Romanul tradițional, obiectiv, interbelic, doric, realist, mitic

,,Baltagul”

Mihail Sadoveanu

Plan pentru a prezenta particularitățile romanului:

PLAN:

1. Context
2. Definiția romanului
3. Încadrarea romanului într-o tipologie / orientare tematică
4. Titlul
5. Tema
6. Perspectiva narativă și tipul de narator
7. Simetria incipit- final
8. Structura + indici spațiali și temporali
9. Acțiunea / scene semnificative
10. Personajele
11. Moduri de expunere
12. Concluzia

1
 ,,Baltagul”
Mihail Sadoveanu
- eseu argumentativ-

1. CONTEXT:
Perioada interbelică este una de diversitate la toate nivelurile, fapt evidențiat prin
coexistența unor direcții românești diferite. Astfel, realismul este reprezentat în opera lui
Liviu Rebreanu într-un mod dur și obiectiv, în timp ce George Călinescu optează pentru
influența balzaciană, iar Sadoveanu pentru realismul cu substrat mitic.
Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, apărut în 1930, este „un adevărat poem al
naturii și al sufletului omului simplu, o Mioriță in dimensiuni mari” (George Călinescu).
Versul motto „Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ş-un câne...” evidențiază faptul că prozatorul a
avut ca inspirație balada populară în ceea ce privește viziunea mioritică asupra morții.

2. DEFINIȚIA ROMANULUI:
Romanul este specia literară a genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune
complexă și complicată, desfășurată pe mai multe planuri narative, într-un spațiu vast și
într-un timp îndelungat, la care participă un număr mare de personaje între care se nasc
conflicte puternice, oferind o imagine amplă și profundă asupra vieții.

3. ÎNCADRAREA ROMANULUI ÎNTR-O TIPOLOGIE:

a) „Baltagul” este un roman tradițional prin:

 discursul epic linear
 tema călătoriei are drept scop căutarea, cunoașterea, inițierea și actul justițiar

b) De asemenea, este un roman realist prin:

 monografia pastorală
 tema familiei
 reperele spațiale
 tipologia personajelor
 tehnica detaliului semnificativ

2
 c) Aspectul mitic al romanului este sugerat prin:
 asemănarea cu balada populară „Miorița”
 tradițiile pastorale
 gesturile rituale ale Vitoriei
 motivul comuniunii om-natură
 mitul marii treceri

d) De-a lungul vremii, romanul a avut parte de interpretări multiple și contradictorii:

 Nicolae Manolescu - roman realist, doric, obiectiv
 Eugen Lovinescu - reconstituirea „Mioriței”
 George Călinescu - roman polițist
 Alexandru Paleologu - roman inițiatic, de dragoste, o anti-Mioriță

4. TITLUL:
Titlul, format din substantivul comun articulat hotărât „baltagul” este sugestiv, întrucât în
mitologia românească baltagul este arma magică, unealtă justițiară menită să împlinească
dreptatea, trăsătura lui fundamentală fiind aceea că dacă este folosit pentru împlinirea
dreptății, nu se pătează de sânge.

5. TEMA:
Tema textului o constituie călătoria pentru descoperirea adevărului, călătorie ce se
transformă într-un veritabil drum inițiatic. Fiind un roman al perioadei de maturitate, aceasta
se îmbină cu alte teme specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, natura, iubirea, miturile,
romanul ilustrând lumea arhaică a satului românesc, sufletul țăranului moldovean cu un mod
propriu de a gândi, de a simți și de a reacționa în fața problemelor cruciale ale vieții.

6. PERSPECTIVA NARATIVĂ ȘI TIPUL DE NARATOR:

Perspectiva narativă este obiectivă, deoarece faptele sunt relatate la persoana a III-a, de
către un narator obiectiv, heterodiegetic, omniscient, omniprezent, care reconstituie prin
tehnica detaliului semnificativ lumea satului de munte și acțiunile Vitoriei, iar secvențele
narative sunt legate prin înlănțuire și alternanță.

7. SIMETRIA INCIPIT- FINAL:

Incipitul romanului este o legendă despre ocupațiile și modul de viață al păstorilor și al
altor neamuri pe care o spunea Nechifor la cumetrii și nunți. Legenda este rememorată de
Vitoria în absența soțului ei și anticipează destinul acestuia, având rol de prolog. Finalul
(epilogul) prezintă planurile de viitor ale Vitoriei rostite după înmormântarea lui Nechifor.

3
 8. STRUCTURA + INDICI SPAȚIALI ȘI TEMPORALI:
Fiind un roman, acțiunea este complexă, opera fiind structurată în 16 capitole fără titluri,
necedate de o legendă fascinantă, cu o acțiune desfășurată cronologic în care distinge trei
momente semnificative:

 așteptarea lui Nechifor Lipan de către Vitoria

 drumul parcurs de Vitoria și fiul său, Gheorghiță, în căutarea soțului
 găsirea celui căutat, înmormântarea și pedepsirea ucigașilor

Toposul ales este satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, precum și Cristești în
balta Jijilei.
Timpul este vag menționat, reperele fiind de natură religioasă „aproape de Sfântul Andrei”,
„în postul Mare”, „de 10 martie”, iar perioada istorică este dedusă din menționarea trenului și
a telefonului în zona Moldovei: începutul secolului 20. Anul nu este precizat, întrucât Vitoria
trăiește într-un timp mitic românesc, timp al datinilor și credințelor străvechi care au
valabilitate în orice epocă.

9. ACȚIUNEA / SCENE SEMNIFICATIVE:

Expozițiunea fixează acțiunea în Măgura Tarcăului și o prezintă pe Vitoria amintindu-și
legenda spusă de soțul ei la petrecere, în timp ce îl aștepta se întoarcă de la Dorna.
Intriga este generată de hotărârea Vitoriei de a pleca în căutarea soțului care nu dăduse
niciun semn de două luni, fiind plecat la Dorna să cumpere oi. Ea își cheamă flăcăul dus la
stână la Jijila, ține post negru 12 vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea
Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde din agoniseală pentru a face rost de
bani de drum, pe fiica sa Minodora o duce la Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi
încredințează un baltag sfințit.
Desfășurarea acțiunii prezintă drumul parcurs de cei doi care reconstituie traseul și fac o
serie de popasuri: la hanul lui Donea de la Gura Bicazului, la crâșma Domnului David din
Călugăreni, Moș Pricop și baba Dochia din Fărcașa, unde subprefectul își amintește de Lipan
care purta o căciulă brumărie. La Vatra Dornei, află de vânzarea oilor, apoi merg spre
Păltiniș, Broșteni și Borca. La Borca întâlnesc un botez, la Cruci o nuntă, marile evenimente
din viața omului care îi sugerează Vitoriei înmormântarea din final.

Punctul culminant al acțiunii este atins în momentul în care cu ajutorul căinelui Lupu,
munteanca descoperă rămășițele lui Lipan în râpa de sub Crucea Talienilor.
Deznodământul prezintă sfârșitul drumului, ancheta poliției, înmormântarea lui Nechifor și
pedepsirea ucigașilor. La parastas, Vitoria reconstituie crima detaliat, Ilie Cuțui
recunoscându-și vina și este arestat în timp ce Calistrat Bogza devine agresiv, este lovit de
Gheorghiță cu baltagul și sfâșiat de câinele Lupu. După împlinirea datinilor creștinești,
Vitoria se întoarce acasă pentru a vedea demersul lucrurilor.

4
 10. PERSONAJELE:
Personajele înfățișează tipologii reprezentative pentru lumea satului de la munte, la
începutul secolului 20. La acțiunea romanului participă numeroase personaje:

 personaj principal: Vitoria Lipan

 personajul absent: Nechifor Lipan
 personaj secundar: Gheorghiță
 personaje episodice: Minodora, baba Maranda, părintele Dănilă, moș Pricop și cei doi
ucigași

Pe măsură ce acțiunea înaintează sunt evidențiate trăsăturile Vitoriei, personaj complex,

femeie inteligentă și voluntară, deși neștiutoare de carte.
Specific romanului sadovenian este conflictul / labirintul interior al eroinei, ilustrat prin
zbuciumul sufletesc profund, prin drumul parcurs de Vitoria cu mintea și cu sufletul, de la
îngrijorare la neliniște, la bănuială și în final, la certitudinea că ceva rău s-a întâmplat cu soțul
său.

11. MODURI DE EXPUNERE:

Modurile de expunere prezente în text sunt: narațiunea, care prezintă faptele și întâmplările,
urmărind mai multe planuri narative, unul al prezentului și unul al retrospectivei, dialogul care
este mijlocul de caracterizare a personajelor, ce conferă dinamism acțiunii și descrierea, care
conturează portretele personajelor, Vitoria și Gheorghiță, și fixează cadrul spațio-temporal.

12. CONCLUZIA:
Consider că familia Lipan este parte a unei colectivități, imaginea lui Nechifor fiind păstrată
în memoria tuturor, iar Vitoria fiind exponentul feminin al unei lumi arhaice, în timp ce
Minodora și Gheorghiță, tineri receptivi la noutățile civilizației, sunt readuși de mama
autoritară la existența tradițională. De asemenea, numele protagoniștilor sugerează victoria
binelui. Vitoria, asemănător cu „victoria” și Sfântul Gheorghe desemnându-l pe învingătorul
balaurului.
Așadar, Sadoveanu surprinde în opera sa bogăția sufletească și atitudinea etică exemplară a
oamenilor din popor, pledând hotărât pentru apărarea virtuților și obiceiurilor poporului
român, aducând în prin plan prototipul femeii de la munte. Criticul Nicolae Manolescu arată
că, deși autorul alege ca pretext epic situația din balada populară în care doi ciobani îl ucid pe
al treilea ca să îi ia oile, „Baltagul” este „un roman realist, în semnul cel mai propriu”.