Romantismul:

 Ampla miscare culturala, literara si artistica, romantismul reprezinta atat un current litarar, cat si un mod de a fi, atat al individului, cat si al
culturilor. Caracterizat printr-o anumita vocative a absolutului , scriitorul romantic se defineste prin hipersensibilitate, printr-o anumita “ betie a
sentimentelor”, o stare de permanenta tensiune si iremediabila melancolie si printr-o valorificare a fondului mitic prin intermediul simbolului si
metaforei. Aceasta manifestare artistica se opune in linii mari, esteticii clasiciste, dogmanismului estetic, ratiunii reci, propunand sa iasa din
conventional, promovand libera exprimare a sentimentelor, a originalitatii si a spontaneitatii, plecand astfel pentru explorarea universului interior
al omului.
 Propune propriul set de teme si motive literare, dintre care dominante sunt dragostea, natura, timpul, efemeritatea destinului uman, aspiratia
catre absolut, geniul si incompabilitatea acestuia cu omul de rand, singuratatea, visul si reverie

Eminescu:

 Creatia eminesciana se inscrie dominant in zona de influenta a romantismului, desi poetul ajunge, in perioada sa de maturitate, sa caute
perfectiunea clasica a expresiei artistice si creeaza deschiderea catre starea de spirit simbolista. Opera poetului cuprinde toate marile teme si
motive romantice, fie ca sunt valorificate in poeme ample precum tema omului de geniu (“ Luceafarul” , “Scrisoarea 1’’), fie ca apar in poeme mai
reduse ca dimensiune, care accentueaza perfectiunea formala (“ Lacul”, “Floarea albastra”)

Luceafarul-romantism

- Definit ca
 ” poem al contrariilor reunite sub semnul universalitatii “de Tudor Vianu
 “ basm al fiintei’ de Constantin Noica
 “alegorie pe tema romantic a locului si menirii geniului in lume” –Eminescu
- Publicat in
 Almanahul Societatii Academice Social-Literare <<Romania Juna>> -- aprilie 1883
 Convorbiri literare
 Volumul antum Poesii
- Titlu
 Fixeaza in centrul imaginarului astrul ca reper essential. Prin prelucrarea lui-natura supraindividuala a protag.
 Tema conditiei de geniu in lume si eternitate=> arii tematice multiple: iubirea imposibila si cea implinita, a cunoasterii prin eros si cea
cosmogonica
- Compozitie si structura
 Doua planuri: terestru-cosmic, antiteza romantic, tind sa se deimiteze intr-o compozitie de un echilibru classic (98-strofe catrene,
masura->7-8, ritm iambic)=> model sferic al operei
 Tabloul 1:
 Se deschide cu o persp. mitica, atemporala, formula basm ex: a fost…frum fata
 Cadrul initial este specific romantic
 Deschiderea catre cosmic—motivul ferestrei asociat cu cel al stelei ex:din umbra…luc asteapta
 Prin vis=> metamorfozarea astrului pt indeplinirea visului de iub.
 Motivele ingerului si demonului---capacitatile nelim, ale geniului pt depasirea conditiei.

 Tabloul 2
 Concentrat pe plan terestru
 Tema romantica: iubirea idilica intre 2 pamanteni
 Fata de imparat capata un nume individualizator care o aproprie de conditia umana=> pierde unicitatea
 Tabloul 3
 Pastel cosmic si poem cosmogonic, elegie si meditatie filosofica
 Luceafarul- Hyperion (neofitul care se impotriveste conditiei instituite, de geniu)
 Motivul calatoriei interstelare ilustrat de zborul catre demiurge
 Tabloul 4
 Idila si meditatie, propune nou dialog cosmic-terestru
 Are dublu referent: cele doua planuri sunt delimitate si cei doi se privesc din perspectiva cond sale stabilite definitive
- Incheiere:
Luc –alegorie pe tema romantica a cond, geniului in lume=> pov, pers, relatii- transpuse in suita de metafore, personif. Simb. Oscileaza intre
teluric si cosm “prea frum fata” ramane pt o perioada, in spatiu de mijl asimilabil visului. Fiecare protagonist revine la menirea lui: Luc
ramane symbol, fata “ chip de lut” fiecare prizonier al propriului destin.

Luceafarul-cond geniu

-geniul inzestrat cu inteligenta, obiectivitate, capacitatea de a depasi sfera, aspiratie spre cunoastere
-Luc –alegorie pe tema romantica a cond, geniului in lume=> pov, pers, relatii- transpuse in suita de metafore, personif. Simb.
-Luc- fiinta ipotetica, tinde catre conditia de simplu muritor, nu constientizeaza valoarea
- apare sub inf “ unui tanar voievod”- fiu al cerului si marii---ii ofera fetei posibilitatea de a merge in lumea lui, este refuzat (fata intuieste ca
nemurirea in lumea lui=moartea ei umana)
-apare 2 ca “mandru chip”
-destinul in rap cu iubirea si cunoasterea=neputinta de a cobora intr-o spera inferioara

Scrisoarea 1

- conv literare-1881
 - prima din 5, bazata pe nepotrivirea dintre ideal si real
- tema: destinul geniului intr-o lume incapabila de a-I intelege maretia,meschina, superficiala
- structura: doua coordinate fundamentale, asa cum geniul apare In 2 ( da nastere unei mediatii profunde si relatia omului sup. Cu
societatea=> satira)
- motivul contemplatiei- timpul ireversibil

Tabloul 1: vs 1-6 –S1

-fixeaza cadrul
-motivul timpului bivalent si universal ( motivul lunii)- “lunga timpului carare’’-scrugerea neintrerupta a vremii
Tabloul 2: vs 7-40
-invocarea lunii (luna mediteaza asupra problemelor omenirii)
-portretul dascalului (motivul aparentelor inselatoare)- haina rosie roasa, tremurand de frig=>antiteza cu desavarsirea neinteleasa,
insingurata, dedusa la fericire rece si distanta
-pt dem. Uriasiei forte de gandire ME proiecteaza o imagine a cosmosului (a nasterii si stingerii universului)=> pretext pt staira societatii
mediocre
Tablou 3-cosmogonic (41-86)
- asimileaza in viziune proprie, idei si motive din scrierile indiene( Rig veda), din mituri grescesti si crestine=>3 secvente distincte config
haosul(41-50)-indefinit,lipsit de viata si vointa, dominat de nemiscare absoluta
geneza(51-74) si moartea universala (facerea, evolutia si viitorul)
- se creeaza scara valorica intre geniu si omul comun(exponent al mediocritatii, specifice societati umane egoiste)
-
Tabloul 4: vs 87-144---S1
-satira-ia forme romantic (vehementa+absoluta)-realizeaza prin retorica a dispretului
-meditatia eminesciana trece de la contmpl uimita a sectacolului cosmic->contempl sarcastica a scoietatii
Tabloul 5: vs 145-156
-intoarcere in cadrul initial
-se stinge vehementa, suflu elegiac cuprinde tot (asemenea unei experiente epuizante si fara speranta)
-iesirea din reverie-aceeasi fixare a cadrului pe astru
-poetul redobandeste luciditatea
Finalul-rotund, specific (pendularea intre terestru si cosmic)
Limbajul artistic-specific liricii eminesc (imbinarea limbajului popular si a celui intellectual)
-viziunea asupra lumii –antiteze (specifice romantismului)- tabloul cosmogonic se opune celui stiric – ex: viitorul si trecutul, …fie genii ori
neghiobi
-comparatiile-expresiv. Ideilor profund folozof. Ex: ca o mare far-o raza
Personificarile-familiaritate cu natura terestra si cosmica ex: codru-ascund in umbra stralucire si izvoara

Lapusneanu

Reprezentant al literaturii romane din perioada pasoptista, Costache Negruzzi s-a impus in constiinta tuturor cititorilor ca autor al primei nuvele
istorice din literatura nationala, “Alexandru Lapusneanul”. Nuvela a fost publicata initial in primul numar al revistei “Dacia Literara” (1840), coordonata de
Mihail Kogalniceanu, fiind un text care ilustreaza orientarea estetica a pasoptistilor, de esenta romantica. Aceasta este o nuvela istorica deoarece cuprinde
elemente realiste ilustrate de adevarul istoric sau inspirate din acesta (“Letopisetul Tarii Moldovei” – Grigore Ureche si Miron Costin) si descriere
evenimentele celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul in Moldova. Astfel, Negruzii va prelua din cronica lui Ureche ad literram motto-ul primului
si celui de-al patrulea capitol sau scena uciderii celor 47 de boieri.

Titlul -referire la personajul principal al operei, care devine eponim, putandu-se observa articularea hotarata a numelui acestuia. Intentia
naratorului nu este doar aceea de a evoca evenimente din istoria Moldovei, ci si de a contura o personalitate puternica.
Tema -lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Reintors pe tronul tarii Moldovei, Alexandru Lapusneanul incearca sa-si impuna autoritatea,
ceea ce va alimenta conflictul cu boierii.
Structura nuvelei- 4 cap fiecare cu motto
Primul capitol (“Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”) si ultimul (“De ma voi scula, prea multi am sa popesc si eu…”) au motto-urile inspirate de
Letopisetul lui Grigore Ureche, in timp ce motto-urile capitelelor urmatoare sunt: “Ai sa dai sama, doamna !...” (capitolul al II-lea) si “Capul lui Motoc vrem…”
(capitolul al III-lea)
Spatiul si timpul -cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), in tara Moldovei.

Capitolul 1-intriga+expozitiune
- dupa uciderea lui Iacov Eraclid, Stefan Tomsa este cel care preia tronul
-Alexandru Lapusneanul doreste sa-l alunge de pe tronul Moldovei pe Tomsa.
Intriga -intalnirea cu boierii Stroici, Spancioc, cu postelnicul Veverita si vornicul Motoc.
Capitolul 2- desfasurarea actiunii
- Lapusneanul ii ia locul lui Tomsa si ordona incendierea cetatilor Moldovei
- Lapusenanul ii va supune pe boieri la persecutii sadice, va reorganiza armata, aducand mercenari si il va mentine pe Motoc in functia de vornic
Capitolul 3-punctul culminant
-Scena ospatului releva un anume umor macabru al domnitorului, care ordona uciderea celor prezenti la masa. Capetele acestora vor fi asezata
piramidal, sugerand decapitarea oranduirii feudale; secventa protestelor targovetilor este si ea semnificativa, domnitorul trimitand un sol pentru a le da
acestora ocazia de a cere capul lui Motoc
Capitolul 4-deznodamant
- Alexandru Lapusneanul se refugiaza in cetatea Hotinului si se imbolnaveste.
-Doamna Ruxanda este pusa in fata unei alegeri dificile: ea trebuie sa alega intre fiu si sot. Pana la urma, ea va renunta la sot, otravindu-l. Moartea
protagonistului devine, asadar, solutia epica ce se impune de la sine.
 Lapuseneanu-caracterizare
-personajul principal al nuvelei, personaj romantic
- exceptional si evolueaza in imprejurari exceptionale
-constructia sa implica procedee fantastice si realiste, folosite de autor pentru a scoate in evidenta adevarata fata a domnitorului Moldovei
Negruzzi construieste un caracter cu un trecut neguros, aflandu-se in antiteza cu tabara boierilor (spatarii Stroici si Spancioc, vornicul Motoc,
postelnicul Veverita).
intentia autorului -construi un personaj care sa lupte hotarat impotriva oranduirii feudale=> creeaza un caracter sadic; Lapusneanul pare sa
urmareasca consolidarea tronului, ceea ce il determina sa actioneze impotriva boierilor. Scena masacrarii celor 47 de boieri sau a trimiterii lui Motoc printre
targovetii care ii cereau capul sunt evidente pentru a-l incadra pe domnitor in tipologia conducatorului tiran, care actioneaza sub influenta setei excesive de
putere. Dand expresie unui principiu romantic,
-finalul operei un personaj bolnav, debil, care nu mai este constient de ceea ce spune si gandeste (in opozitie cu statul psihologic si taria de
caracter pe care o afiseaza la inceputul domniei).
Substanta -una romantica.
Constructia-procedee fantastice+ realiste (tehnica amanuntului semnificativ).
-direct si indirect
Direct caracterul sadic, specific unui monarh absolut care nu accepta existentei niciunei opozitii: “a-si dezvalui uratul caracter”, “dorul lui cel
tiranic”, “vorbele tiranului”. Doamna Ruxanda nu ezita sa-i arate respectul cuvenit unui conducator absolut (“viteazul meu sot”); aflat pe patul de moarte,
Lapusneanul isi da seama de greseala pe care a facut-o, cerand sa fie tuns in monahism si incepe sa-I ameninte pe cei din jur, ceea ce ii atrage atentie
mitropolitului Teofan: “crud si cumplit este omul acesta”.