BALTAGUL

MIHAIL SADOVEANU
(particularitățile textului)

I. ÎNCADRARE ÎN PERIOADĂ ȘI ÎN CURENT LITERAR

- Publicat în 1930, aparține perioadei interbelice
- Este un roman realist-mitic și tradițional
Se încadrează în realism prin:
- Oglindirea veridică a realității, fiind prezent mimesisul;
- Este o monografie a vieții pastorale;
- Repere spațio-temporale precise (în munții Moldovei – Măgura Tarcăului, zona
Dornelor; la începutul secolului al XX-lea, de toamna târziu până primăvara)
- Perspectiva narativă obiectivă.
Este un roman mitic prin:
- Raportarea la mitul egiptean al lui Osiris (Osiris-Nechifor Lipan, Isis – Vitoria Lipan,
Horus – Gheorghiță, Anubis – câinele Lupu)
- Mitul luntrașului Charon, din mitologia greacă, prezent în visul premonitoriu al
Vitoriei Lipan, calul având o funcție psihopompă (de călăuzire a sufletelor în lumea
spirituală)
Este un roman tradițional prin:
- Inspirația din baladele populare românești („Miorița” – mottoul romanului:„Stăpâne,
stăpâne/ Mai cheamă ș-un câne”, nunta cosmică; „Dolca” – motivul câinelui
credincios; „Șalga” – motivul femeii justițiare)
- Roman al transhumanței, zugrăvind o civilizație pastorală arhaică preocupată să
conserve o gândire magică
Are caracter de bildungsroman, deoarece urmărește inițierea neofitului Gheorghiță,
maturizarea acestuia.

II. PREZENTAREA TEMEI PRIN 2 SECVENȚE COMENTATE

Tema: este rurală, specifică romanului tradițional, deoarece prezintă monografia satului
moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor, fiind dublată de tema călătoriei
inițiatice și justițiare
Secvențe:
- Descoperirea osemintelor lui Lipan în râpa de la Crucea Talienilor este semnificativă
pentru maturizarea tânărului Gheorghiță. Flăcăul rămâne să vegheze trupul neînsuflețit
al tatălui său, în timp ce Vitoria pleacă să anunțe autoritățile și să pregătească toate
cele necesare înmormântării. Inițierea presupune o probă a curajului bărbătesc, iar
coborârea în râpă amintește de mitul coborârii în Infern;
- Parastasul lui Lipan, când Vitoria reconstituie scena morții soțului ei și o povestește în
fața sătenilor. Unul dintre ucigași, Calistrat Bogza, își pierde cumpătul, fiind lovit cu
baltagul de tânărul Gheorghiță și mușcat de gât de câinele Lupu, însă, înainte de a
muri, găsește puterea să mărturisească ce a făcut, confirmând că toată relatarea
Vitoriei era adevărată. Astfel, inițierea lui Gheorghiță este finalizată, tânărul fiind
pregătit să-și asume rolul de cap al familiei.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ:

1. Acțiune: romanul este structurat în 16 capitole, cu o acțiune desfășurată cronologic ce
urmărește momentele subiectului
a) Expozițiune: prezintă satul Măgura Tarcăului și schițează portretul fizic al Vitoriei,
îngrijorată de întârzierea soțului care plecase la Dorna să cumpere oi;
 b) Intriga: ilustrează frământările Vitoriei, dar și acțiunile întreprinse înainte de
plecarea în căutarea soțului ei;
c) Desfășurarea acțiunii: prezintă drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei, Gheorghiță,
în căutarea lui Nechifor Lipan
d) Punctul culminant: este reprezentat de parastas, când munteanca povestește cu
fidelitate scena crimei, ceea ce îi surprinde pe ucigașii Calistrat Bogza și Ilie
Cuțui;
e) Deznodământul: după ce e lovit cu baltagul, Bogza îi cere iertare Vitoriei și își
recunoaște fapta, iar Cuțui este arestat de autorități. Ulterior, Vitoria îi destăinuie
lui Gheorghiță planurile pe care le are în legătură cu familia sa, cei doi întorcându-
se acasă, în Măgura Tarcăului.
2. Conflict:
- Principalul conflict este exterior, între Vitoria Lipan și cei doi ucigași ai soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui
- Un alt conflict este cel interior, protagonista trăind un permanent zbucium lăuntric,
măcinată fiind de motivul dispariției lui Lipan
3. Relații temporale și spațiale
- Începutul secolului al XX-lea, de toamna târziu până primăvara, în zona montană a
Moldovei
4. Incipit: integrează cosmic existența muntenilor, deoarece rezumă o legendă
cosmologică în care muntenilor divinitatea nu le mai poate oferi decât „o inimă ușoară
și femei frumoase și iubețe”, anticipând astfel existența grea a „locuitorilor de sub
brad”.
5. Tehnici narative:
- Romanul este structurat pe trei planuri:
a) Planul real al existenței individuale și familiale
b) Planul real-social al existenței comunității oierilor
c) Planul mitic și simbolic, integrând existența pastorală în universul cosmologic
- Secvențele narative sunt dispuse prin înlănțuire, respectându-se cronologia
evenimentelor
- Tehnica detaliului semnificativ
6. Instanțe ale comunicării narative:
- Narator heterodiegetic, omniscient și omniprezent
- Personajele înfățișează tipologii umane reprezentative pentru lumea satului de la
munte, la începutul secolului al XX-lea
- Personajul principal e Vitoria Lipan, personajul secundar e Gheorghiță, iar personajul
absent e Nechifor. Există și personaje episodice: Minodora, preotul Dănilă, baba
Maranda, dar și personajul colectiv: muntenii.
7. Perspectiva narativă: obiectivă, reprezentată de un narator ce relatează la persoana a
III-a, iar focalizarea este zero.
8. Registre stilistice: arhaic, regional, popular.
 BALTAGUL
MIHAIL SADOVEANU
(construcția personajului)

I. STATUT SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL

- Din perspectivă socială, Vitoria Lipan este o munteancă din Măgura Tarcăului, soție
de cioban și mamă autoritară
- Din perspectivă psihologică este o femeie puternică ce pornește în căutarea soțului,
dorind cu ardoare să se facă dreptate și să-l înmormânteze creștinește pe Nechifor
- Statutul moral o definește drept o femeie conservatoare ce respectă cu strășnicie
obiceiurile, tradițiile satului patriarhal și respinge noutățile civilizației

II. EVIDENȚIEREA UNEI TRĂSĂTURI PRIN 2 SECVENȚE COMENTATE:

- Este o femeie curajoasă, lucidă, inteligentă
Secvențe:
- Scena găsirii osemintelor lui Lipan, când munteanca își dezvăluie durerea pierderii
omului iubit printr-un țipăt puternic, luându-și un scurt răgaz pentru a jeli. Ulterior,
plină de luciditate, începe să ia măsuri pentru a pregăti înhumarea acestuia și pentru a
anunța autoritățile.
- Scena parastasului relevă inteligența și luciditatea protagonistei care, cu multă
chibzuință, reușește să reconstituie firul evenimentelor până la producerea crimei,
impresionându-i pe toți cei prezenți și, implicit, pe ucigași.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ:

1. Acțiune: romanul este structurat în 16 capitole, cu o acțiune desfășurată cronologic ce
urmărește momentele subiectului
f) Expozițiune: prezintă satul Măgura Tarcăului și schițează portretul fizic al Vitoriei,
îngrijorată de întârzierea soțului care plecase la Dorna să cumpere oi;
g) Intriga: ilustrează frământările Vitoriei, dar și acțiunile întreprinse înainte de
plecarea în căutarea soțului ei;
h) Desfășurarea acțiunii: prezintă drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei, Gheorghiță,
în căutarea lui Nechifor Lipan
i) Punctul culminant: este reprezentat de parastas, când munteanca povestește cu
fidelitate scena crimei, ceea ce îi surprinde pe ucigașii Calistrat Bogza și Ilie
Cuțui;
j) Deznodământul: după ce e lovit cu baltagul, Bogza îi cere iertare Vitoriei și își
recunoaște fapta, iar Cuțui este arestat de autorități. Ulterior, Vitoria îi destăinuie
lui Gheorghiță planurile pe care le are în legătură cu familia sa, cei doi întorcându-
se acasă, în Măgura Tarcăului.
2. Conflict:
- Principalul conflict este exterior, între Vitoria Lipan și cei doi ucigași ai soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui
- Un alt conflict este cel interior, protagonista trăind un permanent zbucium lăuntric,
măcinată fiind de motivul dispariției lui Lipan
3. Modalități de caracterizare:
- Personajul Vitoria Lipan este realizat prin tehnica basoreliefului, ea fiind un exponent
al categoriei muntencelor, soții de oieri, curajoase și voluntare.
- Caracterizarea directă este realizată de:
a) Narator – ce îi relevă frumusețea prin tehnica detaliului semnificativ: „Nu mai era
așa tânără, dar avea o frumusețe neobișnuită în privire”
 b) Fiul Gheorghiță, care își arată uimirea în fața inteligenței mamei: „Mama asta
trebuie să fie fermecătoare: cunoaște gândul omului”
- Caracterizarea indirectă reiese din fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relații cu alte
personaje, nume
a) Vorbele ei îi relevă voința puternică :„N-am să am odihnă până ce l-oi găsi pe
Nechifor Lipan”
b) Gesturile ei reflectă respectarea tradiției când întâlnește participanții la un botez și
la o nuntă
c) Numele protagonistei are semnificații simbolice și desemnează victoria binelui
asupra răului
d) Faptele ei îi demonstrează inteligența, curajul, hotărârea, ceea ce conduce la
numirea ei de criticul Nicolae Manolescu ,,o femeie în țara bărbaților”
4. Relații temporale și spațiale
- Începutul secolului al XX-lea, de toamna târziu până primăvara, în zona montană a
Moldovei
5. Incipit: integrează cosmic existența muntenilor, deoarece rezumă o legendă
cosmologică în care muntenilor divinitatea nu le mai poate oferi decât „o inimă ușoară
și femei frumoase și iubețe”, anticipând astfel existența grea a „locuitorilor de sub
brad”.
6. Tehnici narative:
- Romanul este structurat pe trei planuri:
d) Planul real al existenței individuale și familiale
e) Planul real-social al existenței comunității oierilor
f) Planul mitic și simbolic, integrând existența pastorală în universul cosmologic
- Secvențele narative sunt dispuse prin înlănțuire, respectându-se cronologia
evenimentelor
- Tehnica detaliului semnificativ
7. Instanțe ale comunicării narative:
- Narator heterodiegetic, omniscient și omniprezent
- Personajele înfățișează tipologii umane reprezentative pentru lumea satului de la
munte, la începutul secolului al XX-lea
- Personajul principal e Vitoria Lipan, personajul secundar e Gheorghiță, iar personajul
absent e Nechifor. Există și personaje episodice: Minodora, preotul Dănilă, baba
Maranda, dar și personajul colectiv: muntenii.
8. Registre stilistice: arhaic, regional, popular.