Romanul realist, mitic, interbelic Baltagul (Mihail Sadoveanu) I.

ncadrarea autorului n context i a textului n oper - Mihail Sadoveanu important prozator interbelic, autor a numeroase povestiri i romane, fie c sunt de inspiraie mitic, iniiatic (Baltagul, Creanga de aur), fie istoric (Fraii Jderi, Zodia Cancerului) II. Trsturile romanului Baltagul este un roman pt ca: specie epic n proz, mari dimensiuni cu o aciune complex un numar mare de personaje, implicate n conflicte diferite - romanul e construit pe mai multe niveluri, care pstreaz la suprafa conveniile realiste, dar n structura de adncime poate fi alegoric, mitic III. Tema = aventura cutrii, a descoperirii adevrului ntr-un univers ghidat mai ales de legile nescrise, de tradiii, obiceiuri, superstiii, de aceea s-a spus ca romanul poate fi considerat i o monografie a vieii pastorale, prin: a. prezentarea satului Mgura cu scenele de via cotidian, descrierea gospodriei rneti i a obiceiurilor pstoritului b. prezentarea locurilor de popas n cltoria Vitoriei pn la Dorna, cu marile ceremonii ale existenei umane (botezul, nunta) c. prezentarea credinei cretine dar i a practicilor magice Totui, romanul a beneficiat i de alte interpretri: respect schema specific unui roman poliist: crima, ancheta, decoperirea i dovedirea ucigailor, pedepsirea acestora, este roman mioritic prin moto-ul (Stapne, stpne/Mai cheam i-un cine) si prin motivul transhumanei (plecarea lui nechifor cu oile la munte), roman mitic, reformulare a mitului Isis-Osiris, din mitologia egiptean, roman iniiatic (bildungsroman) prin iniierea lui Gheorghi, care se maturizeaz, se formeaz ca brbat, prelund n finalul romanului rolul tatlui , ntr-un proces de natural continuitate IV. Particulariti de structur/compoziie: a. Titlul:baltagul- toporul cu dou tiuri, obiect simbolic, ambivalent: arm a crimei i instrumentul actului justiiar b. Structura: 16 capitole, 3 mari pri a. ateptarea lui Nechifor Lipan b. cltoria Vitoriei i a lui Gheorghi c. mplinirea datinii funerare i a justiiei c. 2 mari planuri narative: planul realist reconstituirea monografic a lumii pastorale i planul mitic sensul ritual al aciunilor personajului principal d. incipitul povestea i pasajul descriptiv despre satul Mgura, care deschide romanul, traiul muntenilor, prezentarea familiei Lipan i a legendei spuse de Nechifor Lipan la nuni despre nzestrarea romnilor cu inimi puternice i femei iubee e. relaii temporale i spaiale timpul vag precizat prin repere ce in de marile srbtori religioase: aproape de Sf. Andrei, n Postul Mare spaiul ambivalent: nchis ( iniial: satul Mgura, gospodria familiei Lipan, semnificnd siguran, protecie, intimitate) i deschis (odat cu plecarea Vitoriei i a lui Gheorghi: cuprinde att toponime reale, existente (Dorna, Bistria), ct i toponime simbolice, cu rezonane ce anun rul, moartea (rul Neagra) V. Aciunea prima parte (primele 6 capitole) include expoziiunea i intriga - prezentarea satului i portretul Vitoriei, nelinitit n legtur cu nttzierea soului su, plecat la Dorna s cumpere oi - pregtirile pentru plecarea n cutarea acestuia: ine post negru, merge la Mnstirea Bistria, anun autoritile, face rost de bani, o las pe Minodora la mnstire. b. partea a doua (urmtoarele 7 capitole) desfurarea aciunii

- Vitoria i Gheorghi reconstituie traseul lui Nechifor, poposind la Gura Bicazului, la crma domnului David de la Clugreni, la mo Pricop n Frcaa, la Vatra Dornei, Broteni, Borca - ntlnesc o nunt i un botez la care particip conform obiceiurilor, element cu valoare anticipativ, trimind la nmormntarea din final - Vitoria realizeaz c soul su a disprut ntre Suha i Sabasa i, cu ajutorul cinelui regsit, Lupu, cei doi descoper ntr-o rp rmiele lui Nechifor c. partea a treia (ultimele 3 capitole): ancheta poliei, nmormntarea, parastasul lui Nechifor i pedepsirea ucigaului - Gheorghi coboar n rp i-i vegheaz tatl o noapte ntreag, semn al maturizrii acestuia - punctul cuminant- Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzndu-i pe Calistrat Bogza i pe Ilie Cuui - Cuui i recunoate vina, dar Bogza devine agresiv, ceea ce atrage gestul de nfptuire a dreptii realizat de ctre Gheorghi cu baltagul lui Nechifor - deznodmntul recunoaterea vinei de ctre Bogza, i reluarea vieii de ctre Vitoria i familia ei VI. Personajele a. tipuri de personaje: principale (Vitoria i Nechifor personaj absent), secundar (Gheorghi), episodice (Minodora, mo Pricop, baba Maranda) b. Vitoria - personaj reprezentativ pentru lumea rural, un exponent al speei(Clinescu), personaj de factur realist, cu o personalitate complex, individualizat prin caracterizare direct i indirect portetul fizic reiese din caracterizarea direct a naratorului, este realizat concis, prin tehnica detaliului semnificativ: ochii ei cprui n care parc se rsfrngea lumina castanie a prului, acei ochi aprigi i nc tineri cutau zri necunoscute statutul social al personajului dezvluie de la nceput condiia de mam i soie, ndatoriri pe care i le ndeplinete cu druire: pe cei doi copii, Gheorghi i Minodora, ncearc s-i educe n spiritul tradiiei: pe Minodora o trimite la mnstire pentru a-i desvri educaia, dar o pregtete i pentru viaa de familie, ncercnd sa-i insufle mentalitatea tradiional: i art eu coc, val i bluz!Nici eu, nici bunic-ta, nici bunic-mea n-am tiut de acestea i-n legea noast r trebuie s trieti i tu!. Gheorghi este singurul sprijin al mamei sale, de aceea ea contribuie la maturizarea lui prin ctoria ntreprins. De altfel, el o caracterizeaz n mod direct, observnd schimbrile ei de comportament: i maic-sa s-a schimbat, se uit numai cu suprare i i-au crescut epi de aricioaic; mama asta e frmectoare, cunoate gndul omului. portretul ei moral este dezvluit prin mijloacele caracterizrii indirecte, din faptele, vorbele, gesturile, relaiile ei cu alte personaje. concepia asupra vieii dezvluie n Vitoria o personalitate contradictorie: ngrijorat de absena lui Nechifor, ea caut explicaii la autoritile morale ale satului (printele Milie, ceea ce-i arat latura credincioas, la baba Maranda, accentundu-i latura supersiioas) sensibilitate: tririle intense, dar neexteriorizate dezvluie un personaj sensibil, cruia i se contureaz latura feminin: se desfcuse ncet-ncet de lume i intrase oarecum n sine pe parcursul drumului, ea dovedete o inteligen deosebit: alege acelai traseu ca al soului i ncearc s afle de la oamenii ntlnii ct mai multe amnunte, merge din sat n sat, ntrebndu-i i rspltindu-i pe cei care i ofer detalii Bun cunosctoare a psihologiei oamenilor din felul n care desprinde informaii despre drumul lui NL Fler detectivist n momentul praznicului, cnd face reconstituirea uciderii lui NL VII. Tehnica narativ - naraiune la pers. a III-a, perspectiv auctorial - narator omniprezent, omniscient, obiectiv - predomin naraiunea, completat de descriere (aspecte ale cadrului sau ale portretului personajelor) i de dialog Imaginea familiei ntr-un roman postbelic Moromeii (Marin Preda) Introducere:

Marin Preda, important romancier postbelic, se impune n literatur ca o adevarat contiin, ca un autor care a rezistat n epoca ameninat de cenzura comunist, aprnd literatura bun. Romanele sale, Moromeii, Delirul, Cel mai iubit dintre pmnteni, certific rezistena prin cultur a autorului lor. Particularitile discursului narativ n roman: Moromeii I apare n 1955, iar volumul al doilea 12 ani mai trziu, fiind una dintre puinele realizri estetice ale deceniului al aselea. Romanul are ca tem destrmarea unei familii de rani dintr-un sat din Cmpia Dunrii, n perioada de dinaintea celui De-al Doilea Rzboi Mondial. Problematica celor dou volume este diferit, dar tematica este unitar, reconstituindu-se imaginea satului romnesc ntr-o perioad de criz i nregistrnd transformri ale instituiilor i mentalitilor. Romanul ncepe simbolic cu aezarea aciunii sub semnul unui timp ngduitor, tolerant. In ceea ce privete spaiul intmplrilor, acesta este satul Silitea-Gumeti din Cmpia Dunrii. Finalul primului volum arat c timpul nu mai avea rbdare, deci se poate vorbi despre o structur circular. Dup cum se observ, relaiile temporale i spaiale sunt fixate inc din incipitul romanului. Pe msur ce conflictele se dezvolt, istoria i neutralizeaz pe unii dintre eroi, pentru c indiferent de voina indivizilor, timpul curge implacabil. Exist n roman o dubl valoare a timpului: timpul istoric, rbdtor n primul volum, apoi accelaerat n volumul al II-lea i cel individual, microtimpul; raportul dintre aceste dou timpuri reprezint o supratem a literaturii lui Preda, prin care se nelege modificare structurii inetrioare a personajelor prvocate de marile evenimente istorice precum Al Doilea Rzboi mondial, Reforma Agrar din 1945, colectivizarea. Tensiunea romanului decurge tocmai din aceast pendulare ntre timpul istoric i timpul individual, aa cum observ nsui Moromete: Nu am dect o singur via de trit, n timp ce istoria este nceat i nepstoare. Astfel, Eugen Simion susine c Moromeii stau sub un clopot cosmic i drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor, iar tema central a romanului ar fi libertatea moral n lupt cu fatalitile istoriei. Prezentarea construciei subiectului ales: Aciunea volumului I este cuprins n trei mari secvene epice. Cea dinti ncepe ntr-o smbt seara i continu pn n dup-amiaza zilei urmtoare, aspecte precum dragostea dintre Polina i Biric, foamea achizitiv de pmnt a lui Tudor Blosu i fiul su, Victor, boala lui Vasile Booghin, ran suferind de ftizie, pus pe neateptate in faa destinului ireversibil, rzvrtirea lui Tugurlan, spiritul distructiv al Guici, sora lui Ilie Moromete, realitile rurale (premilitara, adunrile din poiana fierriei lui Iocan, Cluul din curtea lui Blosu). A doua mare secven epic surprinde satul n febra seceriului, iar ultima secven nfieaz conflictul direct dintre Ilie Moromete i fiii si. Cum ritmul derulrii evenimentelor este lent, cci timpul este rbdtor cu oamneii, tehnica narativ este cea secvenial, fiind decupate scene representative pentru caracterul de fresc al romanului: cina familiei Moromete, tierea salcmului, cluul, seceriul. Volumul al doilea prezint destrmarea satului tradiional, noua realitate rural pe fundalul reformei agrare din 1945 i a colectivizrii, iar aciunea se ntinde pe o durat de aproximativ un deceniu, astfel nct tehnica narativ este cea rezumativ. Dei n acest volum accentul se deplaseaz de pe destinul Moromeilor pe evoluia unei ideologii abuzive, Marin Preda d operei sale unitate, liantul celor dou volume fiind problema pmntului. Naratorul este obiectiv, relateaz la persoana aIII-a , fiind exterior faptelor relatate. Astfel, perspective narativ este auctorial, corespunzndu-I o viziune naratologic din spate i focalizarea preponderant zero. n ceea ce privete stilul, textul se remarc prin oralitate, prin mbinarea stilului direct cu cel indirect i mai ales cu cel indirect liber, cu rolul ambiguizrii vocii narative i al prezentrii gndurilor personajelor. Prezentarea imaginii familiei, prin referire la scene semnificative pentru evoluia conflictului: Aa cum sugereaz i titlul operei, n centrul romanului se afl familia Moromete, o familie hibrid, compus din copii provenind din dou cstorii: de la prima soie, Ilie a avut trei biei, Paraschiv, Nil i Achim, iar n urma cstoriei cu Catrina, are nc trei copii: Ilinca, Tita i Niculae. Relaiile dintre membrii acestei familii sunt conflictuale i se evideniaz n scena cinei, care are n roman triplu rol: este un pretext narativ prin care sunt prezentate personajele eponime, prefigureaz tensiunile din familie i ilustreaz o realitate rural cu rol n crearea caracterului monografic al romanului. Moromeii mnnc afar, n tind, la o mas joas, rotund i subdimensionat, Moromete adjudecndu-i poziia de pater familiae prin locul su pe pragul

celei de-a doua odi, de pe care stpnea cu privirea pe fiecare. Autoritatea patern se va evidenia n multe scene de familie din roman, culminnd cu cea a btii lui Paraschiv i Nil, punct culminant al crizei paternitii rnite. Alturi de tatl care sttea parc deasupra tuturor, stau cei trei fii, spre partea dinafara tindei, ca i cnd ar fi fost gata n orice clip s se scoale de la mas i s plece afar, detaliu cu rol anticipativ. Ei se aaz la mas abseni, uitndu-se n gol, oftnd, parc ar fi trebuit nu s mnnce, ci s ridice pietre de moar, ceea ce evideniaz atitudinea lor dispreuitoare i nepstoare. Fa n fa st Catrina, alturi de copiii ei, ntre Paraschiv, Nil i Achim i ceilali trei neexistnd o relaie afectiv. Discuia de la masa la care se mannc simplu const n replici tioase, batjocoritoare, ironice sau tensionate, dar bieii cei mari ating totui un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureti, pe care Moromete o privete, deocamdat, cu nencredere. Singurul interval de autenticitate afectiv al celor prezeni este cel n care se aude cntecul lui Biric: ascultau toi fr s se mite, uitnd n aceste clipe de ei nii. Dei familia are pmnt din lotul Catrinei i din cel al lui Ilie, iar fora de munc o constituie copiii, hrana i mbrcmintea fiind asigurate de creterea unor oi, unitatea familiei Moromete este mcinat de un triplu conflict. Unul const n dezacordul dintre tat i fiii din prima cstorie. Acetia au impresia c tatl lor economisete banii obinui din cultivarea loturilor pentru a face zestre Ilinci i Titei i pentru a-l da la coal pe Niculae. Prerea celor trei frai este intreinut cu rea voin de Guica, sora lui Moromete, care sper de fapt s fie ingrijit de cei trei biei. In cele din urm, ei fug la Bucureti cu oile i caii familiei. Familia intr intr-un grav declin financiar. n volumul al doilea, naratorul arat c Moromete reuete s restabileasc echilibrul financiar al familiei vnznd cereale la munte. El pleac la Bucureti dup feciori, dar visul lui de a-i vedea familia reunit eueaz pentru c bieii refuz s se ntoarc. Dup un timp, Nil moare pe front, iar Paraschiv sfrete tragic, mbolnvindu-se de tuberculoz. Achim reuete s-i deschid un magazin alimentar, care mai trziu trece in proprietatea statului. Nici Niculae Moromete nu rmne alturi de familie. Dup cum se arat tot n volumul al doilea, el nu reuete s ajung nvtor dup cum dorea, ci intr ntr-o coal de partid, devenind activist, astfel nct sistemul de valori al tatlui, cel din urm ran, se confrunt cu viziunea antimoromeian a fiului. Al doilea conflict, prezentat mai amplu n al doilea volum, este cel dintre Ilie i Catrina. Moromete nu reuete nici mcar s-i petreac btrneea alturi de soia sa. Suprat c Ilie a vrut s-i aduc bieii de la Bucureti i pentru c nu a trecut casa i o parte din pmnt pe numele ei, Catrina se mut la fiica ei din prima cstorie, Alboaica. Al treilea conflict de familie este desfurat n volumul inti. Cei implicai sunt Moromete i sora sa , Maria, poreclit Guica. Ea ar fi vrut ca fratele ei s nu se recstoreasc i s o in n cas, dar Moromete i-a construit un bordei departe de casa lui, fapt care a atras ura mistuitoare a Mariei. Ea este autoarea moral a plecrii bieilor celor mari. Guica moare uitat de nepoi i de fratele ei, care nici nu particip la inmormntare. ntreg romanul prezint destrmarea familiei. Scena care marcheaz nceputul acestui declin este cea a doborrii salcmului, pe care Moromete l taie pentru a acoperi din cheltuielile implicate de plecarea lui Achim cu oile la Bucureti. Scena este plin de detalii cu funcie simbolic: salcmul este tiat dimineaa devreme, pe fundalul unor bocete din cimitir, cnd luna pare un soare ciuntit, mort i rece, de ctre Moromete i Nil. Mirarea biatului la auzul inteniei tatlui este justificat de naratorul omniprezent i omniscient prin descrierea copacului ca centrum mundi, loc de joac al copiilor din tot satul n orice anotimp, ax ce confer locului proporii, cci dup ce se prbuete, grdina, caii, Moromete nsui artau becisnici, iar cerul deschis i cmpia npdeau mprejurimile. Gravitatea scenei este atenuat de spiritul ironic al lui Ilie, care are puterea de a se amuza pe socoteala lui Nil, ce aduce caii n dreptul salcmului ce st s cad. Momentul prbuirii copacului este descris simbolic: salcmul se caltin, blbnindu-se, ca i cum n-ar fi vrut s prseasc cerul,

strnind lintea dimineii ca o vijelie. Apariia ciorilor ce croncne urt, parc a pustiu are funcie premonitorie: odat cu doborrea salcmului ncepe declinul familiei Moromete. Conflictul dintre Ilie i cei trei fii se acutizeaz mai ales n finalul romanului, conturnd drama paternitii rnite. Moromete nelege c Achim, despre care afl ca umbl mbrcat bine la Bucureti, nu va trimite banii promii. Dup o tentativ euat de a fugi cu caii familiei nainte de seceri, Paraschiv i Nil se hotrsc s plece dup ce vor primi partea lor de bani din grul vndut, timp n care ngra i caii. n ciuda ncercrii disperate a tatlui de a se impune n scena btii cu parul, cei doi fug, iar tatl nelege c meninerea celor dou loturi de pmnt nu a garantat unitatea familiei. Conflictul interior al tatlui are la baz neputina lui de a nelege alegerea fiilor, lupta dintre dorina lui de a le transmite valorile satului tradiional i distanarea copiilor de acestea. Astfel, Ilie rmne cel din urm ran n acest roman al deruralizrii satului (Nicolae Manolescu). Volumul al doilea prezint acelai proces al dezbinrii familiei, chiar dac Moromeii nu mai sunt n prim-plan. Prsit de nevast, abandonat de fiii si, uitat i de Ilinca i Tita, cstorite, Moromete se stinge n singurtate, susinnd c a dus o existen independent, semn al meninerii libertii interioare n ciuda evenimentelor istorice sau destrmrii familiei. Destinul familiei Moromete se mpletete cu al altor familii din sat: Aristia, Tudor, Victor Blosu reprezint familia ranului nstrit, zguduit de voina i autoritatea Polinei, cstorrit n ciuda dorinei tatlui cu Biric, ranul srac; Anghelina i Vasile Booghin vnd jumtate din pmnt pentru vindecarea brbatului, iar la seceri se descurc numai cu cei doi copii, Vatic i Irina, ugurlan este ranul revoltat, nchis pentru ncercarea lui de a se revolta mpotriva nelciunilor lui aristide, primarul satului, iar descrierea familiei lui Traian Pisic rmne una dintre cele mai autentice pagini din roman. Exprimarea argumentativ a unui punct de vedere despre imaginea familiei din perspectiva finalului: Prin urmare, n romanul Moromeii drama dezbinrii familiei, pe fundalul destrmrii structurilor satului tradiional, demonstreaz, la scar minor, impactul delirului istoriei asupra individului, modificarea sistemului de valori al ranului de odinioar, la care Ilie asist neputincios. Perioada interbelica Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura romana deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii : Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul european de modernizare. In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opun forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu. Reviste si curente: Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la numar. Asa avem Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Insa, din 1915 directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920, cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va aparea seria care continua pana astazi. In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului national, repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime. In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii.

In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul modernismului si al traditionalismului. Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. Acest curent apare in literatura secolului al XX-lea, opunandu-se traditionalismului si proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine: - europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei - promovarea scriitorilor tineri - teoria imitatiei - eliminarea decalajului in cultura - trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana - cultivarea prozei obiective - evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic. In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Aceasta publicatie apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919 si 1947. Obiectivele gruparii erau: - promovarea tinerilor scriitori - imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane. Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu. Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista: - un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica - teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti - principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii. Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate. O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi. Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga. Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti. Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu. In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul nonconformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda: constructivismul si suprarealismul. Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza

forme noi, conturand natura. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori, printre care si Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral si Punct. Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si Urmuz. Suprarealismul urmarea, prin programul sau, patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi. PROZA Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu, marcheaza deplina izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja. In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu. In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de aceste specii literare : 1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman de creatie. 2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza. Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici multiple ale romantismului. Romanul interbelic cunoaste si alte orientari: - Lirica (I.Teodoreanu) - Estetizata si simbolica (M.Caragiale) - Memorialistica (C.Stere) - Fantastica (Mircea Eliade) Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului. Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului Ion ,data publicarii fiind considerata o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice(Eugen Lovinecsu). Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac. Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii romane cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala. Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea. Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern este Camil Petrescu. Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate confera momente autentice de simtire in roman.Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv. Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei procustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare.

Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata literatura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. PapadatBengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice. ROMANUL REALIST OBIECTIV / ROMAN INTERBELIC, MODERN ION de Liviu Rebreanu ncadrarea autorului: Rebreanu: prozator ardelean, din perioada interbelic, creator al romanului modern n literatura romn prin Ion (1920 primul roman realist obiectiv), Padurea spnzurailor (1922 primul roman de analiza psihologica) si Rscoala (1930 roman ce aduce n prim-plan rnimea ca personaj colectiv). Prin Ion, roman modern realist, a crui tem o constituie condiia ranului nsetat de pamnt, pe fundalul vieii unui sat ardelenesc la nceputul secolului al XX-lea, Rebreanu a contribuit la modernizarea prozei romneti, elibernd-o de excesele idilice ale prozei semntoriste sau de nota moralizatoare din romanele lui Slavici. 2. Justificarea speciei: Fiind un roman, aciunea este ampl i se desfoar pe mai multe planuri narative: viaa ranilor din satul Pripas este prezentat alternativ, prin contrapunct, cu viaa intelectualilor. Dac primul plan narativ are n primplan conflictul dintre Ion i Vasile Baciu, viaa intelectualilor este marcat de conflictul dintre preot i nvtor, dar i de modul n care romnii sunt persecuai de autoriti; de asemenea, cutarea unui drum n via de ctre Titu Herdelea (escapadele sale la Roza Lang, activitatea de angajat la biroul la care nu pune sechestru dect pe averile ungurilor, elanurile naionaliste din perioada alegerilor la care candideaza Groforu, plecarea sa n Regat cu ajutorul fratelui lui Pintea) reprezint un important fir narativ al romanului intelectualilor. Geneza La baza operei stau fapte reale, expuse de prozator n volumul Mrturisiri. Rebreanu este martorul urmtoarelor scene petrecute n satul natal: vede un ran n straie de srbtoare srutnd pmntul, discut cu un ran pe nume Ion Pop Glanetaul, harnic i iubitor de pmnt, dar srac, apoi aude pania Rodovici, btut de tatl ei pt c pacatuise cu cel mai neisprvit ran din sat. Totui, faptele relatate sunt FICTIVE, dar prezentate verosimil, ca i cum ar fi reale, conform principiului realist al verosimilitii. Analiza componentelor textului: Relaii spaio-temporale: aciunea romanului se desfoar n satul Pripas, n Ardeal, la nceputul secolului al XX-lea. Spaiul este fictiv, iar incipitul romanului prezint drumul ctre universul rural prin tehnica detaliului i a restrngerii perspectivei, prin selectarea unor toponime reale i fictive (Rpele-Dracului i CimeauaMorilor), prin surprinderea unor detalii cu funcie simbolic (crucea deplorabil ce anticip nstrinarea stenilor de sacralitate). De asemenea, pe parcursul romanului personajele evolueaz i n mprejurimile Pripasului: Jidovia, Armadia, iar plecarea lui Titu n Regat este precedat de trecerea graniei la Sibiu. Structura - Ion esdte structurat n dou mari pri, avnd titluri metaforice: Glasul pmntului i Glasul iubirii, iar dintre cele 13 capitole amintim: Zvrcolirea, Nunta, Botezul, treangul. Romanul are o structur specifuc operelor reasiste prin simetria incipit-final, prin relatarea cronologic a faptelor i prin evoluia gradat, coerent, fr lovituri de teatru, a aciunii. Incipitul const n fixarea indicilor spaiali prin descrierea drumului spre satul Pripas, loc fictiv, i prin enumerarea toponimelor reale (Armadia, Crlibaba, Some, Pasul Brgului) i a celor fictive (Rpele-Dracului, Cimeaua-Mortului. Tehnica detaliului confer verosimilitate descrierii, nregistrndu-se i detalii cu funcie simbolic: crucea n stare deplorabil=ndeprtarea de sacralitate a oamneilor din sat. Pretextul narativ prin care sunt adunate toate persionajele n aceeali scen (aa cum se ntmpl i n Enigma Otiliei prin jocul de table din casa lui Giurgiuveanu sau n Moromeii prin scena cinei) l constituie hora, care are triplu rol: prezentarea personajelor, pe categorii sociale, n aceeai scen (dansatori, fete neinvitate, mame, copii, brbai discutnd treburi obteti, intelectuali), prefigurarea conflictelor dintre Ion si Vasile Baciu, dintre Ion si george, realizarea unei pagini etnografice prin descrierea unei realiti eseniale din viaa satului.

Finalul prezint adunarea personajelor la sfinirea noii biserici cldite de Belciug, care simbolizeaz purificarea spaiului, apoi drumul parcurs de Herdeleni spre ieirea din Pripas. Final are un caracter dublu: este nchis pt c deznodmntul este cert, conflictul soluionndu-se prin noartea ptotagonistului, pe de alt parte, finalul este deschis: imaginea roilor cruei prin pietri paralel cu imaginea timpului ce se scurge indiferent la evenimentele din sat. Astfel, incipitul renun la convenii de tip manuscrisul gsit sau confesiunea unui personaj, ntlnite de exemplu n romanele franuzeti de secol XVIII, iar finalul este cert, deschis, cititorul putnd imagina o posibil continuare a faptelor. n plus, caracterul circular al romanului permite o analogie cu alte romane rebreniene: Padurea spanzuratilor incepe si se termina cu o scena de spnzuratoare, Rascoala cu o discutie in tren. Conflicte: de esen social, au la baz dorina protagonistului de a parveni social (element realist). Miza=pmntul vzut ca o entitate ce confer statut personajelor n ochii celorlali. La nivel naratologic, Ion este un roman realist obiectiv prin naratiunea la persoana a III-a, naratorul omniprezent/omniscient, caruia ii corespunde o viziune din spate (Tz. Todorov) si o perspectiva auctoriala. exterioare: Ion-VB (decalanat n scena horei relatare pe scurt, se menine pe parcursul romanului prin refuzul lui VB de a-i da cu acte pmnturile lui Ion, prin discuiile iscate dup sinuciderea Anei i dup moartea lui Petrior), Ion-George (scena horei, scena uciderii lui Ion), Ion-Herdelea (a recunoscut c plngerea lui este redacat n maghiar de nvtor), Ion-preot (este mustrat duminic la biseric deoarece l-a btu pe George), Ion-Simion Lungu (r din brazdele acestuia), preot-nvtor (preotul nu trece pe numele lui H pamntul pe care e casa nvtorului), romni-autoriti. Interioare: Ion ntre glasul iubirii i glasul pmntului, care domin succesiv sufletul personajului, Ana conflic tragic ntre datoria fa de tat i dragostea pt Ion, Hedrelea spiritul patriotic i obligaia de preda n maghiar, sentimentul patern neputina de a le oferi fetelor zestre. 5. Personaje: create conform esteticii realiste, respectiv n strns relaie cu mediul social, exponeniale pentru a anumit clas social, fiind tipice n situaii tipice i avnd o evoluie credibil. n centrul operei se afl destinul personajului eponim, ntruchipare a setei de pmnt a ranului romn; structura sa psihologic este pus sub semnul unor trsturi dominante: tipul ranului, caracterizat printr-o inteligen dur, egoism i cruzime, dar mai ales printr-o voin imens. Conform delimitrii teoreticianului E. Forster, el este un personaj rotund, avnd capacitatea de a surprinde cititorul n mod convingtor prin reaciile i gesturile lui memorabile i prin evoluia sa de la un ran dornic de a munci pmnturi la individul care sacrific valori umane i morale n numele satisfacerii unor glasuri interioar care l domin succesiv. Ion este un personaj eponim (numele su d numele romanului), realizat prin tehnica basoreliefului. El domin ntreaga lume care graviteaz n jurul su (Ana, Vasile Baciu, Florica, George) i care contribuie la evidenierea trsturilor lui, a caracterului complex, cu nsuiri contradictorii: viclenie i ingenuitate, brutalitate i delicatee. Modalitile directe de caracterizare: (narator iute i harnic ca m-sa, autocaracterizare (monologul interior n care nelege c dragostea nu e totul n via, dragostea e numai adaosul, altecva trebuie s fie temelia alegnd cstoria cu Ana), celelalte personaje: opiniile celor din sat sunt contradictorii vezi scena horei, n care Ion este numit fleandur, nimenea, srntoc de Vasile Baciu, n contrast cu opinia Herdeleinilor despre Ion harnic, inteligent. Modaliti indirecte de caracterizare: (fapte, dialog, atitudini, gnduri) vezi principalele trsturi ale personajului: hrnicia (dragostea cu care muncete pmntul, ajutorul dat Herdelenilor), inteligena (felul n care l oblig pe VB s i-o de ape Ana de soie negociind pmnturile), viclenia (planul calculate de seducere a Anei), ambiia, orgoliul (nu accept injuriile lui VB n scena horei), lcomia (ar bucata de pmnt din lotul lui Simion Lungu), imoralitatea (relaia cu Florica, devenit soia lui George), impulsivitatea (btaia cu Georg, cu Simion Lungu, cu tatl su). trstura definitorie rmne ns dragostea pentru pmnt, multiple scene evideniind-o: prima dintre ele este cea n care, dup terminarea muncii propriului lot, Ion atinge fostul su pmnt, aflat acum n posesia lui Simion Lungu; la venirea acestuia, Ion strig c nu a fcut nicio nedreptate, c nu i pas nici de judeci, nici de Dumnezeu din cer, sfidnd astfel att legile satului, ct i morala cretin. Este primul moment n care dragostea pentru pmnt depete limitele firscului. Scena despre care se vorbete cel mai adesea n evidenierea acestei trsturi a personajului rmne cea a srutrii pmntului, care trebuie pus n relaie cu atitudinea lui Ion fa de aceleai pmnturi nainte ca acestea s-i aparin prin cstoria cu Ana: dac niial Ion se simte un vierme, o frunz n raport cu dimensiunile de uria ale pmntului, b scena srutrii raportul de fore se inverseaz:

pmntul se nchina n faa lui. Dragostea pentru pmnt atinge aici cotele unei pasiuni erotice, iar detaliile thanatice (lutul negru, ca niste mnui de doliu) anticip moartea personajului. Fiind un personaj complex, Ion a generat interpretri contradictorii n critica literar: G. Clinescu: Ion este o brut. Lcomia lui de zestre e centrul lumii i el cere cu inocen sfaturi dovedind o ingratitudine calm. Nu din inteligen a ieit ideea seducerii, ci din viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse. E.Lovinescu: Ion este expresia instinctului de stpnire a pmntului, n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o cazuistic restrns, o vclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens: nimic nu-i rezist. Ion este o figur simbolic, mai mare dect natura. 6.CONCLUZII: Astfel, romanul Ion reflect estetica realist prin tematica social, prin geneza reprezentat de fapte reale, prin conflictele care au la baz dorina de parvenire a protagonistului, prin personajele exponeniale pentru anumite categorii sociale i create n relaie cu mediul, prin verosimilitatea ntmplrilor relatate la persoana a III-a de ctre un arator omnipresent, omniscient, cu perspectiv auctorial i viziune naratologic din spate. Evoluia cuplului ANA-ION: Diferena de statut social: personaj eponim, Ion este prototipul ranului srac, npstuit de soart, nscut n snul unei familii al crei tat a risipit pmnturile Zenobiei pe butur. La polul opus, Ana este singura fiic ce i-a mai rmas lui Vasile Baciu, ran nstrit din sat, posesor al pmnturilor soiei sale; tatl dorete s o dea pe Ana lui George, la fel de bogat, pentru a rotunji averea i a nu o risipi prin aliana cu cineva inferior material. Prima scen n care apar cele dou personaje este chiar descrierea horei, pretext narativ prin care prozatorul realist adun toate personajele pe aceeai scen. Ion i Ana bat Someana, apoi Ilie, prieten cu George, i vede retrai, ceea ce d natere furiei i reaciilor dispreuitoare ale lui Vasile Baciu. Numindu-l pe Ion tlhar, ho, fleandur, nimeni, srntoc, Vasile Baciu decalneaz conflictul exterior principal al romanului, de esn social. Viziunea diferit asupra iubirii: Dei la hor danseaz cu Ana, Ion o iubete pe Florica, ranca srac, dar frumoas a satului. El va avea de ales ntre a se cstori cu Ana, ceea ce i garanteaz schimbarea statutului social, sau mariajul din dragoste cu Florica i condamnarea la srcie. Instinctul posesiunii i dorina de a parveni fiind mai puternice, el va pune n practic ideea seducerii Anei, pe care altfel Baciu nu i-o d de soie. Ana l iubete ns cu sinceritate i devine victima tragic a lipsei de scrupule i a nepsrii lui Ion. Csnicia lor are, aadar, la baz nu o motivaie de ordin afectiv sau valori precum respectul reciproc sau contiina datoriei, ci n primul rnd considerete materiale (pentru Ion) sau de eliminare a ruinii provocate n urma abaterii de la morala satului (pentru Vasile Baciu). Cu alte cuvinte, pentru Ion cstoria i iubirea sunt condiionate material, iar sentimentele sincere i intense de dragoste ale Anei nu reprezint nici pentru Vasile Baciu, nici pentru Ion un temei demn de luat n seama, cci n societatea rural din acest roman femeia reprezint o modalitate de parvenire, o surs de perpetuare a speciei i dou brae de munc, dup cum observa G. Clinescu. Nunta/pregtirile pentru nunt: Ana nelege abia la nunt c dei este soul ei, Ion nu o va iubi niciodat; vzndu-l dansnd cu Florica, ea i explic schimbarea de atitudine a flcului de dup noaptea petrecut mpreun. Dac n scena horei Ion i se adreseaz cu diminutivul Anu, impulsivitatea, nepsarea i rceala iau locul falsei afeciuni de la nceput; viclenia planului biatului este dublat de inteligena cu care i condiioneaz pmnturile lui Vasile Baciu n schimbul cstoriei cu Ana. Perioada premergtoare nunii se caracterizeaz prin ndeprtarea celor doi membri ai cuplului, spre deosebire de pregtirile, n registru idilic, ale nunii Laurei cu Pintea, n planul vieii intelectualilor. Niciun moment de intimitate, nicio ncercare de mrturisire a afectului, niciun gest de tandree nu definete comportamentul lui Ion. Csnicia dac n alte romane realiste csnicia reprezint o etap a maturizrii afective, a trecerii la o alt etap n evoluia cuplului, marcat de contiina sumrii unor reponsabiliti, n Ion schimbarea statutului civil nu are consecine n ameliorarea relaiei dintre cei doi. Dispreuit de Ion, jignit de Zenobia, Ana petrece tot mai mult timp n tovria lui Dumitru Moarc, de la care nva c remediul suferinei, regsirea linitii sufleteti sunt n moarte. Nici naterea copilului nu reprezint un motiv de refacere a familiei: dei n momentul naterii pe cmp Ion este impresionat de mreia momentului, dndu-i cu sfial plria jos, ulterior el nu se dovedete a fi un tat iubitor sau un so grijuliu. Ana i pune capt zilelor, mplinindu-i destinul de personaj condamnat la o existen tragic, iar pe Ion nici grija copilului ce i garanteaz pmnturile nu l preocup. Dac pn acum n

sufletul lui a dominat glasul pmntului, odat cu mplinirea material eroul simte c nu poate face un compromis cu glasul iubirii i rvnete la Florica, acum nevasta lui George. nclcnd moralitatea satului prin adulter, Ion moare ucis de George cu sapa n cap, ntr-o scen naturalist ce reprezint forma neutr a moralizrii. Concluzie: Cuplul Ion-Ana evolueaz previzibil. Naivitatea Anei, lipsa ei de experien, sinceritatea i intensitatea sentimentelor fac din ea un personaj tragic, iar Ion evolueaz n limitele unor trsturi sufleteti precum lcomia, orgoliul nemsurat, sfidarea moralei lumii satului, impulsivitatea. Format pe considerente materiale, nu afective, cuplul cunoate o involuie curmat de moartea celor doi. Enigma Otiliei - Opera si contextul cultural de George CALINESCU G. Calinescu, un autor de o inteligenta sclipitoare, un veritabil copil teribil" al literaturii romane, d scris un roman exceptional doar pentru a-si verifica o teorie critica. Enigma Otiliei, alcatuit dupa modelul balzacian, este un roman de dragoste, dar si o fresca sociala a micii burghezii bucurestene de la inceputul secolului XX. Gen: epic Specia: romanul obiectiv/balzacian in perioada interbelica Opera si contextul cultural G. Calinescu (1899-1965) este unul dintre cei mai mari critici si istorici ai literaturii romane, poet, prozator, eseist si dramaturg. Debuteaza ca poel in 1926, in Universul literar, fara a fi insa remarcat de critica. Se va dedica ulterior, criticii literare. Debuteaza editoral cu volumul Viata lui Mihai Eminescu (1932), urmat de Opera lui Mihai Eminescu, in 5 volume (1934-1936), prima exegeza a creatiei eminesciene. In 1941 a aparut monumentala Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent, autorul publicand si alte studii critice Principii de estetica (1939), Universul poeziei (1947), Estetica basmului (1965) - si monografii ale scriitorilor romani importanti, precum: Ion Creanga, Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu. In 1933 debuteaza ca romancier cu Cartea nuntii. A mai publicat romanele Enigma Otiliei (1938), Bietul loanide (1953), Scrinul negru (1960). Primit in Academie in 1949, Calinescu a reprezentat un reper, o autoritate incontestabila a criticii literare romanesti, modelul sau fiind valabil inca multe decenii. Abordarea operei literare incadrare si tematica Enigma Otiliei (1938) ilustreaza, de fapt, o idee a lui G. Calinescu despre evolutia si specificul romanului, desfasurata intr-o polemica pe care avut-o cu un alt mare romancier interbelic, Camil Petrescu. Spre deosebire de acesta din urma, aparator al metodei proustiene si al romanului subiectiv, G. Calinescu considera ca literatura romana este menita sa creeze inca multa vreme numai roman obiectiv, taranesc, fara a avea acces la proza de introspectie, interesata de individual si psihologism, care oricum ar fi mai prejos de cea obiectiva, preocupata de social. Aici, Calinescu se afla in opozitie cu celalalt critic important al vremii, reprezentant la modernismului, Eugen Lovinescu. In romanele sale, incearca sa reia formula balzaciana, considerand ca opera lui Balzac are o inalta semnificatie umana si un caracter de larga generalitate. Nucleul epic al romanului este istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu, care afecteaza mai multe destine: cel al Otiliei, fiica sa adoptiva, cel al lui Felix, nepotul al carui tutore era, al familiei surorii sale Aglae, alcatuita din Aurica, fata nemaritata, Titi, baiatul retardat, Simion, sotul senil si cealalta fata, Olimpia, maritata cu Stanica Rafiu. Tipologia romanului Enigma Otiliel este:

- un roman obiectiv, doric" - naratiunea este la persoana a lll-a, narator de tip auctorial, cu un usor aspect impersonal. Dar, desi adopta un ton obiectiv, nu este capabil de aceasta: in spatele vocii narative epateaza autorul (Comentariul critic trece inaintea vietii." - Nicolae Manolescu, in Arca lui Noe, voi. I); - un roman citadin - actiunea se petrece in Bucurestiul inceputului de secol XX, iar personajele fac parte din mica burghezie, supusa disolutiei morale; - exista, de asemenea, elemente romantice: imaginea Baraganului, motivul orfanului (FeliX), constructia antitetica a personajelor - Felix-Titi, Otilia-Aurica, Giurgiuveanu - Pascalopol; - un roman realist, balzacian, pentru ca: tema romanului, care coaguleaza actiunea, este una tipic balzaciana: mostenirea; folosirea tehnicii detaliului: fiecare amanunt este adus sub lupa si analizat; descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, de la inceputul romanului, este reprezentativa pentru mediul si chiar tipologia si psihologia proprietarului, reliefandu-i statutul social si psihologic. La Calinescu, la fel ca si ia Balzac, se poate verifica maxima Spune-mi unde locuiesti, ca sa-fi spun cine esti". Descrierea personajelor, a felului in care se imbraca, a camerei in care stau, a ticurilor si ocupatiilor sunt realizate cu minutie. Descrierea porneste totdeauna, ca si la Balzac, de la exterior spre interior, fizicul dezvaluind trasaturile morale; tipologia personajelor: fiecare personaj este dominat de o trasatura de caracter care defineste esenta lui morala: avarul (CostachE), arivistul (Stanica RatiU), baba absoluta" (Aglae TuleA), retardatul (Titi TuleA), senilul (SimioN), fata batrana (AuricA); tema paternitatii: romanul s-a intitulat initial Parintii Otiliei; degradarea relatiilor inter-familiale reflecta degradarea relatiilor din lumea sociala; rigoarea clasica asezata sub semnul simetriei, precizarea locului, timpului, personajelor inca din incipit (Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 cu putin inainte de , orele 10, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim"), simetria incipit-final (acesta din urma aflat sub semnul memoriei afective, atunci cand Felix recupereaza primul.moment al intrarii in casa lui Costache Giurgiuveanu: Felix isi aduse aminte de seara cand venise cu valiza in mana si trasese de schelalaitorul clopotel. I se paru ca teasta lucioasa a lui Mos Costache apare la usa si vechile vorbe ii rasunara limpede la ureche: AAici nu sta nimeni! A"), - naratorul este omniscient si omniprezent, perspectiva este aparent neutra, dar si interna, pentru ca vocea naratorului se identifica cu vocea altor personaje sau cu vocea autorului. Balzacianism fara Balzac" Asa cum a remarcat si critica literara, Calinescu se detaseaza de romanul balzacian, depasindu-l intr-o directie comic-parodica, ironica si grotesca. Este, asa cum spunea Nicolae Manolescu, o redescoperire polemica a balzacianismului". Asadar, principiile realismului balzacian sunt subminate prin: - hipertrofierea detaliului, pana la amanuntul grotesc. Iluzia vietii in toata complexitatea ei este deturnata intr-un spectacol comic si caricatural; - personajele-fipuri se degradeaza in reprezentari umane caricaturale, personaje-mo-rionete: senilul Simion este o prezenta la limita absurdului, obsedat de mancare sau de gherghef, care semneaza o epistola lisus Hristos";

- actiunea, desi este prezentata in ordine cronologica, nu mai are o valoare epica pronuntata, devenind pretext pentru un spectacol regizat de un autor transformat intr-un fel de Dumnezeu Iudic. De fapt, un Aghiuta sarcastic. Imaginea spectacolului regizat este evidenta in scena ocuparii fara urma de decenta a casei lui Costache de catre familia Tulea. Situatia, in mod normal tragica, a bolii si agoniei lui Costache este deturnata in comic, protagonistii descinzand parca din lumea lui Caragiale; - atentia sporita acordata unor planuri secundare: Titi cu Ana si Stanica cu familia lui din mahala; - teatralitatea discursului narativ, care renunta la un moment dat la naratiunea * simpla, clasica, in favoarea dramatizarii, ceea ce dovedeste amestecul genurilor si speciilor, trasatura moderna; ex: scena privegherii lui Costache bolnav, reprezentata ca intr-o piesa, prin monologuri ale personajelor prezente; - apar situatii absurde, asa cum este scena introductiva, cand Costache Giurgiuveanu, desi apare la semnalul soneriei, il anunta pe Felix ca Aici nu sta nimeni!". Toate aceste trasaturi antibalzaciene se constituie, de fapt, in trasaturi moderne ale romanului. Se mai adauga inspiratia citadina, pluriperspectivismul (Otilia este vazuta si caracterizata din unghiul de vedere al mai multor personaje, pentru Aglae este o zanatica, dezmatata, stricata, care suceste capul baietilor de familie", pentru Felix este o fata superioara, pe care n-o poate intelege, ramanandu-i pana la capat o enigma", pentru Pascalopol este femeia in devenire care il incanta si il emotioneaza, pentru Stanica Rafiu este femeia cu spirit practic"). Planuri narative: - unul al iubirii dintre Felix si Otilia, romanul fiind si unul de dragoste; intriga acestui plan este reprezentata de gelozia lui Felix cauzata de relatia Otiliei cu Pascalopol, barbatul bogat si matur; - celalalt desfasurat in jurul clanului Tulea si impulsionat de competitia pentru mostenirea averii lui Costache. Constructia personajului Otilia Otilia este un personaj feminin memorabil al literaturii romane. Enigma Otiliei" este enigma feminitatii in devenire, de fapt, enigma feminitatii insesi. Este on personaj central, eponim, adica numele ei da titlul cartii, situand-o, astfel, intr-un punct central al romanului. Este iubita de totii barbatii din roman: de Pascalopol, viril si patern in acelasi timp, de Felix adolescentin, de mos Costache, la modul tutorelui, de Stanica Rafiu intr-un fel tainic si constient ca nu va putea fi niciodata alaturi de ea. t Este prezentata mai ales in mod indirect - prin ceea ce face, prin ceea ce spune, prin optiunile de viata, prin felul ei de a fi. Constienta de propria frumusete si tinerete, stie in acelasi timp ca aceasta este o arma efemera si ca va trebui sa o valorifice cat mai are timp" - cativa ani, asa cum ii marturiseste la un moment dat lui Felix. Camera ei, cu rochii imprastiate, romane frantuzesti deschise sau aruncate la intamplare, cu partiturile pentru pian rasfirate, depune marturie pentru stilul de viata mai degraba la voia hazardului si pentru personalitatea provocatoare, libera, dezinhibata. Criticul literar S. Damian o numeste o fiinta liliala, care tulbura prin sinuozitatea reactiilor, prin neprevazutul comportarii. Rasfatul, dezordinea, instabilitatea, inclinatia spre lux, spiritul independent se regasesc intiparite in odaia ei cu trei oglinzi mobile, cu sertarele si dulapul de haine pline de gheme, panglici, camasi de matase mototolite, batiste de broderie, cutii de pudra, flacoane de apa de colonie, cu fotoliile pe care zac rochii, palarii, jurnale de moda frantuzesti, note muzicale pentru piano-forte." (in La ora 12 ziua. Eseu despre romanele lui G. Calinescu, editura Du Style, 1995) Este, alaturi de Felix, singura complet dezinteresata de averea lui Costache. Faptul ca opteaza pentru Pascalopol, un mosier blazat, nu este un argument pentru dorinta de a avea bani, ci pentru nevoia ei de siguranta. Si, poate, pentru un anume secret al fiintei ei feminine. il iubeste pe Felix si il lasa sa-si urmeze drumul lui in viata, intuind in tanarul mai degraba timid un barbat de cariera. ii da, la un moment dat, o sansa, inainte de a pleca la Paris cu

Pascalopol, pe care tanarul nu stie sau nu vrea sa o fructifice. Este momentul hotarator pentru relatia dintre ei, iar contrapunctul psihologic si afectiv in care se afla cei doi face ca intalnirea sa esueze. Finalul, in care este prezentata prin intermediul unei fotografii (o tehnica moderna, de altfeL), transmite cititorului o evolutie a personajului, dar si una a perechii masculine, pentru ca prin ochii lui Felix o reintalnim pe Otilia, intr-o caracterizare directa: Femeia era frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica. Un aer de platitudine feminina stingea totul () Ce deosebire! Unde era Otilia de altadata? Nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi." incearca! Scrie un eseu despre relatia autor-narator-personaj in romanul Enigma Otiliei de G. Calinescu, pornind de la urmatoarea afirmatie a autorului: Otilia c est moi, este fondul meu de ingenuitate" Concepte operationale folosite: actiune, autor, final, incipit, narator, personaj, perspectiva narativa, roman (modern, realist, obiectiV), simetrie, tema

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu 1. Despre autor: Teoretician al noului roman, Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o noua structura a operei si un nou stil. Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind o problematica a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, neliniste, clocotitoare de idei, eroii camilpetrescieni sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului. 2. Creatii ale autorului: De-a lungul vietii, Camil Pettrescu a realizat diversitate de opera literare, printer care se numara: Jocul ielelor, Suflete tari, Act venetian (dramaturgie), Patul lui Procust (romane). 3. Incadrarea operei: In Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea aomenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii. 4. Definirea speciei: Ca orice roman, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o intriga complicate la care participa numeroase personaje construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog, monolog interior, introspectie. 5. Tema: Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolute. 6. Titlul: Titlul romanuljui ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Ghiorghidiu prin noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul noapte, repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua nopti sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si trazboiul. 7. Perspectiva auctoriala: Naratorul-personaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspective narativa. Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei, naratorul autodiegenic apeland la dialog, monolog interior, flashback si cuvinte cu valoare de symbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj.

Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub forma de flashback si analepsa. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, fontul si un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului. 8. Rezumat: Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Ghiorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent reservist in primavera anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. Romanul incepe printr-o disctutie de la popota, cand Ghiorghidiu adduce in present (timpul subiectiv) experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Moartea unui unchi de-a lui Ghiorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei, domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se staduia sa se afla mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela. Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrate d doua saptamani, nu-s gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca niciodata femeia asta nu ma iubise si-i cere sa divorteze. Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Ghiorghidiu, fiind concentrate in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant. Planuieste sa-I omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment. Cartea a doua incepe cu capitolul Intaia noapte de razboi, care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati. Deprinderea eroului din drama tortuara a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Ghiorghidui participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare. Pe front Stefan Ggiorghidiu este ranit. Se intoarace in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut gasi alta la fel. Ii daruieste casele de la Constanta, bani, absolut tot ce era in casa, de la obiecte de prt la carti [] Adica tot trecutul, ramanand singur. 9. Caracteristici/trasaturi: Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative Ultima noapte de dragoste, care exprima aspiratia catre sentimental de iubire absoluta, si Intaia noapte de razboi, care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nut raise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial. Este un roman modern deoarece: Stefan Ghiorghidiu este intellectual, foloseste mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari (iubirea, razboiul, statul). Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman subiectiv deoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza propriile trairi, ganduri, sentimente si se implina in evenimentele pe care le nareaza. Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului. Stefan Ghiorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca ELei ii placea sa discute politica, sa intervina indiscutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul Diagonalele unui testament, viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi esueaza.

10. Caracterizarea personajuliu principal: Protagonistul romanului Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi, Stefan Ghiorghidiu, este personajul-narator al evenimentelor si personaj rotund (care nu poate fi caracterizat succinct si exact, E.M.Forster) prin complexitatea si profunzimea psihologica. El traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), in care analizeaza drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Ghioghidiu investigheaza cu luciditate ata experientaa subiectiva a iubirii, cat sic ea obiectiva, traita, a razboiului. Caracterizarea directa este realizata prin autocaracterizare: ma chinuiam launtric ca sa par vessel si eu ma simteam imbecile si ridicol si naiv. Caracterizarea indirecta reiese indirect din faptele si trairile protagonistului. Stefan Ghiorghidiu este o natura reflexive, care isi analizeaza in amanunt, cu luciditate, starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar: Cata luciditate atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama. Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, Stefan Ghiorghidiu aduna progresiv semene ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale chinuitoare, pe care le analizeaza minutios. Conflictul interior al personajului-narator este de natura filozofica, el cauta cu incapatanare adevarul, fiind un pasionat al certitudinii absolute. Stefan spera sa gaseasca in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta, ideal care s-a prabusit dramatic si din cauza conceptiei sale absolutizante: cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Nici in plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur, inflexibil moral, intransigent si moral, neputand sa faca niciunul din compromisurile cerute de societatea in care traieste, afacerile in care increase sa se implice fiind in dezacord cu firea lui cinstita. A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiului, frontal, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. 11. Arta narativa: Registrul stilistic e caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este analytic si intelectualizat. 12. Concluzii: Originalitatea romanului subiectiv e data subtilitatea analitica a propriei constiintei, de drama intelectualului complex si introvertit, declansata prin memorie involuntara, de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narrator (narrator autodiegenic). In conceptia lui George Calinescu, Stefan Ghiorghidiu este un om cu un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent.

Mesterul Manole de Lucian Blaga

Egala creatiei lirice prin vigoarea artei, opera dramatica a lui Lucian Blaga poseda un continut si o structura artistica specifica. Ea interpreteaza mituri universale din perspectiva romaneasca. (Mesterul Manole, Arca lui Noe), valorifica mituri nationale (Zamolxe), converteste in expresie scenica evenimente vag istorice, putin cunoscute, invaluite in ceturi legendare (Tulburarea apelor, Cruciada copiilor) sau proiecteaza momente si personalitati ale istoriei nationale in zarea mitului (Avram Iancu, Anton Pann).

Mitul este o povestire (legenda) fabuloasa care cuprinde credinta populara antica despre originea universului si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari. In cultura romeasca exista patru mituri fundamentale: 1.mitul etnogenezei poporului roman (Traian si Dochia); 2.mitul creatorului (Mesterul Manole); 3.mitul erotic (Zburatorul); 4.mitul funerar (Miorita). Incadrarea scriitorului Din punct de vedere al ideologiei estetice, Blaga se incadreaza in expresionism. Expresionismul este un curent literar de factura neoromantica din primele decenii ale secolului XX. In legatura cu produsul artistic expresionist, Blaga afirma: Teatrul mitic expresionist este un teatru de idei si este in acelasi timp un teatru poetic generator de viata prin cuvinte, un ecletist poetico-filosofic ce contureaza la nivelul operei sale un curent dramatic. Incadrarea estetica a piesei Piesa Mesterul Manole de Lucian Blaga reprezinta o valorificare a mitului creatorului. Blaga a promovat un teatru mitic, o mitodramaturgie, din dorinta de a reactualiza reconsiderarea mitului in sens absolut. Sursele de inspiratie In creuzetul creator Blaga a amestecat substante izvorate din gena poetica dublata de cea filosofica. Blaga nu valorifica doar folclorul roman si recreeaza surse deja existente. Sursa de inspiratie cea mai importanta o reprezinta balada populara Monastirea Argesului. Tema operei: jertfa creatoare; moartea ca jertfa a creatiei implicata in orice act creator; lupta constientului cu irationalul, cu raul din om si din afara lui. Conflictul Presupune existenta unor forte opuse aflate intr-o relatie ostila in cadrul unui sistem de actiuni si reactiuni. Este elementul determinant in desfasurarea actiunii. conflictul interior este unul tragic si se desfasoara intre luciditatea rationala a mesterului si necesitatea irationala de a jertfi pentru a-si indeplinii visul creator; intre pasiunea pentru construcitie si imensa dragoste pentru viata, frumusete si puritate intruchipate de Mira; conflictul exterior intre Manole si Bogumil. Balada populara 1857- "Balade populare" balada cu valoare de legenda si mit exterior : dintre voievod si mester Manole, Ana, Negru-Voda, zidarii a) al zidului parasit b) al surparii zidurilor c) al femeii destinate zidirii d) al zborului icaric "Mesterul Manole" de Lucian Blaga 1927 drama mitica a) exterior: Manole si Bogumil b) interior: patima creatoare a lui Manole si dragostea pentru Mira Manole, Mira, Voda, Bogumil, Gaman, mesterii, boierii, solul a) al surparii zidurilor b) al zidului parasit c) al femeii destinate zidirii d) al zidirii treptate prin anamneza

Anul aparitiei Incadrare estetica Conflictul Personaje Motive

Limbajul

e) al fantanii popular, arhaic

metaforic, simbolic

Spatiul diegetic (locul actiunii): pe Arges in jos; Timpul diegetic:timp mitic romanesc sugereaza optiunea autorului pentru clasarea in atemporalitate. Structura: cinci acte si mai multe scene. Desfasurarea actiunii pe scene: Actul I: In camera de lucru Manole dicuta cu staretul Bogumil. De sapte ani el incearca sa ridice o biserica ale carei ziduri s-au destramat de 77 de ori. Intregul tinut pare a se afla sub puterea unui blestem. Staretul recomanda jertfirea unei fiinte umane. Manole nu accepta si nu intelege acest act. Sosirea Mirei sporeste zbuciumul sufletesc al lui Manole. Ciudatul Gaman prevesteste ca Mira va deveni femeia altar. Actul al II-lea: Solul trimis de Voda cere urgentarea lucrarilor. Zidarii vor sa schimbe locul nefast dar solul nu se indupleca. Manole promite ca va ridica lacasul, iar mesterii fac juramantul de taina pentru a infaptui ritualul sacrificarii. Actul al III-lea: Langa ruinele vechi se afla zidul de jertfa. Timp de trei zile cei zece privesc departarile. Mira este cea care soseste pentru ca auzise de la staretul Bogumil ca zidarii se pregatesc sa jertfeasca o fiinta umana. Inspaimantata, Mira venise sa impiedice fapta. Manole vrea sa-si salveze sotia dar zidarii il prind in cercul lor. Invitata la jocul de alba vraja si intunecata magie, Mira accepta sa fie zidita. Actul al IV-lea: In jurul zidurilor ridicate, lucratorii alearga zoriti. Ei vorbesc tare si fac mult zgomot pentru a nu auzi vaietul din zid. Manole se revolta impotriva lui Dumnezeu si vrea sa darame zidurile pentru a elibera jertfa. Realizand ca Mira a murit, Manole traieste o imensa suferinta. Actul al V-lea: Voda si boierii vin sa vada lacasul. Manole il roaga sa traga el clopotul. Din clopotnita se arunca in vazduh si cade pe pamant. Ultima replica al celui dintai mester este: Doamne, Doamne ce stralucire aici si ce pustietate in noi. Titlul: reprezinta numele personajului mitic, Manole ( care devine personaj eponim) reprezentandu-l pe creatorul ucis de propria opera. Tehnici si procedee dinamice: infuzarea textului cu mitul si legenda; palimpsestul calchiat ( opera Mesterul Manole are ca hipotext balada Monastirea Argesului); Boule de neige ( bulgare de zapada prin amplificarea conflictului interior); glisarea textuala ( in replicile personajelor sunt inserate secvente textuale apartinand baladei); teatru in teatru ( actul III, scena 1 : cel de-al saselea zidar, printr-o replica extinsa, le aminteste confratilor ca sau facut vinovati de incalcarea juramantului prin invocatiile adresate divinitatii).

Caracterizarea personajelor (Manole) personaj principal; personaj eponim (se gaseste in titlu); personaj simbol (al creatiei, al creatorului); personaj tragic (aspiratia spre absolut); personaj protagonist (actiunea graviteaza in jurul sau); personaj central (pentru rolul dominant pe care il are in opera); personaj tridimensional (portretul se reintregeste pe parcursul operei); personaj mitic (prin destinul sau creator). Caracterizarea directa Portretul fizic

Replica Mirei : par negru, cap fierbinte; Dintr-o didascalie : istovit, batran, fata devastata, barba crescuta; Portretul moral Din replicile altor personaje: mesterii Mesterul Nenoroc, mesterul nostru e nebun, Manole vorbeste aiurea; Voda strasnic om; Autocaracterizare : Mesterul Manole cel de cumplita amintire. Caracterizarea indirecta Vorbele si faptele contureaza trasaturile morale ale personajelor; Vointa puternica individualitate discreta; - ii place sa-si traiasca intens viata; - isi accepta destinul de creator al frumosului etern; - revoltat in fata jertfei ritualice; - orgolios se compara cu insusi Dumnezeu. Ca om traieste prin iubire; el este superior are un limbaj profetic; Ca artist creator traieste prin patima creatiei; are un talent creator caracter cu o puternica personalitate; este mistuit de dorinta arzatoare de creatie; Isi depaseste prin moarte conditia este in cautarea unui ideal de frumusete.