publicată în anul 1930, este un roman
Realismul este un curent literar care s-a manifestat în realist si simbolic, încadrându-se într-un
secolul XIX în Franța ca o reacție împotriva
romantismului. Realismul are ca scop prezentarea
obiectivă și veridică asupra realității aspectul mitic
(gesturile rituale ale Vitoriei, tradițiile pastorale,
motivul comuniunii om-natură și mitul marii
treceri).
PERSPECTIVA NARATIVĂ OBIECTIVĂ
Întâmplările sunt relatate de un narator, omniscient,
omniprezent, detașat.Omnisciența se remarcă prin
faptul că, acesta știe mai mult decât personajele sale,
dirijându-le evoluția, întâmplările sunt relatate la
persoana a III a
Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale
din calendarul religios al satului tradițional: „aproape de Sf.
Andrei”, „în Postul Mare”, „10 Martie”. Perioada istorică poate fi
dedusă ca fiind începutul secolului al XX – lea, din menționarea
trenului și a telefonului în zona Moldovei, dar atemporalitatea este
o trăsătură a aspectului mitic
Personajul principal este Vitoria Lipan, munteancă, soție de cioban și
mamă autoritară, în ceea ce privește statutul ei social.
Din punct de vedere al statutului ei moral, Vitoria este o soție devotată și
o mamă iubitoare.
Din punct de vedere al statutului psihologic, este o femeie hotărâtă,
curajoasa , lucida, care face cu chibzuință pregătiri de călătorie: tine
post negru, se roagă la icoana făcătoare de minuni de la mânăstirea
Bistrița, vinde produse ca sa aibă bani de cheltuiala. Pe drum, își ia o
pușca pe care nu ezita sa o folosească, iar lui Gheorghiță ii da un baltag
sfințit. Găsește în sine puterea de a cerceta și de a găsi urmele acestuia,
cu inteligență și disimulare. Spune străinilor că îl caută pe Nechifor care
îi este dator, ca să nu fie bântuită că are bani asupra ei. Datorită
inteligenței native și a stăpânirii de sine, Vitoria reușește să reconstituie
drumul parcurs de Lipan, să afle adevărul și să demaște ucigașii în fața
autorităților.
Gheorghiță este un personaj în formare. Social, el trece de la statutul de
fecior interesat de hore și șezători, protejat de părinți, la acela de cap al
familiei, înlocuitor al tatălui ucis. De la început se bucură de încrederea
părinților, având responsabilități clare în familie, dar are îndoieli cu
privire la asumarea altora noi, care îi depășesc vârsta. Ca bărbat, el are
posibilitatea de a pleca și a cunoaște lumea, Minodora trebuie să
rămână lângă casă.
Psihologic și moral, Gheorghiță parcurge un drum al inițierii, învățând
să cunoască oamenii și să găsescă puterea de a acționa conform
dreptății. Îndoiala și teama fac loc treptat hotărârii. Dacă la început este
dependent de voința mamei și se simte inferior acesteia, în final
acționează independent, săvârșind actul justițiar.
Perioada interbelică schimbă mentalitatea epocii
tip aparte de realism, si anume realismul
datorită viziunii textelor poetice dezvoltate pe tendințe
mitic. moderniste, realiste si tradiționaliste. Mihail Sadoveanu
a fost unul dintre cei mai importanți prozatori din prima
BALTAGUL jumătate a secolului al XX-lea si se remarcă în această
de Mihail Sadoveanu perioadă datorită povestirilor, nuvelelor si romanelor,
alături de alți scriitori, precum Vasile Voiculescu, Liviu
Rebreanu si Camil Petrescu.
veridicitatea este asigurata de toponimele din zona Dornelor si a
Tema romanului se refera la drumul parcurs
Bistriței, pe drumul parcurs de Vitoria împreuna cu
de Vitoria Lipan pentru aflarea adevărului
Gheorghiță, pe urmele lui Nichifor :Bicaz, Călugăreni, Borca,
despre moartea soțului ei, urmată de
vatra Dornei. Este vorba, însă, de o scriere ficționala cu valente
săvârșirea dreptății prin pedepsirea
mitice, in care romancierul imaginează satul Lipanilor, Măgura
vinovaților. De asemenea, se regăsesc si alte
Tarcăului si utilizează toponime simbolice (satul Doi meri, râul
teme ale operei sadoveniene si anume:
Neagra )
natura, iubirea, viată pastorală, călătoria. În
O prima scenă relevantă pentru tema textului este: pregătirea același timp, romanul prezintă monografia
Vitoriei pentru călătorie. Înaintea plecării, Vitoria se supune unui satului moldovenesc de la munte, cu
ritual de purificare: tine post douăsprezece vineri. Mai mult, obiceiurile si alte evenimente importante din
merge cu fiul ei la biserică pentru a se închina la sfânta Ana si lumea satului, cum ar fi ritualurile de nuntă,
vinde diverse lucruri pentru a face rost de bani de drum. Ulterior botez si înmormântare.
se duce la Piatra-Neamț pentru a consulta autoritățile si, nu in
ultimul rând, sfințește baltagul care îi va aparține lui Gheorghiță. O a doua scenă relevantă pentru tema textului
Călătoria aceasta are valențe atât pentru Vitoria, cât si pentru este identificarea si pedepsirea criminalilor lui
Gheorghiță, ful si partenerul ei de drum, in ceea ce privește Nechifor. La parastas, Vitoria conduce din
evoluția lor. fundal, cu inteligentă si tenacitate ancheta care
duce la dezvăluirea si pedepsirea vinovaților.
Un element de structura relevant temei textului este titlul. Reconstituirea fidela a scene crimei surprinde
Acesta anticipează destinul tragic al lui Nechifor si pe toata lumea, chiar si pe ucigașii lle Cuțui si
călătoria necesara aflării adevărul, dar si ideile dreptății si Calistrat Bogza. Unul își recunoaște vina, însă
răzbunării, care vor fi înfăptuite de Gheorghița cu baltagul celălalt devine agresiv. Din acest motiv este lovit
tatălui său. Acesta este un instrument de maxima de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor si sfâșiat
importanta pe care Vitoria îl pregătește pentru călătorie, de câinele Lupu. Bogza, însă își recunoaște vina
sfințindu-l. Fiind un topor cu doua tăișuri, el reprezintă si si îi cere iertare Vitoriei. Ea îi răspunde foarte
un obiect ambivalent - arma crimei si obiectul justițiar, rece: ,,Dumnezeu să te ierte’’.
reparator.
Un alt element este incipitul textului. El descrie o cosmogonie populara, spusa uneori de Nechifor Lipan la
nunti si cumetrii, care pune in relație destinul individual al acestuia reprezentat de moldoveni, cu destinul
altor neamuri. Prin dispariția lui Nechifor Lipan, „rânduiala", adică ordinea cosmică, a fost distrusă. In
opera sadoveniana, natura se reflect in om, deoarece tragedia este anunțată de schimbarea stării naturii:
„Vitoriei i se păru că brazi sunt mai negri decât de obicei", vremea se tulbură, iarna vine mai repede.
Un alt element care confirma moartea lui Nechifor Lipan este visul Vitoriei, care anunța si călătoria pe
care trebuie să o facă în căutarea celui dispărut: „Se făcea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele
întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape." Semnele viitoarei calatorii vin si din partea
naturii: „Cocosul dă semn de plecare". Astfel, incipitul anticipează călătoria Vitoriei si soarta tragică a
soțului ei, acestea în strânsă legătură cu natura.