1. Ca reper spaţial întâlnim vestul Ardealului, între Ineu şiArdeal, la „Moara cu noroc”.

Lungimea
de text impresionantă , include, conform spuselor lui GeorgeCălinescu, un subiect de roman.
Structurată în 17 capitole, fără titlu, include un singurplan narativ care are o desfăşurare
liniară şi ascendentă până la un punct culminant.Expoziţiunea are dimensiuni neobişnuite.
Incipitul şi finalul conferă simetrie structurii
2. 9. compoziţionale. Ambele sunt realizate prin tehnica punctului de vedere, incluzândvorbele
bătrânei care fixează normele morale între care vor evolua personajele şi seconstituie în
vorbele naratorului.În expoziţiune, descrierea drumului care duce la „Moara cu noroc”,
realizată înmanieră realistă, prin tehnica detaliului semnificativ şi a locului în care se află
cârciuma,redă un peisaj. Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea
drumului.Simbolistica iniţială a drumului se completează, în final, cu sugestia drumului vieţii
carecontinuă şi după tragedia de la Moara cu noroc.Apariţia lui Lică, şeful porcarilor şi al
turmelor de porci, care tulbură echilibrulfamiliei, constituie intriga în manieră realistă, prin
utilizarea tehnicii detaliului, relatareaamănuntului semnificativ. Lică are un orgoliu de stăpân
şi îşi impune încă de la începutregulile.Desfăşurarea acţiunii se concentrează în jurul
procesului înstrăinăriicârciumarului faţă de familie, analizat cu măiestrie de Slavici. Devine
mohorât, violent, îiplac jocurile crude, are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de Ana, pe
care o ocroteapână atunci. Prin intermediul monologului interior, sunt redate frământările
personajuluiîn proza lui Slavici, relaţia specifică realistă între individ şi mediul din care
provine iaforma relaţiei individ-colectivitate.Punctul culminant coincide cu momentul în care
Ghiţă ajunge pe ultima treaptă adegradării morale. Ghiţă îşi aruncă soţia în braţele lui Lică,
Ana i se dăruieşte lui Lică,deoarece acesta este un „om”, pe când Ghiţă „nu e decât muiere
îmbrăcată în hainebărbăteşti”. Când se întoarce şi realizează acest lucru, Ghiţă o ucide pe
Ana, iar el, larândul lui, este ucis de Raţiu, în numele lui Lică.Deznodământul este tragic. Un
incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuiecârciuma. Pentru a nu cădea viu în mâinile lui
Pintea, Lică se sinucide, izbindu-se cucapul de un copac. Singurele personaje care
supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii.În nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe
complexitatea personajelor.Slavici este un observator imparţial al vieţii rurale, înzestrat cu un
spirit realist desăvârşit,anticipând astfel tehnica lui Rebreanu. Numărul personajelor nuvelei
este redus, însăacestea sunt bine conturate, realiste şi determinate social. Dacă la început
personajelesunt antagonice, acestea ajung până la sfârşit personaje complementare.Ghiţă
este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al cărui destinilustrează
consecinţele nefaste ale setei de înavuţire.Lică rămâne egal cu sine: „un om rău şi
primejdios”. În schimb, Ana suferătransformări interioare, care îi oferă scriitorului posibilitatea
unei fine analize apsihologiei feminine.Personaj secundar, jandarmul Pintea urmăreşte
pedepsirea lui Lică pe căi legale,motiv pentru care se asociază cu Ghiţă.Bătrâna şi copiii,
personaje episodice, supravieţuiesc incendiului pentru că suntsingurele fiinţe inocente şi
morale.Naratorul obiectiv îşi lasă personajele să-şi dezvăluie trăsăturile în momente
deîncordare, consemnându-le gesturile, limbajul, prezentând relaţiile dintre ele(caracterizare
indirectă). De asemenea, realizează portrete sugestive(caracterizaredirectă); detaliile fizice
relevă trăsături morale sau statutul social (ex: portretul lui Lică).Sunt utilizate şi mijloace de
investigaţie psihologică (dialogul, monologul interior, stilulindirect liber, notaţia gesticii, a
mimicii şi a tonului vocii).
3. 10. Personajul principal al nuvelei, Ghiţă, evoluează de la tipicitate, sub
determinatesocială(cârciumarul dornic de avere), la individualizare, sub determinarea
psihologică şimorală. El parcurge un traseu al dezumanizării, cu frământări sufleteşti şi
ezitări. Ezităîntre cele două căi, simbolizate de Ana(valorile familiei, iubirea, „liniştea colibei”)
şi deLică(bogăţia, atracţia malefică a banilor). Se arată slab în faţa tentaţiilor şi sfârşeşte
slab.Statutul social se schimbă, din cizmar ajunge cârciumar, fiind capul familiei. Şiprofilul
psihologic se schimb. Dacă la începutul nuvelei Ghiţă are curajul de a-şi modificadestinul,
mândria îl face să nu mai suporte batjocura oamenilor. Este hotărât, nesocoteştesfaturile
bătrânei, impunându-şi punctul de vedere, hotărând destinul familiei. Estecinstit, harnic,
realizează în scurt timp din „Moara cu noroc” un loc popular. Îşi iubeştefamilia, îi place să
stea de vorbă cu oamenii care poposesc la cârciumă, se face respectat,iar în mentalitatea
comună, hanul încetează să mai fie „Moara cu noroc”, ci ajunge să senumească „cârciuma
lui Ghiţă”.Este demn şi curajos, îl înfruntă pe Lică precaut, avertizându-l pe acesta din
urmăasupra faptului că ar fi mai bine să-l aibă prieten decât duşman.Derularea
evenimentelor îl face să vadă că nu are decât două soluţii: să rămânăcinstit şi să plece de la
han sau să intre în jocul necurat al lui Lică.Ghiţă se schimbă, Lică reuşind să stârnească în
el dorinţa de înavuţire. Devineursuz, irascibil, se îndepărtează de familie şi îi consideră o
piedică în calea înavuţirii şi nurăspunde încercărilor Anei de a-i spune ce anume îl frământă.
Îşi conştientizeazăschimbarea şi are remuşcări, frământările personajului observându-se prin
monolog.Regretă că s-a îndepărtat de Ana şi încearcă să reaprindă sentimentul iubirii. Se
considerăun tată nevrednic, ticălos, însă devine ezitant şi nu-şi duce până la capăt intenţia. Îi
estefrică de Lică şi devine din ce în ce mai dependent de acesta.O probă majoră a gradului
de dezumanizare a personajului este mărturia falsă dela procesul lui Lică, în urma căruia
acesta scapă. Acest moment constituie rupturadefinitivă dintre el şi Ana, ea ştiind că Ghiţă a
depus mărturie mincinoasă. Nu-l pârăşte,suportând violenţele verbale şi fizice ale
acestuia.Dorinţa de înavuţire îl face să devină ucigaş. Această dorinţă este dublată de
unsentiment de răzbunare, născută din gelozie. Moartea personajului este o
consecinţăfirească a faptelor lui, o pedeapsă pe care autorul o aplică lui Ghiţă pentru că a
încălcatprincipiile morale.Mijloacele de caracterizare pe care Slavici le utilizează pentru a-l
caracteriza peGhiţă sunt cele specifice. Caracterizarea directă se realizează prin monologul
interior,prin autocaracterizare, prin intermediul celorlalte personale(Lică, Ana, bătrâna,
Pintea) şide narator.