Caracterizare Ghiță

Scriitor afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea, Ioan Slavici este unul dintre
adepții realismului clasic.
Publicată în volumul de debut ˝Novele din popor˝ 1881, nuvela realistă, de
factură psihologică ˝Moara cu noroc˝ devine una dintre scrierile reprezentative pentru
viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și vieții satului transilvănean.
Nuvela este specia genului epic în proză cu un fir narativ central și o
construcție epică riguroasă și un conflict concentrat. Personajele relativ puține scot în
evidență evoluția personajului principal puternic individualizat.
˝Moara cu noroc˝ este o nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările
personajului principal, care trăiește un conflict interior, moral și se transformă
sufletește, iar analiza psihologică se realizează prin tehnici de investigare psihologică:
monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate însoțite de gestică și mimică.
Este o nuvelă realistă prin: tema familiei și a dorinței de înavuțire,
obiectivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie
socială: Ghiță este reprezentantul cârciumarului dornic de înavuțire, Pintea este
jandarmul, Lică este sămădău și tâlhar; verosimilitate, prezentarea veridică a vieții
ardelenești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tehnica detaliului semnificativ
(prezentarea locului și a timpului) și portretizarea (Lică Sămădăul).
Nuvela are ca temă consecințele nefaste și dezumanizante ale setei de
înavuțire. Tema poate fi privită din mai multe perspective. Din perspectivă socială,
nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social din cizmar în
cârciumar pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. Din perspectivă
moralizatoare, scriitorul descrie consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani, iar
din perspectivă psihologică nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiță care,
dornic de a-și îmbunătăți situația financiară, își pierde încrederea în sine și în familie.
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic, toposul (locul) ales, cârciuma numită
Moara cu noroc, ajunge să însemne mai curând Moara cu ghinion sau Moara care
aduce nenorocirea, deoarece câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri și abateri
morale grave.
Coordonatele spațio-temporale sunt bine determinate, acțiunea
desfășurându-se de-a lungul unui an religios, de la Sfântul Gheorghe până la Paștele
din anul următor, la hanul Moara cu noroc.
Perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea este realizată la persoana a
III-a de către un narator omniscient și omniprezent. Interferența dintre planul
naratorului și cel al personajelor se realizează prin stilul indirect liber. Pe lângă
perspectiva obiectivă apare tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale
bătrânei din incipitul și finalul nuvelei. Soacra afirmă la început într-o discuție cu
Ghiță: ˝Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba nu bogăția, ci liniștea
colibei tale te face fericit!˝; iar la finalul nuvelei ˝Așa le-a fost data... ˝. Cele două
teze morale formulate în prolog și epilog sunt confirmate în desfășurarea narativă, iar
personajele care încalcă aceste principii ale satului tradițional sunt sancționate în
finalul nuvelei, așadar viziunea despre lume în nuvela lui Ioan Slavici are un caracter
clasic moralizator.
Ghiță este personajul central al nuvelei ˝Moara cu noroc˝ de Ioan Slavici,
deoarece în jurul lui se construiește întreaga acțiune a acesteia. Este un personaj
complex ˝cel mai complex personaj al nuvelisticii lui Slavici˝, dinamic, întrucât
evoluează în plan material, dar involuează spiritual, suportând un proces de
dezumanizare. Personajul este construit gradat, prin surprinderea etapelor,

1
transformărilor psihologice, a măcinării interioare a acestuia. Ghiță este caracterizat în
mod direct de către narator prin: portret fizic ˝înalt și spătos˝ și potret moral ˝om
harnic și sârguitor˝, ˝era mereu așezat și pus pe gânduri˝, ˝om cu minte˝. Personajul
central este caracterizat și indirect: de bătrână ˝ginere harnic˝, ˝harnic și strângător și
”așa se gândește să adune ceva pentru casa lui˝; de Lică ˝om cu multă ură în suflet˝;
de Ana ˝muiere îmbrăcată în haine bărbătești˝.
Ghiță se autocaracterizează, asemănându-se cocoșatului nevinovat de cocoașa
pe care o duce în spate, ceea ce arată că el conștientizează atât patima care îl domină,
cât și neputința de a-și controla slăbiciunea : ˝Ce să-mi fac dacă e ceva mai tare decât
voința mea! Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașe în spinare˝.
Din punct de vedere social, Ghiță este un cizmar care își dorește să se
îmbogățească, luând în arendă Moara cu noroc. Moral, el este un om onest, care
trăiește în conformitate cu normele colectivității, muncind din greu pentru a asigura
un trai mai bun familiei sale. Este un soț și un tată iubitor.
Din punct de vedere psihologic, Ghiță este un bărbat puternic, care își asumă
responsabilitatea întregii familii, având curajul și puterea de a acționa în conformitate
cu propriile dorințe, ignorând avertismentele bătrânei. Harnic și gospodar, el reușește
să transforme moara părăsită într-o afacere prosperă, oamenii recunoscându-i calitățile
și numind locul ˝cârciuma lui Ghiță˝. Odată ajuns la moară el resimte acut
singurătatea locurilor, percepând-o ca o amenințare încă neconcretizată și
manifestându-se prin gesturi protectoare față de Ana: ˝Numai câteodată, când în timp
de noapte, vântul zgâlțâia moara părăsită, locul îi pare lui Ghiță străin și pustiicios
și atunci el pipăia prin întuneric, ca să vadă dacă Ana...nu s-a dezvelit prin somn, și-
o acoperea iar˝. Ghiță este deschis față de Ana și față de bătrână, cu care discută
planurile sale, dar el este cel care ia decizia finală.
În concluzie, Ghiță trăiește la început într-un relativ echilibru emoțional,
deoarece simte uneori pustietatea amenințătoare a locurilor, dar dragostea pentru Ana,
bucuria câștigului și validarea socială obținută prin muncă îl fac să depășească
momentele de neliniște.