Analizați următorul text ca reper, urmărind:

I. Tema1 -.................................................................

Motivul2 central -.................................................................

Subiectul3 -.................................................................

-.................................................................

Momentele subiectului

 expoziţiunea (situaţia iniţială); -.................................................................

 intriga (cauza acţiunii); -.................................................................

 desfăşurarea acţiunii; -.................................................................

 punctul culminant/CLIMAX (situaţia dificilă) conflict (interior/exterior);

-.................................................................

 deznodământul (situaţia finală). -.................................................................

Planurile de referinţă care circumscriu textele literare ( real/cultural/imaginar/ficţional/textual

- .Incadrare in gen și specie

- .-clasificare
- 1după amploarea epică4:
1
aspectul fundamental de viaţă prezentat de scriitor în opera literară prin intermediul
ficţiunii.

2
o situaţie, un personaj, un obiect, o cifră, o maximă, care se repetă pe parcursul unei opere sau în creaţii diferite,
îmbogăţindu-se de fiecare dată cu noi sensuri.
3
şirul de evenimente prezentat în operă cu ajutorul personajelor, prin transpunere artistică.

4
schiţa (numărul redus de personaje, limitarea acţiunii la un episod din viaţa unuia sau mai multor dintre ele,
simplitatea intrigii), nuvela (număr mai mare de personaje, acţiune mai dezvoltată ca a schiţei, pusă pe seama mai
multor personaje, ale căror caractere se desprind dintr-un puternic conflict şi printr-o intrigă mai complexă),
povestirea(număr mai mare de personaje, intrigă complexă şi accentuată, prezentarea acţiunii din perspectiva unui
anume personaj) şi romanul (acţiune complexă şi de mare întindere, cu personaje numeroase şi intrigă complicată)./
roman-fluviu, roman-ciclu, roman epopeic, roman frescă
 - 2.după criteriu tematic :universul copilăriei, lumea micilor viețuitoare, literatura cetății
(patriotică)( -roman al copilăriei, roman de dragoste/curtenesc/sentimental;roman de
problematică socială, de moravuri, istoric, de război, de aventuri/cavaleresc/picaresc, polițist/de
spionaj;S.F., al formării/inițiatic, bildungsroman, psihologic, filosofic, mitic, monografic/ Nuvela
istorică, psihologică, filosofică,anecdotică etc.)
- 3.după formula compozițională : de la cele arhaic-tradiţionale, populare, pînă la cele mai recente,
de la epos, legendă, baladă ori poem epic, pînă la nuvelă ori roman, înglobând istoria ca specie
literară, romanul grafic, povestirea arborescentă, digificțiunea etc. ( Roman epistolar (convenția
manuscrisului găsit/primit), roman-jurnal, roman confesiune, roman în roman, roman cronică, roman
eseu, roman document)
- 4.după caracteristicile discursului :subiectiv/obiectiv-()
- 5.după structurile narative :tradiționa/modern/postmodern

6. după dominanta estetică (tradiționale/determinative/tipologice/tendențiale/finale) ( Medieval, romantic,

baroc.realist,naturalist,modernist,postmodernist,(categorii estetice finale)

- poetic, romanesc, dramatic,comic, alegoric etc. ( categorii determinative)

apocaliptic; nostalgic, misterios, fantasmagoric, fantastic etc.(tipologice)

- captivant, solemn etc. (tendențiale))

Principii compoziționale și tehnici narative

Principii compoziționale

1.Principiul cronologic .

2.Principiul simetriei

3.Principiul memoriei afective .

4.Principiul paralelismului epic.

5.Principiul discontinuității narative

Tehnici narative

Tehnica înlănțuirii și/sau tehnica alternanței

Tehnica circularității

Tehnica contrapunctului (episoade/secvențe/motive contrastive, în simetrie inversă)

Tehnica simetriei narative (analogia unor episoade)

Tehnica inserției/flashback-ul

Tehnica decupajului/colajului
- MODURI NARATIVE5

- Elementele auctoriale ale povestirii

-INCIPITUL/FINALUL-RELAȚIA DINTRE ELE

............................

TIMPUL ȘI SPAȚIUL + relația dintre ele

TIMPUL

REFERINŢA TEMPORALA ABSOLUTĂ:

a. „istorică”: Miercuri seară, 20 iulie (1983) În 1515, în ziua de Paşti

b. vagă: Odată, în viitor, în trecut

REFERINŢA TEMPORALĂ RELATIVĂ:

a. la cotext: În ajun, în acea dimineaţă

(enunţ) îndată ce... atunci cînd... în timp ce... la scurt timp după ce...

b. la context: Ieri, spre sfărşitul după-amiezii, (situaţie) azi dimineaţă

SPAȚIUL

„Funcţionând ca factor ordonator al structurii povestirii, scria I. Vlad, „licenţe spaţiale”: Ion Minulescu
spaţiul epic decide în cadrul viziunii unificatoare a povestitorului. El arăta, în romanul său autobiografic,
determină şi, deci, modelează o arhitectonică epică de o extraordinară că descrierea mânăstirii Cozia, de
rigoare, codificând până la disciplina cea mai severă discursul epic” către Gr.Alexandrescu, în Umbra
lui Mircea. La Cozia, datorită
poziţiei geografice a acesteia,
turnurile ei nu se pot reflecta în
apele Oltului. Chiar dacă
realitatatea fizică este aceasta, de la
Alexandrescu încoace, geografia
spirituală a Oltului, Ia Cozia, a
rămas astfel: Ale turnurilor umbre,
peste unde stau culcate; / Către
ţărmul dimpotrivă se întind, se
prelungesc, / Ş-ale valurilor
5
naraţiunea
 descrierea (
 a) TIP TABLOU
 (natură/locuință etc.)
 b) TIP PORTRET
 (uman/animal etc.)
 dialogul;/monologul
 mândre generaţii spumegate /Zidul
vechi al mănăstirii în cadenţă îl
izbesc...

I. CONCRET/REAL

 Spațiul exterior (natura)6- peisaj mimetic/peisaj spiritual/afectiv +

Raportul și relația dintre ele+ semnificații
!!! Vezi și atitudinea artistului față de natură ca subiect al operei sale 7)


 2. Spațiul interior (clădire de
locuit/bibliotecă/han/închisoare/spital/peșteră/odaie etc.)+ semnificații
II. IMAGINAT/IREAL/FANTASTIC/ABSTRACT/SPIRITUAL/PSIHOLOGIC/AFECTI
V

(FORME CRONOTOPICE8)

PERSONAJELE

A-TIPOLOGII ALE PERSONAJULUI PRINCIPAL/SECUNDAR/

MASĂ/SUPRAPERSONAJ/EROU-ANTI-EROU/ACTANT/ACTOR/ADJUVANT9

6
”peisajul mimetic” (cum îl numește Ioana Em. Petrescu, sau natura pentru sine) și până la imaginilie naturii ce
reliefează/traduc un anumit tip de înțeles sau o certă categorie estetică : o stare de spirit, de conștiință (pacifică sau
respingătoare), o emoție etc. în varii registre: energetice/excitante/tranchilizante/orientative sau fantastice, natura
oglindește în sine istoria (etape istorice de evoluție a literaturii, curente literare, stiluri artistice ale creatorilor de
literatură)
7
Peisajul ”donjuanesc” (A. Pleșu, Pitoresc și melancolie, 1980, p. 43) este cel care invită la o abordare superficială
”a naturii ca simplu spectacol”, artistul fiind interesat esențialmente de ”agreabilele ei suprafețe” și e de cele mai
multe ori valorificată într-o estetică a pitorescului (idilicului/bucolicului/exotismului).
2. Peisajul ”tristanesc”- se naște în preajma unei naturi maximal prolematizate, de care omul se simte
”simultan sedus și periclitat, atras și respins”, un tip de peisaj integrat într-o estetică a melancoliei.
3. Peisajul ca alegorie/ca poveste sau simbol, este o ipostază sinestezică în care corespondențele secrete dintre
elementele naturii, sentimentele artistului, elemente specifice tuturor artelor și întrupările lor în plan artistic o
recomadă esteticii simboliste, dar și celei post moderniste.
8
INSULA

II. DRUMUL

Rolul jucatCantitateProfilul moralGradul implicariiGradul de evoluţieRaportarea la realitateCurentul

literarPrincipal;

Secundar;

Episodic.Individual;
 1. Din punct de vedere arhetipal,

Arhetipurile metafizice: Dumnezeu, cuvântul, (necuvântul, tăcerea) diavolulul, Duhul

pămîntului, duhurile elementelor

Arhetipurile tatălui, mumei şi pruncului. Vânătorul. Magul-Rege. Preotul. Călugărul.

Misionarul. (Ştefan Augustin Doinaş, Eminescu, Caragiale, V. Voiculescu, I. Barbu).
Creatorul. Arhitectul. Povestitorul. Intelectualul (Blaga, Slavici, C. Petrescu)
Omul fără însuşiri-androginul-hermafroditul. Înger şi Demon. Poetul. Geniul.(Eminescu, C.
Petrescu )
Decupaje arhetipale: Tatăl şi Mama; Bătrânul şi Bătrâna, Tatăl şi Fiul; Mama/Doica- Fiica;
Iubitul-Iubita (Creangă, Ionescu, Eliade, Zamfirescu)

Colectiv.Pozitiv;

(protagonist)

Negativ.

(antagonist)

Personaj-narator;

Personaj-actor;

Personaj-reflector;

Personaj-martor;

Personaj-alter-ego.Static;

Mobil;

/PLAT

ROTUND

Personaj unitar /i personaj “pulverizat”Fantastic;

Legendar;

Alegoric;

Simbolic;

Istoric;

Artefact.Clasic;

Romantic;

Realist;

Naturalist;

Postmodern;

Expresionist.
 Feminariu literar: femeia-copil (Olguţa), tânăra nubidă (Otilia, Adela), maica (Mioriţa, Mara,
coana Diamandula), îndrăgostita (Cezara), paiaţa (Borivoje), creaţia omului de geniu (Mira),
parvenita (Chiriţa)

2. Din punct de vedere morfologic, personajele ar trebui studiate prin atitudini astfel:

 tipuri profesionale sau rang social :regele, curtezana, subreta, parazitul,

funcţionarul
 tipuri tradiţionale: Pierrot, Arlechin, Păcală etc.
 Caractere tip: avarul, fanaticul
 Individualizate: Tartuffe
 Portrete: Napoleon
3. Din punctul de vedere al relației autor/personaj

-reflector (personaj care interiorizează acţiunea, cititorul află date despre diegeză din
gândurile acestui personaj), informator (personaj din ale cărui replici cititorul află date
despre diegeză nemenţionate de către narator sau de regizorul textual), narator absent
(personaj absent în diegeză dar care apare în cadrul discursului narativ sau dramatic prin
rememorările sau menţiunile altor personaje), "raisonneur")(personaj căruia îi revine
rolul de a comenta, afirma, infirma, critica faptele altor personaje), "alter ego" (de cele
mai multe ori este genul de personaj în care autorul se vede pe sine, un ochi al autorului
în operă)"porta voce" (personaj care transmite în operă concepţii ale autorului)/ "port
parole"

4. Din pct. de vedere al intenţionalităţii cu care sunt prezentate de către autor:

 personaje comice
 personaje tragice
 personaje referenţiale (serioase)
 personaje parodice
 personaje paradoxale (fizionomii odată bufone, azi prezentate patetic, sau invers)
 personaje odioase prezentate cu simpatie (Jean Valjean)
 personaje altădată simpatice, prezentate ca repugnante
 personaje ridicole, de obicei cruţate (fata care se mărită)
 persoanje serioase sau simpatice reduse la grotesc: soţul înşelat, gelosul etc. 10

5.Din pct. de ved. al temperamentelor: (Kant, Ch. Ribery, 1894 Eseu de clasificare naturală a caracterelor) -
pasivi /activi, bilioşi, nervoşi, sanguini, limfatici.

B- ARTA PORTRETULUI LITERAR-PROCEDEE DE CARACTERIZARE.MĂRCI

STILISTICE11)
10
Ibidem, p. 17
11

Caracterizare directăCaracterizare indirectăDin prezenterea directă făcută de:

-CATEGORIE ESTETICĂ PREDOMINANTĂ.......................

-ÎNCADRARE ÎN CURENT LITERAR.........................

-ANALIZA TITLULULUI.........................

Sintetic

(analitic .

Ca sens, are o valoare denotativă ……. .

Sau/și - valoare conotativă ..explicație…………………

Raportul conotativ/denotativ este/nu este valorificat la nivelul analizei printr-o serie de alți termeni, precum: Titlu
transparent/ obscur, fantă, simbolic, metaforic etc.

Morfologic, titlul transmite................

Prezența sau absența conjucțiilor copulative coordonatoare (și, nici, sau etc.) în titlu poate previziona un tip aparte
de construct liric (antitetic/similar)

Stilistic, ..................................

Semnele de punctuaţie folosite ..........................

Titlul are/nu are semnificații mito-biblice/ filosofice etc...explicație..........................

 autor;
 alte personaje;
 de personajul însuşi (autocaracterizare).
Din prezentarea indirectă:

 a numelui;
 a vestimentaţiei;
 a limbajului folosit;
 a comportamentului;
 a faptelor si întâmplărilor la care participă;
 a relaţiilor cu alte personaje;
 a mediului în care trăieşte;
a frământărilor sufleteşti şi cugetărilor interioare.
Titlul12 (…) nu este doar un act de convenienţă narativă, un element de semnalizare şi un factor de stimulare a
memoriei, ci un indicator de lectură şi, pînă la un anumit punct, o cale de acces către substanţa unui proiect şi către
unul dintre nivelurile de interpretare a lucrărilor. În cazul acesta………….(explicație)

1.Titlu-oglindă, onomatext

2. antitetic

3. tensionat/așteptare frustată

4.rematic (Genette)
12

Raport titlu-text

1.Titlu-oglindă, onomatext

2. antitetic

3. tensionat/așteptare frustată

4.rematic

(Genette)

5. hiberbolă(promite mai mult decât oferă)/litotă(promite mai puțin decât oferă)/

6. vidTitlul este în legătură directă/consonanță cu textul

-se opune textului, antifrază/

-antifrază

-fără informație semantică, trimite doar la specie

-gol semanticTainele inimei, de M. Kogălniceanu

-Gumele, Alain Robbe Grillet; Cel mai iubit dintre pământeni, de M. Preda

-Locul unde nu s-a întâmplat nimic, M. Sadoveanu (de fapt scena unei crime morale)

-Poesii, de M. Eminescu; Povestiri, M. Sadoveanu

-Etc, S. Roll; F, de D. R. Popescu

5. hiberbolă(promite mai mult decât oferă)/litotă(promite mai puțin decât oferă)/

6. vid

+/_-STILUL SCRIITORULUI..........................................

REGISTRE ȘI VALORI STILISTICE

1. STILUL BELETRISTIC și STILUL INDIVIDUAL AL SCRIITORULUI

-structuri lingvistice ce oglindesc individualitatea și creativitatea scriitorului, principii şi

canoane estetice, convenții și particularități ale stilului beletristic. - exemple din text +
observații:...............................

. opțiunile stilistice ale scriitorului ce se manifestă concomitent pe cele două axe ale limbii:

-axa paradigmatică (seriile sinonimice generate de variantele istorice, geografice,

culturale, funcționale etc. ale limbii naționale) exemple din text +
observații: ..............................................

-axa sintagmatică (posibilitățile de combinare a cuvintelor în sintagme, enunțuri, structuri

textuale).-exemple din text + observații.....................

• Opțiunile stilistice ale scriitorului, guvernate de funcția poetică și de principiul creativității

estetice, se concretizează pe trei niveluri

1. nivelul extern al Eului creator care se definește prin mărci ale identității auctoriale (socio
culturale, estetice, spirituale etc.) determină stilul individual (arhistilul scriitorului) stilul
eminescian, stilul arghezian etc..- exemple din text + observații:....................

2. nivelul intern de suprafaţă al operei, care acționează restrictiv, impune un stil al textului, în
funcție de macrostructurile artistice (gen, specie,curent literar/categorii estetice, raportul realitate
ficțiune , instanțele comunicari artistice, teme, coordonate spațio temporale etc) "În opera lui
Caragiale, de exemplu, se pot identifica trei variante stilistice(stiluri i nterne/ alostiluri), impuse
de trei tipuri de desfășurare a întrebărilor ființei umane : stilul lumii comice (comedii. schițe,
momente) lumea se desfășoară între coordinate temporale și spațiale închise, strict delimitate
istoric_ stilul lumii tragice (drama Năpasta) _ raportul ființei umane cu lumea este eliberat de
dimensiuni spațiale și temporale, ființa umană se confruntă cu ea însăși, prin activitatea unor
dimensiuni interioare existențiale _stilul lumii realiste ( nuvelale) , caracterizat printr-o situare a
ființei Între comic și tragic "(Dumitru Irimia, Introducere în stilistică) exemple din text +
observații:.....................

3. nivelul intern de adâncime al operei determină Variantele stilistice interne/ registrele

stilistice, în funcție de microstructurile textului (raportul dintre lumea ficțională, raportul narator
- personaje, personaje - personaje/ relația dintre eul poetic și tu-ul liric, dintre unitățile logice sau
secvențele compoziționale, tipurile de structuri discursive, nivelurile de semnificare/ de
simbolizare etc.) "În structura textului iau naștere discontinuități stilistice , în strânsă legătură cu
identitatea semantică a personajelor și cu punctul de vedere al Eului creator și al naratorului.... în
acest sens, reprezintă identități stilistice distincte în textul lumii comice a lui Caragiale stilul
Cațavencu, stilul Farfuridi, stilul Tipătescu etc" (v. Dumitru Irimia.) exemple din text +
observații:.................

2. REGISTRE STILISTICE UTILIZATE În OPERA LITERARĂ

• Definite în Noul dicționar enciclopedic al științelor limbajului (Oswald Ducrot, Jean-Marie

Schaeffer) ca "niveluri stilistice de care dispun locutorii pentru a-și modula mesajul în funcție de
circumstanțe" registrele de limbă sunt considerate subcoduri lingvistice selectate conștient sau
spontan în interiorul unei comunități sociolingvistice, în scopul adecvării la situația de enunțare
și la contextul conversațional.

• Straturile stilistice ale limbajului artistic înglobează registrele stilistice, prin care se transpun
diversele variante ale limbii în stilul beletristic şi se codifică repere spațio-temporale ale
universului ficțional ( registrul arhaic sau cel regional, registrul popular sau cult,) componente
psihosociale și tipare comportamentale ale personajelor (registrul cult sau popular, registrul
argotic sau cu elemente de jargon, registrul colocvial retoric sau emfatic etc ). strategii discursive
ale eului rostitor (registrul oral/scris) exemple din text + observații:

Registrul popular

• Utilizat ca variantă stilistică în opera literară (folclorică sau cultă ), registrul popular presupune
situarea naratorului, a personajelor /a eului liric în sfera culturii populare, printr-un limbaj marcat
de spontaneitate și indici ai implicării afective;

-La nivel fonetic mărci ale oralitații, accente afective, .variante fonetice familiare, ignorând
normele ortoepice,rime şi ritmuri simple, aliterații •

-La nivel lexical selectarea unor cuvinte și expresii idiomatice specifice universului (inclusiv
regionalisme), frecvența mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului, al tautologiei.

-La nivel morfosintactic

 prezența unor forme neliterare (forme flexionare neliterare, acuzativul cu prepoziție în locul
dativului, forme pronominale colocviale, dezacordul etc.). viitorul popular, prezumtivul,

superlativul popular, frecvența mare a interjecţiei; modele sintactice bazate pe repetiție sau pe
recurența lui "și" narativ, anacolutul etc ).

. La nivel stilistic caracter tradițional al figurilor de stil.

Tri inele jos pica,

Tri îngeri le ridica,

Tri îngeri cu tri biciuri,

La tri conuri de pământ,

Tot trăsnesc și tot plesnesc,

Să ridice munții crunți.

(Colinde din Ardeal, Ce sară-i?)

Căci era boboc de trandafir din luna lui maiu {...) Sau cum s- ar mai zice la noi în țărănește, era
frumoasă de mama focului: la soare te puteai uita, iar la dânsa ba. Și de aceea Harap Alb o
prăpădea din ochi de drag ce-i era (1. Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

REGISTRUL CULT

• Registru stilistic care definește , în general. creațiile literare culte; implică situarea instanţelor
comunicării artistice în orizontul culturii, prin aplicarea normelor limbii literare, prin informația
culturală bogată :

• Nivelul fonetic e definit prin eufonie, în poezie, ritmuri și rime complexe.(în poezie)
Nivel lexical caracterizat prin diversitate şi bogăție sinonimică prin gradul ridicat de
conceptualizare a termenilor prin valorificarea potentialitatilor multiple de semnificare,
ambiguizare deliberată, • exemple din text + observații:.................

Nivel sintactic, fraza complexa, elaborată . exemple din text + observații:.................

La nivel stilistic predilecția pentru tropi şi figuri de gândire, variație stilistică originalitate

exemple din text + observații:.................

Concluzii

...................................

ELEMENTE DE ORIGINALITATE A ANALIZEI STUDENTULUI!!!!!)

.IMAGINEA REMANENTA/CUVÂNT CHEIE

-selectarea și dirijarea lecturii- pe nivele de vârstă și în funcție de capacitatea de înțelegere a copilului

-Valori instructiv –educative ale speciei literare

-1 metodă didactică+1 mijloc- în predarea online a speciei