Nu mă-ntoarceți nici cu clasici

Nici cu stil curat și antic

Toate-mi sunt deopotrivă
Eu rămân ce-am fost: romantic
( Eu nu cred nici în Iehova)

MIHAI EMINESCU
LUCEAFĂRUL

Prof. ISTRATE ELENA

LICEUL WALDORF, CLUJ-NAPOCA

oto by Unknown Author is licensed under CC BY-SA

 SUBIECT PROPUS
 SUBIECTUL al III-lea
 Redacteaza un eseu de minimum 400 de
cuvinte in care să prezinți particularități
ale unui text poetic studiat apartinând
lui Mihai Eminescu sau lui George
Bacovia
 în elaborarea eseului vei avea in vedere
urmatoarele repere:
-evidentierea a doua trăsături care permit
încadrarea textului într-o perioadă sau
curent literar/cultural sau într-o orientare
tematică
-comentarea a doua imagini/idei poetice
relevante pentru tema textului poetic
studiat
-analiza a două elemente de compozitie si
de limbaj, semnificative pentru textul
poetic ales – titlu, incipit, relatii de
opoziție și simetrie, motive poetice, figuri
semnatice , elemente de prozodie, etc
 MIHAI EMINESCU

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-SA

Romantism întârziat
 CONTEXT - ROMANTISMUL
Curent literar aparut in Germaniala sfârșitul sec.al XVIII-lea ca o reactie virulenta impotriva
clasicismului.
Principala trasatura a romantismului este libertatea absoluta de creatie.
“Romantismul este liberalismul in arta” Victor Hugo
CARACTERISTICI
1. Anularea regulii celor 3 unitati (timp, loc si acțiune) care acționează în clasicism;
2. Amestecul genurilor literare (in opozitie cu clasicismul).
3. Primatul fanteziei, sentimentelor, sensibilitatii, originalitatii.
4. Personajele romantice sunt personaje exceptionale, surprinse în situații excepționale;
6. Inspiratia din folclor;

Stilul romantic este retoric si puternic metaforizat.

Un loc primordial îl ocupă ANTITEZA.
→ real vs. ideal
→ angelic vs. demonic
→ om de geniu vs. Om comun
→ terestru vs. Cosmic. → materialitate vs. Spiritualitate
→ muritor vs. nemuritor
→ etern vs. efemer.

Un rol important in stilul romantic il au:

→ exclamatia | → invocatia | → interogatia retorica
 Natura surprinsa in ambele ipostaze: micro- si macrocosmosul. (ordinea umana, si
ordinea astrala, contingentul si transcendentul (spatiul divin))
e un spatiu ocrotitor, securizant pentru cuplul de indragostiti.
Iubirea proiectata intr-un cadru natural, cele doua teme fiind inseparabile la romantic
Istoria : nationala si universala.
Conditia omului de geniu
Supratema timpului (ambivalenmta timpului: uman-terestru – finit ; universal-
cosmic – infinit ;)
 Noaptea (cadrul nocturn) “sub luna”;
Visul (dimensiunea onirica)
Padurea/Codrul
Izvoarele, marea/oceanul, lacul
Luna, stelele; muzica astrala
Bolta cereasca
Teiul, salcamul, trestia
Norocul (viata lipsita de noroc)
Motivul poetului damnat.
Ingerul, demonul, titanul
Castelul singuratic
Ruinele, vestigiile.
Motivul amintirii
Sarutul
Mainile subtiri si reci
Focul, lumanarea
Vantul, ceata,
1. Cultivarea spatiilor exotice
2. Contemplatia
3. Meditatia/Cugetarea
4. Reveria
5. Melancolia, tristetea, nostalgia
Singuratatea
 LUCEAFĂRUL
-poem romantic
-poem filozofic
-poem epico-liric
-lirica măștilor

Sinteză a marilor teme și motive romantice

APARIȚIE: APRILIE, 1883 – VIENA – Almanahul Societatii
Academice Social-Literare “ ROMÂNIA JUNĂ”
AUGUST 1883 – Revista “Convorbiri literare”
DECEMBRIE 1883- Prima si singura editie antumă de “POEZII” sub
îngrijirea lui Titu Maiorescu

( Corespondență inedită Mihai –Eminescu-Veronica Micle)

Fetițule dragă,
Nu te supăra dacă nu-ți scriu numaidecât, dar în adevăr înot în stele....Cred că e un
gen cu totul nou...e de-o liniște perfectă, senin ca amorul meu împacat...căci tu ești
regina stelelor din cerul meu... 10 aprilie 1882
* ÎNCADRARE ÎN CURENT/ MIȘCARE/ ORIENTARE LITERARĂ

-IZVOARE -
a) Folclorice
- Basmul popular românesc Fata în gradina de aur
- Mitul Zburatorului
b) Filozofice
- Conceptia filozofica a lui Arthur Schopenhauer (1788-1860)privind
viziunea antitetica om comun – om de geniu , HEGEL, KANT
c) Mitologice
-mitologia greacă, indiană, creștină

-TEMĂ ȘI MOTIVE SPECIFICE

-AMESTECUL GENURILOR
-SUPRAPUNEREA TERESTRULUI CU COSMICUL
-PROBLEMATICA GENIULUI ÎN RAPORT CU LUMEA, IUBIREA,
CUNOAȘTEREA
-ANTITEZA
-SCHEMA EPICĂ A POEMULUI- PRETEXT PT REFLECȚIA FILOZOFICĂ
INTERPRETĂRI
* ALEGORIE - pe tema omului de geniu –ființă solitară -
și a destinului nefericit al acestuia în lume( povestea,
personajele si relatiile dintre ele sunt transpuse într-o
suită de metafore, personificări si simboluri)

* MEDITAȚIE FILOZOFICĂ asupra condiției umane duale

(omul supus unui destin pe care tinde să îl depășească)
!! Cunoașterea lumii este accesibilă numai omului
superior, capabil să depașească sfera subiectivității

* LIRICA MĂȘTILOR - T Vianu considera personajele

poemului niste “măști” sau “voci” ale poetului care se
imaginează în diverse ipostaze lirice corespunzatoare
propriilor contradicții
GEN Și SPECIE LITERARĂ - - POEM EPIC-LIRIC-DRAMATIC

LIRISMUL – sustinut de meditația filozofică și expresivitatea

limbajului

Turnat în schema EPICĂ a basmului

cu elemente DRAMATICE –dialogul și dramatismul sentimentelor

PARTEA I și a -III PARTEA a II-a

-elemente PARTEA a IV-a conține
combina specii
fantastice- elemente de
aparent
metamorfoza si -meditație
incompatibile
călătoria -idilă
-idila
intergalactică -pastel
-elegia
 392 de versuri 98 de catrene

2 planuri
-uman terestru 4 tablouri –
-universal cosmic

STRUCTURA
TEXTULUI POETIC
 Cele 2
planuri
converg ( T
2-3) sau se
intersecteaza
STRUCTURĂ ( T 1-4) pe
SIMETRICĂ parcursul
celor 4
tablouri
gândite ca
COMPOZITIA entități
POEMULUI distincte)
 RELAȚII DE OPOZIȚIE
COMPOZIȚIA OPOZIȚIA CELOR CELE DOUA
ROMANTICĂ DOUĂ PLANURI IPOSTAZE ALE
*UMAN-TERESTRU CUNOAȘTERII
*UNIVERSAL- *OM COMUN
COSMIC
*OM DE GENIU
 Face referire la un astru
ceresc – planeta Venus
Lat. lucifer =aducător de
lumina

TITLUL
Susține alegoria pe tema romantică
a locului geniului in lume

Unește doua mituri

-românesc- al stelei călăuzitoare

-grecesc-al lui Hyperion, titanul-

sugerând natura dublă a
personajului romantic
 TABLOUL I

FATA DE ÎMPĂRAT
Vorbeşte cu el în somn
Nu e o fiinţă obişnuită: “preafrumoasă”, “una la părinţi”
Se află mereu în spaţii de trecere: fereastra, oglinda
Intuieşte natura astrului: “Privea în zare cum pe mări/ Răsare şi străluce”
Vrăjeşte, descântă, îl cheamă să-i lumineze viaţa
Aspiră spre înalt
LUCEAFĂRUL
se întruchipează, de fiecare dată e parte a naturii sale supracategoriale
întruchipările lui sunt METAFORE ALE FIINŢEI
ÎNGERUL iese din mare
“păr de aur”, “faţă străvezie”, “albă”, “mort frumos cu ochii vii”, născut din cer şi mare
DEMONUL iese din soare
“viţe negre de păr”, “scăldat în foc de soare”, “trist”, “gânditor”, “palid”, născut din soare
şi noapte
 PRIMUL TABLOU
POVESTEA FANTASTICĂ DE IUBIRE DINTRE DOUĂ FIINȚE CARE APARȚIN UNOR LUMI DIFERITE
- cele două planuri se întrepătrund armonios
- geniul –astrul ceresc în ipostaza Luceafarului
-fata – aleasă, origine nobila, aproape egală

INCIPITUL – FORMULA INIȚIALĂ DE BASM –atestă firul epic si filonul folcloric al poemului

A fost odată ca-n povești - timp mitic ( illo tempore)

A fost ca niciodată -cadrul abstract este umanizat
Din rude mari împărătești - unicitatea fetei de împărat
O preafrumoasă fată.
(superlativ popular)
Si era una la parinți - posibilă dualitate- puritate și
Și mândră-n toate cele predispoziție spre înălțare
Cum e fecioara intre sfinți
Și luna între stele
 Întâlnirea -
*atmosferă de basm
*imaginar poetic de
factură romantică

Din umbra falnicelor bolți - motivul umbrei

Ea pasul și-l indreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț - fereastra – spațiu de
Luceafărul așteaptă. Comunicare între cele doua lumi
--------------------------------

Îl vede azi, îl vede mâni, - fata aspiră spre absolut

Astfel dorința-i gata -iubirea ei are aspect de cotidian
El, iar, privind de săptămâni - spiritul superior simte nevoia
Îi cade dragă fata. Materialității
-iubirea lui presupune un proces lung
--------------------------------------
Ea îl privea cu un surâs
El tremura-n oglindă întâlnirea are loc în oglindă- spațiu de reflexie
Căci o urma adânc în vis - prin intermediul visului
De suflet să se prindă
PRIMA CHEMARE - PRIMA ÎNTRUPARE - ÎNGER- INVITAȚIA LA NEMURIRE- REFUZUL FETEI
PRIMA CHEMARE

Cobori în jos, luceafăr blând invocație cu valoare incantorie

Alunecând pe-o rază
Coboară-n casă și în gând
Și viața-mi luminează.
---------------------------------

Și apa unde-au fost căzut prima metamorfoză – din cer și mare

În cercuri se rotește ( ca Neptun în viziunea lui Platon)
Și din adânc necunoscut
Un mândru tânar crește.
----------------------------- - portret realizat dupa canoanele romantice

Un mort frumos cu ochii vii - Și ochiul tău mă-ngheață

( viața interioară) ( fata se sperie, înțelege incompatibilitatea)

!! Neputința omului comun de a-și depăși condiția

 A DOUA ÎNTRUPARE – DEMON- OFERIREA NEMURIRII- REFUZUL FETEI-
ACCEPTAREA SACRIFICIULUI

- Din sfera mea veni-i cu greu a doua întrupare,din soare și noapte

Ca să te-ascult si-acuma în antiteză cu prima (privirea ta mă-ngheță/ mă arde)

Și soarele e tatăl meu
Iar noaptea-mi este muma
---------------------------------
...eu sunt nemuritor
Și tu ești muritoare? INCOMPATIBILITATEA celor două lumi
--------------------------
Deși vorbesți pe înțeles - incapacitatea fetei de a accede în lumea lui
Eu nu te pot pricepe
-----------------------------

Da, ma voi naște din păcat acceptarea sacrificiului suprem în numele iubirii
Primind o altă lege (pentru a muri trebuie să te naști) -
Cu vecinicia sunt legat - atitudine specifică ființei superioare
Ci voi să mă dezlege

!!!! Cele doua metamorfoze valorifică mitul Zburătorului.

Întâlnirea în vis – mitul oniric
 TABLOUL AL II-LEA
TIMP şi SPAŢIU de poveste, dar REALE prin teluricul lor

FATA şi-a pierdut unicitatea, a intrat în categorie (numele

o transformă în exponent al unei categorii)
e pământeană seamănă cu Cătălin “Te-ai potrivi cu mine”

CĂTĂLIN are natură terestră copil de casă, paj, “băiat din

flori şi de pripas”, “guraliv şi de nimic”
el e INSTINCT, adică MULTIPLICITATE
 TABLOUL al II-lea
-idila pastorală
-domină spațiul uman-terestru
-fata își pierde unicitatea
--LUCEAFĂRUL devine aspirație

- Jocul dragostei ca ritual este ilustrat prin gesturi tandre

- Ideea compatibilității dintre cei doi este sugerată și de nume –ei formează un cuplu norocos și fericit, supus
legilor pământene
- Rapiditatea cu care oamenii se indrăgostesc – ipostază opusă iubirii ideale
- Cătălin devine intruchiparea teluricului, a mediocrității umane

Dacă nu știi ți-aș arăta stilul vorbirii populare –în antiteză cu Luceafărul
Din bob în bob amorul
Ci numai nu te mânia
Ci stai cu binișorul
---------------------------
Lucește c-un amor nespus deși acceptă iubirea pământeană, fata încă aspiră la ideal
Durerea să-mi alunge
Dar se înalță tot mai sus
Ca să nu-l pot ajunge

!! Dualitatea ființei umane – aspirația spre absolut, dar și atracția pentru inaccesibil
 TABLOUL al III-lea - DRUMUL CUNOAȘTERII
-planul universal-cosmic
-Luceafarul este Hyperion( pe deasupra mergătorul)
-fata este motivația , simbolul iubirii ideale
CHEIA DE BOLTĂ A POEMULUI

• Călatorie regresivă temporal –retrăirea genezei Universului

ZBORUL COSMIC- pastel • Vedea, ca-n ziua ce dintâi/ Cum izvorau lumine.
elemente ale naturii cosmice) • Referiri la ideea filozofică a spațiului și timpului – Platon
• RIG VEDA -Și căi de mii de ani treceau/În tot atâtea clipe

RUGĂCIUNEA- capacitate de Hyperion îi cere Demiurgului dezlegarea de nemurire pentru a descifra

sacrificiu specifică ființei taina iubirii absolute - sacrificiu de care doar geniul este capabil
superioare Reia-mi al nemuririi nimb/Și focul din privire
Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire

CONVORBIREA CU DEMIURGUL ȘI Demiurgul refuză cu fermitate dorința lui Hyperion, manifestându-și

ELIBERAREA – prilej de disprețul pentru această lume superficială și meschină
Ei doar au stele cu noroc/ Și progoniri de soarte
meditație asupra condiției Noi nu avem nici timp, nici loc/ Și nu cunoaștem moarte
umane
 EXPRESIVITATEA
LIMBAJULUI
Farmecul limbajului poetic este în consonanță cu mișcarea ideilor și tumultul trăirilor
Limpezimea clasică se împletește cu imagismul romantic . Trăsături:
- absența podoabelor stilistice
-frecvența câtorva epitete ( mândru, frumos, mare, blând, dulce)
-comparații originale și descriptive ( Părea un fulger ne-ntrerupt)
-oximoron ( Țesând cu recile-i scântei)
-HIPERBOLE în portretizarea Luceafărului
-elemente de oralitate ( interjecția O, expresii populare – Îi cade dragă fata

Exprimare gnomică, aforistică ( Căci toți se nasc spre a muri/Și mor spre a se naște)
Puritatea limbajului – predomină cuvintele de origine latină

La nivel stilistic , ANTITEZA și ALEGORIA sunt principalelele modalități de construcție

Muzicalitatea elegiacă, meditativă este dată de

-particularități prozodice ( ritm iambic, masura 7-8 silabe, rimă încrucișată, asonanțe)

Dativul etic și dativul posesiv susțin tonul de intimitate

 Tabloul a IV-lea
-interferența celor doua planuri
-geniul redevine astru
-fata își pierde unicitate

• Cadru romantic alcătuit din simboluri specifice-peisaj umanizat, protector

IDILA CĂTĂLIN- (Sub sirul lung de mândri tei/Ședeau doi tineri singuri)
CĂTĂLINA • Profunzimea pasiunii și unicitatea iubirii în contrast cu al doilea tablou
• ( Căci ești iubirea mea dintâi/ Și visul meu din urmă)

• Îmbătată de amor, fata are încă nostalgia astrului și îi

A TREIA
adresează o nouă chemare, modificată,de a-i proteja soarta
CHEMARE
• Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi luminează

• Disprețul, constatarea rece/obiectivă a diferențelor dintre cele două lumi opuse

• Atitudine de interiorizare a a sinelui, de asumare a eternității, dar și a singurătății
DETAȘARE
A
• Trăind în cercul vostru strâmt/Norocul vă petrece/ opozitia vostru-eu-
• Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor și rece. e conflictul etern-efemer
 APRECIERI CRITICE

“Luceafărul reunește aproape toate motivele, toate ideile fundamentale, toate categoriile lirice și toate
mijloacele lui Eminescu, poemul fiind într-un fel și testamentul lui poetic,acela care lămurește posterității
chipul în care și-a conceput propriul destin.” ( TUDOR VIANU)

“ ...considerat una din cele mai frumoase creații din poezia europeana a sec XIX-lea, prezintă drama eternă a
geniului care atinge nemurirea, dar niciodată nu poate atinge norocul terestru. Este scris într-un minunat ritm
popular, dar imposibil de imitat. “ ( MIRCEA ELIADE)

“În adâncul operei eminesciene nu există decât două personaje care se caută și se înfruntă într-un joc tragic – eroul
și dublul său, partea pieritoare și cea eternă a eului scindat” (MIRCEA CĂRTĂRESCU)