Moara cu noroc

de Ioan Slavici
Fișă de lectură

Autor: Ioan Slavici (1848-1925)

• S-a născut în comuna Șiria, județul Arad;
• prozator (nuvelist, romancier, autor de basme), dramaturg, publicist, memorialist;
• Aparține epocii marilor clasici, alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale;
•În anul 1869, se înscrie la Facultatea de Drept din Viena, unde se împrietenește cu Mihai
Eminescu, marele poet ajutându-l să debuteze cu piesa de teatru „Fata de birău”;
• Ioan Slavici este cunoscut mai ales ca nuvelist. „Popa Tanda”, „Gura satului”, „Budulea
Taichii”, „Moara cu noroc” vor fi incluse în volumul „Novele din popor”, publicat în revista
„Convorbiri literare” (1881);
• scrierile lui Slavici au un pronunțat ton moralizator;
• Cel mai important roman al său este „Mara” (1894);
• Apare volumul „Amintiri”, în care îi evocă pe marii săi contemporani și prieteni: Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc.

Semnificația titlului:
Titlul nuvelei are o dublă semnificație: se referă atât la șansa de îmbogățire a lui Ghiță,
cât și la amenințarea morții, ascunsă sub ademenitoarea aparență a norocului.

Tema:
-influența nefastă a dorinței de înavuțire;
-familia.

Structura textului:
-Nuvela este alcătuită din 17 capitole.
-Prin prezența bătrânei care apare în prima și în ultima parte a operei, Slavici conferă simetrie
nuvelei.

Perspectiva narativă:
-naratorul este obiectiv, omniscient și omniprezent.
Personajele
1. GHIȚĂ
a) Statutul social:
-căsătorit cu Ana;
-la început este cizmar, ulterior devenind cârciumar, dar și complicele lui Lică în fărădelegi;
-Prin muncă cinstită, Ghiță reușește să ducă o viață liniștită alături de familia lui, însă totul se
schimbă în momentul în care își face apariția Lică Sămădăul. Din punct de vedere moral, Ghiță
se schimbă din soț iubitor, devenind bărbatul care sacrifică totul pentru a avea bani.

b) Portretul moral
-Caracterizarea lui Ghiță se realizează atât în mod direct, cât și indirect, portretul acestuia
însumând o varietate de trăsături contradictorii.
-Întreprinzător, harnic, cu spirit de inițiativă și perseverant, Ghiță vrea să-și scape familia de
sărăcie.
-Ghiță câștigă încrederea trecătorilor și transformă hanul într-un loc cunoscut și apreciat de
călători, obținând un câștig substanțial: „Abia trecuseră dar câteva luni după Sf. Gheorghe, și
drumeții mai umblați nu ziceau că are să facă popas la Moara cu noroc, ci că se vor opri la
Ghiță, și toată lumea știa cine e Ghiță și unde e Ghiță”.
-O secvență narativă importantă pentru evoluția personajului este sosirea lui Lică la han,
eveniment care îi va schimba radical destinul. Deși își dă seama că Lică reprezintă un pericol
pentru el și pentru familia lui, Ghiță este de acord cu planurile acestuia, deoarece fascinația
banului se dovedește mai puternică decât demnitatea și cinstea: „se gândea la câștigul pe care
l-ar putea face în tovărășia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăienjeneau
parcă ochii.” Ghiță își ia la început toate măsurile de precauție împotriva lui Lică: merge la Arad
să-și cumpere două pistoale, își ia doi câini și angajează o nouă slugă. Din momentul legării
acestei „prietenii”, începe procesul de înstrăinare a lui Ghiță față de familie. El devine o victimă
a lui Lică numai pentru că acesta îi descoperă slăbiciunea pentru bani. Aceste schimbări sunt
prezentate în mod direct de către narator: Ghiță devine „de tot ursuz”, „se aprindea pentru
orișice lucru de nimic”, „nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sparii
de el”.
-La un moment dat, Ghiță ajunge să regrete faptul că are familie și copii și că nu poate risca la
fel de mult ca și Lică. Acest conflict interior al personajului este subliniat cu ajutorul monologului:
„Ei! Ce să-mi fac ?... Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare
decât voința mea? Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare.”
-Ghiță este caracterizat în mod direct de Lică, acesta dându-și seama că e un om de încredere:
„Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești om cu minte.” Totuși Sămădăul nu
dorește un partener puternic și de aceea distruge treptat imaginea celorlalți despre cârciumar.
Astfel, treptat, Ghiță ajunge să fie laș, fricos, fiind manipulat și ajungând să fie părtaș crimelor lui
Lică.
-Arestul și judecata îi provoacă mustrări de conștiință pentru modul în care s-a purtat. De rușinea
lumii, de dragul soției și al copiilor, se gândește că ar fi mai bine să plece de la Moara cu noroc și
înțelege că singurul mod de a învinge răul este divulgarea fărădelegilor lui Lică. Pune la cale un
plan împreună cu jandarmul Pintea, dar are grijă ca, înainte de a-l trăda pe Lică, să ia o parte din
bani.
-Ultima etapă a degradării morale a lui Ghiță este prezentată în secvența narativă în care de
Paște o lasă pe Ana singură la han, drept momeală pentru Lică până se întoarce el cu
jandarmii. Plecând la Ineu, el meditează: „Dacă e rău ce fac, nu puteam face altfel.” Când se
întoarce la han, își dă seama că Ana l-a înșelat și o ucide, nu din gelozie, ci din cauza
mustrărilor de conștiință, căci a influențat și decăderea ei morală.
-În final, Ghiță nu s-a putut sustrage destinului său, fiind omorât din ordinul Sămădăului. Vina
lui este încălcarea legilor tradiționale, pentru că a pus banii mai presus de familie și de cinste.