Basm cult

Povestea lui Harap-Alb

De Ion Creangă
Tema și viziunea despre lume

,,Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult, publicat în

revista Convorbiri Literare, în anul 1877.George Călinescu afirmă în
Estetica basmului că ,,Basmul este […] o oglindire a vieții în moduri
fabuloase.”
Autorul pornește de la modelul basmului folcloric, caracterizat de
stereotipie și reactualizează teme de circulație universală, dar le
organizează conform propriei viziuni(fuziunea dintre realism și fabulos),
într-un text narativ complex, diferit de cel al basmelor populare, prin
supralicitarea procedeului triplicării.
Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje
purtătoare ale unor valori simbolice, cu acțiune implicând fabulosul sau
supranaturalul și supusă unor stereotipii, care înfățisează parcurgereaa
drumului maturizării de către erou.Conflictul dintre bine și rău se încheie
prin victoria forțelor binelui, dar aici, unele trăsături ale basmului sunt
abortate în manieră realistă de autor.

O prima trăsătură a basmului este clasificarea personajelor, prin

raportarea la erou: antagonistul cel care îl ajută pe protagonist să se
maturizeze, chiar dacă nu are această intenție, ajutoarele sunt
personajele năzdrăvane care se pun la dispoziția eroului, iar donatorii
sunt personajele întâlnite întâmplător care e dăruiesc o unealtă
miraculoasă ce-l va ajuta.

O altă trăsătură o constituie elementele de compoziție tipice: clișee

compoziționale sau formule specifice, procedeul triplicarii, abordate
original, cu elemente realiste. Clișeele compoziționale sau formulele
tipice marchează intrarea și ieșirea din fabula, formula inițială: ,,Amu
amu cică era odată” în care autorul de impresia că povestea ar fi spusă
de altcineva ,,cică” și cea finală:„ și a ținut veselia în intregi, și acum
mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă. Iar pe la noi, cine are
bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă”. este una originală
care include o comparație între lumea fabulosului și a realului.

Autorul utilizează triplicarea, dar suprasolicită procedeul de tehnica

narativă specific basmului popular, astfel că eroul nu are de trecut doar
trei probe, și mai multe serii de probe. În basm, sunt prezente numerele
magice: 3,12,24 „12 harabale cu pâine, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline
cu vin” și obiectele miraculoase grupate câte trei „trei smicele de măr
dulce și apă vie și apă moartă”.

Titlul sugerează tema basmului călătoria de maturizare a mezinului

Craiului ( caracterul de Bildungsroman al basmului), modificarea
statutului social al protagonistului și triumful binelui asupra răului. Mail

Viziunea despre lume este una fabuloasă, deoarece sunt prezente multe
întâmplări supranaturale, săvârșite de personaje ieșite din comun.
Personajul principal parcurge astfel o aventură fantastică.

Subiectul basmului urmărește modul în care personajul principal, Harap-

Alb, parcurge un drum al initierii, ca la final să devină împărat.

Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, în plan compozițional,

unor părți narative, etape ale drumului inițiatic: etapa inițială „ fiul
Craiului”, parcurgerea drumului inițiatic „ Harap-Alb”, la sfârșit
„ împăratul”.
Acțiunea se desfășoară linear, prin înlănțuirea secvențelor narative,
respectă modelul structural al basmului și implică prezența elementelor
supranaturale: situația inițială( expozițiunea), tulburarea echilibrului
( intriga), acțiunea de recuperare a echilibrului( desfășurarea acțiunii),
acțiunea reparatorie ( punctul culminant), refacerea echilibrului și
răsplătirea eroului( deznodământ).Motivele narative specifice sunt:
superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug, muncile,
demascarea răufăcătorului(Spânul), pedeapsa, căsătoria.

Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate:„fratele cel mai

mare era tocmai la o margine a pământului și crăia istuilalt la altă
margine”.

Situația inițială( expozițiunea) prezintă un crai avea trei feciori, iar

fratele craiului, Verde-Împărat, doar fete.

Tulburarea echilibrului( intriga) o reprezintă scrisoarea „cartea” pe care

i-o trimite Verde-Împărat fratelui său în care acesta îl roagă pe crai să-i
trimită „ pe cel mai vrednic dintre nepoți”, ca se ocupă împărăția.
Vrednicia trebuie însă dobândită prin trecerea mai multor serii de probe.

Acțiune de Recuperare a echilibrului( desfășurarea acțiunii) este

reprezentată de mai multe episoade. Destoinicia fiilor este probată mai
întâi de crai care se deghizează într-un urs Și li se arată celor trei fii la
pod. Podul simbolizează trecerea la altă etapă a vieții și se face într-un
singur sens. Mezinul trece de această probă cu ajutorul calului năzdrăvan
pe care l-a ales în urma sfaturilor pe care le-a primit de la bătrâna
cerșetoare, care se dovedește a fi Sfânta Duminică pentru milostenia pe
care a arătat-o. Bătrâna îl îndrumă să ia „ calul, armele și hainele cu care
tatăl său a fost mire pentru a izbândi.” Astfel, se sugerează că tânărul va
repeta inițierea tatălui. Calul, descoperit cu tava cu jăratic, după trei
încercări, va deveni tovarășul și sfătuitorul tânărului. Zborul reprezintă
tot o probă și din acel moment se instituie o legătură strânsă între cei doi.
Întrucât a depășit proba de la pod, tatăl îl sfătuiește să se ferească de
omul Spân și de omul Roș(motivul interdicției) și îi dăruiește pielea de
urs.

Trecerea podului este urmată de rătăcirea în pădurea-labirint și aici își va

lua drept slugă și călăuză un spân, astfel încalcă interdicția.

Coborârea fiului de crai în fântână reprezintă declanșarea conflictului

deoarece Spânul îl îndeamnă să coboare în fântână și îl va închide acolo
pentru a afla totul despre protagonist. Naivitatea mezinului este
sancționată prin pierderea însemnelor originii și a dreptului de a deveni
împărat:„ fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aiestea, se potrivește
spânului și se bagă în fântână.” Spânul îl transformă în rob și-i dă
numele de Harap-Alb, acesta îl pune pe Harap-Alb să facă un jurământ
care are un caracter prevestitor.

Spânul îl supune la probe dificile, în care își va descoperi calitățile

morale necesare unui viitor împărat: înțelepciunea, curajul, bunătatea.
Spânul îl pune pe Harap-Alb să îi aducă salăți din Grădina Ursului,
pielea cerbului cu pietre prețioase din pădurea Cerbului, iar la a treia
probă pe fata împăratului Roș. Primele două „ munci” nu au aproape
nicio influență asupra transformării sale. Harap-Alb nu se luptă cu
nimeni, nu-și probează puterea, nici curajul, nu are nici măcar arme,
încât capul Cerbului îl va reteza cu sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot
împrumutată de la Sfânta Duminică. Rolul acesteia în basm este de a
testa calitățile eroului. Bătrâna are grijă să pregătească totul, astfel
încât îndeplinirea lor să nu pună mari probleme.

A treia probă cuprinde mai multe serii de probe este o altă etapă a
inițierii, complexă și necesită mai multe ajutoare. Pe drumul spre
împăratul Roș, crăiasa furnicilor și cea a albinelor îi oferă drept
răsplată câte o aripă „na-ți aripa asta, și când îi ave vrodată nevoie de
mine, să dai foc aripei” și se întâlnește și cu cei 5 titani care îl urmează
deoarece a fost prietenos: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-
Lăți-Lungilă.
Datorită acestor personaje „himerice” ( ajutoarele și donatorii)
protagonistul reușește să treacă de toate probele impuse de
împăratul Roș care tinde să îndepărteze ceata de pețitori: proba casei de
aramă, proba ospățului pantagruelic, alegerea macului de nisip, păzirea
fetei împăratului Roș, alegerea fetei de împărat și proba impusă de fată
aducere elementelor magice a „ trei smicele de măr dulce și apă vie și
apă moartă de unde se bat munții în capete”.

Acțiunea reparatorie corespunde punctului culminant când fata

împăratului Roș dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb.
Spânul crezând că acesta a încălcat jurământul îl ucide pe Harap-Alb
și îl dezleagă totodată de acesta. Spânul este un omorât de către cal care
intervine la sfârșit mai mult, deoarece pe tot parcursul basmului doar l-a
îmbărbătat și încurajat pe erou cu scopul de a-l lăsați să se descurce
singur în viață. Învierea este o trecere la o altă identitate: aceea de
împărat „ iubit și slăvit”.

Deznodământul constă în refacerea echilibrului și răsplata eroului. El

reintră în posesia paloșului și va primi ca recompensă pe fata
împăratului Roș și împărăția.

Conflictul, lupta dintre bine și rău, se încheie prin victoria forțelor

binelui. eroul se confruntă cu doi antagoniști, după aia avertismentul
tatălui:„ să te ferești de omul roș, iar mai ales de cel spân, cât îi pute”.

Personajele, deși individualizate, sunt purtătoare ale unor valori

simbolice: binele și răul în diverse ipostaze. Totuși, eroul și antagoniștii
nu au puteri supranaturale sunt construiți în antiteză pentru a se
completa.

Modalitățile de caracterizare sunt directe făcute de către narator, de către

alte personaje, autocaracterizare și indirecte prin fapte, gânduri, relații cu
alte personaje, nume. caracterizarea directă de către narator surprinde
naivitatea, lipsa de experiență:„ boboc în felul său la trebi de aiestea”.
Limbajul naratorului și a personajelor se caracterizează prin umor
„Multe mai vede omul acesta cât trăiește! Măi, tartorule, nu mânca
haram și spune drept, tu ești Gerilă? Așa-i că taci? ”, Prin diminutivele
cu valoare augmentativă „ buzișoare”, „ băuturică”.

Registrele stilistice: popular, oral și regional conferă originalitatea

stilului. Limbajul cuprinde termeni și expresii populare, regionalisme
fonetice sau lexicale „ a se chiurchiului”.

Oralitatea stilului își are originea în natură duală a personalității lui

Creangă. Acesta nu povestește și dialoghează cu cititorul. Comentariile
autorului sunt întărite de proverbe, zicători introduse de obicei prin
vorba stereotipă „ vorba ceea”. Mai întâlnim și alte modalități ale
oralității precum: interjecții, interogații, exclamații, expresii populare,
fraze ritmate, dativul etic.

Întâmplările sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care

intervine adesea prin comentarii sau reflecții caracterizate prin umor sau
oralitate. Narațiunea la persoana a III-a alternează cu dialogul.

În concluzie, Povestea lui Harap-Alb este un basm cult ce are ca

particularități umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor prin limbaj, umorul și oralitatea