Tema poeziei 

UMBRA LUI MIRCEA. LA COZIA - oscilează în același univers spațial, însă în reprize
de timp diametral opuse: exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut:

„Noi privim luptele voastre, cum privim vechea armură

Ce un uriaş odată în războaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat.“

Umbra lui Mircea La Cozia trăsături ale pașoptismului

Lirica lui Grigore Alexandrescu ilustrează, în cel mai înalt grad, poate, programul romantismului
românesc expus de Kogălniceanu în cunoscuta sa Introducţie la Dacia literară.

Poetul consideră că arta nu are doar o valoare estetică în sine, nu este într-o postură de totală
autonomie, ci trebuie să încorporeze în structurile sale şi un sens moral, să aibă şi capacitatea de a
educa, de a orienta publicul, exprimându-i totodată năzuinţele:
„Eu sunt din numărul acelora care cred că poezia, pe lângă neapărata condiţie de a plăcea, condiţie a
existenţei sale, este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte simţăminte frumoase şi
nobile care înalţă sufletul prin idei morale”.
Prin creaţia sa, Grigore Alexandrescu se dovedeşte a fi unul dintre cei mai importanţi reprzentanţi ai
paşoptismului, în latura sa protestatar-eroică.

Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia a fost scrisă în urma unei călătorii efectuate în vara anului 1842,
împreună cu Ion Ghica, la mânăstirile de pe valea Oltului şi din nordul Olteniei. Roadele acestei
călătorii sunt poeziile:

 Umbra lui Mircea. La Cozia,

 Răsăritul lunei.
 La Tismana şi Mormintele.
 La Drăgăşani.

Ideea sau mesajul are o dimensiune romantică, exprimată prin dragostea faţă de patrie, dar şi o
dimensiune clasicistă prin preţuirea raţionalismului, a artei, a ştiinţei, culturii, care ar reprezenta
adevărata glorie: „Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite, Însă triste şi amare: legi,
năravuri se-ndulcesc; Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite În gândire şi în pace drumul slavei îl
găsesc.“ Avem sugerat subtil şi un mesaj politic, exprimat lapidar prin: „Lumea e în aşteptare...“,
fiindcă poezia este scrisă în 1844, când se prefigurau starea de spirit şi evenimentele de la 1848.

Elegia realizează evocarea uneia dintre cele mai semnificative personalităţi ale luptei pentru apărarea
fiinţei naţionale. De aici şi titlul poeziei Umbra lui Mircea, care este o metaforă, o metonimie şi un
simbol al conştiinţei naţionale. Mircea este un prototip, o imagine a poporului român, un erou, care
luptă împotriva valului otoman păgân, ca să nu distrugă ţara şi lumea creştină. Aşa au făcut şi Ştefan
cel Mare, Mihai Vitezul, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Skanderbeg, Ioan Sobieţki. Comuniunea
dintre om şi natură, preţuirea folclorului sunt o modalitate de a exprima caracterul romantic al eroului,
văzut ca personaj fantastic: „Râul înapoi se trage ... munţii vârful îşi clătesc“. „Mircea! îmi răspunde
dealul; Mircea! Oltul repetează“. Motivul mormintelor, al mănăstirilor, nocturnul, evaziunea în vis sunt
elemente, care sugerează cadrul romantic excepţional. Ele aduc o ilustrare a programului Daciei
literare, fiindcă vizează trezirea conştiinţei naţionale. De aceea poezia poate fi interpretată ca o ars
poetica, adică o poezie programatică, în care autorul îşi defineşte programul estetic romantic, dar şi
aderenţa la obiectivele generaţiei de la 1848. Avem şi unele elemente 119 realiste, în sensul că
războiul este „bici groaznic“, gloria se obţine cu mari sacrificii: „Şi ai lui sângeraţi dafini naţiile îi
plătesc“. Lipsa patriotismului înseamnă că „întunericul domneşte“, că „Tot e groază şi tăcere“, de
aceea „umbra intră în mormânt“.
Originalitatea poeziei constă în subtila afirmare a ideologiei iluministe, a mesajului patriotic, în subtila
personificare a conştiinţei naţionale prin spiritul lui Mircea cel Bătrân, prin atmosfera nocturnă
romantică, prin sugestiile de tip simbolist. Astfel, în versurile: „Ale turnurilor umbre peste unde stau
culcate“ avem o repetare a vocalei „u“, care sugerează ruperea planului real spre a face posibilă
prezenţa fantasticului. Este o aliteraţie şi o asonanţă de tip simbolist, aşa cum o vom regăsi în poezia
lui Ion Barbu Din ceas, dedus...

Umbra lui Mircea. La Cozia poate fi considerată, prin tonalitatea patetică, prin retorismul modulat în
formula celebrării, prin elementele de meditaţie şi, nu în ultimul rând, prin bogăţia temelor şi motivelor
poetice structurate într-un discurs liric inconfundabil, o veritabilă sinteză a poeziei paşoptiste.