Nuvela 

„Moara cu noroc” de Ioan Slavici

Moara cu noroc – rezumat pe capitole

Capitolul I
Acțiunea începe având în prim plan chiar pe personajul principal, Ghiță care nemulțumit fiind de
condiția sa socială de cizmar modest și sărac, hotărăște să ia în arendă un han aflat lângă o moară
părăsită pentru a reuși să câștige mai mulți bani. Contrar vorbelor înțelepte ale bătrânei (soacra
sa) din începutul nuvelei, Ghiță hotărăște că vrea să scape de sărăcie cu orice preț și decide să
plece către moară.

Capitolul II
Astfel, împreună cu soția sa Ana, cu bătrâna și cu cei doi copii, Ghiță se mută la Moara cu noroc,
un loc descris ca fiind amplasat într-o zonă pustie, având în fața sa cinci cruci care parcă anunță
drumețul că acolo este un loc binecuvântat. După o perioadă de stat la moară, Ghiță devine
cunoscut în zonă de către drumeți, ba chiar îi surâde norocul și începe să câștige niște bani. Trăia
o viață fericită alături de familie și simțea că și-a depășit condiția de cizmar sărac.

Capitolul III
Totuși, lucrurile devin complicate când la Moara cu noroc își face apariția Lică Sămădăul, șeful
porcarilor și a turmelor de porci din zonă, cunoscut ca fiind un om primejdios de către locuitorii
din zonă. Odată cu apariția lui Lică Sămădăul la han, apar și necazurile familiei lui Ghiță. Lică,
om aspru și neîndurat, se impune în fața lui Ghiță și îi cere acestuia să țină socoteala tuturor
oamenilor care trec pe la han, expunându-și statura sa de șef al zonei.

Capitolul IV
Deși reținut și împotrivit la început, Ghiță înțelege că Lică este un om puternic și respectat în
zonă, iar cu teama de a nu-i deveni dușman, nu se împotrivește. Acest moment marchează,
totodată, un alt moment important, în care Ghiță își mai ia o slugă, își cumpără două pistoale și
doi câni pentru a se păzi de dușmani. Devenise tot mai ursuz, se aprindea din orice, ba chiar
devenise în unele momente violent cu Ana.
Ghiță ajunge să înțeleagă că toți oamenii care veneau la moară veneau cu voia lui Lică, iar el
ajunsese să depindă de intențiile acestuia. Înțelege că dacă se pune bine cu Lică, o să-i meargă
bine, acest moment fiind marcat de gândurile sale asupra faptului că dacă nu ar fi avut familie, ar
fi avut să-i meargă foarte bine și să se îmbogățească. Astfel, Ghiță devine din ce în ce mai însetat
de avuție, devine complicele lui Lică Sămădăul, ajungând să primească bani din tot felul de
nelegiuiri întocmite de acesta.

Capitolul V
Ghiță ajunge să își sacrifice căsnicia, devenind omul sămădăului, după cum gândea el, cel mult
până când ajunge să strângă o sumă considerabilă de bani. Intră din ce în ce mai tare în jocurile
ilegale ale lui Lică, dar fiind totuși încântat de faptul că se îmbogățește datorită acestuia.

1
Capitolul VI, VII, VIII, IX, X, XI pe scurt
Ghiță devine din ce în ce mai distant față de Ana, aceasta simțind mereu că tovărășia sa cu Lică
nu este bună. Totuși, toate aceste acțiuni ale lui Ghiță cu scopul înstăririi ajung să aibă
consecințe.
Acesta ajunge să fie anchetat în calitate de martor în două rânduri în ceea ce privește jefuirea
arendașului, respectiv a unei crime înfăptuite de Lică și oamenii lui. Ghiță, fiind conștient de
aceste nelegiuiri, totuși decide să depună mărturie falsă de frica sămădăului, acesta din urmă
scăpând nevinovat.
De la apariția sămădăului în viața, viața lui Ghiță luase o direcție care nu îi mai plăcea, moment
în care ajunge în postura de a gândi un plan prin care ar putea să scape de Lică.
Împreună cu jandarmul Pintea (căprarul), care ajunsese să-i fie prieten bun și care îl urmărea de
mult să-l prindă pe Lică cu ilegalități, pune la cale o diversiune prin care să-l prindă pe acesta cu
banii furați asurpa sa, chiar în ziua de Paști.

Capitolul XII, XIII, XIV, XV
Ajunși în ziua cu pricina, Lică vine la han, moment în erau prezenți doar Ghiță și Ana, deoarece
bătrâna și cei doi copii plecaseră la rude.
Dorind să-l facă gelos pe Ghiță, Lică o ia pe Ana la dans și îi face avansuri acesteia, chiar sub
ochii soțului ei. În repetate rânduri, Ana s-a simțit vândută și aruncată de Ghiță în brațele lui
Lică, toate aceste fiind rezultate, însă, din teama pe care o avea Ghiță față de Lică.
Pentru a-și duce planul la bun sfârșit, Ghiță acceptă propunerea lui Lică de a-l lăsa singur cu Ana
la han, gândindu-se doar că se va întoarce în scurt timp pentru a-l da pe acesta pe mâna lui
Pintea. Ana, dornică de răzbunare în fața omului care o trădase, se dăruiește lui Lică și îi cere să
o ia cu el dacă ar fi să plece.

Capitolul XVI
Întors la Moara cu noroc, Ghiță o găsește pe Ana singură și îi mărturisește că deși o iubește, nu
mai poate trăi alături de ea după tot ce s-a întâmplat, astfel că dorește să o omoare. Astfel, Ghiță,
auzind zgomotele de la ușa hanului și speriat că nu-și va putea duce fapta la sfârșit, o înjunghie
pe Ana și rămâne înfipt genunchii și cu cuțitul asupra sa.
În același timp, dând buzna în han, Lică ordonă prietenului său Răuț să îl impuște pe Ghiță,
acesta căzând după împușcătura în ceafă, fără a afla măcar cine l-am ucis.
Zăcând într-o baltă de sânge, dintr-o ultimă suflare, Ana șopti către Lică să se apropie și își
înfinge unghiile în obrajii acestuia și îl mușcă de mână. După toate cele petrecute, Lică dă foc la
casă pentru a ascunde tot ce s-a întâmplat, după care, urmărit jandarmul Pintea, nemaiavând forță
de a fugi, se sinucide, izbindu-se cu capul într-un trunchi de stejar.

Capitolul XVII
Finalul nuvelei o înfățișează pe bătrână, care şedea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci
de lângă moară şi plângea cu lacrimi alinătoare, spunând că ”așa le-a fost dat”, după care ia
copiii și pleacă.

2
 Moara cu noroc – personaje principale și secundare
Personajele din ”Moara cu noroc” sunt repere foarte importante ale nuvelei, complexitatea
acesteia fiind dată în special de construcția personajelor, care conferă operei literare cadrul
de ”nuvelă realist-psihologică”, folosind tehnici de investigație psihologică pentru a accentua
conflictul interior/ moral al personajelor.
Personajele din Moara cu noroc se împart în personaje principale și scundare:
1. Personaje principale din Moara cu Noroc
➜ Ghiță
Ghiţă este capul familiei pe care încearcă să o conducă spre bunăstare – un cizmar sărac, harnic,
blând și cumsecade (la începutul nuvelei). Acesta își atribuie rolul de cârciumar, iar pe măsură ce
nuvela capătă mai mult context, acesta sfârșește într-un conflic interior amplu. Însetat după avere
și bunăstare, acesta se adâncește într-o dramă psihologică prin care ajunge să piardă încrederea
tuturor și se îndepărtează de familie.
➜ Ana
Ana este soția lui Ghiță, o femeie blândă, fragedă și subțirică, protejată de Ghiță și mama ei. Pe
parcursul nuvelei, Ana se simte trădată și își pierde încrederea în Ghiță, dăruindu-se în brațele
altui bărbat pentru a-și arăta răzbunarea față de soțul ei.
➜ Lică Sămădăul
Lică Sămădăul este șeful porcarilor, ”un om de treizeci și șas de ani, înalt, uscățiv, supt la față și
cu mustața lungă..”. Acesta reprezintă portretul sămădăului și a tâlharului – hotărât și crud,
necruțător cu tâlharii și generos cu aceia care îl sprijină în afaceri. Lică marchează nefast destinul
tuturor celor care intră în contact cu el. Acesta este caracterizat de Ana ca fiind ”om rău și
primejdios”, precum și de Ghiță, care spune despre el ”Lică, tu nu ești om, ci diavol”.
2. Personaje secundare din Moara cu Noroc
➜ Pintea (jandarmul)
Jandarmul Pintea este personaj secundar, fiind caracterizat drept Țom scurt si indesat, cu ochii
mari, cu umerii obrajilor iesiti”. Pe parcursul nuvelei, acesta se împrietenește cu Ghiță, orişicând
gata să dea cu ciomagul dacă cineva, chiar la drept vorbind, ar fi îndrăznit să-l grăiască de rău pe
Ghiţă. El ținea la Ana și la copii, totodată urmărind să-l prindă pe Lică cu orice preț.
➜ Bătrâna
Bătrâna, mama Anei, este o femeie modestă și discretă, simbolizând intelepciunea si cumpatarea
în nuvela lui Slavici. Aceasta apare în nuvelă ca un stâlp moral, de fiecare data rostind vorbe cu
un puternic impact moral ”omul sa fie multumit cu ceea ce are, caci nu exista bogatie mai mare
decat chibzuinta, adevarul si omenia.”
➜ Uța, Marți și Laie
Ajutoarele (slugile) lui Ghiță de la cârciumă. Mați este caracterizat drept “un ungur nalt ca un
brad”, în timp ce Uța este ”o femeie înaltă şi smeadă, cu buzele subţiri şi cu ochii mici,
neastâmpăraţi – îmbrăcată pe jumătate ţărăneşte”.
➜ Răuț, Săila-Boarul, Buză-Ruptă
Oamenii lui Lică Sămădăul.
➜ Cei doi copii
Copiii apar episodic în nuvelă, de regulă în secvențele alături de bătrână sau menționați de multe
ori în discuțiile dintre Ana și Ghiță.
3
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei într-o tipologie, într-un
curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
 ilustrarea temei nuvelei studiate prin două scene/ citate/ secvențe comentate
 prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale nuvelei studiate, semnificative
pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și
spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul
personajelor, notațiile autorului etc.)
 exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în nuvela studiată

 PASUL 1
Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul nuvelei, când a apărut,
ce prezintă pe scurt!
Publicată în anul 1881 în volumul ”Novele din popor”, nuvela realistă, de factură
psihologică ”Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan
Slavici asupra lumii și asupra vieții satului transilvănean. Ioan Slavici este unul dintre adepții
realismului clasic, cunoscut drept un mare scriitor, pedagog și jurnalist, membru al Academiei
Române.

 Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerințăevidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei
într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică.

”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ
central și o construcție epică riguroasă, cu un conflict concentrat. Personajele relativ puține scot
în evidență evoluția personajului principal, puternic individualizat.
Opera lui Slavici este o nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările de conștiință ale
personajului principal, care trăiește un conflict interior, moral și se transformă sufletește, iar
analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică: monolog interior, stil indirect liber,
scene dialogate, însoțite de notația gesticii și a mimicii.
Moara cu noroc este o nuvelă realistă prin: tema familiei și a dorinței de învavuțire, obiectivitatea
perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie socială (Ghiță reprezintă
tipul cârciumarului dornic de îmbogățire, Pintea este jandarmul, Lică este Sămădăul, dar și
tâlharul), verosimilitatea, prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, tehnica detaliului semnificativ în descriere (drumul și locul de la Moara cu
noroc) și în portretizare (Lică Sămădăul).

Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință
 Ilustrarea temei nuvelei realiste studiate prin două scene/ citate/ secvențe comentate
”Moara cu noroc” de Ioan Slavici are ca temă consecințele nefaste și dezumanizate ale dorinței
de îmbogățire. Tema nuvelei poate fi privită din mai multe perspective. Din perspectivă socială,
nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social (din cizmar vrea să devină
cârciumar) și de a asigura familiei sale un trai îndestulat. Din perspectiva moralizatoare, nuvela
prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani. Din perspectiva psihologică, nuvela

4
prezintă conflictul interior trăit de Ghiță, care, dornic de prosperitate economică, își pierde treptat
încrederea în sine și în familie.
Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință
 Prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale nuvelei, semnificative pentru
tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale,
incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul
personajelor, notațiile autorului etc.)
Titlul nuvelei are o tentă ironică. Toposul ales, cârciuma numită Moara cu noroc, ajunge să
însemne, mai curând, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece câștigurile
obținute aici ascund nelegiuiri.
Perspectiva narativă este obiectivă. Întâmplările din nuvelă sunt relatate la persoana a III-a, de
către un narator detașat, omniscient și omniprezent. Interferența dintre planul naratorului și cel al
personajelor se realizează prin folosirea stilului indirect liber (”Ana își calcă pe inimă și se dete
la joc. La început se vedea c-a fost prinsă de silă, dar ce avea să facă? La urma urmelor, de ce să
nu joace?”).
Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, apare tehnica punctului de vedere în intervențiile
simetrice ale bătrânei, din incipitul și finalul nuvelei. Soacra afirmă la început, într-o discuție cu
Ghiță, ca: ”Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei
tale te face fericit”, iar la sfârșit pune întâmplările tragice din nuvelă pe seama destinului
necruțător: ”așa le-a fost data!..”.

Cele două teze morale, formulate în prolog și epilog, sunt confirmate în desfășurarea narativă, iar
personajele care încalcă aceste principii ale statului tradițional sunt sancționate în finalul nuvelei.
Așadar, viziunea despre lume în nuvela lui Slavici are caracter clasic, moralizator.
În dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacră și Ghiță, se confruntă două concepții despre viață/
fericire: bătrâna este adepta valorilor tradiționale, în timp ce Ghiță, capul familiei, dorește
bunăstarea materială. Ghiță, cizmar sărac, dar cinstit și harnic, ia în arendă cârciuma de la Moara
cu noroc, pentru a câștiga rapid bani, ca să-și deschidă un atelier. Cârciumarul nu este la început
un om slab, ci dimpotrivă, voluntar, care își asumă responsabilitatea destinului celorlalți.
Fiind o nuvelă psihologică, în ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici conflictul central este unul
moral, psihologic, conflictul interior al protagonistului. Personajul principal, Ghiță, oscilează
între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe
de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, în confruntarea dintre cârciumarul
Ghiță și Lică Sămădăul.
În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate. Cârciuma de la Moara cu noroc este așezată la
răscruce de drumuri, izolată, înconjurată de pustietăți întunecoase. Acțiunea se desfășoară pe
parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: la Sfântul Gheorghe până la
Paștele din anul următor.

Alcătuită din 17 capitole, cu prolog și epilog, nuvela are un subiect concentrat.

➜ Intriga
În expozițiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc și a locului în care se află
cârciuma fixează cadrul acțiunii. Ghiță, cizmar sărac, hotărăște să ia în arendă cârciuma de la
Moara cu noroc, pentru a câștiga bani mai mulți și mai repede. O vreme, afacerile îi merg bine,

5
iar primele semne ale bunăstării și ale armoniei în care trăiește familia nu întârzie să apară, scena
numărării banilor, sâmbătă seara, fiind sugestivă.
Apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi la Moara cu
noroc, constituie intriga nuvelei, declanșând în sufletul lui Ghiță conflictul interior și tulburând
echilibrul familiei. Lică îi cere să-i spună cine trece pe la cârciumă, iar Ghiță își dă seama că nu
poate rămâne la Moara cu noroc fără acordul Sămădăului.
Mai întâi, Ghiță își ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-și cumpere
două pistoale, își face rost de doi câini și își angajează încă o slugă.
➜ Desfășurarea acțiunii
Desfășurarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării lui Ghiță față de familie și al dezumanizării
provocate de dorința de îmbogățire prin complicitatea cu Lică. Datorită generozității Sămădăului,
starea materială a lui Ghiță devine tot mai înfloritoare, numai că Ghiță începe să-și piardă
încrederea în sine. Cârciumarul devine interiorizat, mohorât, violent, îi plac jocurile crude,
primejdioase, se poartă brutal față de Ana, pe care o protejase până atunci, și față de copii. La un
moment dat, ajunge să regrete că are familie și copii, pentru că nu-și poate asuma pe deplin riscul
îmbogățirii. Dornic să facă avere, se îndepărtează treptat de Ana și devine complicele lui Lică la
diverse nelegiuiri, primind în schimb bani obținuți din jafuri și crime.
Este anchetat în două rânduri și își pierde imaginea de om cinstit pe care o avea în fața
oamenilor. Frământările și neputința de a ieși brusc din înțelegerea cu Lică alternează cu
momentele de sinceritate în care îi cere iertare Anei. Se aliază cu Pintea pentru a-l da în vileag pe
Ghiță, însă nu este cinstit nici față de acesta.
➜ Punctul culminant
Punctul culminant ilustrează dezumanizarea lui Ghiță. La sărbătorile de Paști, acesta își aruncă
soția în brațele lui Lică. Ana se dăruiește acestuia, într-o formă profundă de răzbunare, fiind
dezgustată de de lașitatea lui Ghiță, afirmând despre Lică ”tu ești om”, pe când Ghiță ”nu e decât
o muiere îmbrăcată în hane bărbătești”,
➜ Deznodământul
Deznodământul este tragic. Dându-și seama că soția l-a înșelat, Ghiță o ucide pe Ana, fiind la
rândul său omorât de Răuț, la ordinul lui Lică. În același timp, un incendiu provocat de oamenii
lui Lică mistuie cârciuma de la Moara cu noroc. Lică se sinucide, izbindu-se cu capul într-un
copac, pentru a nu cădea pradă în mâinile jandarmului Pintea.
Singurele personaje care trăiesc sunt bătrâna și copiii, demonstrând că finalul celorlalte personaje
este pe măsura faptelor. De aceea, în nuvelă accentul cade pe complexitatea personajelor, care
par să aibă un destin predestinat.
Personajul principal, Ghiță, este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj
”rotund”, care trăiește un proces al dezumanizării, cu frământări sufletești și ezitări. Destinul lui
ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire.
El intră în relație cu celelalte personaje, care îi nuanțează evoluția. Frământările și transformările
sale interioare sunt urmărite cu atenție și redate de către naratpr direct sau în stil indirect liber.
Modificările comportamentale și afective ale lui Ghiță sunt percepute curând de Ana.
Mijloacele de caracterizare indirectă sunt predominante și diversificate. Naratorul notează
gesturile, replicile, reacțiile personajelor, surprinde relațiile dintre ele, dar și gândurile acestora.
Dialogul este reprezentativ pentru ilustrarea unor trăsături de caracter: ”Ce să-mi fac?.. Așa m-a
lăsat Dumnezeu!..”.
Lică rămâne pe tot parcursul nuvelei egal cu sine, ”un om rău și primejdios”. Sămădău și tâlhar,
este necruțător cu trădătorii, generos cu aceia care îi sprijină în afacerile necurate, hotărât și crud.

6
Ana suferă esențialele transformări interioare care îi oferă scriitprului posibilitatea unei fine
analize a psihologiei feminine. La început o femeie devotată căminului, protejată mai întâi de
mamă și apoi de soț, reprezentând un ideal de feminitate ”Ana era tânără și frumoasă, fragedă și
subțirică”.
Trăsăturile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi și din relațiile care se stabilesc între
acestea. Mijloacele de investigație psiholofică folosite sunt: scenele dialogate, monologul interior
de factură tradițională și acela realizat în stil indirect liber, introspecția, notația gesticii, a mimicii
și a tonului vocii.
Stilul nuvelei este sobru, concis, fără podoabe. Limbajul naratorului și al personajelor valorifică
aceleași registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea.
Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință
 susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în nuvela aleasă
În opinia mea, analiza psihologică este pusă în slujba unei teze morale: goana după înavuțire cu
orice preț distruge echilibrul interior și liniștea familiei. Avertismentele bătrânei sunt ignorate de
Ghiță. Nu munca cinstită prin care omul devine înstărit este condamnată de moralistul Ioan
Slavici, ci obținerea averii pe căi necinstite și înstrăinarea de familie.

Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest
comentariu
”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă realistă – prin temă, tipologia personajelor și stil.
De asemenea, ”Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică, pentru că urmărește conflictul
interior, frământările în planul conștiinței personajelor. Observarea este minuțioasă, detaliată și
servește realizării unor psihologii complexe.