Sunteți pe pagina 1din 3

Baltagul

Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicat n perioada interbelic (1930) si
este o capodoper a prozei romnesti, ndeosebi pentru concizia, dinamismul si armonia
compozitiei.
Ca specie literara, Baltagul este un roman, adica o specie a genului epic n proza, cu actiune mai
complicata si de mai mare ntindere decat a celorlalte specii epice, desfasurat, de regula, pe mai
multe planuri, cu personaje numeroase, cu caractere complexe, evidentiate treptat, pe masura ce
se desfasoara actiunea. Romanul ofera o imagine ampla si profunda asupra vietii, cu o varietate
de tipuri umane si cu puternice conflicte sociale, morale si psihologice.
Fiind o opera epica, Baltagul are narator, actiune si personaje, prin intermediul carora autorul
isi exprima in mod indirect propriile sale sentimente. Modul de expunere predominant este
naratiunea mbinat cu descrierea, cu dialogul si cu monologul interior. Constructia epica este
bazat pe naratiunea obiectiva in care comportamentul, sentimentele si gandurile eroinei sunt
prezentate din perspectiva unui povestitor omniscient. Omniscienta este un tip de perspectiva
narativa in care naratorul are o perceptie ilimitata. El cunoaste totul despre lumea pe care o
prezinta, dar si despre framantarile interioare ale personajelor acestei lumi.
Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe care il dezvolta intr-o
naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in centrul ei tema cautarii si a cunoasterii
adevarului.
Actiunea romanului este plasata la confluenta dintre lumea patriarhala a satului moldovenesc
de munte si universul orasului invadat de elementele noii civilizatii a inceputului de secol al XXlea. Fiind o opera epica, romanul plaseaza intamplarile intr-un anumit timp si spatiu. Actiunea se
deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna dupa oi, pana primavara, cand Vitoria
ii descopera trupul neinsufletit. Perimetrul actiunii este destul de vast si cuprinde tinuturi de
munte, de la Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la Cristesti,
in Baltile Jijiei.
Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale subiectului. Expozitiunea infatiseaza
cadrul general al actiunii si o parte dintre personaje. La sfarsitul unei toamne, Vitoria Lipan, sotia
unui oier de pe Valea Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul ei, Nechifor Lipan, intarzie sa se
intoarca acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la baba Maranda, vrajitoarea satului. Unele
vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit si de aceea il cheama acasa pe Gheorghita,
feciorul ei.
In cele din urma, se hotaraste sa piece in cautarea sotului ei, moment ce constituie intriga
romanului.

Calatoria si cautarea sunt prezentate in desfasurarea actiunii. Urmarind drumul obisnuit al


oierilor, Vitoria si Gheorghita pleaca din Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la
Bicaz, pe la Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin Tara Dornelor si ajung
in cele din urma la Vatra Dornei. Aici afla ca Nechifor a cumparat trei sute de oi si si-a continuat
drumul pe Neagra, impreuna cu alti doi oieri carora le-a vandut o parte din oi.
Vitoria reconstituie drumul parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De la acestia, ea afla ca
Nechifor, dupa ce le-a vandut lor oile, s-ar fi mtors din drum. Continuand cautarea Vitoria
descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu ajutorul acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui
Nechifor. Ea se adreseaza autoritatilor spre a cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste
inmormantarea lui Lipan dupa datina, dar isi continua investigatiile, fund convinsa ca sotul ei nu
a fost ucis de necunoscuti, ci de cei doi insotitori.
Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand, intr-o atmosfera de
angoas, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul crimei, obligandu-i pe ucigasi sa se tradeze
si sa-si recunoasca fapta in fata celor prezenti.
Deznodamantul romanului este foarte lapidar si infatiseaza gandul Vitoriei de a indeplini toate
datinile funerare si apoi, spune ea, ,,ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate
am lasat."
Numarul mare de personaje este o alta trasatura specifica romanului. In Baltagul exista
personaje principale (Vitoria, alaturi de care se afla Nechifor Lipan si Gheorghita), personaje
secundare, precum si personaje episodice. Aceste personaje au o importanta deosebita in
desfasurarea evenimentelor, contribuind la descoperirea adevarului.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se impune puternic de-a lungul
intregului roman, eroina devenind un tip reprezentativ al femeii voluntare si hotarte.
Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor, de alte personaje sau de
personajul insusi (autocaracterizarea), iar caracterizarea indirecta rezultata din faptele,
comportamentul, gandurile si framantarile personajului, precum si din mediul in care traieste, din
limbaj si din numele pe care il poarta.
Portretul fizic cucereste prin frumusete si farmec. De la inceputul naratiunii aflam ca Vitoria,
nevasta lui Nechifor Lipan, un oier de pe Valea Tarcaului, este o femeie in plina maturitate care
isi pastreaza inca frumusetea. Autorul foloseste epitetul, enumeratia si metafora pentru a-i
infatisa portretui: avea ochi caprii, in care se rasfrangea lumina castanie a parului", iar ,,acei
ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute".

Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o gospodarie, este
intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor si are un deosebit simt practic. Mama a
doi copii, Vitoria e grijulie si vegheaza cu dragoste asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa
respecte datina i sa fie priceputi in ale gospodariei.
Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul Anastasie Balmez, cu Hie
Cutui si cu Calistrat Bogza) dovedesc o inteligenta vie, o darzenie si o vointa de neinfrant.
Drumul pe care il parcurge cu Gheorghita, de la Magura la Vatra Dornei, la Sabasa si la Suha, are
semnificatii diverse si ilustreaza un vechi si frecvent motiv in literatura romana motivul
calatoriei, al drumului.
Vitoria Lipan este un personaj complex, ea fiind aparatoarea unei traditii stravechi - o femeie
sensibila si capabila de iubire, apropiata de natura, careia ii cunoaste semnele. Ea este nu numai
o exponenta a unei clase sociale si a unui mediu, ci, dupa afirmatia criticului literar George
Clinescu, ,,Vitoria e un Hamlet feminin care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie,
pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand dovada s-a facut, da drumul razbunarii".
Actiunea este liniara si se desfasoara pe mai multe planuri narative. Unul, retrospectiv, in care
sunt aduse intamplari petrecute in trecut iar un alt plan prezinta intamplarile in desfasurarea lor.
Caracterul monografic al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte monografice ale
satului romnesc traditional: traditii legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta,
nmormntarea), obiceiuri, relatii de familie. Prin intermediul actiunii si al personajelor, Mihail
Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda a vietii, trasatura specifica romanului. Astfel el
zugraveste modul de viata patriarhal al oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt
pastrate cu sfintenie. Pe de alta parte, romanul lui Sadoveanu prezinta lumea orasului de la
sfarsitui secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Complexitatea lumii descrise si a personajelor, determina in roman conflicte sociale, morale si
psihologice, fapt ce a condus la receptarea romanului Baltagul in diverse feluri. El este
considerat ca fiind in acelasi timp, un roman monografic, roman mitic, roman initiatic,
roman politist dar, totodat si roman al unei mari iubiri care impresioneaza prin discretia si
daruirea cu care aceasta este traita in imprejurari dramatice.
Toate aceste trsturi tem, construirea personajelor n relatie cu mediul n care triesc, tehnica
detaliului, stilul sobru si impersonal, obiectivitatea perspectivei narative, veridicitate conduc
la concluzia c opera literar Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv,
care se nscrie, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.