborarea cu L, fapt
care ii va afecta grav echilibrul interior; acest raport il va avantaja pe L: ambii sunt
firi puternice, insa L e mai abil; finalul pune in lumina antiteza caracter tare/ slab: G
e ucis, fiind o simpla vitima, L se sinucide pt a nu deveni o victima
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema, tipologia
personajelor si stil si o nuvela psihologica, pentru ca urmareste conflictul interior,
framantarile in planul constiintei personajelor. Observarea este minutioasa,
detaliata, serveste realizarii unor psihologii complexe (G).