Baltagul

de Mihail Sadoveanu

Particularitățile unui roman interbelic,realist-mitic.

Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman interbelic,obiectiv,realist-
mitic,tradițional,publicat in 1930.
Romanul este realizat pe doua coordonate fundamentale:aspectul realist
dat de monografia lumii pastorale,de reperele spațiale,de tipologia
personajelor,de tehnica detaliului semnificativ și aspectul mitic dat de
gesturile rituale ale Vitoriei,de tradițiile pastorale,motivul comuniunii om
natură și mitul marii treceri. O caracteristică a romanului realist sunt
toponimele și zona,Dornelor și a Bistriței care asigură veridicitatea
romanului. Pe lângă aceste toponime reale există și altele fictionare așa cum
sunt și “Măgura Targaului”,”Doi meri”sau “Răul Neagră”.
Timpul este vag precizat prin câteva repere din calendarul religios:”Aproape
de Sfântul Andrei”,în”Postul Mare”,”zece martie”.Deducem că este vorba de
începutul secolului al dozeci lea deoarece se menționează trenul și telefonul.
Caracterul mitic,tradițional iese in evidentă prin folosirea unui loto preluat
din balada Miorița:”Stăpâne,stăpâne/Mai cheamă și un câine”. Polimorfism -
ul structurii este sesizat prin numeroase interpretări date romanului.
Baltagul cuprinde marile teme sadoveniene ca viața
pastorală,natura,călătoria,miturile,iubirea,familia. Tema rurală a romanului
tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și justițiare.Este
prezentată monografia statului Moldovenesc de la munte,lumea arhaică a
păstorilor,căutarea și pedepsirea celor care l-a u ucis pe Nechifor Lipan.
Două secvențe sunt relevante pentru tema găsirea rămășițelor lui Nechifor
Lipan în râpă și demascarea ucigașilor la parastas.Călătoria,căutarea
adevărului constituie axul romanului și se asociază cu motivul
labirintului.Parcurgerea drumului are diferite semnificații.Vitoria
reconstituie evenimentele care au dus la moartea bărbatului ei,iar prin
drumul parcurs cunoaște lumea și se cunoaște pe sine…Pentru Ghiorghita
călătoria are rol educativ,este un prilej de initiere.Coborârea în rapă pentru
a păzi rămășițele lui Nechifor lipan reprezintă maturizarea acestuia,iar scena
de la parastas pune din nou dreptatea la locul ei.
Romanul are 17 capitole cu acțiune desfășurată cronologic urmarindu-se
momentele subiectului.Capitolele pot fi grupate în trei părți :prima
constatare absenței și pregătirile de drum,a doua căutarea soțului dispărut
și a treia găsirea celui căutat,înmormântarea și pedepsirea
făptașilor.Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan și cei
doi ucigași ai soțului ei Calistrat Bogza și Ilie Cuțui dacă primul își recunoaște
vina,al doilea devine agresiv și este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui
Nichifor Lipan,sfâsiat de câinele Lupu și astfel se face dreptate.Vitoria
trăiește un puternic conflict interior cauzat de dispariția soțului său.Există și
un conflict între tradiție și inovație între lumea arhaică,pastorală și
modernitate care începe să se facă simțită și în satul Muntenilor.Vitoria este
un spirit conservator în timp ce Gheorghiță și Minodora mai ales sunt
receptiv la nou,dar de atunci imediat la tradiție de mama autoritară.
Personajul principal este Vitoria Lipan,femeia voluntară,munteanca,soție de
cioban,o femeie puternică,hotărâtă,curajoasă și lucidă.Inteligenta nativă și
stăpânirea de sine sunt evidențiate pe drum și mai ales la parastas.Ea le
transmite copiilor săi respectul pentru tradiții fiind retractate la
nou.Portrestul acestui personaj complex se face prin caracterizare directă și
indirectă.
Nichifor Lipan este înfățișat prin absența,prin rememorare și simbolizează
destinul muritor al oamenilor.
Numele protagoniștilor au semnificații simbolice:Vitoria seamănă cu
“Victoria” Gheorghiță trimite la sfântul Gheorghe învingător al balaurului,iar
Nichifor înseamnă purtător de victorie.
 Personajele episodice sunt reprezentative pentru lumea satului
arhaic.Astfel părintele Dănilă reprezintă autoritate spirituală,baba Maranda
credința în superstiții.Există și un personaj colectiv care este portretizat încă
de la început prin legenda pe care obișnuia să o spună Lipan la petrecere.
Ca moduri de expunere este preconderentă narațiunea nuanțată de
secvențe dialogate și de pasajele descriptive.Narațiunea se face la persoana
a treia de către un narator omniscient și omniprezent,pentru că,la parastasul
soțului Vitoria să devină narator.Inteligența s-a calculată,ea reconstituie
crima pe propriile deducții ceea ce îi determină pe criminal să-și recunoască
vina în fața satului și a autorităților.
Baltagul este un topor cu două tăișuri un obiect simbolic,omnivalent,arma
crimei si instrument al dreptății.
Asadar,romanu”Baltagul” de Mihail Sadoveanu aparține realismului
mitic,criticul Nicolae Manolescu arată că deși Mihail Sadoveanu alege ca
pretext situația din balada populară,el demonstrează totul și transformă
întâmplarea unui”roman realist”în sensul cel mai propriu.