Baltagul

M. Sadoveanu
- roman obiectiv tradițional/roman realist mitic

1. Raportarea la curent, epocă și specie

- Romanul „Baltagul” se încadrează categoriei romanului realist
obiectiv și tradițional
- Este surprins ca univers satul moldovenesc de munte, evenimentele
derulându-se cronologic
- Lumea se caracterizează prin verosimilitate, având în centru eroi tipici
precum negustorul de oi Nechifor Lipan și soția acestuia, Vitoria;
apare o confruntare între generații deoarece Gheorghiță, fiul acestora,
este adeptul unei mentalități mai noi, având de a face cu pătrunderea
lumii capitaliste
- Nicolae Manolescu într-o interpretare mai nouă a romanului consideră
că de fapt „Baltagul” este „singurul roman obiectiv al autorului”
- Perspectiva narativă este obiectivă, dar omnisciența este diminuată de
prezența personajului reflector, Vitoria Lipan prin intermediul căreia
satul moldovenesc primește o anume semnificație
- Specific prozelor realiste, în expoziție se fixează reperele spațio-
temporale:
 Spațiul= un sat de munte Măgura Tarcăului, unde oamenii,
implicit Vitoria își duc existența după reguli nescrise
 Timpul= evenimentele se derulează între repere temporale cu
valoare simbolică: de Sfântul Dumitru, Nechifor pleacă la
Dorna la un târg de oi, trece timpul și Vitoria este îngrijorată
deoarece se afla în prag de Sfântul Andrei iar plecarea în
căutarea soțului are loc pe 9 Martie= moșii de primăvară,
pomenirea morților
- Romanul debutează cu o legendă (anecdotă caracterologică), în care se
fixează destinul fiecărui neam, astfel se realizează un portret colectiv
al muntenilor din rândul cărora se desprinde Nechifor Lipan, bun
orator, iubit de cei din jur, integrat acestor lumi de petrecere
- Romanul are o structură epică cu un singur plan narativ amplu, un
conflict complex, personaje numeroase și mai multe teme
- Realismul mitic: încă de la apariție, romanul a trezit interesul
criticilor, fiind interpretat în maniere diverse însă predominând
considerentul mitic; ilustrând realismul mitic, romanul arată legături
invizibile între ordinea cosmică și cea umană, între individ și natură
(scena din expozițiune, în care Vitoria interpretează semnele naturii);
o geografie mitică se ascunde sub una reală (toponimele sunt
 identificabile pe hartă) și un scenariu mitic se camuflează în căutare
rămășițelor lui Nechifor Lipan
- Apelând la substratul mitic, putem căuta în ”Baltagul” trei mituri
fundamentale:
 Mitul mioritic (citatul de început): povestea cu cei trei ciobani
rezultă asemănări și deosebiri
 Mitul egiptean al zeiței Isis: căutarea soțului Osiris împreună
cu un slujitor și un câine, Anubis, purtând cu sine un toiag
 Mitul coborâri lui Orfeu în infern pentru a-și regăsi soția
Euridice
2. Tema romanului:
- Romanul realist mitic „Baltagul” reprezintă maturitatea artistică a
autorului în care se regăsesc marile teme sadoveniene precum viața
pastorală (transhumanța), natura, credințele și miturile (care vin din
înțelepciunea populară), iubirea și arta povestirii
- În plan central se află demersul Vitoriei de căutare și găsire a
vinovaților care trebuie să dea socoteală pentru uciderea lui Nechifor
nu doar justiției umane, ci și justiției divine
- Acestei teme centrale i se asociază în plan secundar dragostea,
călătoria, inițierea
- Temelor li se asociază motive precum invidia ca motivația a actului
criminal, animalul credincios, coborârea în Infern (vegherea mortului
în râpă), comuniunea în natura
- Romanul este prezentat dintr-o perspectivă monografică, deoarece
surprinde satul moldovenesc de munte din mai multe puncte de
vedere: organizarea socială, relațiile de familie, rolul soției de oier,
normele de educație, regulile nescrise ale familiei
- Având în vedere plasarea geografica, comunitatea tradițională,
observăm ca autoritatea este reprezentată de preot
- Vitoria Lipan în calitate de soție, dar și de membru al comunității este
surprinsă ca o femeie credincioasă, dar și superstițioasă și un bun
cunoscător al semnelor naturii
3. Elemente de structură și compoziție. Discurs narativ:
- Perspectivă narativă: obiectivă, de persoana a III-a, narator
heterodiegetic, neutru, dar nu omniscient în totalitate deoarece
intervine personajul reflector, Vitoria, și „vocea” marelui absent
Nechifor Lipan; focalizarea 0 cu viziunea „dindărăt” alternează pe
parcursul romanului cu focalizarea internă deplasându-se atenția
asupra trăirilor și gândurilor personajului și fiind prezente fragmente
în stilul indirect liber
- Titlul: nominal, sintetic, făcând trimitere la o unealtă a civilizației
arhaic; pe parcursul acțiunii intervin mai multe momente în care
baltagul are un rol esențial (la început- baltagul sfințit dăruit de mama
 fiului, la praznic- arma omorului, la final- unealta care asigură
legătura dintre generații
- Criticul Marin Mincu face observații asupra acestei unelte, dându-i
simbolistica labirintului prin asociere cu securea grecească ce apare în
mitul lui Tezeu numită Labrys; se sugerează astfel că femeia cu spirit
justițiar nu parcurge doar un „labirint” exterior, ci și unul interior
depășind toate îndoielile până la aflarea adevărului
- Construcția subiectului:
I. subiectul romanului pune în evidență intertextualitatea deoarece
încă de la început prin motto Sadoveanu arată că romanul ar
putea fi o dezvoltare a mitului mioritic (balada= textul inițial=
hipotext, romanul complex care dezvoltă mai multe teme=
hipertext); aspectele mitice sunt proiectate într-un context social
istoric;
II. Sadoveanu folosește un artificiu compozițional, construind un
roman polițist cu substrat mitic; din acest punct de vedere există
o ordine prestabilită a derulării evenimentelor: dispariția,
căutarea, aflarea crimei, identificarea și pedepsirea vinovaților;
rolurile în acțiune se distribuie potrivit acestui tipar;
III. un rol inedit îl are câinele lui Nechifor, care conducând familia
la locul crimei contribuie la pedepsirea vinovaților
IV. Deși o femeie simplă, necunoscătoare de carte Vitoria reușește
să afle adevărul deoarece posedă o inteligență nativă și este
motivată de dragostea față de soț și de intenția respectării
tradiției
- Reperele spațio-temporale:
I. timpul epic este marcat în roman de evenimente care țin de viața
pastorală, astfel destinul individului este relaționat cu un ciclu
cosmic
II. Din punct de vedere al transhumanței, evenimentele se
raportează la două sărbători din calendarul creștin, Sfântul
Dumitru, care anunță începutul iernii pastorale și Sfântul
Gheorghe, care marchează renașterea naturii și revenirea oilor la
munte
III. Nu este întâmplător faptul că Nechifor pleacă la drum de
Sfântul Dumitru, deci spre iarnă respectiv spre moarte iar
Vitoria pleacă în căutarea lui pe 9 martie, sărbătoarea pomenirii
morților și începutul anului agrar
IV. Spațiul epic este de asemenea purtător de simboluri deoarece
muntele poate fi considerat punctul cel mai aproape de cer în
timp ce coborârea în râpă pentru a păzi osemintele tatălui este o
coborâre în Infern; este o experiență marcantă cu rol esențial în
inițierea tânărului
 - Structură și compoziție:
1) incipit și final:
I. Sunt corespunzătoare unei proze realiste doar că la început
există o legendă prin care autorul transmite o viziune despre
lume făcând portretul colectiv al muntenilor; încă de aici se
anunță doi termeni cheie în interpretarea acțiunii rânduială și
semn, Vitoria conducându-se după rânduiala nescrisă a
comunității tradiționale, urmând semnele care vin atât fin parte
lumii reale cât și din parte lumii oculte
II. Finalul romanului consemnează ieșirea personajelor din regatul
morții și reintrarea existenței în ritmurile firești, trăirile Vitoriei
consemnate acum dând simetrie romanului
2) Tehnici narative:
I. Există un singur fir narativ central, care se bazează pe cronologia faptelor
evenimentele derulându-se prin înlănțuire
II. Apare tehnica alternanței care împreună cu stilul indirect liber surprinde
parte interioară a Vitoriei, trăirile acesteia și dorința de a face cele
necesare pentru cel dispărut
III. Atât în redarea cadrului, în portretizare, în surprinderea unei situații și în
planul trăirilor, se utilizează tehnica detaliului semnificativ
IV. Viziunea naratorului obiectiv se completează și cu tehnica punctului de
vedere, deoarece Vitoria este vocea comunității din care face parte
3) Structura:
I. Cele 16 capitole nenumite doar numerotate corespund celor trei părți
ale operei
II. Partea I: fixează expozițiunea și intriga și cuprinde capitolele 1-6;
după anecdota caracterologică romanul se deschide cu trăsături
specific realiste, detalii de cronotop, repere temporale și plasarea
Vitoriei ca personaj în plan central; se anunță 2 trăsături ce o definesc
pe acestea, credința și latura superstițioasă ( consultându-se cu preotul
și baba Smaranda, caută o explicație pentru întârzierea soțului);
întârzierea de la târg a lui Nechifor constituie factorul perturbator ce
determină acțiunile femeii: înștiințarea autorităților, întoarcerea lui
Gheorghiță acasă și prima intenție a mamei de a-l trimite în căutarea
tatălui, iar la final decizia mamei de a-l însoți; deoarece Vitoria este
exponentul lumii tradiționale face o serie de pregătiri înainte de
drumul propriu-zis: pregătirea și lăsarea gospodăriei în seama baciului
Mitrea, trimiterea Minodorei la mânăstirea Văratic, obținerea banilor
necesari pentru drum, pregătirea sufletească, purificarea, postul,
cererea unui ajutor divin (icoana făcătoare de minuni de la mânăstirea
Bistrița
III. Partea II: capitolele 7-13= desfășurarea acțiunii
- Plecarea la drum se realizează pe 9 Martie, de pomenirea morților
 - Prima parte a călătoriei este făcută în compania negustorului David
până la Călugăreni, trecând pe la Bistrița și Bicaz; la Bicaz hangiul își
amintește de trecerea lui Nechifor în toamnă în drum spre Dorna
- De la Călugăreni călătoresc până la Fărcașa, unde se reîntâlnesc cu
subprefectul, Vitoria pomenindu-i suferința sa; și aici hangiul își
amintește de Nechifor oferind detalii de prosopografie
- În capitolul 10 se surprinde un fragment portretistic colectiv la care se
poate raporta atât imaginea Vitoriei cât și a lui Nechifor: oamenii de
munte au o viață grea, dar sunt obișnuiți cu aceasta; sunt obișnuiți să
trăiască în interiorul comunității lor și mai puțin să se îndrepte spre
alte locuri, ținând la datinile lor, având însă ca recompensă dragostea,
aspect de bază și în demersurile Vitoriei
- În drumul ei către Vatra Dornei, Vitoria întâlnește un botez și o nuntă
și în ciuda suferinței și a preocupărilor, ca o adevărată păstrătoare a
tradiției, se oprește pentru a respecta datina
- La Vatra Dornei descoperă primul aspect important și anume că
Nechifor a cumpărat 300 de oi, a revândut 100 și a plecat la drum
alături de cei doi ciobani
- Trecând din nou pe la Dorna, regăsesc urmele lui Nechifor, apoi la
Borca și mai departe la Sabasa
- Ajungând în Suha, poposind la han, descoperă că au ajuns acolo doar
2 ciobani, Vitoria înțelegând că între Suha și Sabasa soțul ei a dispărut
- Femeia bănuitoare cercetează mai atent și descoperă în Suha doi
gospodari proaspăt îmbogățiți cărora Nechifor le-ar fi vândut oile fără
a exista însă un document
- De asemenea în curtea unui gospodar din Sabasa, îl găsește pe Lupu,
câinele soțului dispărut.
- Cu ajutorului câinelui va descoperi rămășițele lui Nechifor Lipan
(scenă importantă pentru aspectul de Bildungsroman, la finalul
călătoriei Gheorghiță trecând prin 2 momente esențiale de maturizare=
păzirea osemintelor și înfăptuirea dreptății)
IV. Partea a III-a capitolele 14-16: marchează punctul culminant și
deznodământul și se concentrează pe 2 momente: praznicul de
înmormântare și demascarea vinovaților
- În spiritul unei monografii, Sadoveanu surprinde întreg ritualul de
înmormântare detaliind obiceiurile zonei pentru ca apoi să schimbe
registrul și să se concentreze pe praznic și pe demascarea ucigașilor
- Chiar spre surprinderea autorităților, Vitoria conduce discuțiile ca un
detectiv creând suspans și determinându-i pe ucigași să-și
mărturisească vina
- Este al doilea moment în care Gheorghiță trebuie să acționeze
demonstrându-se demn de a prelua locul tatălui în familie; maturizarea
 este încheiată, adevărul a fost aflat iar simbolistica baltagului este
acum completă
- Drumul Vitoriei în plan exterior și în plan interior și trecerea de la
viață către moarte și apoi către viața veșnică este încheiat

4) Conflicte:
- Conflictul interior este anunțat din primele pagini ale acțiunii,
deoarece femeia este îngrijorată de absența soțului, luând în
considerare și semnele prevestitoare
- Conflictul exterior apare mai târziu fiind marcat de confruntarea lui
Gheorghiță cu ucigașii tatălui; în urmă demersurilor detectivistice ale
Vitoriei se află adevărul iar arma crimei se transformă într-o unealtă a
dreptății
5) Tipologia personajelor:
- Din punct de vedere al statutului în operă, identificăm încă din
legenda de la început un personaj colectiv=muntenii; din rândul
acestora se desprinde doi exponenți, Vitoria și Nechifor
- Central apare Vitoria, în plan secundar, dacă ținem cont de caracterul
de Bildungsroman putem considera că și Gheorghiță este un personaj
principal
- Relația celor 3 membri ai familiei, părinți-fiu, se construiește potrivit
unei scheme mitice (vezi mitul egiptean)
- O modalitate de portretizare indirectă cu rol esențial este portretizarea
prin nume: toate cele 3 prenume, Vitoria, Nechifor, Gheorghiță
purtând sugestia victoriei și a biruinței
1. Nechifor:
- personajul absent poartă un nume predestinat în asociere
cu numele unei divinități, trimițând la mitologia
grecească „Nikephoros”=purtător de biruință
- imaginea acestuia se construiește prin procedeul
măștilor pornind de la visul Vitoriei și completându-se cu
amintirile hangiilor sau cârciumarilor de prin locurile pe
unde a trecut; pe deoparte este recunoscut printr-un
detaliu vestimentar, căciula brumărie, pe de altă parte,
printr-o serie de trăsături morale: darul vorbirii, gustul
pentru petrecere și încrederea prea mare în oameni
2. Vitoria Lipan:
- personaj feminin central în relație cu care se construiesc
toate celelalte personaje
- aceasta nu are doar rolul de actant, ci și de personaj
reflector (prin vorbele ei, dar mai ales prin gândirea ei,
autorul transmite un cod moral)
- din punct de vedere social Vitoria apare ca soția tipică
de oier, cu un caracter puternic și o înțelepciune dată de
lumea în care trăiește
- din punct de vedere moral apare ca o femeie voluntară
asumându-și numeroase responsabilități, o mamă
autoritară dar și un spirit justițiar; deși este o femeie
foarte simplă, necunoscătoare de carte, are curajul de a
pleca la drum depășind granițele lumii în care trăise; din
acest punct de vedere, Nicolae Manolescu o numește „o
femeie în țara bărbaților”
- specific unei proze realiste la începutul romanului,
autorul oferă o schiță portret a personajului; aspectele
exterioare pun în lumină planul interior: „ochii ei
căprui..”; „lumina castanie a părului”
- constatăm astfel prin ochii naratorului și mai târziu prin
ochii personajelor că Vitoria este o femeie frumoasă și
tânără, îndrăgostită de soțul ei, în absența căruia este
foarte nefericită
- portretul personajului evidențiază cele trei planuri
social, moral și psihologic conturând-o ca mamă, ca soție
și ca detectiv
- pe parcursul acțiunii dezvăluie calități morale precum:
caracterul puternic și voința, iubirea și devotamentul,
autoritatea și inteligența nativă
- ipostaza de soție: se plasează în strânsă legătură cu tema
iubirii, deoarece acțiunile femeii și atitudinea față de
soțul dispărut demonstrează că la temelia familiei stă
dragostea; pe parcursul a mai bine de 2 decenii de
căsnicie, Vitoria și Nechifor au împărțit momente bune
sau mai puțin bune, au crescut doi copii și femeia nu a
ezitat să-și asume uneori parte din responsabilitățile
soțului; ca femeie Vitoria este nu de puține ori geloasă,
atitudinea ei ciocnindu-se cu firea temperamentală a
soțului, dar cu toate astea, cei doi rămân legați ca la
început; fire superstițioasă, femeia consultă vrăjitoarea cu
privire la dispariția soțului, cu toate că știe că se amăgește
și Nechifor nu ar zăbovi prin brațele unei femei afirmând
ea însăși că se întoarce la ea ca la apa bună; aceeași
dragoste față de Nechifor o determină ca în scena
praznicului cu o perfectă stăpânire de sine să-i demaște
pe ucigaș; astfel după îndeplinirea rânduielilor se
înfăptuiește și dreptatea
- ipostaza maternă: este o latură care derivă tot din tema
iubirii, deoarece Minodora și Gheorghiță sunt rezultatul
iubirii ei pentru Nechifor; creșterea copiilor se realizează
în spiritul unui sistem de valori, care pleacă de la legile
nescrise ale tradiției, Vitoria supraveghind atent modul în
care cei doi copiii se formează; femeia își demonstrează
conservatorismul, faptul că se conduce după „rânduială”,
care nu trebuie schimbată, dacă a funcționat atâta timp;
față de Minodora este intransigentă, nu acceptă că aceasta
ar putea să-și dorească altceva văzând-o doar în ipostaza
de soție de oier; față de Gheorghiță se arată mai
permisivă, dar își impune în egală măsură punctul de
vedere, uneori chiar ironizându-l; călătoria alături de
mamă este pentru tânăr un bun prilej de a căpăta
experiență, învățând lucruri pe care nu le poți afla din
cărți (respectarea tradițiilor, interpretarea semnelor
naturii, cunoașterea psihologiei oamenilor)
- ipostaza de detectiv: susține caracterul detectivistic al
cărții, tema cunoașterii și aflării adevărului, indicând că
în ciuda simplității femeii din zona de munte, aceasta
demonstrează o inteligență nativă, o perseverență ieșită
din comun, dar și o evidențiere a artei disimulării și a
manipulării, toate demonstrate magistral în scena
demascării și pedepsirii ucigașilor