MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici
text narativ, nuvelă realist - psihologică

I. CONTEXTUL LITERAR
• perioada marilor clasici (Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici)
- foarte importantă în evoluția literaturii române
- propune modele literare
- proza: varietate
o la nivel tematic (banul, familia, dezumanizarea individului, satirizarea unor moravuri)
o la nivelul orientării estetice (romantismul, clasicismul, realismul, naturalismul)
o al particularităților stilistice.

• Ioan Slavici
➢ nuvelist de excepție
➢ deschizător de drumuri în ceea ce privește integrarea în operă a elementelor de analiză psihologică

• considerații critice
o Pompiliu Macrea: „Vigurosul său talent nicăieri nu s-a exprimat mai deplin ca în nuvelistică. Până astăzi,
autorul Morii cu noroc rămâne marele nuvelist al literaturii noastre, nu numai părintele ei.”
o George Călinescu evidențiază caracterul realist al prozei lui I. Slavici, surprinzând câteva dintre
trăsăturile acesteia:
➢ prezentarea veridică a realității
➢ obiectivitatea
➢ imparțialitatea scriitorului realist
➢ observația tipurilor umane caracteristice
➢ evidențierea individului ca produs al societății în care trăiește
➢ specificul limbajului, impersonal, sobru, precis și concis

• scrierile lui Slavici

➢ prezintă satul sau orașul transilvănean, din perspectiva tranziției de la orânduirea tradiționalistă către o
nouă formă de organizare - capitalismul
➢ dominate de conflicte puternice, precum patima banului, discrepanțele sociale, implicațiile sociale
asupra individului

• aceste particularități ale scrierilor lui Slavici se regăsesc în nuvela realistă, de analiză psihologică, „Moara cu
noroc”, publicată în volumul Novele din popor (1881)
• nuvela - particularități
➢ construcție riguroasă
➢ fir narativ central și o intrigă bine conturată
➢ personaje relativ puține, care pun în evidență evoluția protagonistului, un personaj complex, puternic
individualizat
 II. ÎNCADRAREA TEXTULUI NARATIV ÎNTR-O PERIOADĂ/CURENT LITERAR/ TIPOLOGIE/ORIENTARE
TEMATICĂ

1. Caracterul realist

a) evidențiat încă din expozițiune, prin utilizarea tehnicii detaliului (notarea amănuntului semnificativ) în descrierea
drumului care duce la moară si a împrejurimilor
• drumul prezentat în mod obiectiv - intruziunea într-un teritoriu al părăsirii - indicat doar popasul, nu și stabilirea
permanentă
• Moara cu noroc (cârciuma)
➢ situată la o oarecare depărtare de satele din jur, la o răscruce de drumuri
➢ izolată de restul lumii, înconjurată de pustietăți întunecoase
➢ constituie punctul de trecere spre „locurile rele”
➢ împrejmuită de văi, dealuri și povârnișuri, care sugerează distanța, depărtarea, înstrăinarea

• detaliile conturează tabloul straniu al acestor locuri pustii:

✓ „rămășițele încă nestârpite ale unei păduri, cioate, rădăcini ieșite din pământ”
✓ un „trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind...”
✓ vechea moară are „lopețile rupte” și „acoperământul ciuruit de vremurile ce trecuseră peste dânsul”
• aceste semne ale părăsirii sunt amplificate de semnificația creștină a celor cinci cruci din apropierea morii și
anticipează destinul tragic al lui Ghiță și al Anei, precum și al tuturor celorlalte personaje antrenate în afaceri
necurate și caracterizate prin imoralitate

b) coordonatele spațio-temporale - specifice esteticii realiste - sporesc veridicitatea nuvelei

• acțiunea
➢ plasată în Ardeal, în secolul al XIX-lea
➢ se desfășoară pe parcursul unui an, de la Sfântul Gheorghe până la Paște
➢ fixată în funcție de aceste două repere religioase, evidențiază o anume influență a viziunii populare,
având totodată un rol imporant în cronologia evenimentelor

2. Nuvelă psihologică
• trăsături generale:
➢ sondarea și evoluția psihicului uman
➢ analizarea stărilor tensionate ale personajelor
➢ prezentarea unor conflicte puternice

• trăsături particulare ale nuvelei „Moara cu noroc”

o noile structuri sociale influențează mentalitatea de tip tradițional
o scriitorul urmărește neliniștea și presiunea acestor noi structuri
➢ conflictul interior trăit de Ghiță
➢ dorința de a se îmbogăți
➢ pierderea siguranței de sine și în familie
➢ decăderea
➢ pierderea discernământului
o ample monologuri interioare care dezvăluie
➢ trăirile Anei
➢ zbuciumul sufletesc determinat de influența nefastă a lui Lică
➢ atracția aproape demonică a Sămădăului asupra Anei
o scenele dialogate, autocaracterizarea, notarea gesturilor, a mimicii, natura conflictului interior constituie
modalități de investigare psihologică și, implicit, de caracterizare a personajelor, accentuând totodată și
caracterul realist al scrierii
III. TEMATICA
o tema centrală: efectele nefaste și dezumanizante pe care le are setea de îmbogățire asupra vieții
individului, în contextul societății ardelenești de la sfârșitul seculului al XIX-lea
o două teme secundare:
➢ cea a familiei, autorul prezentând evoluția unei familii de tip tradițional, sub influența relațiilor
capitaliste
➢ cea a destinului, sintetizată de cuvintele bătrânei: „...așa le-a fost dat!...”

IV. VIZIUNEA DESPRE LUME

• pornind de la teze și principii morale care stau la baza societății tradiționale, patima banului și goana după avere
zdruncină tihna sufletească și duc la pierzanie, idee care subliniază caracterul moralizator al operei

V. SECVENȚE NARATIVE SEMNIFICATIVE PENTRU TEMĂ

a) dialogul dintre Ghiță și soacra sa, din incipitul nuvelei

• un dialog simbolic - evidențiază conflictul dintre generații și, implicit, dintre mentalități diferite
• pentru a-și spori câștigurile, în vederea deschiderii unui atelier de cizmărie, Ghiță decide să ia în arendă hanul
de la Moara cu noroc
• bătrâna, simbol al înțelepciunii, al tradiției experimentate, e de părere că omul ar trebui să se mulțumească cu
ceea ce îi oferă soarta, mai mult, sau mai puțin: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu
bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”
• criticul Magdalena Popescu e de părere că „... trecând de la meșteșug (ciubotărie) la comerțul întemeiat pe
câștigul ușor, unde banul și circulația lui [...] determină totul, Ghiță ia o decizie curajoasă, aventuroasă și își asumă
implicit toate riscurile ei”
• finalul nuvelei revine simetric la vorbele bătrânei care pune pe seama destinului deznodământul tragic al
familiei: „Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat”

b) Sosirea lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc și prima interacțiune cu Ghiță

• intriga nuvelei o constituie secvența prin care e introdus în scenă Lică Sămădăul
• cu prerogative de stăpân absolut, cu o personaliate puternică și o înclinație maladivă spre rău, Lică e personajul
generator al dezechilibrului sufletesc al lui Ghiță și al destrămării familiei acestuia
• reprezentativă pentru patima banului care stăpânește personalitatea lui Ghiță, această secvență narativă
reliefează caracterele puternice ale celor două personaje: Lică pretinde de la Ghiță informații, însă acesta refuză
să i le dea
• intervenția bătrânei în discuția contradictorie dintre cei doi bărbați constituie punctul culminant al secvenței
• fără să-și dea seama, bătrâna demolează efortul de rezistență al ginerelui, demascându-i slăbiciunea pentru bani:
„- Cum nu!? strigă bătrâna cu nerăbdare. Cei trei porcari ce au băut atât de mult și n-au plătit”
• ager, Lică profită de situație și, în acest moment de derută al lui Ghiță, își impune pactul, fără a mai cere și a mai
aștepta asentimentul cârciumarului: „Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce
zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles!?”
• analizând scena, Magdalena Popescu e de părere că „acesta nu e un pact, ci o violare morală, o suprimare a
autonomiei celuilalt. Bărbatului i se cere aservirea și i se ia libertatea de decizie; el e constrâns să se supună”
V. ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI LIMBAJ

a) conflictul
• secvența narativă a sosirii lui Lică la moară marchează declanșarea conflictului a cărui complexitate permite
analiza prin prisma pluriperspectivismului:
o din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea cizmarului Ghiță de a-și schimba statutul social și
confruntarea cu personajul antagonist Lică Sămădăul
o din perspectivă psihologică, textul lui Slavici sondează personalitatea protagonistului, scindată de
dorințe puternice, dar contradictorii: pe de o parte, să rămână cinstit, iar pe de altă parte, să se
îmbogățească în tovărășia lui Lică
• din analiza conflictului interior, de natură psihologică, reiese că Ghiță se află într-o încrucișare de tentații
(conflict de motivații) care îi împing lui Ghiță deciziile într-o direcție sau alta:
➢ respectarea îndatoririlor față de familia sa, a cărei responsabilitate o poartă
➢ opinia publică față de care trebuie să fie un om cinstit, de încredere
➢ perspectiva ademenitoare a banului și chiar gustul aventurii
➢ tentația cea mai puternică e cea mai recentă: câștigul; ei i se opun celelalte tentații care îi apar lui Ghiță ca
factori de constrângere, declanșându-i zbuciumul sufletesc
• în textul lui Slavici, conflictul exterior, de natură socială, este dublat de conflictul interior, de natură psihologică
și morală

b) relația incipit-final

• fixarea acțiunii între cele două raționamente ale bătrânei relevă relația incipit - final
• folosirea tehnicii punctului de vedere - procedeu specific scrierilor realiste
• simetria textului este asigurată și de prezentarea drumului care duce la han, la începutul nuvelei, pentru ca, în
final, același drum șerpuit să se contopească sugestiv cu drumul vieții: „Apoi ea luă copiii și plecă mai departe”
• destinul tragic al familiei și simetria incipit - final sugerează că revolta împotriva sorții are valoare nulă, explicând
faptul că un fatum (destin irevocabil / fatalitate / soartă) potrivnic este voința unei forțe superioare, căreia omul
nu i se poate împotrivi

c) Titlul
• referire la un han aflat în pustietate, la o răscruce de drumuri
• locația, o fostă moară, simbol al perisabilității, deși aparent e un spațiu al „norocului” înavuțirii, în esență e un
topos al ghinionului și al nenorocirilor, pentru că ușurința câștigurilor de aici ascunde abateri etice grave:
nelegiuirea și crima

d) Stilistic
• Slavici alege mainera de exprimare sobră, concisă, anticalofilă, specifică prozei realiste
• descrierile sunt precise și constituite pe detalii de atmosferă
• cârciuma de la răscruce de drumuri, turmele de porci, episodul în care Lică se refugiază în biserică, crima din
pădure sunt aspecte viabile, secvențe care, chiar dacă nu se incheagă într-o frescă socială, dau măsura unei
epoci și motivează caracterul personajelor

e) Limbajul
• lexeme aparținând registrului stilistic regional, ardelenesc, popular
• proverbele, dar și replicile - sentințe ale bătrânei, din incipit și final, susțin caracterul clasic - moralizator al
nuvelei

VI. INCHEIERE
• capodoperă a literaturii române
• caracterizată de G. Călinescu drept o nuvelă solidă, cu subiect de roman
• nuvela realist - psihologică „Moara cu noroc” deshide calea către marile creații epice din perioada interbelică