BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu
- argumentare roman interbelic/realist

Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicat n perioada

interbelic (1930) si este o capodoper a prozei romnesti, ndeosebi
pentru concizia, dinamismul si armonia compozitiei.
Ca specie literara, Baltagul este un roman, adica o specie a genului epic
n proza, cu actiune mai complicata si de mai mare ntindere decat a
celorlalte specii epice, desfasurat, de regula, pe mai multe planuri, cu
personaje numeroase, cu caractere complexe, evidentiate treptat, pe
masura ce se desfasoara actiunea. Romanul ofera o imagine ampla si
profunda asupra vietii, cu o varietate de tipuri umane si cu puternice
conflicte sociale, morale si psihologice.
Fiind o opera epica, Baltagul are narator, actiune si personaje, prin
intermediul carora autorul isi exprima in mod indirect propriile sale
sentimente. Modul de expunere predominant este naratiunea mbinat cu
descrierea, cu dialogul si cu monologul interior. Constructia epica este
bazat pe naratiunea obiectiva in care comportamentul, sentimentele si
gandurile eroinei sunt prezentate din perspectiva unui povestitor
omniscient. Omniscienta este un tip de perspectiva narativa in care
naratorul are o perceptie ilimitata. El cunoaste totul despre lumea pe care
o prezinta, dar si despre framantarile interioare ale personajelor acestei
lumi.
Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe
care il dezvolta intr-o naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in
centrul ei tema cautarii si a cunoasterii adevarului.

Actiunea romanului este plasata la confluenta dintre lumea patriarhala a

satului moldovenesc de munte si universul orasului invadat de elementele
noii civilizatii a inceputului de secol al XX-lea. Fiind o opera epica,
romanul plaseaza intamplarile intr-un anumit timp si spatiu. Actiunea se
deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna dupa oi, pana

primavara, cand Vitoria ii descopera trupul neinsufletit. Perimetrul

actiunii este destul de vast si cuprinde tinuturi de munte, de la Magura
Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la
Cristesti, in Baltile Jijiei.
Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale subiectului.
Expozitiunea infatiseaza cadrul general al actiunii si o parte dintre
personaje. La sfarsitul unei toamne, Vitoria Lipan, sotia unui oier de pe
Valea Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul ei, Nechifor Lipan, intarzie sa
se intoarca acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la baba Maranda,
vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit
si de aceea il cheama acasa pe Gheorghita, feciorul ei. In cele din urma,
se hotaraste sa piece in cautarea sotului ei, moment ce constituie intriga
romanului. Calatoria si cautarea sunt prezentate in desfasurarea actiunii.
Urmarind drumul obisnuit al oierilor, Vitoria si Gheorghita pleaca din
Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la Bicaz, pe la
Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin Tara
Dornelor si ajung in cele din urma la Vatra Dornei. Aici afla ca Nechifor a
cumparat trei sute de oi si si-a continuat drumul pe Neagra, impreuna cu
alti doi oieri carora le-a vandut o parte din oi. Vitoria reconstituie drumul
parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De la acestia, ea afla ca Nechifor,
dupa ce le-a vandut lor oile, s-ar fi mtors din drum.
Continuand cautarea Vitoria descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu
ajutorul acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui Nechifor. Ea se adreseaza
autoritatilor spre a cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste
inmormantarea lui Lipan dupa datina, dar isi continua investigatiile, fund
convinsa ca sotul ei nu a fost ucis de necunoscuti, ci de cei doi insotitori.
Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand,
intr-o atmosfera de angoas, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul
crimei, obligandu-i pe ucigasi sa se tradeze si sa-si recunoasca fapta in
fata celor prezenti. Deznodamantul romanului este foarte lapidar si
infatiseaza gandul Vitoriei de a indeplini toate datinile funerare si apoi,
spune ea, ,,ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate
am lasat."

Numarul mare de personaje este o alta trasatura specifica romanului. In

Baltagul exista personaje principale (Vitoria, alaturi de care se afla
Nechifor Lipan si Gheorghita), personaje secundare, precum si personaje
episodice. Aceste personaje au o importanta deosebita in desfasurarea
evenimentelor, contribuind la descoperirea adevarului.

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se impune

puternic de-a lungul intregului roman, eroina devenind un tip
reprezentativ al femeii voluntare si hotarte.
Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor, de
alte personaje sau de personajul insusi (autocaracterizarea), iar
caracterizarea indirecta rezultata din faptele, comportamentul, gandurile
si framantarile personajului, precum si din mediul in care traieste, din
limbaj si din numele pe care il poarta.
Portretul fizic cucereste prin frumusete si farmec. De la inceputul
naratiunii aflam ca Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, un oier de pe
Valea Tarcaului, este o femeie in plina maturitate care isi pastreaza inca
frumusetea. Autorul foloseste epitetul, enumeratia si metafora pentru a-i
infatisa portretui: avea ochi caprii, in care se rasfrangea lumina castanie
a parului", iar ,,acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute".
Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o
gospodarie, este intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor
si are un deosebit simt practic. Mama a doi copii, Vitoria e grijulie si
vegheaza cu dragoste asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa respecte
datina i sa fie priceputi in ale gospodariei.
Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul
Anastasie Balmez, cu Hie Cutui si cu Calistrat Bogza) dovedesc o
inteligenta vie, o darzenie si o vointa de neinfrant. Drumul pe care il
parcurge cu Gheorghita, de la Magura la Vatra Dornei, la Sabasa si la
Suha, are semnificatii diverse si ilustreaza un vechi si frecvent motiv in
literatura romana motivul calatoriei, al drumului.
Vitoria Lipan este un personaj complex, ea fiind aparatoarea unei traditii
stravechi - o femeie sensibila si capabila de iubire, apropiata de natura,
careia ii cunoaste semnele. Ea este nu numai o exponenta a unei clase
sociale si a unui mediu, ci, dupa afirmatia criticului literar George
Clinescu, ,,Vitoria e un Hamlet feminin care banuieste cu metoda,
cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand
dovada s-a facut, da drumul razbunarii".

Actiunea este liniara si se desfasoara pe mai multe planuri narative. Unul,

retrospectiv, in care sunt aduse intamplari petrecute in trecut iar un alt
plan prezinta intamplarile in desfasurarea lor.

Caracterul monografic al romanului este dat de prezentarea diverselor

aspecte monografice ale satului romnesc traditional: traditii legate de
marile momente din viata omului (nasterea, nunta, nmormntarea),
obiceiuri, relatii de familie. Prin intermediul actiunii si al personajelor,
Mihail Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda a vietii, trasatura
specifica romanului. Astfel el zugraveste modul de viata patriarhal al
oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt pastrate cu
sfintenie. Pe de alta parte, romanul lui Sadoveanu prezinta lumea orasului
de la sfarsitui secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Complexitatea lumii descrise si a personajelor, determina in roman
conflicte sociale, morale si psihologice, fapt ce a condus la receptarea
romanului Baltagul in diverse feluri. El este considerat ca fiind in acelasi
timp, un roman monografic, roman mitic, roman initiatic, roman politist
dar, totodat si roman al unei mari iubiri care impresioneaza prin discretia
si daruirea cu care aceasta este traita in imprejurari dramatice.
Toate aceste trsturi tem, construirea personajelor n relatie cu
mediul n care triesc, tehnica detaliului, stilul sobru si impersonal,
obiectivitatea perspectivei narative, veridicitate conduc la concluzia c
opera literar Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip
obiectiv, care se nscrie, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii
romne.

Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pacani - d. 19 octombrie 1961,
Bucureti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician
i om politic romn. Este considerat unul dintre cei mai importani
prozatori romni din prima jumtate a secolului XX. Opera sa se poate
grupa n cteva faze care corespund unor direcii sau curente literare
dominante ntr-o anumit epoc: o prim etap smntorist, cea de
nceput, a primelor ncercri, nuvele i povestiri, o a doua miticosimbolic, din perioada interbelic (reflectat n romane precum Creanga
de aur sau Divanul persian, precum i o ultim faz care corespunde
realismului socialist, n acord cu perioada socialist-comunist la care
Sadoveanu va adera ideologic.
Prinii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din
Oltenia i Profira Ursache, fat de rzei. Urmeaz gimnaziul "Alecu
Alecsandru Donici" la Flticeni. n timp ce studia la gimnaziu, n 1897,
intenioneaz s alctuiasc, mpreun cu un coleg, o monografie asupra
lui tefan cel Mare, renunnd, ns, din lips de izvoare istorice.
Urmeaz apoi cursurile Liceului Naional din Iai, iar la Bucureti
studiaz dreptul. Debuteaz n revista bucuretean Dracu n 1897. n
1898 ncepe s colaboreze la foaia Viaa nou alturi de Gala Galaction,
N.D. Cocea, Tudor Arghezi .a., semnnd cu numele su, dar i cu
pseudonimul M.S. Cobuz.
Se stabilete la Bucureti, n 1904, se cstorete, i va avea unsprezece
copii. n acelai an are loc debutul editorial cu patru volume deodat Povestiri, Dureri nbuite, Crma lui Mo Precu, oimii - n care
Sadoveanu manifest predilecie deosebit pentru istorie. Nicolae Iorga
va numi anul 1904 anul Sadoveanu.
n 1910 este numit n funcia de director al Teatrului Naional din Iai. n
acest an public volumele Povestiri de sear (la Editura Minerva),
Genoveva de Brabant, broura Cum putem scpa de nevoi i cum putem
dobndi pmnt .a. Colaboreaz la revista Smntorul, dar se va simi
mai apropiat spiritual de revista care aprea la Iai, Viaa Romneasc.
n anul 1919 editeaz, mpreun cu Tudor Arghezi, la Iai, revista
nsemnri literare. n decembrie, revista i anun ncetarea apariiei:
Viaa romneasc i pornete iar munca pentru cultur i folos. Noi, cei
de la nsemnri literare, reintrm n curentul ei cu modestele noastre
mijloace. n editura revistei ieene public volumul de nuvele Umbre i

broura n amintirea lui Creang, iar la Editura Luceafrul, volumul

Priveghiuri. Devine membru al Academiei Romne n 1921.
n anul 1926 reprezint Societatea Scriitorilor Romni, mpreun cu Liviu
Rebreanu, la Congresul de la Berlin.
n 1928 public povestirea Hanul Ancuei, aparinnd perioadei de
maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o mbinaie ideal
a genului epic i liric.
n anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Toprceanu, Mihai Codreanu i
Grigore T. Popa scot, ncepnd cu luna ianuarie, revista lunar nsemnri
ieene. La moartea lui Garabet Ibrileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu
cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viaa romneasc.
Dup anul 1947, scrisul su vireaz spre ideologia noului regim comunist,
publicnd opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre
fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina
vine de la Rsrit. Ca recompens pentru aceast orientare, devine
preedinte al Prezidiului Marii Adunri Naionale, funcia politic
maxim ocupat de un scriitor romn n timpul regimului comunist i se
bucur de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.
n anul 1948 public romanul Puna Mic, iar un an mai trziu n 1949,
Mihail Sadoveanu este ales preedinte al Uniunii scriitorilor. Civa ani
mai trziu, n 1952 public romanul istoric Nicoar Potcoav, capodoper
a genului. n 1954 public volumul Aventur n lunca Dunrii.
n anul 1955, scriitorului i se confer titlul de Erou al Muncii Socialiste.
Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace n 1961.
Mihail Sadoveanu se stinge din via la data de 19 octombrie 1961, fiind
nmormntat alturi de Eminescu i Caragiale.