Moara cu noroc (1881)

de Ioan Slavici
1) Introducere
- este publicat pentru prima dată în volumul „Novele din popor”, în 1881;
- nuvelă realistă psihologică;
- prezintă viața satului transilvănean.
2) Curent literar = realism psihologic
Trăsături realism:
- personajele sunt tipologii umane și sociale (Ghiță = cârciumarul; Lică = Sămădăul);
- perspectiva narativă obiectivă;
- temă socială: consecințele dorinței de îmbogățire și familia;
- verosimilitatea (plasarea acțiunii în Transilvania, sec XIX, monografia satului).
Trăsături de operă psihologică:
- conflict interior puternic (în Ghiță, între dorința de a rămâne cinstit și cea de a se
îmbogăți);
- accesul la conștiința personajelor (Ghiță regretă la un moment dat că are familie,
deoarece dacă nu ar avea, și-ar putea asuma mai multe riscuri);
- monolog interior.
SPECIE LITERARĂ = nuvelă
Definiție: Specie a genului epic, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu intriga /
conflictul riguros construite, unde accentul cade mai mult pe personaje decât pe acțiune.
Trăsături:
 accentul cade pe personaje precum Ghiță, Ana, Lică;
 Intriga riguros construită se dezvoltă în jurul unui dublu conflict:
 interior (între dorința de a rămâne cinstit și cea de a se îmbogăți);
 exterior (între Ghiță și Lică);
 un singur fir narativ: se urmărește dezumanizarea lui Ghiță.
3) Titlu
- trimite la locul desfășurării acțiunii, moara devenind un topos central;
- este ironic, pentru că aduce ghinion în viețile personajelor;
- moara este de fapt han; rămâne moară doar într-un sens metaforic, pentru că macină
destinele personajelor.
4) Tema
- socială: prezentate consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire;
- subtemă: familia;
- viziunea = moralizatoare, poate fi însumată în vorbele bătrânei: „omul să fie mulțumit
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”.
5) Perspectiva narativă
- obiectivă, la persoana III, narator omniscient și omniprezent.
6) Structură și compoziție
- 17 capitole + prolog + epilog;
- structura simetrică: nuvela începe și se termină cu cuvintele bătrânei;
- nuvela este structurată pe momentele subiectului:
I) Expozițiunea → Ghiță este un cizmar cu familie, care ia în arendă Moara cu noroc.
II) Intriga → apariția lui Lică Sămădăul generează conflictul.
III) Desfășurarea acțiunii → cuprinde etapele dezumanizării lui Ghiță.
IV) Punctul culminant → Ghiță o lasă singură pe Ana cu Lică și merge după jandarm. Ana își
consumă relația cu Lică. Ghiță își dă seama că nu poate trăi cu trădarea, așa că se întoarce și o
ucide pe Ana. Înainte să moară, Ana îl zgârie pe Lică. Sămădăul dă ordin să fie omorât Ghiță
și dă foc la moară. Lică se sinucide pentru a nu fi prins de autorități.
V) Deznodământul → Bătrâna se întoarce cu copiii și găsește moara arsă.
7) Comentariul
a) Încadrarea personajului Ghiță: personaj principal, complex, tipologia cârciumarului.
b) Statut social, moral, psihologic:

Ghiță Ana

Statut social cizmar, apoi cârciumar, soț și tată soție, mamă, cârciumăreasă

Statut moral se schimbă→ la început: cinstit, harnic la început: soție devotată; până la
→ pe parcurs, devine corupt și violent final, îl înșală pe Ghiță cu Lică.

Statut dominat / terorizat de Lică, are un conflict interior la apariția lui

psihologic conflict interior între dorința de a Lică, între a rămâne fidelă sau nu
rămâne cinstit și cea de a se îmbogăți (simte atracție față de Lică și
dezamăgire față de Ghiță)
 La început, era harnic și cinstit. Dorește să își schimbe statutul social, așa că se mută
la moara cu noroc. Era un soț și un tată iubitor. Pe măsură ce se implică în afacerile lui Lică,
începe un proces de dezumanizare din ce în ce mai accentuat.
b) Caracterizare directă:
 de către Lică: ”un om de nădejde”;
 de către narator: „înalt și spătos”, de tot ursuz”;
 de către Ana: „muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.
c) Caracterizare indirectă → prin fapte, vorbe și relația cu celelalte personaje:
● Devine paranoic, așa că își ia arme, câine și slugă;
● Se implică din ce în ce mai mult în fărădelegi: spălare de bani, furt, crimă, mărturie
strâmbă la proces pentru a-l acoperi pe Lică;
● Afirmă la un moment dat că și-ar fi dorit să nu aibă familie, pentru că nu s-ar fi
simțit constrâns și ar fi putut să-și asume mai multe riscuri.
d) Relația dintre Ghiță și Ana:
- Încadrare Ana: personaj secundar, complex, rotund, tipologia cârciumăresei, soție, mamă.
- Relația celor 2 poate fi privită în etape:
I) Situația inițială: relația lor e armonioasă, plină de iubire, idealizată. Cei doi numără banii
împreună.
II) Pe parcurs: Apariția lui Lică duce la destrămarea treptată a cuplului. Pe măsură ce fiecare
se apropie de Lică, Ghiță și Ana se îndepărtează unul de celălalt.
OBS! → Ana se apropie de Lică în mai multe momente:
★ Prima dată când îl vede, ea este fascinată de masculinitatea lui (Ghiță nu este la fel de
masculin).
★ Ana ajunge să danseze cu Lică, într-un context pe care îl prilejuiește/facilitează Ghiță.
★ Lică împletește un bici pentru copil, în timp ce Ana își ține mâna pe umărul lui. Ghiță
observă din depărtare acest portret de familie, din care nu mai face parte.
→ Ghiță se îndepărtează de Ana treptat: devine ursuz, rece, distant, chiar agresiv. Acum
se ascunde de ea și numără banii singur.
III) Situația finală: Ghiță se folosește de Ana pentru a-i distrage atenția lui Lică. Ana rămâne
la moară cu Lică, în timp ce Ghiță se întâlnește cu jandarmul. Ana este dezgustată de Ghiță,
pe care îl consideră ”o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Ghiță își dă seama că nu poate
trăi cu ce s-a întâmplat, așa că se întoarce să o ucidă. Momentul marchează apogeul
dezumanizării lui, care nu poate fi sancționat decât cu moartea.
e) Finalul nuvelei: Bătrâna se întoarce la moară, alături de copii. Cuvintele acesteia închid
nuvela: „Așa le-a fost data!”. Bătrâna este un suprapersonaj, rolul ei fiind acela de a livra
morala autorului.
8) Concluzie
„Moara cu noroc” este o nuvelă realistă de factură psihologică, prin care Ioan Slavici
problematizează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire.