Sunteți pe pagina 1din 32

Portofoliu Bacalaureat

Dobroiu Andra Ioana


XII G

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
-nuvela psihologicaNuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ,urmarind un conflict
unic,concentrat,personajele nu sunt numeroase,fiind caracterizate succint,in functie de
contributia lor la desfasurarea actiunii.
Trasaturile nuvelei sunt:dimensiune variabila,un singur fir narativ,subiect clar determinat,un
conflict consolidat,personaje putine,dar puternic conturate.
Trasaturile nuvelei psihologice sunt:conflictul interior,stilul indirect liber si monologul interior.
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica.
Naratiunea realista este obiectiva,realizata la persoana a III-a de catre un narator
omniscient,omniprezent,neimplicat.

Moara cu noroc are un autor cunoscut,perspectiva narativa fiind aceea de narator omniscient.
Personajele nuvelei se clasifica in:personaje principale(Ghita,Ana,Lica);personaje
secundare(batrana);personaje episodice(copiii si oamenii lui Lica).
Cititorul este introdus intr-o atmosfera reala,certa.
Titlul este ironic pentru ca nu se dovedeste a fi o moara cu noroc,ci o moara cu ghinion.
Incipitul este dat de vorbele batranei,iar finalul se leaga de incipit,fiind dat tot de vorbele
batranei.
In orice opera literara secventele narative alcatuiesc firul narativ,fiind legate prin inlantuire.
Tehnica punctului de vedere este data de vorbele batranei in incipit,ipostaza a naratorului este
batrana.
Tema nuvelei este dezumanizarea,efectele nefaste ale banului.
Nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte:dorinta de a ramane
om cinstit si pe de alta parte de dorinta de a se imbogati alaturi de Lica.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an,intre doua repere temporale cu valoare
religioasa:de la Sfantul Gheorghe pana la Paste,iar la final,apa si focul purifica locul.
Alcatuita din 17 capitole,nuvela are un subiect concentrat,cu deschideri bogate.
Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele infruntarii dintre protagonist,Ghita si
antagonist,Lica.
Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput,dar aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu
noroc,un personaj ciudat,carismatic,seful porcarilor si al turmelor de porci din
imprejurimi,tulbura echilibrul familiei lui Ghita.
Ana,nevasta lui Ghita,intuieste ca Lica este un om rau si primejdios.
Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui,Ghita nu se poate
sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui.
Mai intai Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica,merge la Arad sa-si cumpere
doua pistoale,isi ia doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza o
sluga,pe Marti.
Inca din momentul aparitiei lui Lica,incepe procesul intermediar de instrainare a lui Ghita fata de
familie.
Devine mohorat,violent,ii plac jocurile crude,primejdioase,are gesturi de brutalitate neinteleasa
fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci,se poarta brutal cu cei mici.
La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,pentru ca nu-si poate asuma
total riscul imbogatirii alaturi de Lica.Prin intermediul monologului interior sunt redate
framantarile lui Ghita:Ei!Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu..

Datorita generozitatii Samadaului,starea materiala a lui Ghita se imbunatateste,dar acesta


incepe sa-si piarda increderea in sine.
Intelegerea dintre el si Lica,marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul.Isi indeamna
sotia sa joace cu Lica,aruncand-o definitiv in bratele acestuia,distruge imaginea pe care ceilalti
o aveau despre el,ajungand sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a
unui copil.
Retinut de politie,lui Ghita i se da drumul acasa numai pe chezasie.Axa vietii lui morale se
frange si,intr-o seara de patetism sfasietor,ii cere iertare Anei.
Prin faptul ca jura stramb la proces,acoperindu-i nelegiuirile lui Lica,Ghita devine complice la
crima.Hotaraste totusi sa-l dea in vileag pe Lica cu ajutorul lui Pintea.
Nu este sincer insa nici cu Pintea si acest lucru ii aduce pierirea.
Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care orbit de furie si dispus
sa faca orice sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia.
Spera pana in ultimul moment ca sotia va rezista influentei malefice a acestuia.
Dezgustata de lasitatea lui Ghita,care se instrainase de ea si de intreaga familie,intr-un gest de
razbunare,Ana i se daruieste lui Lica.
Dandu-si seama ca sotia l-a inselat,Ghita o ucide pe Ana.
La randul lui,Ghita este ucis de Raut,din ordinul lui Lica,iar Lica,pentru a nu cadea viu in mainile
lui Pintea,se sinucide izbandu-se cu capul de un copac.
Un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele
personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii,fiintele cu adevarat morale si inocente din
carte.
Nuvela se incheie in mod simetric cu inceputul prin vorbele batranei care pune intamplarile pe
seama destinului necrutator.
Ghita este cel mai complex personaj din opera lui Slavici.El se dezumanizeaza datorita setei de
avere.
Lica ramane egal in sine,un om rau si primejdios,in schimb,Ana sufera transformari interioare
analize a psihologiei feminine.
Stilul nuvelei este sobru,concis,fara podoabe.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul
narativ:descrierea,naratiuneaa obiectiva,dialogul,monologul interior adresat si stitlul indirect
liber.
Moara cu noroc este o nuvele psihologica,deoarece analizeaza conflictul interior al
personajului principal,urmareste degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.

Baltagul
de Mihail Sadoveanu
-romanul traditionalistRomanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade si planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asura vietii.
Opera literara Baltagul a fost publicata in anul 1930.Este o creatie epica,in proza,in care
autorul isi exprima in mod indirect ideile,gandurile si sentimentele,prin intermediul actiunii si cu
ajutorul personajelor.
Sadoveanu a preluat si a dezvoltat motivele principale din balada Miorita si anume:motivul
tranhumantei(primavera ciobanii urca cu turmele la munte,iar toamna le adapostesc in zonele
joase);al complotului(in acest caz omorul se infaptuieste in scopul jafului),al animalului
credincios(cainele Lupu) si al calatoriei(taraseul parcurs poate fi considerat drumul initierii
pentru Gheorghita).De astfel,opera incepe cu motoo-ul:Stapane,stapane/Mai cheama si-un
cane,versuri preluate din balada Miorita.
Autorul se detaseaza de subiect si nareaza obiectiv intamplarile desfasurate la sfarsitul
secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX-lea in zona Tarcaului,pana in regiunea Dornelor.
Modul de expunere predominant este naratiunea,care se impleteste cu descrierea,dialogul si cu
monologul interior.
Actiunea este complexa si cuprinde saisprezece capitole in care sunt narate actiunile Vitoriei
Lipan de cautare si descoperire a adevarului despre sotul ei,plecat mai mult timp de acasa.
Exista mai multe planuri narative:unul trecut,altele prezente,in desfasurare.
Opera incepe cu povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cu diferite ocazii in care explica
faptul ca moldovenii au intarziat cand Dumnezeu a pus randuiala fiecarui neam,de aceea nu
le-a mai putut da acestora in plus decat o inima usoara,sa le para toate bune,sa le placa
muzica si bautura,cat si sa aiba muieri frumoase si iubitoare.Vitoria isi amintea de perioada
pe care a trait-o alaturi de Nechifor si cat de fericita a fost cu acesta.
Sotul ei era plecat cu oile la munte si intarziase mai mult decat ii era obiceiul de aceea Vitoria
incepuse sa se nelinisteasca.
Ei i-au aparut mai multe semne care au convins-o ca sotul ei murise.A visat ca sotul ei trecea o
apa neagra si era cu spatele spre dansa.A mers la preotul din sat pentru niste slujbe de
intoarcere,apoi la baba Maranda care nu i-a dat raspunsurile asteptate.Abia la Piatra,cand s-a
rugat la icoana Sfantei Ana,a capatat convingerea ca sufletul lui Nechifor nu mai era pe lumea
aceasta.
A hotarat sa plece impreuna cu fiul ei,Gheorghita,in cautarea sotului disparut si a refacut traseul
de acesta,care parea un adevarat labirint cu intoarcere in acelasi loc pentru a pleca in alta
directie.

Ca un adevarat detectiv,Vitoria a strans informatii din stanga si din dreapta,punand cap la cap
datele obtinute,si-a dat seama ca urma lui Nechifor se pierdea intre Sabasa si Suha.Anuntase
autoritalile,insa nu avea incredere in acestea,de aceea a actionat pe cont propriu.
Cu ajutorul cainelui Lupu,pe care l-a gasit aciuat pe langa o gospodarie din Sabasa,a
descoperit cadavrul sotului sau intr-o rapa,a anuntat autoritatile si apoi a organizat
inmormantarea crestina a acestuia.La praznic,scena prin care i-a determinat pe cei doi
criminali,Ilie Cutu si Calistrat Bogza,sa-si recunoasca fapta este memorabila,mai ales ca la ea
nu au existat martori.
Calistrat Bogza este uimit de modul in care Vitoria a refacut scenariul crimei,mai ales pentru
fatul ca nu a omis nici un amanunt.A fost indeplinita astfel legea nescrisa a baltagului(ciobanii
nu aveau voie sa folosesca baltagul in scopul jafului,ci doar pentru a se apara de jivinele care le
ieseau in cale).
Titlul este sugestiv,intrucat reprezinta unealta cu care s-a infaptuit omorul dar si cea care
restabileste dreptatea.
Exista un numar mare de personaje:principale(Vitoria si Nechifor Lipan,chiar daca nu este
prezent),secundare(Gheorghita si Minodora,fii Vitoriei)si episodice(baba Maranda,preotul
Danila,mos Pricop,Calistrat Bogza,Ilie Cutu,prefectul de la Piatra,etc).Acestea au o importanta
deosebita in desfasurarea evenimentelor si contureaza doua lumi aparte,unele reprezinta
lumea satului,altele,pe cea a orasului.
Prin caracteristicile infatisate mai sus opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu are toate
notele definitorii ale romanului.

Morometii
de Marin Preda
-roman din perioada postbelicaRomanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se
desfasoara in mai multe episoade,planuri narative,cu conflict puternic si numeroase
personaje,oferind o imagine complexa asupra vietii.
Romanul Morometii de Marin Preda este alcatuit din doua volume,aparute la distanta de 12
ani,unul de altul:volumul I in 1955,iar al doilea in 1967.
Prin cele doua volume romanul ramane unitar desi trateaza imaginea satului romanesc inainte
de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial(volumul I)si dupa acest eveniment(volumul
II),cand o alta societate se instaureaza.
Inca din titlu,forma de plural a numelui Moromete articulat reiese tema familiei,deruralizarea
satului.
O a doua tema este criza comunicarii intre Ilie Moromete si familia sa.

Timpul prezent in dualitate rabdator/nerabdator este o alta tema a romanului,dublata de tema


sociala care surprinde statutul material al oamenilor bogati,saraci,dar si statutul
inteligentei,ironici si naivi.
Naratorul este obiectiv deoarece naratiunea se realizeaza la persoana a III-a,insa se anuleaza
omniscienta si omniprezenta datorita aparitiei reflectoarelor(Ilie Moromete in volumul I si
Niculae in volumul II) dar si a informatorilor(Parizianu povesteste vizita lui Moromete la
Bucuresti,la baietii sai).
Titlul reda forma de plural articulate ce ocupa locul central al desfasurarii actiunii romanului.
Articolul precizeaza delimitativ ca este vorba numai de membrii acestei familii,insa pe parcursul
romanului se observa si precizarea destinului altor familii(Balosul,Tugurlan,Vasile Botoghina).
Incipitul precizeaza locul desfasurarii actiunii,in campia Dunarii(Silistea-Gumesti),dar si timpul
existent la inceputul romanului(cu trei ani inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi
mondial).
Referitor la timp,naratorul precizeaza ca acesta avea cu oamenii nesfarsita rabdare,viata se
scurge aici fara conflicte mari.
Tot aici sunt prezentati si membrii familiei Moromete in afara mezinului Niculae.
Finalul surprinde in mod simetric acelasi timp ce precede izbucnirea celui de-al doilea razboi
mondial insa perceperea lui este diferita,datorita problemelor,conflictelor din familia
Morometilor,timpul este perceput astfel,el nu mai avea rabdare.
Secventele narative sunt organizate datorita utilizarii tehnicii decupajului in scene.
Debutul romanului prezinta intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu cei trei fiii
mai mare,naratorul avand si el nesfarsita rabdare,staruind asupra fiecarui amanunt,replica sau
gest,construind o scena monumentala.
Familia Morometilor este numeroasa,alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii.este o
familie hibrida.
Ilie Moromete,tatal cu zece ani mai mare decat sotia lui,Catrina,venise in acesta casatorie cu
trei baieti Paraschiv,Nila si Achim,carora li se adaugasera doua fete,Tita si Ilinca si inca un baiat
Niculae mezinul de doisprezece ani.
Morometii se afla la cina,stransi in jurul unei mese mici,joase si rotunde, pe niste scaunele cat
palma,asezati unul langa altul.
Cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei,prevestind parca fuga la Bucuresti,in
partea dinspre vatra,aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina,avand langa ea
pe Niculae,pe Ilinca sip e Tita.Autoritatea capului familiei este sugerata inca de acum,deoarece
Moromete statea parca deasupra tuturor,veghindu-si familia.
Inca din acest episod atmosfera este tensionata izbucnindu-se conflicte intre membrii familiei.

Ca sa mai acopere din datorii Moromete se hotaraste sa-i vanda lui Tudor Balosul salcamul din
curte.
Taierea salcamului este un alt episod memorabil al romanului,atat prin maiestria construirii ei
din detalii ce se aduna progresiv,prin cuvintele expresive,acesta fiind primul semn al declinului
familiei Moromete,dar si al satului traditional,ramas parca fara aparare.
Inima adevarata a satului era Poiana lui Iocan,locul unde se adunau gospodarii,intre care
Moromete,Cocosila si Dumitru a lui Nae,citesc ziarul si comenteaza politica ironic si cu umor.
Secventa comentariilor politice este inedita.
Chemat sa vina acasa de la fierarie,Moromete vede pe prispa casei doi oameni care-l asteptau.
Unul dintre ei era Jupuitu si celalalt agent de urmarire,care venise dupa fonciirea pamantului.
Moromete joaca scena fonciiiri cu o gama inepuizabila de tertipuri,incercand sa scape si de
data aceasta de plata datoriei.
Desi era singur pe batatura,Moromete striga la toti ai casei,pentru a parea un om ocupat,care
are de rezolvat probleme mult mai importante decat cele pentru care venisera cei doi,pe care-i
ignora cu desavarsire si spre care se intoarce brusc pe calcaie si stiga:-N-am!.
Scena secerisului prezinta datini din viata satului traditional.
Secerisul are regului precise impuse de traditia strabuna,cel mai vrednic dintre copii este cel
care,simbolic,porneste recoltarea granelor,tatal taie snopii si ii leaga,iar femeile se ocupa de
mancare pentru seceratori.
Monografia satului este completa,in afara celor relevate,prin ilustrarea catorva obiceiuri si datini
populare,jocul baietilor cu bobicul,chemarea fetelor la poarta prin fluieratul flacailor,jocul
calusarilor in curtea lui Balosu realizeaza o imagine sugestiva a spiritualitatii taranesti.
Apar si alte scene care nu sunt legate de familia Moromete.
Conflictul dintre Tudor Balosul si fiica lui Polina pentru ca vrea sa se marite cu un baiat
sarac,Birica.
Vasile Botoghina se cearta cu sotia lui Anghelina deoarece el voia sa vanda pamant ca apoi sa
mearga la sanatoriu sa se trateze de boala la plamani.
Drama familiei Tugurlan este ca facuse sapte copii in 13 ani si in fiecare an ii murise cate un
copil.
In cadrul planului familiei Morometilor aceste scene sunt legate prin inlantuire,alterneaza cu
scene care privesc evolutia altor familii.
Volumul II este realizat cu ajutorul tehnicii rezumative.
Volumul incepe cu intrebarea In bine sau in rau se schimbase Moromete?,apoi sunt redate
relatiile deosebite stabilite intre Moromete si alte personaje.

Moromete se apucase de negot,castiga bani buni si iar se gandeste sa nu-l lase pe Niculae la
scoala.
El primeste o scrisoare de la baietii din Bucuresti prin care afla ca Paraschiv era sudor la
tramvaie,Nila era portar la un bloc,iar Achim era singurel care reusise in comert si avea un
magazin de consum alimentar.
Moromete pleaca la Bucuresti cu intentia de a-si lua fii acasa,ceea ce nu reuseste.
Nila moare in razboi,in batalia de la Cotul Donului,Paraschiv moare din cauza
tuberculozei,Catrina pleaca de la casa lui Moromete,Niculae ajunge arivist de partid si la varsta
de 80 de ani Moromete moare,iar fetele povestesc lui Niculae acest moment si afirmatia sa
dinaintea mortii:Domnule eu totdeauna am dus o viata independenta.
Limbajul se remarca prin limpezime,naturalete,prezinta stilului oralitate.Podoabele artistice
lipsesc iar stilul direct se imbina cu stilul indirect liber.
Ironia este o modalitate prin care se redau idei grave ale existentei umane prin intermediul
personajului ilie Moromete.
Prin Morometii,Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita,cum se credea,doar de
instinct,ca,dimpotriva e capabila de reactii sufletesti nebanuite.

Ion
de Liviu Rebreanu
-roman obiectivRomanul este opera epica in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade si planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asupra vietii.
Trasaturile romanului obiectiv sunt:narator obiectiv, omniscient, omniprezent;focalizare
zero;naratiune la persoana a III-a si specificul relatiei narator-personaj.
Opera literara Ion de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv.
Naratorul este omniscient si omniprezent.
Ion are un autor cunoscut Liviu Rebreanu,perspectiva narativa fiind aceea de narator
omniscient.
Personajele romanului obiectiv sunt: Ion, Ana, Florica, George, Laura, invatatorul Herdelea si
Pintea.
Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii si de obiectivitate.
Titlul este numele personajului principal,Ion.

Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul
Pripas,loc al actiunii romanului.
Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta iar succesiunea secventelor
narative este redata prin inlantuire.
Pasajelel descriptive sustin interesul cititorului pentru desfasurarea epica.
Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului,in conditiile satului ardelean de la
inceputul secolului al XX-lea.
Actiunea romanului incepe cu fixarea timpului si a spatiului in care vor avea loc evenimentele
intr-o zi de duminica,in satul Pripas,cand toti locuitorii se afla adunati la hora traditionala,in
curtea Todosiei,vaduva lui Maxim Oprea.
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare,coordonate evolutiei interioare ale
personajului principal.
Prima parte,glasul pamantului si a doua parte glasul iubirii.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in
curtea Todosiei.
In satul traditional,lipsa pamantului este echivalenta cu lipsa demnitatii umane fapt redat de
atitudinea lui Alexandru Glanetasu,tatal lui Ion.
In joc sunt numai flacai si fete.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc,desi o place pe Florica cea
saraca,marcheaza inceputul conflictului.
Venirea lui Vasile Baciu,tatal Anei,de la carciuma la hora si confruntarea verbala cu Ion pe carel numeste hot si talhar pentru ca vroia sa-i ia fata,aceasta fiind promisa lui George Bulbuc.
Rusinea pe care i-o face Vasile Baciu in fata satului,va starni dorinta de razbunare a lui Ion si o
lasa pe Ana insarcinata,determinandu-l pe tatal ei sa accepte nunta.
Drama lui Ion este drama taranului sarac.
Conflictul exterior,social intre Ion si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior intre glasul
pamantului si glasul iubirii.
Dupa nunta,Ion se simte inselat de Vasile si incep bataile,drumurile Anei de la Ion la Vasile.
Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion regrete pentru ca in Ana si fiul lor Petrisor nu avea decat
garantia proprietatii asupra pamanturilor.
Nici moartea copilului nu-l opreste din drumurile dupa Florica,aceasta fiind maritata cu George.
George afland ca Ion vine dupa Florica il ucide pe acesta.
George este arestat,Florica ramane singura iar averea lui Ion revine bisericii.

Ion este personajul principal,un personaj monumental.


Mandru si orgolios,constient de calitatile sale,nu-si accepta conditia si este pus in situatie de a
alege intre iubirea Floricai si averea Anei.
El este inzestrat cu calitati dar se dezumanizeaza treptat in goana sa dupa avere
Ana si Florica reprezinta cele doua obsesii ale lui Ion,averea si iubirea.
Stilul este neutru,impersonal.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.
Descrierea initiala are functie simbolica si de anticipare.
Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin stilul cenusiu.
Dialogul sustine verdicitatea si concentrarea epica.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv prin specificul relatiei naratorpersonaj,prin utilizarea naratiunii la persoana a III-a.

Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi


de Camil Petrescu
-romanul subiectiv-roman al experientei-roman psihologic-roman din perioada interbelica-

Romanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade,planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asupra vietii.
Romanul subiectiv se caracterizeaza prin naratiune la persoana I,timpul prezent si
subiectiv,introducerea personajului reflector.
Opera literara Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu este un
roman de tip subiectiv.
Naratorul este protagonistul romanului.
Naratiunea la persoana I presupune existenta unui narator implicat.
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi are un autor cunoscut Camil
Petrescu,perspectiva narativa fiind subiectiva si unica.

Personajele romanului subiectiv sunt Sfefan Gheorghidiu,Ela,domnul G si Anisoara.


Punctual de vedere unic si subiectiv al pesonajului-narator care mediaza intre cititor si celelalte
personaje,face ca cititorul sa cunoasca despre ele tot atata cat stie si personajul principal.
Textul este structurat in doua parti,precizate in titlu,care indica si cele doua teme ale
romanului:dragostea si razboiul.
Prima parte reprezinta rememorarea iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela,iar partea a doua
,construita sub forma jurnalului de campanile a lui Gheorghidiu urmareste experienta dupa front
in timpul primului razboi mondial.
Prima parte este imaginara,iar a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului,articole si
documente din epoca.
Incipitul romanului il constituie prezentarea lui Stefan Gheorghidiu,ca proaspat sublocotenent
rezervist in primavara anului 1916,contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe valea Prahovei
si din apropierea Dambovicioarei.
Romanul debuteaza printr-un artificiu de compozitie.
In primavara anului 1916 in timpul unei concentrari pe valea Prahovei,Gheorghidiu asista la
popota ofiterilor,la o discutie despre dragoste si fidelitate pornind de la un fapt divers aflat din
presa:Un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal.
Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a personajului,trezindu-i amintirile legate de cei
doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate,si banuiam ca ma
inseala,este fraza cu care incepe cel de-al doilea capitol.
Tanarul,pe atunci student la Filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela,studenta la
Litere,orfana,crescuta de o matusa.
Iubirea barbatului se naste din duiosie dar naratorul marturiseste ca mai ales din orgoliu.
Dupa casatorie,cei doi soti traiesc modest,dar fericiti.
Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moarte
unchiului sau avar,Tache.
Ela se implica in discutiile despre bani,lucru care lui Ghiorghidiu ii displace profund.
Ela este arasa de viata mondena.
Cuplul a evoluta spre o criza matrimoniala,al carei moment culminant,are loc excursia de la
Odobesti.
In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G care dupa
opinia lui Ghiorghidiu ii va deveni mai tarziu amant.
Dupa o scurta despartire Ela si Stefan se impaca.

Inrolat pe frontul romanesc,Ghiorghidiu cere o permisie ca sa verifice daca sotia lui il


inseala,fapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului.
A doua experienta o reprezinta razboiul.
Frontul inseamna haos,mizerie,masuri absurde,invalmaseala,dezordine.
Capitolul Ne-a acoperit Pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si tragismul
confruntarii cu moartea.
Viata combatantilor tin de hazard,iar eroismul este inlocuit de spaima de moarte.
Individual se pierde,se simte anulat iuresul colectiv.Drama colectiva a razboiului pune in umbra
drama individuala a iubirii.
Ranit si spitalizat,Ghiorghidiu se intorce acasa la Bucuresti,dar se simte detasat de tot ce il
legase de Ela.Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca,o priveste acum cu
indiferenta si hotaraste sa o paraseasca.Finalul romanului este unul deschis.
Stefan Ghiorghidiu este personajul-narator,reprezinta tipul intelectual,lucid,hipersensibil care
traieste drama indragostitului absolut.
Filozof,el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara,insa in realitate,evenimentele
exterioare sunt filtrate prin constiinta lui.
Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititori decat in masura in
care se reflecta in aceasta constiinta.
In acest sens,Ela este cel mai misterios personaj,prin faptul ca tot comportamentul ei este
mediat de viziunea personajului narator.
De aceea,cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei,sau daca e mai degraba
superficiala,decat spirituala.
Relatarea si povestirea sunt inlocuite in proza moderna cu analiza si interpretarea.
Masa de la unchiul Tache este prezentata ca o scena balzaciana.
Stilul lui Camil Petrescu se caracterizeaza prin claritate,sobrietate,fraza scurta si nervoasa,este
analitic si intelectualizat.
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman subiectiv,avand drept
caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,memoria afectiva si
autenticitatea trairii.

O scrisoare pierduta
de I.L.Caragiale

Comedia este o specie a genului dramatic,care starneste rasul prin surprinderea unor
moravuri,a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate cu un final fericit.
Personajele comediei sunt inferioare.Sunt prezente formele comicului:umorul,ironia si diferite
tipuri de comic(de situatie,de caracter,de limbaj si de nume).
Opera literara O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie.
Acesta opera a fost scrisa cu scopul de a fi jucata pe scena.Prima reprezentatie a avut loc pe
scena Teatrului National din Bucuresti,la 13 noiembrie 1884.
Titlul este sugestiv,contine motivul care genereaza conflictul de baza,in jurul caruia se
concentreaza intreaga actiune.
Tema este dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati.
Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte,in zilele noastre,adica la
sfarsitul secolului al XIX-lea,in perioada campaniei electorale,intr-un interval de trei zile.
Conflictul de baza se imbina cu conflicte secundare care participa un numar mare de personaje.
Intalnim personaje principale(Stefan tipatescu,Zoe si Zaharia Trahanache) cat si personaje
secundare(Nae Catavencu,Ghita Pristanda) si episodice(Cetateanul turmentat,Tache
Farfuridi,Iordache Branzovenescu,Agamemnon Dandanache).
Stefan Tipatescu,prefectul judetului si prieten intim cu Zaharia Trahanache,presedintele
organizatiei locale a gruparii politice guvernamentale,ii adreseaza sotiei acestuia,Zoe
Trahanache,o scrisoare de dragoste.
Zoe,din neglijenta,pierde scrisoarea care este gasita de un cetatean turmentat.
Nae Catavencu,seful unei grupari politice independente si proprietarul ziarului Racnetul
Carpatilor ajunge,prin mijloace necinstite,in posesia scrisorii.Dupa ce incearca zadarnic,prin tot
felul de mijloace,de la amenintari pana la promisiuni sa intre in posesia compromitatorului
document,Tipatescu este convins de Zoe sa propuna candidature lui Catavencu,pentru a evita
astfel un scandal public.
La adunarea electorala este insa propus alt candidat,trimis de la centru,pe nume Agamemnon
Dandanache.
Reprezentantii celor doua grupari politice ajung sa se incaiere si,in invalmaseala,Catavencu isi
pierde palaria,in captuseala careia ascunsese scrisoarea.Documentul este gasit de acelasi
cetatean turmentat,care o restituie Zoei.
Intre timp,Zaharia Traganache,dorind sa-si anihileze adversarul,pe Catavencu,gaseste o polita
falsificata de acesta.Riscand sa fie raspunzator pentru fals si,mai ales,pierzandu-si orice sansa
de a fi ales deputat,Catavencu accepta sa conduca manifestatia in cinstea celui care a avut mai
multa abilitate decat el.

La randul sau Dandanache ajunsese in postura de candidat tot in urma unui santaj cu o
scrisoare a unei personae importante.
In final,toti se impaca,interesele personale,micile pasiuni disparand ca prin farmec.
Dandanache este ales in unanimitate si toata lumea se bucura zgomotos de binefacerile unui
sistem curat constitutional.
Aceasta piesa de teatru provoaca rasul prin mai multe tipuri de comic:de situatie,de caracter,de
moravuri,de limbaj,de nume,de intentie.
Comicul de situatie este generat de pierderea si gasirea scrisorii de amor,situatia finala o putem
incadra in tot acest tip de comic.
Prin comicul de moravuri,I.L.Caragiale zugraveste moralitatea indoielnica a vietii de familie,prin
relatia extraconjugala a lui Zoe cu Tipatescu.
Comicul de caracter este realizat prin comportamentul personajelor,atitudinea lor in ipostazele
in care sunt puse,observandu-se contrastul dintre aparenta si esenta.
Comicul de limbaj este redat de ticurile verbale ale personajelor(Trahanache:Aveti putinica
rabdare!),de pronuntarea gresita a unor cuvinte(famelie,renumeratie).
Comicul de nume se refera la numele folosite de Caragiale.
Numele Pristanda provine de la numele unui joc moldovenesc la care pasul se bate pe loc.
Numele Tipatescu are la baza cuvantul tip ceea ce sugereaza un tip important din viata
politica.
Prin comicul de intentie este scoasa in evienta atitudinea scriitorului fata de evenimente si de
personaje,din aceasta rezulta umorul dar si ironia.
Modul de expunere predominant este dialogul,cat si monologul dramatic.
Caracteristicile infatisate mai sus demonstreaza ca opera literara O scrisoare pierduta aprtine
genului dramatic si este,ca specie literara,o comedie.

Testament
de Tudor Arghezi
-poezie modernistaModernismul este un curent literar initiat in 1919 de catre Eugen Lovinescu a carui doctrina
porneste de la ideea ca trebuie sa existe un spirit al veacului care impune sincronizarea
literaturii romane cu literature europeana.

Civilizatiile mai putin dezvoltate,dupa parerea lui Lovinescu,trebuie sa imprumute


idei,concepte,de la cele avansate,astfel incat sa apara imitatia culturilor superioare.
Trasaturile modernismului sunt:evolutia prozei de la liric la epic si evolutia poeziei de la epic la
liric;apelul la tematica din lumea citadina;crearea romanului obiectiv si a celui de analiza
psihologica.
Alte doua trasaturi sunt intelectualizarea poeziei si a prozei si intelectualul devine personaj
literar.
Efectele existentei acestui current literar mediatizeaza prin intermediul revistei Sburatorul si a
cenaclului cu acelasi nume a avut ca efect promovarea unor scriitori precum Ion Barbu,Tudor
Arghezi,Lucian Blaga,Camil Petrescu,Vladimr Streinu.
Arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a
unui autor,despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj care il
particularizeaza.
Poezia Testament de Tudor Arghezi a aparut in primul volum de versuri al autorului(1927)si
constituie conceptia scriitorului despre arta,adica este o arta poetica.
Tema poeziei exprima conceptia despre arta a lui Arghezi si defineste programatic intreaga
creatie a poetului in care cuvantul este atotputernic,stapan al Univesului iar opera literara este
rodul ajutorului divin si trudei omului.
Titlul:Testamentul este un act juridic prin care o persoana dispune in vederea lasarii mostenirii
urmasilor a unui anumit bun.
In cazul poeziei noastre,testamentul este lasat de poet fiului ceea ce consta in opera
poetului(Cartea).
Poezia este alcatuita din cinci strofe asimetrice cu versuri ample,care redau tot cinci secvente.
Secventa I incepe cu o negatie care are valoarea deosebita a mostenirii.Opera literara este cel
mai de pret bun al poetului.
Descendentului ii revine misiunea sa aprecieze acest bun lasat mostenire,ba mai mult el trebuie
sa continue perfectionarea operei.
Cartea a presupus mult efort nu numai din partea poetului dar si dein partea strabunilor sai.
Secventa a II-a:Poetul aseaza la capataiul civilizatiei cu indemnul cotinuatorului sau de a
respecta acest bun spiritual si de a-l duce spre progres.
Secventa a III-a ilustreaza evolutia spirituala ce a trebuit sa se produca pentru scrierea acestei
carti:de la munca fizica la munca intelectuala,de la sapa si brazda la condei si calimara.
Limbajul poetului vinde din vorbirea batranilor,din limba populara.Misiunea poetului a fost aceea
de a potrivi cuvintele de a le da o noua semnificatie,acestea devenind atotputernice.
Totodata cuvantul arghezian poate sa mangaie sau sa aline.

Tot cuvantul poetic este si divin,adica prin cuvant el a transmis idei pe care divinitatea le-a dat
prin intermediul bibliei.
Secventa a IV-a:Datoria poetului este aceea de a ilustra in poezia sa durerile neamului
romanesc.
Misiunea poetului este ca prin intermediul cuvantului sa certe pe stapanul sramosilor
sai.Asadar,cuvantul devine pedepsitor.
Se dezvolta la nivelul acestei secvente conceptul de estetica a uratului:Din bube,mucegaiuri si
noroi/Iscata-m frumuseti si preturi noi.
Secventa a V-a dezvolta relatia ce se stabileste intre poezie,poet si cititor astfel poezia este
numita Domnita ce sufera in cartea mea,plina de sensibilitate si noblete spirituala.
Opera literara este din punctul de vedere al lui Arghezi este o imbinare intre slova de
foc(inspiratia divina) si slova faurita(truda poetului).
Poetul se plaseaza in postura robului iar cititorul il considera domnul:Robul a scris-o,domnul
o citeste.
Cititorul nu realizeaza ca pentru existenta acestei opera au patimit si strabunii poetului nu
numai acesta.
Din punct de vedere fonetic predomina cuvintele ce contin mai multe consoane conferind
limbajului o asprime,o modalitate de a cauta cuvantul cel mai potrivit.
La nivel lexical se utilizeaza cuvinte arhaice ce dau informatii despre trecut,despre strabunii
poetului(razvratita,hrisov) si cuvinte nepoetice pentru a se evidentia estetica
uratului(bube,mucegaiuri,noroi).
Se mai utilizeaza serii antitetice sa imbie-sa injure, robul-domnul si prezenta campurilor
semantic al muncii (brazda, sapa, plavani, rapi, gropi, branci) si campul semantic al poeziei
(condei, calimara, versuri, carte, domnita,citeste).
La nivel morfologic se utilizeaza trei timpuri verbale ce corespund celor trei generatii implicate in
poezie:viitorul corespunde fiului(voi lasa);prezentul corespunde poetului(te-asteapta) si
trecutul care corespunde sramosilor(le-am prefacut,am luat).
Se mai utilizeaza verbele si pronumele la persoana I si a II-a(ti,vostru,am ivit) reda lirismul
subiectiv prezent in poezie.
La nivel sintactic se pastreaza topica normal insa lipseste atributul SPC.Domnita ce sufera in
cartea mea.
La nivel stilistic se utilizeaza epitete(seara razvratita,saricile pline,hotar
inalt),metafore(Dumnezeu de piatra,indemnul pentru vite,slova de foc),antiteza(sa imbie-sa
injure,venin-miere);enumeratia(bube,mucegaiuri,noroi);comparatia(Imparechiate-n carte e
marita/Ca fierul cald imbratisat in cleste.

La nivel prozodic srofele sunt inegale,versul este amplu cu masura de 9-11 silabe,rima este
imperecheata si ritmul este iambic.
Testamentde Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru toate orientarile poeziei
interbelice,cu elemente traditionale si moderniste.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii


de Lucian Blaga
-poezie modernistaModernismul este un curent literar initiat de Eugen Lovinescu in 1919 a carui doctrina porneste
de la ideea ca trebuie sa existe un spirit al veacului care impune sincronizarea literaturii
romane cu literature europeana.
Civilizatiile mai putin dezvoltate,dupa parerea lui Lovinescu,trebuie sa imprumute
idei,concepte,de la cele avansate,astfel incat sa apara imitatia culturilor superioare.
Trasaturile modenismului sunt:evolutia prozei de la liric la epic si evolutia poeziei de la epic la
liric;apelul la tematica din lumea citadina;crearea romanului obiectiv si a celui de analiza
psihologica.
Alte doua trasaturi sunt intelectualizarea poeziei si a prozei si intelectualul devine personaj
literar.
Efectele existentei acestui curent literar mediatizeaza prin intermediul revistei Sburatorul si a
cenaclului cu acelasi nume a avut ca effect promovarea unor scriitori precum Ion Barbu,Tudor
Arghezi,Lucian Blaga,Camil Petrescu,Vladimr Streinu.
Arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a
unui autor,despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj care il
particularizeaza.
Poezia exprima crezul literar al poetului.
O alta trasatura fundamentala a licricii blagiene este imbinarea poeziei cu filozofia.
Cunoasterea are doua concepte filozofice.
Cunoasterea paradisiaca este de tip logic,rational,vrand sa lumineze misterul si astfel sa-l
reduca,este specifica oamenilor de stiinta iar cunoasterea luciferica are ca scop potentarea
misterului nu lamurirea acestuia,este specifica poetilor.
Stilul este in conceptia lui Blaga un ansamblu de mai multi factori(factorul spatial si factorul
temporal).
Metafora cunoaste in conceptia poetului doua tipuri:metafora plasticizanta care da frumusete
limbajului fara a imbogati continutul poetic si metafora revelatorie care are rolul de a potenta
misterul,de a-l face sa devina de nepatruns.

Poezia apartine primului volum de poezii publicat in 1919 Poemele luminii.


Volum Poemele luminii(1919) este dominat de un vitalism puternic,poetul isi doreste
contopirea cu cosmosul.
Cunoasterea inseamna iubire,iar iubirea este o cale de a comunica cu universal.
Tristetea nu este un sentiment al poetului pentru sine ci se revarsa asupra intregului univers.
Eul poetic nu este ingradit nici de spatiu nici de timp.
Moartea este vazuta doar ca o presimtire,o continuare a vietii.
Raportul dintre bine si rau este vazut in interdependent:ca sa existe binele trebuie sa apara si
raul.
In volumele celelalte (Pasii Profetului(1921);In marea trecere(1927);La cumpana
apelor(1933)) moartea este vazuta ca ceva tragic.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica si o poezie
modernista.
Poezia este alcatuita dintr-o singura strofa polinoma insa se poate organiza dupa continut in
patru secvente.
Secventa I cuprinde cinci versuri,secventa a II-a urmatoarele cinci versuri(6-10),secventa a III-a
versurile(11-18) si secventa a IV-a ultimele doua versuri.
Secventa I subliniaza rolul poetului prin debutul poeziei cu pronumele personal de persoana I
singular eu.Aceasta e o trasatura specifica expresionismului caruia poetul i-a apartinut prin
exacerbarea eului liric.
Poetul se plaseaza in randul celor care adopta cunoasterea luciferica deoarece prin
descoperirile sale nu striveste si nu ucide tainele universului.
Corola de minuni a lumii reprezinta misterele universului,masura
binelui,frumosului,perfectiunii.
Ultimul vers al acestei secvente cuprinde o enumeratie ce reda ipostaze ale vietii.
Florile sugereaza ideea de frumos,viata insasi,ochii sugereaza cunoasterea,perceptia
universului iar buzele sugereaza iubirea dar si rostirea.
Prin cuvantul morminte moartea este perceputa ca un dat firesc,o component a vietii.
Secventa a II-a prezinta sintetic plasarea celorlalti in comparatie cu poetul.
Lumina altora este cunoasterea paradisiaca cea care sugruma vraja nepatrunsului
ascuns,adica face sa dispara misterul.
In opozitie cu aceasta lumina se afla lumina mea,cunoasterea luciferica ce are rolul de a spori
a lumii taina.

Astfel se realizeaza in aceasta secventa opozitia intre poet si oamenii de stiinta.


Secventa a III-a expliciteaza cum se intampla potentarea misterului.
Pentru aceasta,poetul apeleaza la o ampla comparatie dintre cunoasterea luciferica si lumina
lunii.
Cum aceasta prin lumina ei alba mareste taina noptii,asa si poetul prin adoptarea cunoasterii
luciferice si prin utilizarea metaforei revelatorie,face ca misterele existente sa se transforme in
mistere si mai mari:si tot ce-i ne-nteles/se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari.
Secventa a IV-a este introdusa prin conjunctia caci,autorul motivandu-si cauza adoptarii
acestei cunoasteri,poetul iubeste si prin aceasta cunoaste natura cu frumusetile ei,sufletul
omului,tot ce-l inconjoara,iubirea,rostirea dar si ideea de moarte.
Titlul poeziei este amplu,alcatuieste o metafora revelatorie ce semnifica ideea cunoasterii
luciferice.
Are asezat pronumele personal de persoana I eu in fruntea poeziei,poetul plasandu-se
orgolios la polul opus celor ce fac sa dispara misterul.
Tema este atitudinea poetului in fata tainelor universului.
In poezie se utilizeaza lirismul subiectiv dat de utilizarea pronumelui eu in titlu si in text de
cinci ori.
Apar si verbe la persoana I organizate in doua categorii:la forma negativa(nu strivesc,nu
ucid) si la forma afirmativa(iubesc,sporesc).
La nivel fonetic se utilizeaza cuvinte din aceeasi familie lexicala (intelesuri, ne-ntelesuri) si se
repeata unele cuvinte eu,lumina,repetitiile care confera textului o anumita muzicalitate.
La nivel lexical se utilizeaza campul semantic al naturii(flori,luna,razele) si campul semantic al
misterului(taine,noaptea,intuneric,ne-nteles).
La nivelul textului apar si relatii de antinoame intre cuvinte(eu-altii,lumina mea-lumina
altora,intelesuri-ne-ntelesuri).
La nivel morfo-sintactic repetarea pronumelui eu de sase ori,rezulta caracterul confesiv al
poeziei.
Verbele sunt utilizate la timpul prezent(strivesc,ucid) ceea ce eternizeaza atitudinea poetului.
Utilizarea conjunctiei dar are rolul de a face opozitie intre altii si eu si de a evidentia in acelasi
timp rolul important pe care il are eul liric.
La nivel stilistic sunt prezente figure de stil:epitete inversabile (nepatrunsului ascuns,sfant
mister,largi fiori),metafore(corola de minuni a lumii,largi fiori de sfant mister),enumeratie(si
flori si ochi si buze si morminte) care aduce aspect diferite din viata in atentia cititorului si
comparatia intre cunoasterea luciferica si lumina lunii.

La nivel prozodic poezia este alcatuita din 20 de versuri inegale cu masura variabila de 2-13
silabe,ritmul este interior,rima nu exista in schimb apare ingambamentul care este un procedeu
ce consta in continuarea unei idei din versul anterior in urmatorul dand impresia unei
comunicari in proza.
Se utilizeaza litera mica la inceput de vers pana la aparitia punctului care alaturi de linia de
pauza contribuie la delimitarea secventelor poetice.
Prin caracteristicile infatisate mai sus,deducem ca poezia Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii de Lucian Blaga este arta poetica si o poezie modernista.

Poveste
de Marin Sorescu
-poezie neomodernista-

Neomedernismul poetic(1960-1980) a constituit o revigorare a poeziei revenindu-se la discurs


liric,imagini artistice,reflectii filozofice.
Au scris in acesta perioada Nichita Stanescu,Marin Sorescu,Ana Blandiana,Ion Alexandru,Emil
Botta,Stefan Augustin Doinas si Geo Dumitrescu.
Cateva dintre particularitatile poeziei neomoderniste sunt:poezia contrariaza asteptarile
cititorului,se da o lupta intre sinele poetului cu sinele,apare lupta cu verbul,miturile sunt
reinterpretate,limbajul este ambiguu,imaginile sunt nemaintalnite si apare ermetismul expresiei.
Poezia Poveste de Marin Sorescu face parte din volumul Moartea ceasului(1966) si se
incadreaza la curentul literar neomodernismul.
Se pretuieste astfel modernismul interbelic cultivandu-se teme filozofice,limbajul este
ambiguu,sintaxa poetica este inedita,apare ludicul,ironia si parodia.
Tema poeziei este iubirea,subordonand si alte teme precum timpul neiertator si natura.
Titlul este alcatuit dintr-un substantiv comun nearticulat care sugereaza redarea unui sentiment
trait de un cuplu de indragostiti.
Prin nearticularea substantivului reda un caracter de generalitate propriu neomodernismului.
Poezia este alcatuita din cinci strofe inegale care sunt organizate pe trei secvente.
Secventa I cuprinde prima strofa si plaseaza in opozitie cele doua principii,masculin si feminin.
Principiul feminin dat de functionarea cu lemne,arata nevoia de concret,de stabilitate,si de
siguranta.
Principiul masculin ii este specifica forma moderna de energie,acest cuplu este incompatibil.

Secventa a II-a cuprinde strofa a doua si a treia si cultiva mitul erotic.


Cei doi sunt plasati atat in planul terestru(pamant,iarba,lac,copac) dar si in cel astral(cer si
luna).
Apare motivul calatoriei,o calatorie care are ca finalitate rasfrangerea fericirii cuplului asupra
naturii.
Spatial existentei iubirii se sacralizeaza.
In strofa a treia se contureaza traseul cuplului.
Acest drum este dat de metafore care trec dincolo de concret spre ambiguitate si paradoxal.
Secventa a III-a cuprinde strofele patru si cinci prin care povestea apeleaza la elemente de
basm,aparitia Sfintei Vineri.
Ea da sfaturi protagonistului,nu sa treaca o proba ci sa constientizeze un fapt real Ca nu mai
suntem tineri,sugerandu- se astfel tema timpului dar si a mortii.
Finalul este surprinzator apelandu-se la ironie caci pierderea tineretii inseamna pierderea
electricitatii si consumarea lemnelor.
Aceasta este o trasatura neomodernista,prin care eul liric se detaseaza si existenta este
plasata sub semnul unei simplitati inselatoare.
Se utilizeaza opozitia eu-tu care scoate in evidenta nu existenta cuplului ci plasarea celor doi in
planuri diferite,ea aprtine concretului,el apartine abstractului.
Se utilizeaza lirismul subiectiv care este dat de prezenta pronumelor personale la persoana I si
a II-a(eu,meu,mea,ne,tu,ta,tau) si a verbelor la persoana I si a II-a(vom merge,vom fi,vom
rade,vom slavi,vom lua).
Datorita ludicului si ironiei,poetul utilizeaza cuvinte simple precum(cotitura,o buna
bucata,cale)dar si neologice (electricitate, functioneaza).
Din acest limbaj simplu se desprind idei filozofice.
La nivel prozodic variaza numarul de versuri intr-o strofa,masura si ea variabila de 4-12
silabe,se utilizeaza ingambamentul,rima este pereche,incrucisata si monorima.
Prin caracteristicile infatisate mai sus deducem ca poezia Poveste de Marin Sorescu este o
poezie neomodernista.

Enigma Otiliei
de George Calinescu

-roman realist-roman balzacian-roman citadinRomanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade,planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asupra vietii.
Romanul realist este oglinda unei realitati.
Trasaturile romanului realist sunt:preia din realitate actiunea,situatiile create,adaugandu-se insa
si elemente ale imaginatiei,naratiunea se realizeaza la persoana a III-a,naratorul este
detasat,neimplicat,obiecticv,omniscient,omniprezent,viziunea este dindarat,focalizare
zero,finalul este bine definit,personajele au un destin clar,timpul si spatiul sunt clar determinate.
Trasaturile balzaciane sunt:se utilizeaza tehnica detaliului atat in prezentarea unor locuri cat si a
unor personaje si asupra comportamentului acestora,cea mai ilustrata tipologie a personajelor
este avaritia,simetria incipitului cu finalul,motive specific al orfanului,al banului si al tatalui
protector.
Romanul Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist,balzacian.
Naratorul este diferit de autor,primul fiind detasat, neimplicat, obiectiv, omniscient,omniprezent.
Personajele sunt clasificate dupa regula traditionala in:personaje principale(Felix si
Otilia),secunadre(Costache Giurgiuveanu,Pascalopol,Aglae,Aurica,Titi,Stanica Ratiu) si
episodice(Simion Tulea,Olimpia si Winssmann).
Cititorului I se ofera o oglinda a realitatii in care oamenii sunt interesati de avere.
Romanul a aparut in 1938 in ultima parte a perioadei interbelice.
Initial,romanul a purtat numele de Parintii Otiliei,autorul motivand intr-un fel ca fiecare personaj
din roman ar reprezenta o ipostaza a parintilor personajului feminin.
Din motive editoriale,romanul a fost publicat cu titlul pe care il poarta si acum,Enigma Otiliei.
Titlul anunta personajulprincipal feminin si in acelasi timp prin substantivul enigma arata
punctele de vedere diferite ale celorlalte personaje referitoare la Otilia,privirea poliedrica.
Incipitul prin utilizarea detaliilor,el precizeaza timpul(iulie 1909,cu putin inainte de orele
zece),locul(Bucuresti,strada Antim) si personajul principal masculin Felix.
Finalul este inchis si se realizeaza simetric cu incipitul,prezentandu-se aceeasi casa a lui mos
Costache in care de data aceasta chiar nu statea nimeni.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire atunci cand trateaza acelasi plan narativ,iar
aceste planuri narative alterneaza.

Romanul Enigma Otiliei de George Calinescu nu are fir epic,este structurat pe doua
planuri,primul plan priveste destinul tanarului Felix iar al doilea istoria unei mosteniri.
Romanul incepe prin venirea a tanarului Felix Sima de 18 ani la Bucuresti la unchiul sau
Costache Giurgiuveanu sa urmeze facultatea de medicina.Ajuns la adresa indicata Otilia,copila
batranului,il invita in casa unde cunoste membrii familiei: matusa Aglae,unchiul Simion si copiii
acestora Titi,Aurica ,Olimpia, ginerele Stanica Ratiu precum si prietenul de familie Leonida
Pascalopol.
A doua zi Otilia ii arata locuinta, el remarca felul jucaus al fetei si este surprins cand gaseste o
scrisoare adresata acesteia, pe numele Otilia Marculescu.Fata este ravnita de Leonida
Pascalopol si invidiata de toti membrii familiei Tulea.
Felix, curios de enigma numelui Marculescu descopera soarta Otiliei care nu este cu mult
diferita de a sa. Fata a ramas orfana de mica si este crescuta de tatal sau vitreg, mos
Costache.
Rugat de Aglae,Felix il mediteaze pe Titi care a ramas corigent,si in aceste imprejurari sora sa
Aurica se ataseaza de tanar. El,insa, se simte tot mai atras de Otilia pe care o admira si cu care
petrece din ce in ce mai mult timp.Vede insa in Pascalopol un rival.La inceputul lunii august,
Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei isi face aparitia acasa impreuna cu Stanica, concubinul ei,
cu care are un copil. Simion nu-si recunoaste fiica si refuza sa-i dea o casa de locuit si zestrea
sa.Stanica, prin minciuni si scrisori adresate domnului Pascalopol cum ca se impusca, reuseste
sa stranga ceva bani de la toti si sa-l induplece pe Simion cu motivarea ca mai are cateva luni
de trait,sa-i dea zestrea Olimpiei.La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la mosia
acestuia,unde tinerii profita de timpul petrecut impreuna,iar dupa doua saptamani revin acasa.
Intre timp fiul Olimpiei si al lui Stanica,Aurel Ratiu moare.Stanica Ratiu vrea averea lui mos
Costache si aduce un medic oarecare si ii pune un diagnostic fals,ca este grav bolnav dar este
descoperit de Pascalopol.
Intre Felix si Otilia se leaga o frumoasa relatie de prietenie,Felix ii marturiseste iubirea Otiliei iar
aceasta il priveste mai mult ca pe un frate,lucru care ii displace lui Felix si se refugiaza in
bratele unei curtezane,Georgeta.Felix are ocazia sa-l cunoasca pe Weismann,un coleg de la
facultate care ii trezeste pasiunea despre poezii.
Cina la restaurantul domnului Iorgu in cinstea aniversarii fiicei sale minore ii reunesc la aceeasi
masa pe Georgeta cu generalul, pe Stanica, Olimpia, Aglae, Titi, Felix si mos Costache. Aglae
pare foarte interesata de viitorul fiicei celor doua gazele in speranta ca o va casatori cu Titi, in
timp ce Felix se simte din ce in ce mai jignit de purtarile Georgetei.
La inceput, dupa o usoara criza, familia Tulea ignora purtarile lui Simion, care incepuse sa
aiureze, insa vazand ca situatia devine insuportabila, Aglae ajutata de Stanica si de Weissmann
il duc la un sanatoriu.
Felix viseaza ca Otilia canta la pian, insa spre surprinderea sa totul pare a fi
realitate.Revazandu-se, cei doi povestesc indelung,in timp ce Felix se simte tot mai atras de
Otilia si de schimbarea acesteia.
Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri incepand sa adune materiale de constructii
pentru o casa unde cei doi, Felix si Otilia aveau sa stea dupa moartea sa.

Din cauza unei usoare insolatii mos Costache se imbolnaveste grav si familia Tulea isi petrec 2
zile in casa acestiua ignorandu-i boala.Pascalopol s-a ocupat de doctor.
Dupa insanatosire,Costache ii alunga pe toti din casa si hotaraste sa ii puna niste bani in cont
Otiliei si ii daruieste niste bani lui Pascalopol pentru Otilia,Stanica afla locul banilor si il jefuieste
pe batran.iar acesta in uram unui atac moare.
Stanica divorteaza de Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, iar apoi intra in politica,Otilia se
casatoreste cu Pascalopol si pleaca impreuna la Paris iar Felix, cu ocazia razboiului, devine
doctor,apoi profesor universitar,intrand in cercuri inalte.
Se intalneste intamplator cu Pascalopol pe tren si afla ca acesta a divortat de Otilia, fiind acum
casatorita cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia aratata nu mai aduce nimic din ceea ce
era odinioara Otilia. Amintirile acelei idile se naruiesc in cuvintele lui mos Costache: Aici nu sta
nimeni.
Prin caracteristicile infatisate mai sus romanul Enigma Otilieide George Calinescu este un
roman realist,balzacian.

Luceafarul
de Mihai Eminescu
-poezie romanticaRomantismul este un curent literar aparut in prima jumatate a secolului al IXI-lea in spatiul
european.
Contextul istoric il constituie revolutiile burgheze democratice,lupta pentru
independenta,filozofia idealista germana.
Manifestul literare Prefata la drama Cronwellde Victor Hugo.
Trasaturile romantismului sunt:imaginatia e principiul fundamental al creatiei,fantezia si
sentimentul predominant,apare subiectivismul caci eul liric apeleaza la trecerea de la o lume
la alta,apare antiteza,amestecul speciilor literare.
Sursele de inspiratie sunt istoria,folclorul,spatiile exotice si exceptionalul.
Raportul cu timpul este evadarea in trecut care se realizeaza prin intermediul visului,apare
antiteza trecut-prezent.
Personajul literar este exceptional in imprejurimi exceptionale,este prezentat in aniteza cu un alt
personaj,este din toate mediile sociale.
Stilul este metaforic,apeleaza la cuvinte arhaice si populare.
Speciile cultivate sunt specii dramatice(drama istorica si filozofica),specii
lirice(meditatie,elegia,romanta),specii epice(nuvela istorica,balada,poemul,romanul).

Cativa din reprezentantii acestui curent sunt Ion Heliade Radulescu,Costache Negruzzi si Mihai
Eminescu.
Poemul Luceafarul a aparut in 1883,in Almanahul Societatii Academice Social-Literare
Romania Juna din Viena,fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare.
Poemul a pornit de la anumite elemente precum:folclorice,filozofice si biografice.
Elementele folclorice sunt basmul romanesc Fata in gradina de aur cules de Richard Kunish si
motivul zburatorului prezent in prima parte a poemului.
Elementele filozofice sunt conceptiile filozofului Arthur Schopenhauer referitoare la opozitia
dintre omul geniu si omul comun.
Elementele biografice sunt ca viata poetului este ridicata la valoare de simbol.
Poezia Luceafarul de Mihai Eminescu este o poezie care apartine curentului literar
romantismul si este alcatuita din 98 de strofe organizate in patru tablouri.
Tabloul I cuprinde o poveste fanstastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi
diferite,tenurica si cosmica.
Tabloul al II-lea cuprinde o alta iubire,dar de data acesasta dintre doua individualitati
pamantene.
Tabloul al III-lea prezinta calatoria Luceafarului intr-un spatiu intergalactic catre parintele sau
ceresc Demiurgul pentru a-i cere dezlegarea din calitatea de nemuritor.
Luceafarul poarta aici numele de Hyperion.
Tabloul al IV-lea cuprinde fericirea cuplului pamantesc si nefericirea geniului.
In tabloul I spatiul este ireal,de poveste si timpul este irepetabil,de poveste.
Fata de imparat nu are nume,traieste in castelul de la marginea marii,nu este o fiinta
oarecare,prea frumoasa,una la parinti,vorbeste cu Luceafarul la fereastra comparata cu luna
si cu Fecioara.Ea manifesta dorinta de realizare prin iubire,se afla in spatii de trecere,fereastra
si patul il cheama pe Luceafar sa-i lumineze viata.
Luceafarul este fiinta superioara,geniul,se intruchipeaza in inger si apoi in demon.
Cele doua metamorfoze ale Luceafarului arata capacitatea acestuia de a-si lua alt chip concret.
Iubirea dintre cele doua fiinte apartinand unor lumi diferite sugereaza atractia contrariilor.
Oglinda este un alt element ce contribuie la comunicarea dintre cei doi si devine un spatiu de
trecere.
Antitezele la nivelul acestui tablou sunt:muritor-nemuritor,pamantesc-ceresc,viu-neviu,susjos,lumina-intuneric,spatiu limitat-spatiu nelimitat.
In tabloul al II-lea timpul si spatiul sunt tot de poveste ,insa reale prin teluricul lor.

Fata si-a pierdut unicitatea,capata nume si seamana cu iubitul ei Catalin.


Catalin este un copil de casa,viclean,baiat din flori,isi incearca norocul in iubire.
Prima reactie a Catalinei este refuzul,manifestare specifica principiului feminin.
Catalin ii da Catalinei o lectie de iubire,manifestare specifica principiului masculin.
Catalin devinde serios,iar Catalina aspira spre inalt.
In tabloul al III-lea timpul si spatiul sunt diferite caci Hyperion calatoreste intr-o zona prespatiala
si pretemporala.
Hyperion este cel ce merge pe deasupra,o forma individualizata a absolutului.
Demiurgul este material superior organizata creatorului universului.
Calatoria lui Hyperion semnifica un drum al cunoasterii.
Refuzul Demiurgului reprezinta atat soarta umana surprinsa in nimicnicimea ei cat si
imposibilitatea Luceafarului de a mai cobori treptele materiei universale.
In tabloul al IV-lea spatiul este terestru cu imagini specifice teluricului eminescian,cuplul sta
sub sirul lung de mandri tei.
Luceafarul priveste din locul lui menit din cer si categoriseste fata ca fiind chip de lut.
Catalin ramane barbatul unic prin iubire iar Luceafarul ramane prizonier al eternului monolog.
Ce-a dea treia chemare a fetei adresata Luceafarului sa-i lumineze norocul reprezinta dorinta
fetei de a se asigura ca se afla sub protectia celei mai luminoase stele.
La nivel fonetic se utilizeaza cuvinte a caror sonoritate este usor modificata fata de limbajul
cotidian.
La nivel morfologic predomina verbele la imperativ,imperfect si perfect compus si este prezent
dativul etic viata-mi.
La nivel stilistic sunt prezente figuri de stil precum comparatiaa fost odata ca-n
povesti,antitezaun mort frumos cu ochii verzi,epitet inversabil frumoasa fata,metafora dor
de moarte.
La nivel prozodic masura versurilor este de 7-8 silabe,rima este incrucisata si ritmul este
iambic.
Prin caracteristicile infatisate mai sus deducem ca poezia Luceafarul de Mihai Eminescu este
o poezie care apartine curentului literar romantismul.

Iona
de Marin Sorescu

-drama neomodernista-drama contemporana-drama parabolaPiesa subintitulata de catre autor Tragedie in 4 tablouri a fost publicata in 1968 alaturi de alte
doua scrieri dramatice Paracliselul si Matca in trilogia intitulata sugestiv Setea muntelui de
sare.
Titlul acesta este simbolic pentru ca el reda dorinta de cunoastere si comunicare de care omul
are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii.
Toate cele trei piese pornesc de la mituri fundamentale:mitul biblic(Iona),mitul mesterului
Manole(Paracliselul),mitul compozitional.
Drama este alcatuita pe baza monologului dialogat(al solilocviului) ce presupune dialogarea
personajului Iona cu el insusi.
Astfel,el apare in ipostaza a doua entitati diferite care analizeaza problema existential din
puncte de vedere deosebite.
In piesa se face referire la personajul biblic Iona.
Iona fiul lui Amitai primeste misiune din partea lui Dumnezeu pentru a raspandi cuvintele
acestuia in cetatea Ninive unde oamenii pacatuiau foarte mult.
Iona accepta misiunea,insa mai tarziu se razgandeste si incearca sa fuga din fata lui
Dumnezeu.
Se imbarca pe o corabie insa corabierii isi dau seama ca el este vinovat de furtuna tocmai
iscata.
Il arunca din corabie in mare si este inghitit de un peste urias.
Dupa trei zile si trei nopti de rugaciune Iona este lasat de catre peste pe malul marii iar
misiunea si-o indeplineste.
Iona din drama lui Marin Sorescu nu primeste o asemenea misiune si nici nu greseste cu ceva.
Titlul denumeste personajul piesei care apare intr-o tripla ipostaza:pescar,calator si auditoriu.
Piesa este alcatuita din patru tablouri,intr-o alternanta de afara si de inauntru.
Relatiile spatiale se definesc prin imaginar si prin spatiul inchis,psihologic al protagonistului care
isi pune intrebari si isi raspunde.
Relatiile temporale reliefeaza perspectiva timpului psihologic,cel cronologic fiind un mijloc
artistic de amplificare a starilor interioare ale protagonistului.
Tema ilustreaza conflictul interior,strigatul tragic al individului insingurat care face eforturi de a-si
gasi identitatea.

Tabloul I.Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza
viata,libertatea,aspiratia si iluzia.
Iona este un pescar ghinionist,care desi isi doreste sa prinda pestele cel mare,prinde numai
fate si pentru faptul asta el isi ia mereu un acvariu cu el in care sa pescuiasca pestii care au
mai fost prinsi o data,semnificand faptul ca se refugiaza in micile bucurii pe care le mai traise si
alta data.
Din pricina neputintei,Iona se simte un ratat,un damnat.
Incipitul piesei il prezinta pe Iona care incerca,strigandu-se sa se regaseasca,cugetand asupra
relatiei dintre viata si moarte.
Finalul tabloului il prezinta pe Iona inghitit de un peste urias cu care incerca sa lupte si strige
dupa ajutor,sugerand pornirea personajului intr-o aventura a cunoasterii.
Tabloul al II-lea se petrece in interiorul Pestelui I,in intuneric ceea ce il face pe Iona si mai
deprimat de viata lui.Iona vorbeste mult,logosul fiind expresia supravietuirii,el avand ipostaza
aici de calator,explorator pe drumul cunoasterii.
Iona doreste sa se simta liber.Iona gaseste un cutit,semn al libertatii de actiune si constata lipsa
de vigilenta a chitului dar nu reuseste sa il taie si sa scape.
Tabloul al III-lea se desfasoara in interiorul Pestelui II,care inghitise ,la randul sau,Pestele I si
in care se afla o mica moara de vant care poate sa invarteasca sau sa nu se
invarteasca,simbol al zadarniciei.
Ideile asupra caruia mediteaza Iona in acest tablou se refera la viata,la conditia omului in lume.
Apar doi figuranti care nu scot nici un cuvant,Pescarul I si Pescarul II,fiecare cu cate o barna
in spate,pe care o cara fara oprire surzi si muti simbolizand oamenii care isi duc povara data de
destin.Iona vorbeste cu ei,dorind sa inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o
obligatie.Viata aici inauntru este plina de umezeala,nu este una sanatoasa spiritual si atunci
se intreaba Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel de trai.
Iona devine increzator,apoi scapa cutitul si se inchipuie o mare si puternica unghie,o arma cu
care incepe sa spintece burtile pestilor,despartind interiorul pestelui doi de interiorul pestelui
trei.
Iona ramane singur cu propria constiinta ,gandind si actionand solitar in lumea inconjuratoare.
Iona adreseaza o scrisoare mamei sale,afirmand ca exista o clipa cand toti oamenii se
gandesc la mama lor.
Desi i s-a intamplat o mare nenorocire Iona iubeste cu jovialitate si tristete,ideea repetabilitatii
existentiale a omului.
Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc simbolizand nenascutii pe care
chitul ii purta in pantece.

Tabloul al IV-lea il prezinta pe Iona in gura ultimului peste spintecat,iar din el se vede la
inceput numai barba lui lunga si ascutita care falfaie afara.Este singur in pustietatea imensa si
isi striga semenii.Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peste,dupa care se zareste alt
orizont care este o burta de peste urias,apoi un sir nesfarsit de burti.
Drama umana este aceea a vietii apasatoare,sufocante,din care nimeni nu poate evada in
libertate.
Sirul nesfarsit de pesti smbolizeaza ideea ca in viata omul are un sir nesfarsit de necazuri,de
neplaceri care uneori se tin lant.
Iona constata ca in viata de pana acum a gresit dar nu renunta,pe tot parcursul acestui
monolog dialogat,Iona se afla in ipostaza de auditoriu.
Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti care ar semnifica
evadarea din propria carcera,din propriul destin.
Drama se termina cu o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea
sinelui,cunoasterea propriilor capacitati de actiune,concluzionand ca e greu sa fii singur si
simbolizeaza un nou inceput.
Aceasta opera lirerara este o drama parabola si neomodenista,Marin Sorescu ofera o pilda de
viata din care omul simplu sa invete ca intotdeauna puterea si solutia de a iesi dintr-o situatie se
afla numai in
Noapte de decemvrie
de Alexandru Macedonski
-poezie simbolista-

Simbolismul este un current literar aparut mai intai in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea ca
reactive impotriva romantismului.
Numele curentului a fost dat de Jean Moreas prin articolul intitulat Le symbolisme.
In literatura romana,simbolismul a aparut sub indrumarea lui Alexandru Macedonski in revista
sa Literatorul.
Cativa reprezentanti in literatura romana au fost Ion Minulescu,George Bacovia,Elena Farago.
Trasaturile simbolismului sunt motivele simboliste:orasul provincial sufocant,tema
naturii,iubirea,moartea,singuratatea,instrumentele muzicale.
Tema generala a poeziilor simboliste este conditia nefericita a poetului intr-o societate
incapabila sa-l inteleaga.
Atitudini poetice sau stari sufletesti specific:spleen-ul,oboseala psihica,disperarea,apasarea
sufleteasca,nevroza.

Una dintre trasaturi mai este si aparitia corespondentei dintre cuvinte si elementele din
natura,fiind principala modalitate de realizare a poeziilor simboliste.
Poeziile simboliste beneficiaza de muzicalitatea elementelor de prozodie,dar si de prezenta
instrumentelor muzicale.
Poezia Noapte de decemvrie de Alexandru Macedonski este o poezie simbolista.
Poemul a pornit de la o scurta proza numita Meka si Meka,aceasta a aparut in 1890 in ziarul
Romanul si dezvolta o pilda morala:bogatul Emir Ali-bn-Makomed-ben-Hassan primeste
porunca de la tatal sau ca in viata sa nu se abata niciodata de la calea cea dreapta.Ca orice
mahomedan el pleaca in pelerinaj la cetatea sfanta Meka in acelasi timp si spre aceeasi cetate
pleaca si un cersator Pocitan-ben-Pehlivan.Cei doi urmeaza cai diferite pentru a ajunce la
destinatia planuita,emirul pastreaza calea cea dreapta si ajunge la Meka cereasca pe cand
cersatorul urmeaza calea ocolita si ajunge la Meka pamanteasca.
Poezia se organizeaza pe trei tablouri.
Tabloul I arata imaginea creatorului.
Tabloul al II-lea surprinde motivul inspiratiei data de existenta flacarii.
Tabloul al III-lea cuprinde lupta pentru atingerea absolutului prezentata in chip alegoric.Emirul
din Bagdad care este tanar si bogat incearca sa traverseze desertul spre cetatea Meka dar isi
gaseste sfarsitul aproape de acesta intrand in schimb in Meka cereasca.
Tot ca structura poemul se organizeaza pe doua planuri astfel tabloul I corespunde planului real
iar tablourile II si III corespund planului fantastic.
Tabloul I aduce in prim plan culoarea alb care semnifica lipsa inspiratiei,campia alba si intinsa
este simbolul lumii in care traieste poetul,este o lume ostila acestuia.
Elementele auditve lupi groaznici s-aud,crivatul tipa au rolul de a anunta o anumita
schimbare in tabloul al II-lea.
In tabloul al II-lea Flacara vie simbolizeaza inspiratia acestuia prin personificare si ii spune
poetului ca pentru a creea trebuie sa devina avut si puternic Emir.
Aceasta e singura modalitate de a poetului in universul ideal poeziei.
In tabloul al III-lea,poetul devenit emir e dornic sa plece la cetatea sfanta Meka.Va trebui sa
paraseasca rozul Bagdad,fericirea de care s-ar fi putut bucura in acest rai.
Emirul devine aici simbolul omului superior ce nu se multumeste cu fericirea pamanteasca,el
are calitati ce sugereaca geniul.
Aspiratia spre Meka devine o dorinta atotstapanitoare intre rozul Bagdad si Meka exista un
pustiu pe care Emirul trebuie sa-l traverseze infruntand pericolele cel ameninta.Porneste pe o
alba camila insotit de un mare alai alcatuit de robi inarmati camile si cai.

Inainte de a pleca din rozul Bagdad trece pe langa fantana in care odata isi oglindea chipul
balai si aici intalneste un drumet cu infatisare de cersator al carui portret este alcatuit in antiteza
cu cel al Emirului.Tot in antiteza sunt si drumurile lor,caci drumetul urmeaza calea ocolita iar
Emirul calea cea dreapta.
Drumul ocolit sugereaza compromisurile pe care omul obisnuit le face in viata.
Drumul cel drept simbolizeaza viata dusa cu demnitate,fara nici un fel de ocolisuri.Culoarea
dominanta in parcurgerea desertului este rosul,simbol al vietii dar si al patimii de a atinge
idealul,iar la final simbolul mortii.
Servitorii sfarsesc pe rand,proviziile se termina,iar Emirul ramane singur sub jarul
pustiei.Chinurile lui sugereaza zbuciumul poetului pentru conditia nefericita in lumea cu care nu
poate comunica.
Emirul traieste iluzia adealului pe care spera sa-l atinga in intrarea in Sfanta Cetate.El alearga
spre ea,dar aceasta se indeparteaza.Setea poetului de a atinge perfectiunea este un ideal
imposibil.
Emirul cade victim propriului sau crez care cere sacrificii si e de neatins.Calea cea dreapta pe
care o urmeaza Emirul,e cea a omului superior,singurul capabil de a nu se abate in viata de la
drumul drept.
Emirul il zareste pe drumetul pocit intrand pe portile Mekai in timp ce el intra pe portile Mekai
ceresti.
Finalul poeziei reda simbolul destinului omului superior.El este supus suferintei pricinuite din
capacitatea oamenilor de a nu-i intelege idealul greu de atins.
Poemul imbina elementele din doua curente literare romantism si simbolism.
Elementele romantice sunt:tema poemului este conditia vitrega a omului superior intr-o lume
dominata de interese meschine;antiteza(om obisnuit-om geniu),idealul absolut,telul
comun;motivele romantice sunt noaptea,chinurile indurate al emirului in calatoria
sa,visul,decorul natural in concordanta cu starea de spirit a personajelor.
Elementele simboliste sunt:flacara care simbolizeaza inspiratie,albul sugereaza lipsa de
inspiratie,verdele speranta,rosu focul,bogatia materiala a emirului.
Prin caracteristicile infatisate mai sus deducem ca poezia Noapte de decemvrie de Alexandru
Macedonski este o poezie simbolista.