Moara cu noroc

Ioan Slavici

Nuvela: specie epică in proză, cu dimensiuni reduse, care urmarește un singur fir narativ,
accentul căzând pe caracterizarea personajelor complexe, surprinse în evolutie; naratorul este
extradiegetic și auctorial și are perspectivă narativă obiectivă.

I – Contextul apariției
Nuvela are un caracter moralizator, autorul pedepsindu-și personajele al căror
comportament se abate de la normele morale ale cumpătării, chibzuinței si bunului simț.
Nuvela este publicată în 1881, în volumul „Novele din popor” fiind o nuvelă realist-
psihologică, scrisă de clasicul moralist Ioan Slavici, Ghiță fiind cel mai complex personaj din
nuvelistica acestui scriitor. „Moara cu noroc” aparține așadar, periodei marilor clasici.
Caracterul moralizator rezultă din prezentarea efectelor banului, patima aceasta
dezumanizându-l pe Ghiță. Pe lângă acest aspect, elemente specifice realistmului prezente în
nuvelă sunt temele abordate, verosimilitatea asigurată prin tehnica detaliului și perspectiva
obiectivă a naratorului auctorial, omniscient și omniprezent.
Nuvela este de factură psihologică pentru că surprinde transformările unui personaj
complex, măcinat de un profund conflict interior, analizat prin monolog interior și introspecție.

II – Semnificația titlului
Titlul denumește locul în care se vor petrece majoritatea întămplărilor și reprezintă
numele hanului pe care Ghiță îl ia în arendă.
Hanul este construit în apropierea unei mori părăsite – la origine, moara a fost un loc
pașnic, unde oamenii veneau să își macine cerealele, însă ea își încetează activitatea și devine un
loc în care se vor măcina destine.
Cuvântul „noroc” din titlu, are conotații ironice, deoarece destinul personajelor este unul
tragic, după ce câștigul material devine perincipalul obiectiv al lui Ghiță.
În cuvintele soacrei din incipitul nuvelei putem distinge două tipuri de noroc: norocul
vechi, promovat de soacră, care are în centru liniștea sufletească, și norocul nou, cel pe care îl
înțelege Ghiță care presupune câștigul material – spre acest noroc face trimitere titlul și el se va
dovedi sinonim cu „amărăciunea” despre care avertiza soacra în incipitul nuvelei.

III – Tema valorificată

Nuvela urmărește dezumanizarea lui Ghiță, sub influența banului, Lică Sămădăul fiind
instrumentul destinului care scoate la suprafață aceasta patimă ascunsă în sufletul
protagonistului.
Nuvela prezintă:
a) din perspectivă socială = încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social, devenind din
cizmar, cârciumar;

1|Page
b) din perspectivă psihologică = conflictul interor al personajului care vrea să facă afaceri
necinstite, dar să pară om cinstit;
c) din perspectivă morală = dezumanizarea protagonistului, care alege banii în defavoarea
familiei;

IV – Conflictele din nuvelă

1. Conflcitul exterior: între protagonistul Ghiță și antagonistul său, Lică Sămădăul, Ghiță fiind
conștient că trebuie să devina omul lui Lică pentru a-i merge bine la han, însă Lică devine și
dușmanul său, pe care vrea să se râzbune în finalul nuvelei;
Pentru evoluția subiectului narativ este relevantă relația stabilită între cele două
personaje: Ghiță și Lică. Lică, personaj demonic, are rolul de a evidenția patima banului care va
umple treptat sufletul protagonistului și îl va transforma din omul bun, harnic și familist,
interesat de prosperitate materială a familiei sale, într-un personaj care s-a abătut de la normele
conduitei morale, dezumanizându-se și în final pierzându-și viața.
De la prima întălnire cu Lică, Ghiță intuiește pericolul si îți ia măsuri de precauție –
pistoale, câini, o slugă – însa devine omul lui Lică când prinde gustul banilor câștigați ușor.
Transformările protagonistului sub influența patimii pentru bani, exploatată de Lică dau naștere
profundului său zbucium sufletesc.
2. Conflictul interor: specific prozei de analiză psihologică, acest conflict prezintă frământările
sufletești și transformările prin care trece Ghiță, după mutarea la han și după asocierea cu Lică;
Ghiță este personajul principal al nuvelei, portretul acestuia fiind compus din trăsături
morale definitorii care surprind transformările lui fundamentale, trăsăturile fizice fiind abia
schițate în incipit, prin caracterizare directă de câtre narator: „înalt și spătos”. Prin caracterizare
directă sunt menționate și trăsături morale ale acestui personaj, dintre care putem amintii
precizările unor personaje: Lică îl numește „om căruia îi plac banii”, iar Ana, comparându-l cu
Lică pe care îl vede ca pe un bărbat adevărat, îți numește soțul „muiere îmbrăcată în haine
bărbătești”, evidențiindu-i lașitatea. Trăsăturile morale sunt însă mai mult surprinse prin
caracterizare indirectă, accentuând dezumanizarea personajului sub influența banului. Acestea
reies din comportament, din relația cu alte personaje, dar mai ales din episoade semnificative
precum: prima confruntare cu Lică în care Ghiță se dovedește stăpân pe sine și pe situație,
ajungând să ii fie supus lui Lică, depunând chiar mărturie mincinoasă în fovoarea acestuia,
ajungând să fie eliberat pe „chezășie”. Episodul care evidențiază cel mai înalt punct al degradării
morale a protagonistului este cel în care o lasă pe Ana momeală la han pentru a-l da pe Lică în
mâinile jandarmului Pintea, omorându-și mai apoi soția pentru a distruge și ultima fărâmă de
umanitate care i-a mai rămas.

V – Timp si spațiu
- Timpul: acțiunea nuvelei este concentrată, cuprinsă între două sărbători religioase: Sf.
Gheorghe si sărbătoarea Paștelui.
Sf. Gheorghe este personajul biblic care a învins balaurul, iar acesta reprezintă o imagine
alegorică a Răului; în nuvela, personajele poarta o lupta cu proprii demoni interiori.

2|Page
 Simbolistica Paștelui e asociata cu simbolul crucii – în literatură crucea semnifică
posibilitatea de a alege, în cazul personajelor.
- Spatiul: moara este situata pe:
a) coordonate geografice verosimile (credibile) = în județul Arad, în apropierea Ineului;
b) coordonate simbolice = moara este lansată în infern deoarece:
1. se afla intr-o vale, departe de așezările omenești și este înconjurată de un râuleț care poate
curespunde styxului mitologic;
2. stâpănul absolut al „lucrurilor rele” este personajul demonic Lică Sămădăul;
3. in unele mitologii, aglomerațiile de animale (turmele de porci) sunt asociate infernului;

Momentele subiectului – Moara cu noroc

1. Expozițiunea prezintă:
a) locul: moara pe care o ia în arendă Ghiță, transformată în han, se află în apropierea Ineului;
b) timpul: mutarea este planificată de Sf. Gheorghe;
c) personaje: familia lui Ghiță, adică cizmarul si soția lui, Ana împreuna cu soacra si copilul;

2. Intriga: venirea lui Lică Sămădăul la han, despre care Ghiță șite că trebuie să se facă omul lui
pentru a-i merge bine;

3. Desfașurarea acțiunii: surprinde toate transformarile prin care trece Ghiță, din dorința de a se
îmbogății, participand la afacerile necurate ale lui Lică, cunoscând jafurile si tâlhăriile comise de
sămădău.
Ghiță se îndepărtează de familie, se împrietenește cu jandarmul Pintea, însă îi ascunde fără
delegiile lui Lică, depunând chiar mărturie mincinoasă în favoarea acestuia;

4. Punctul culminant: momentul în care degradarea morală a protagonistului atinge punctul

maxim este cel în care o lasă pe Ana la han, drept momeală pentru al ține acolo pe sămădău,
până la sosirea sa împreună cu jandarmul Pintea, să se răzbune pe cel care i-a distrus liniștea
sufletească si echilibrul familiei;

5. Deznodamantul: personajele plătesc cu viața pentru păcatele si patimile lor, scriitorul

sancționănd abaterile de la normele morale astfel:
a) Ana este înjunghiată de Ghiță;
b) Ghiță este împușcat de Răuț, din ordinul lui Lică;
c) Lică pentru a nu fi prins de Pintea, se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac;
Hanul arde, focul si apa purifică locul, iar bătrâna soacră și copiii își continuă existența, urmând
ca nepoții sa fie educați de bunică, să respecte principiile cumpătării, chibzuinței si bunului simț;

3|Page
 În opinia mea, nuvela prezintă efectul degradant al banului asupra individului, Ghiță fiind
un personaj complex care parcurge toate etapele dezumanizării, iar prin intermediul acestuia
autorul urmărește efectul moralizator, personajele fiind pedepsite în funcție de condiția lor
morală.
Așadar, „Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă realist-psihologică reprezentativă
pentru perioada marilor clasici, elemente specifice curentului literar menționat, precum tematica
abordată, tehnica detaliului, sau obiectivitatea perspectivei narative îmbinându-se cu
particularități specifice pozei de analiză psihologică precum folosirea introspecției și a
monologului interior în sondarea conflictului interior al personajului.

4|Page