MOARA CU NOROC

DE IOAN SLAVICI
(particularitățile textului)

I. ÎNCADRARE ÎN PERIOADĂ ȘI ÎN CURENT LITERAR

- Publicată în 1881, în volumul „Novele din popor”, aparține perioadei Marilor Clasici
- Este o nuvelă psihologică prin temă, conflictul interior, modalitățile de caracterizare a
personajului, prin investigarea psihologică
- Se încadrează în realism prin:
a) Oglindirea veridică a realității prin tehnica mimesisului
b) Repere spațio-temporale precise (zona Ardealului, la Moara cu noroc, la sfârșitul
secolului al XIX-lea, pe parcursul unui an)
c) Perspectiva narativă obiectivă ilustrată de un narator heterodiegetic, omniscient și
omniprezent, într-o narațiune la persoana a III-a
d) Prezența unor personaje tipice pentru o categorie socială (cârciumarul, jandarmul)
e) Tehnica detaliului semnificativ

II. PREZENTAREA TEMEI PRIN 2 EPISOADE/ SECVENȚE COMENTATE

Tema: consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire
Secvențe: - prima întâlnire a lui Ghiță cu Lică, după ce fostul cizmar arendează cârciuma
de la Moara cu noroc, cel dintâi subordonându-se Sămădăului pentru a putea rămâne în
continuare hangiu
-folosirea Anei drept momeală pentru prinderea lui Lică și finalul tragic al
nuvelei.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ

1. Acțiune:
a) Expozițiune: Ghiță ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a câștiga
rapid bani
b) Intriga: apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc
c) Desfășurarea acțiunii: ilustrează procesul înstrăinării cârciumarului de familia sa și
al dezumanizării provocate de dorința de îmbogățire prin complicitate cu Lică
d) Punctul culminant: Ghiță își lasă soția singură cu Lică pentru a aduce jandarmii la
han, iar Ana, dezgustată, i se dăruiește lui Lică
e) Deznodământul: este tragic. Ghiță o ucide pe Ana, fiind la rândul său împușcat de
Răuț, din ordinul lui Lică, iar cârciuma e incendiată. Lică se sinucide, finalul
nuvelei fiind unul moralizator.
2. Conflict: a) exterior – între Ghiță și Lică
b)interior – zbuciumul lăuntric al protagonistului care, pe de o parte, dorește
să rămână om cinstit, iar pe de altă parte vrea să se îmbogățească alături de Lică
3. Relații temporale și spațiale: acțiunea nuvelei se petrece la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe
parcursul unui an, marcat de două repere religioase, de la Sfântul Gheorghe până la Paști, în
zona Ardealului, la Moara cu noroc

4. Incipit: este marcat de înțelepciunea bătrânească ce susține cumpătarea și armonia

familială, replica teză a soacrei lui Ghiță deschizând nuvela: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia
sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”
5. Finalul: este în relație de simetrie cu incipitul, opera încheindu-se tot cu vorbele bătrânei
soacre, aceasta subliniind tragismul destinelor celor doi soți: „Simțeam eu că nu are să iasă
bine, dar așa le-a fost data.”
6. Tehnici narative:
- tehnica detaliului semnificativ
- existența unui singur plan narativ, secvențele fiind dispuse prin înlănțuire, respectându-se
cronologia evenimentelor
7. Limbajul: regional, ardelenesc, popular, marcat de oralitate.

MOARA CU NOROC
DE IOAN SLAVICI
(construcția personajului)

I. STATUTUL SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL AL PERSONAJULUI ALES:

- Ghiță, protagonistul nuvelei, este un personaj rotund, care își schimbă comportamentul
de-a lungul acțiunii, dezumanizându-se
- Statutul său social este, inițial, al cizmarului sărac, dornic de a-și schimba condiția,
devenind ulterior cârciumar, după ce ia în arendă hanul de la Moara cu noroc; el
trăiește împreună cu soția, copiii și soacra sa
- Din perspectivă morală, el este, la început, un om harnic, cinstit, un spirit vesel,
energic, întreprinzător, dar dorința de a se îmbogăți îl determină să își încalce valorile
morale, devenind părtaș la fărădelegi alături de Lică Sămădăul, încălcând legea,
mințind și înstrăinându-se de familie, dezumanizându-se
- Din punct de vedere psihologic, Ghiță dovedește un caracter slab, pe tot parcursul
nuvelei el aflându-se într-un conflict cu sine însuși; pe de o parte dorind să rămână om
cinstit, iar pe de alta să se îmbogățească prin orice fel de mijloace. Această atitudine îi
strivește personalitatea și îi distruge relația cu familia.

II. EVIDENȚIEREA UNEI TRĂSĂTURI PRIN 2 SECVENȚE COMENTATE:

- Trăsătura dominantă a protagonistului este dezumanizarea generată de lăcomie,
conducând la înstrăinarea de familie și la sfârșitul tragic
Secvențe:
- Prima întâlnire a lui Ghiță cu Lică Sămădăul, când porcarul vine la Moara cu noroc,
impunându-și regulile cu un orgoliu de stăpân. Deși cârciumarul înțelege că Lică e un
om periculos, lăcomia îl determină să accepte condițiile acestuia pentru a putea
rămâne la han ca să obțină câștiguri bănești
- În finalul nuvelei, protagonistul ajunge pe ultima treaptă a degradării morale. Orbit de
furie și dornic de răzbunare, el își aruncă soția drept momeală în brațele Sămădăului
pentru a putea aduce jandarmii. Dându-și seama că soția l-a înșelat, o ucide, fiind la
rândul său ucis din ordinul lui Lică, iar cârciuma este incendiată.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE STRUCTURĂ ȘI DE LIMBAJ

1. Acțiune:
f) Expozițiune: Ghiță ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a câștiga
rapid bani
g) Intriga: apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc
h) Desfășurarea acțiunii: ilustrează procesul înstrăinării cârciumarului de familia sa și
al dezumanizării provocate de dorința de îmbogățire prin complicitate cu Lică
i) Punctul culminant: Ghiță își lasă soția singură cu Lică pentru a aduce jandarmii la
han, iar Ana, dezgustată, i se dăruiește lui Lică
 j) Deznodământul: este tragic. Ghiță o ucide pe Ana, fiind la rândul său împușcat de
Răuț, din ordinul lui Lică, iar cârciuma e incendiată. Lică se sinucide, finalul
nuvelei fiind unul moralizator.
2. Conflict: a) exterior – între Ghiță și Lică
b)interior – zbuciumul lăuntric al protagonistului care, pe de o parte, dorește
să rămână om cinstit, iar pe de altă parte vrea să se îmbogățească alături de Lică
3. Modalități de caracterizare
a) caracterizare directă:
- de către narator, care îl descrie pe Ghiță ,,un om cu minte”, „înalt și spătos”
- de alte personaje, Lică spunându-i: „Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul
tău”, iar soția sa, Ana, îl consideră: ,,o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”
b) caracterizare indirectă – prin gesturile, faptele și comportamentul său,
transformându-se dintr-o persoană jovială, afectuoasă cu familia, în una ursuză,
frământată de griji, incapabilă să își arate sentimentele
4. Relații temporale și spațiale: acțiunea nuvelei se petrece la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe
parcursul unui an, marcat de două repere religioase, de la Sfântul Gheorghe până la Paști, în
zona Ardealului, la Moara cu noroc
5. Incipit: este marcat de înțelepciunea bătrânească ce susține cumpătarea și armonia
familială, replica teză a soacrei lui Ghiță deschizând nuvela: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia
sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”
6. Finalul: este în relație de simetrie cu incipitul, opera încheindu-se tot cu vorbele bătrânei
soacre, aceasta subliniind tragismul destinelor celor doi soți: „Simțeam eu că nu are să iasă
bine, dar așa le-a fost data.”
7. Tehnici narative:
- tehnica detaliului semnificativ
- existența unui singur plan narativ, secvențele fiind dispuse prin înlănțuire, respectându-se
cronologia evenimentelor
8. Instanțe ale comunicării narative:
- narator heterodiegetic, omniscient și omniprezent
- personaje rotunde, care își schimbă comportamentul pe parcursul desfășurării acțiunii
9. Limbajul: regional, ardelenesc, popular, marcat de oralitate.