Nuvelă realist-psihologică - Epoca marilor clasici

Moara cu noroc
Ioan Slavici

1. Ioan Slavici (1848-1925)

-scriitor, jurnalist și pedagog român
-membru corespondent al Academiei Române din 1882
-opere literare influențate de viața satului ardelean (G. Călinescu: “un instrument de
observație excelent” al mediului rural)
-l-a cunoscut pe Eminescu la Viena, iar la îndemnul său a debutat cu comedia “Fata de
birău” în 1871
-memorialistică: “Amintiri” -1924 (importanță deosebită în istoria literaturii române)
-redactor la “Timpul”

2. Geneza
-1881 în volumul “Novele din popor”
-opera cuprinde viziunea moralizatoare a autorului asupra lumii satului transilvănean

3. Nuvelă realist-psihologică
Nuvela este o specie epică în proză cu o construcție riguroasă, un fir narativ central, unde
personaje relativ puține evidențiază evoluția personajului principal, puternic individualizat.
(zbuciumul interior al lui Ghiță)
● realistă
- tematică (dorința de înavuțire + consecințele nefaste)
- conflictul interior (bani-cinste)
- fapte credibile (efectul de iluzie al vieții)
- modalitățile de comunicare (dialog, narațiune, descriere)
- tehnica punctului de vedere (utilizată în intervențiile bătrânei de la început și final =>
simetrie)
- personaje realiste, rotunde
● psihologică
-interesul pentru analiza psihologică a faptelor personajelor
-conflictul interior de natură psihologică

4. Tema
Tematic, nuvela prezintă efectele nefaste și dezumanizante ale setei de înavuțire. Din punct
de vedere social, nuvela evidențiază dorința lui Ghiță de a-și schimba statutul social din
pantofar în cârciumar.

5. Compoziție
-17 capitole (primul prolog, ultimul epilog)
-acțiunea este construită cronologic, cauzal, gradat
-este prezentat conflictul interior trăit de personajul principal, Ghiță (dorința de a rămâne
cinstit vs. dorința de înavuțire)

6. Explicarea titlului
 Titlul desemnează un han aflat la răscruce de drumuri în pustietate. Nuvela are un titlu
ironic, deoarece moara nu aduce noroc, ci nenorocire asupra familiei lui Ghiță. Odată,
locația aceasta a fost doar moară, însă nu a rezistat și a fost transformată în han, fapt ce
simbolizează perisabilul. Ușurința câștigurilor de aici ascunde abateri etice grave, crime,
nelegiuiri.

7. Perspectiva narativă
-obiectivă, la persoana a III-a
-narator omniscient, omniprezent și neimplicat
-modurile de expunere folosite sunt narațiunea, descrierea și dialogul
-autorul utilizează tehnica monologului interior, memoria involuntară, analiza psihologică,
stilul indirect liber și introspecția
-este realizată o psihologie a personajelor, pătrunzând în zonele cele mai întunecate ale
minții lor

8. Subiectul
EXPOZIȚIUNEA
-fixarea reperului spațial: între Ineu și Fundureni
-acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an întreg: de la Sf. Gheorghe (sugerează
începerea luptei sale cu demonul banului) până la Paște (Săptămâna Patimilor, când Ghiță
ajunge la apogeul disperării și dezumanizării)
-cârciuma este așezată la răscruce de drumuri (reprezentând cele două dorințe între care
Ghiță oscilează), izolată de restul lumii și înconjurată de pustietate
-dorința lui Ghiță de a lua în arendă moara cu noroc și discuția acestuia cu familia (bătrâna
spune “Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei
tale te face fericit”, însă este ironizată de către Ghiță)
INTRIGA
-venirea la moară a lui Lică Sămădăul, care tulbură echilibrul familiei lui Ghiță
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII
-începe cu alianța lui Ghiță cu Lică
-urmărește dezumanizare treptată a lui Ghiță
-Ghiță se îndepărtează de Ana și de copii, e neliniștit
-o scenă relevantă e cea din sala de judecată
-Ghiță îi cere iertare Anei (“Iartă-mă, Ana, iartă-mă cel puțin tu, că eu…”)
PUNCTUL CULMINANT
-scena uciderii Anei
DEZNODĂMÂNTUL
-un incendiu teribil mistuie cârciuma în noaptea de Paște (focul semnifică purificarea locului)
-singurele persoane care supraviețuiesc sunte cele inocente și morale, adică bătrâna și
copiii (bătrâna: “Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! Simțeam eu că nu are să iasă bine;
dar așa le-a fost dat!”)
9. Dezvoltarea a 2 secvențe din operă
● scena din sala de judecată: După ce oamenii lui Lică ucid o femeie împreună cu copilul
ei, aceștia sunt audiați și admit că și-au petrecut noaptea la han. Ghiță este, de asemenea,
chemat la judecătorie, unde vorbește în jumătăți de adevăr, pentru a-l apăra pe Lică. Deși
este cunoscut drept fiind om cinstit, comisarul Pintea începe să aibă bănuieli în ceea ce îl
privește. Cu toate acestea, cârciumarul nu se consideră vinovat: “Ei, ce să-mi fac? …nici
cocoșatul nu e vinovat că are cocoașă în spinare”
 ● scena uciderii Anei: Ajuns în ultima treaptă a degradării morale, orbit de furie și dispus
să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică, Ghiță își aruncă soția în brațele Sămădăului.
Dezgustată de lașitatea lui Ghiță care se înstrăinase de ea și de copii, dintr-un gest de
răzbunare, Ana i se dăruiește lui Lica. Dându-și seama că l-a înșelat, Ghiță o ucide pe Ana,
iar la rândul său este omorât de Răuț. Pentru a nu cădea în mâinile comisarului Pintea, Lică
se sinucide, izbindu-se cu capul de un stejar.

10. Concluzie
În concluzie, urmărind degradarea lui Ghiță, personajul principal, se poate spune că nuvela
“Moara cu noroc” de Ioan Slavici evidențiază consecințele goanei după bani prin orice
mijloace.

Personaje
-Ghiță (personaj principal)
-Ana (personaj secundar)
-soacra (bătrâna)
-copiii
-Lică Sămădăul (personaj secundar)
-Răuț, Buză-Ruptă, Săilă Boarul (slugile lui Lică)
-comisarul Pintea (personaj secundar)
-Laie, Marți (slugile lui Ghiță)
 GHIȚĂ

1. Introducere
-informații generale despre autor, temă, specie și anul apariției
-sunt prezentate două personaje puternice, Ghiță și Lică Sămădăul
-personajele secundare au rolul de a evidenția trăsăturile personajului principal, Ghiță
-Ghiță este cel mai bine conturat personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj rotund, al cărui
destin ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire
-specific esteticii realiste, personajul este tipic pentru o categorie socială, cu trăsături condiționate
de mediu și o evoluție care îl individualizează
-portretul fizic este realizat prin raportare la Ana, cei doi formând un cuplu armonios: ea era „tânără
și frumoasă”, iar el „înalt și spătos”
2. Statut social, psihologic, moral
-din punct de vedere social, Ghiță reprezintă tipul cârciumarului interesat de bani
-el oscilează între cele două valori: familia și banii
-evoluția sa este anticipată de dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacră și Ghiță, în care se
confruntă două concepții despre viață și fericire: bătrâna este adepta valorilor tradiționale, în timp ce
Ghiță, capul familiei, dorește bunăstarea materială
-el este un spirit întreprinzător, energic, receptiv la pătrunderea relațiilor capitaliste în mediul rural
-statutul inițial al personajului este favorabil din punct de vedere moral și psihologic, deși modest în
plan social
-Ghiță, cizmar sărac, dar om harnic, blând, cumsecade, soț iubitor, ia în arendă cârciuma de la
Moara cu noroc, pentru a câștiga rapid bani, ca să-și deschidă un atelier și să asigure familiei un
trai mai bun
-statutul său moral și cel psihologic se schimbă odată cu venirea la han a Sămădăului, „un om rău
și primejdios”
-sub influența lui distrugătoare, Ghiță se înstrăinează de familie și se dezumanizează treptat
3. O trăsătură evidențiată prin două secvențe (degradarea treptată a lui Ghiță)
● scena din sala de judecată (scoate în evidență patima pentru bani și lașitatea de a spune
adevărul)
● scena uciderii Anei (evidențiază ultima treaptă a degradării morale a lui Ghiță)
4. Titlu
-informații de sus
5. Caracterizare directă/indirectă
-modalitățile de caracterizare în nuvela realistă pun în evidență complexitatea și transformarea
morală a personajului principal, atât prin procedee de caracterizare directă, cât mai ales prin
mijloace de investigație psihologică precum: scenele dialogate, monologul interior, stilul indirect
liber, notația gesticii, a mimicii și a tonului vocii
● caracterizare directă
-de către narator: „înalt și spătos” (portret fizic), „om harnic și sârguitor”, „om cu minte”
(portret moral)
-autocaracterizare: se aseamănă cu cocoșatul nevinovat de cocoașa pe care o duce în
spate, ceea ce arată că el conștientizează atât patima care îl domină, cât și neputința de a-și
controla slăbiciunea: „Ce să-mi fac [...]! Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașe în
spinare”
-de bătrână: „ginere harnic”
 -de Lică: „om cu multă ură în suflet”
-de Ana: „muiere îmbrăcată în haine bărbătești”
● caracterizare indirectă
-se realizează și prin surprinderea gradată a etapelor degradării umane și psihologice a
personajului, care poate fi perceput drept „un Lică în devenire”

6. Perspectiva narativă
-informații de mai sus
7. Conflict
-în nuvelă se identifică atât conflicte exterioare, cât și conflicte interioare, care sunt intercondiționate
● conflictele exterioare
-de natură socială: între Lică și Ghiță, cel care dorește să aibă bogăția și respectul de care
se bucură sămădăul
-de natură conjugală: între Ghiță și Ana, care nu-și poate înțelege soțul, tot mai ursuz și care
o aruncă în brațele lui Lică
-de natură etică: între Ghiță și morala colectivă a comunității satului, morală a cărei povară o
simte în permanență
● conflictul interior
-este determinat de motivațiile antagonice ale protagonistului, și anume: dragostea pentru
familie, dorința de îmbogățire și dorința de a fi perceput ca un om onest
-conflictul ilustrează drama protagonistului, cea a imposibilității de a alege
8. Concluzie
„Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă realistă, psihologică, pentru că urmărește efectele
dorinței de îmbogățire, frământările personajelor în planul conștiinței, conflictul interior al
protagonistului. Măiestria lui Slavici constă în finețea analizei psihologice care susține o teză
morală: goana după înavuțire cu orice preț distruge echilibrul interior și liniștea familiei.