Moara cu Noroc

Ioan Slavici
1881
Introducere
- Ioan Slavici, un important prozator al perioadei marilor clasici, alături de Creangă, Eminescu și
Caragiale, este unul dintre adepții realismului clasic
- publicată în 1881, în volumul Novele din popor, Moara cu Noroc este o scriere reprezentativă a
viziunii autorului asupra lumii și vieții rurale transilvănene, prezentată într-o manieră profund
tradițională

Încadrarea într-o specie/curent literar

- specia – nuvelă:
def: o specie epică în proză, cu un fir narativ central și o construcție epică riguroasă, cu un
conflict concentrat, unde personajele relativ puține scot în evidență evoluția personajului
principal, puternic individualizat
- are un singur fir narativ – viața lui Ghiță și a familiei lui
- prezintă un conflict major concentrat – conflictul interior al lui Ghiță
- un singur personaj puternic individualizat – Ghiță
- nuvelă realistă:
- perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent cu o voce neutră și un ton
impersonal
- temă socială: familia și efectele dezumanizante ale dorinței de îmbogățire
- tipologii de personaje – dominate de o trăsătură de caracter: Ghiță – tipul lacomului,
Lică – tipul tâlharului
- elemente reale de cronotop – locuri care există în realitate: Arad, Ineu
- se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a spațiului dar și a personajelor
- nuvelă psihologică:
- se evidențiază conflictul interior al lui Ghiță – între cinste, corectitudine și iubirea de
bani
- analiza personajului se face utilizând tehnici de investigare psihologică precum: evidențierea
elementelor nonverbale și paraverbale (gestica și mimica)
- stările psihice ale personajului principal sunt redate prin monologul interior

Tema – ilustrată prin 2 secvențe semnificative

tema: consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire
- tema socială – dorința lui Ghiță de a-și schimba statutul social (vrea să devină din cizmar,
cârciumar)
- tema moralizatoare – ”omul să fie mulțumit cu ceea are” – consecințele lăcomiei de bani
- tema psihologică – conflictul interior trăit de Ghiță care își pierde treptat încrederea în sine și
în familie din cauza dorinței de prosperitate economică
viziunea despre lume – clasică: sunt susținute valorile morale (sfaturile bătrânei) și
 condamnate viciile (lăcomia lui Ghiță)
- secvențe semnificative:
- înfruntarea dintre Ghiță și Lică (capitolul 5)
- uciderea Anei din final, în duminica de Paște (capitolul 16)
Elemente de structură și limbaj
1. titlul:
- are caracter ironic (mai degrabă s-ar fi potrivit Moara cu ghinion)
- prezintă un element de spațialitate (moara, în trecut funcțională, apoi lăsată în paragină și
ulterior transformată într-o cârciumă, un loc de popas pentru călătorii ce vin sau pleacă spre
”locurile rele”)
- locul ales – cârciuma de la Moara cu Noroc – ajunge să întruchipeze ghinionul, întrucât
câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri, iar personajele care nu respectă valorile morale
sunt pedepsite cu moartea
2. compoziția:
perspectiva narativă:
- obiectivă
- narator omniscient și omniprezent
- narațiunea este la persoana a III-a
- autorul își maschează opiniile prin vorbele bătrânei
timpul și spațiul:
- timp – un an, de la Sfântul Gheorghe până la paște
- spațiu – Fundureni, Ineu, Oradea
structură:
- 17 capitole
- relație de simetrie incipit-final, prologul și epilogul reprezentând un avertisment pentru
Ghiță iar sfârșitul pune întâmplările pe seama destinului (”Omul să fie mulțumit cu sărăcia
sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.”; ” Simțeam eu că
nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!…”)
3. conflictul central:
- este unul moral, psihologic
- interior, al protagonistului, deoarece oscilează între dorința de a rămâne cinstit și cea de a se
îmbogăți alături de Lică
- conflictul interior se reflectă în exterior, între Ghiță și Lică
4. construcția personajelor:
- accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor
- Ghiță este cel mai bine conturat personaj
- Lică rămâne egal cu sine (”un om rău și primejdios”)
- Ana suferă transformări interioare
- modalități de caracterizare directe și indirecte: notarea gesturilor, monolog interior, stil
indirect liber, dialog
5. stilul nuvelei:
- sobru, concis, fără podoabe
- limbajul naratorului și al personajelor valorifică registrele stilistice: limbaj regional,
ardelenesc, limbaj popular, oralitate
6. subiectul:
expozițiunea – prezintă personajele nuvelei: Ghiţă, Ana, copilul, soacra. Locul ales de Ghiţă pentru a se
muta denotă semnele părăsirii: vechea moară are „lopeţile rupte” şi „acoperământul ciuruit”. Cele cinci
cruci din fața morii semnifică binecuvântarea (locul nu a fost uitat de Dumnezeu) dar şi prevestirea tragică:
li se vor adăuga şi altele în scurt timp. Pentru început câştigul cârciumarului este mulțumitor. Ghiţă se
dovedeşte a fi un om harnic şi întreprinzător, urmărindu-şi cu perseverenţă scopul, ajutat de soţia sa, Ana.

intriga nuvelei – este momentul apariţiei lui Lică Sămădăul la han. El întruchipează forţa răului care
distruge treptat echilibrul familiei lui Ghiţă. Capacitatea sa de a domina este evidentă încă de la început, din
momentul în care îşi face apariţia la han: „Eu sunt Lică Sămădăul! … Multe se zic despre mine[…] multe
vor fi adevărate şi multe scornite.”. Lică i se adresează poruncitor lui Ghiţă şi îi atribuie, fără a-l consulta,
rolul de informator al său. Prima reacţie a lui Ghiţă este aceea de a se apăra, dar, în scurt timp îşi dă seama
că Lică este stăpânul locurilor şi că, în faţa lui, noul venit este complet lipsit de apărare. Deşi este avertizat
de Ana de influenţa malefică a Sămădăului, Ghiţă devine părtaş nelegiuirilor lui Lică din dorinţa obsedantă
de a face avere. Astfel ajunge să depună mărturie mincinoasă în favoarea lui Lică şi primeşte de la el porci
furaţi. Banii pe care i-i restituie Lică sunt şi ei dovada incontestabilă a jafurilor comise de acesta. În aceste
momente de degradare, singura speranţă de reabilitare pentru Ghiţă este apariţia jandarmului Pintea, cel care
îşi jurase să-l închidă pe Lică, fostul său tovarăş de tâlhării. Cârciumarul adoptă însă o atitudine duplicitară
faţă de acesta: pe de o parte se aliază cu el, pe de altă parte rămâne prieten cu Lică. Orbit de dorinţa de
câştig, Ghiţă nu pleacă de Paşte împreună cu familia la Ineu ci rămâne cu Ana la han ştiind că li se va
alătura şi Lică. Acesta din urmă provoacă gelozia soţului care se hotăreşte să finalizeze planul de răzbunare.
O sacrifică pe Ana, împingând-o în braţele lui Lică, şi pleacă după Pintea.

în punctul culminant – Ghiţă o ucide pe Ana nesuportând gândul că a fost înşelat, după care este împuşcat
de Răuţ. Urmărit de Pintea, Lică se sinucide violent, izbindu-se cu capul de trunchiul unui copac, pentru a
nu-i oferi jandarmului satisfacţia închiderii sale.

în deznodământ – hanul este cuprins de un foc mistuitor care purifică locul de toate nelegiuirile petrecute
acolo.