191

Cap. XIY 190

>
in Neputându-_i
Himalaya, în calma suferina erotic, Allan apeleaz la retragerea
pustnicie,atât"ceea ce conferà experientei o aur de
Explicatie: ,, 1onic", doric", .corintic" din ,. Arca lui Noe"- Nicolae
gestu: finai cunalând mister", Manolescu
con_tientizat. sentimentul n0stalgjei. cât _I al - roman doric: ,,viziunca cste auctorialä"
apar reierate ideile eliadesti e nrivire a mi si
con_tientizand, nrin reactualiZarea acestei experiente, cpovestire,
miu se
Allan ,, lumca cste omogen, coerent,
corespunde romanului
plin de sens
de creaie sau
povestire sacràce "dà sens existentei": comportamentist" ’ dup clasificarea fcut de G.
Reiterare - repetiie lbrileanu in Creatic i analiz;
ex: - Enigma Otiliei (G.Clinescu)
- Moronmetii (M.Preda)
M-am gândit atunci c£t de ciudat este retragerea aceasta a ei in - Jon (L.Rebreanu)
mitologie... - Fratii Jderi (M.Sadoveanu)

<A povesti (a imagina) este un verb esenial în epica lui M. - roman ionic: autenticitate, interioritate, intimitate
Eliade. El înseamn cel putin douà lucruri: narator-personaj
profan întâmplrile mari narate de lbrileanu)
à prelungi într-0 existen ar corespunde ,, romanului de analiz" (G.
mituri_i ex: Ultima noapte de dragoste, întâia
,,teroarea istoriei"
2 a apraindividul de ceea ce Eliade nume_te noapte de rzboi (C.Petrescu)
funcie dubl: dã individului comun Concert din muzic de Bach (H.P.
[...]. Povestirea are. asadar . o violena istoriei. A povesti
de
prespectiva sacrului i, totodat îl apr Bengescu)
supravieui. > (E. Simion)
este într-un anume sens a
- rOman corintic: - parabol, mit, metaroman
totul de Pâlnia i Stamate (Umuz)
reîntoarce la vechea viat, de a lua ex:
orice încercare de a se omul nu poate trece
lâng iubire
la capt este supus e_ecului; semn cápe gândeam la
Maitreyi privind i
nepedepsit: "Este ciudat cât de mult m atât de nebune_te pe Maitreyi _i
iubeam
vorbind cu Jenia [...]. Hotrât, odecisiv orice prezen strin, încât m£ deschise (U. Eco):
amintirea ei îmi anula atâ de Finalul deschis esteo caracteristic aoperei
într-un trecut viu nu e degradant³". presupunc "o semioz nelimitatä" adicà o
întrebam chiar dacãtr·irea aceasta deschiderca operci
sufletul lui Allan e atât de puternic multitudine de intcrpretri spune U.Eco în Opcra apperta,
el concepånd-o ca
amprenta lsat de Maitreyí în o cutare a
aventur nu e vzut altfel dec¥t ca pe epistemologic".
înc-t orice alt arbitrar acel trup blan _i robust de pe o "metafor "conexiunile
îmbri_ând "pulverizarea deschiderii operei"
ei: La Maitreyi m-am gândit cutam în srutare.
pnn
beneficia având ca rezultat o
evreic finlandez, pe Maitreyi o cxtratextualc (1. M. Lotnman) de care poate de marginile albe
ce construic_te cititorul dincolo
supraoperà", adic, ceea
V-Cap. XV
s privesc ochii Maitreyiei..." ale scriituri.
> Finalul deschis: "A_ dori întotdeauna nevoie s priveasc în
'"naratorul ionic are
demonstreaz c Maitreyiei n-ar fi
scape de incertitudini: ochii
ochii personajelor sale ca s inebranlabilele certitudini ale unui extratextuale- legàturi. nexuri,
s adauge la Conexiuni
avut îns ce argument oper i altele.
narator doric." (N. Manolescu). analogii care sepot stabili între o
- conform 1M.Lolman -
 192 193

Simetric -Enigma Otiliei" (G. G. Clinescu, EnigmaOtiliei

închis (totul este lmurit) Clinescu)
Finalul "Alexandru
poate fi:
unei opere
Lpu_neanul" (C. Negruzzi)
deschis (opera poate continua)
1. Introducere
"Ultima In 1938, când apare "Enigma Otiliej", romanul românesc se afla
noapte de dragoste, intâia noapte de
rzboi" (C.Petrescu) intr-o perioad de ascensiune i de sincronizare cu valorile europene. Proza
Suprapus incipitului, întreaga oper fiind modern£ ocupase definitiv spaiul literar, iar criticul G. Clinescu era unul
un replay, un flash-back amplificat-Love dintre cei mai buni cunosctori ai mecanismelor ei de formare. Inzestrat cu
care
Story de Erich Segal aceste cuno_tine, cu talent _i cu simtul limbii, creeaz un roman pentru
VI. alege deliberat formula balzacian.
Substratul antropologic - Adrian Marino. Dar:
Clinescu nu era Balzac, nu putea Realizat în aceste condiii,
Romanul este eiaborat si pe baza experienelor trite de autorul "Enigma..." este o creaie
scrie identic:
propriu-zis, Mircea Eliade î: India. Valoarea incontestabil _i succesul avea cuno_tine temeinice de art£ pe care Mircea Crtrescu
deplin al romanuiui a generat îns drept rezultat un rspuns "romanesc", O consider metaroman
narativ,
Dragostea nu moare, persoana care s-a regãsit în Maitreyiei simindu-se de_i refuza formula proustian, o (roman despre roman)
,obligat" s publice o carte în care s dezvluie adevratele circumstane i care anticipeaz
cuno_tea;
ale experienei prezentate, fiind de altfel intrigat de anumite întâmplri în postmodernismul.
avea talent,
care ar fi fost plasatã, dorind astfel s se disculpe, deoarece acestea aruncau orgoliu subcon_tient de creator.
0 umbr asupra imaginii ei sociale. Este un malentendu / neinelegere romantice i chiar
In aceste condii, elementele realiste, clasice,
regretabil faptul c£ publicul nu înelege c personajele i naratorul sunt îmbinate cu cele modernc converg spre o manier original de a
baroce,
Iiine de hârtie (Rolland Barthes) i c, de_i pot avea refereni umani, arta scrie.
bazându-se în primul rând pe mimesis/ imitare a realitíi (Aristotel) nueste
oreflectare identic ci o transfigurare, o tratare ideal-artistic. lungul
2. Tipul de roman
Aceast percepie gre_it asupra operelor a creat de-a marilor psihologic,
timpului disensiuni care au degenerat chiar în procese intentate Principalele tipuri de roman sunt: realist, de analiz
poliist, mitic, iniiatic/bildungsroman etc.
scriitori(cazul lui Flaubert, Caragiale). fantastic, istoric, autobiografic,
In cazul acesta, romanul Maitreyi, propune prin
personajul A. Trsturi distinctive. G. Clinescu scrie un roman realist care se
iar orice încercare de dezvluire, de
feminin un mit al eternului feminin, caracterizeaz prin:
s zugrvcasc o fresc social (mediul citadin
coborâre a acestui personaj în contingent este o impietate. autorul intenioneaz
secolului al XX-lea);
românesc, la începutul
folose_te ca surs de inspiraie experiena lui de via i pe a altora;
reflectat ca într-o
creeaz un univers verosimil: lumea real este
oglind,
personajele fac concuren strii civile:
naratorul este obiectiv _i omniscient;
coordonatele temporale _i spaiale (1909,
in incipit se precizeaz reuniune
Bucure_ti), se descrie mediul _i sunt convocate la o
din casa lui Giurgiuvcanu).
principalele personaje (jocul de cri realist
Romanul lui Clinescu se încadreaz în coordonatcle tipului
elemente moderne de început
dar, dincolo de aceste trsturi, se disting clar
 195
de secol 194 Naratorul
douzeciilustrai chiar anticipri ale prozei absurde, ale antiromanului pe
care le vom
3.
Dinpunctul de vedere al notiunii de narator,
romanul lui C§linescu
valoroase sparg tiparele.ulterior. De altfel, a_a cum am mai precizat, operele ner-mite ilustrarea câtorva tipuri importante.
Tipul
narativ. Din punctul de vedere al raportului dintre narator _i
universul diegetic, se poate vorbi despre: tipul actorial (cu narator
Narator omniscient = cel care poveste_te crecaz impresia c _ie
c domin universul operei. In ciuda tot,
homodiegetic) i tipul auctorial (cu narator heterodiegetic). "Enigma
Otilhei" se încadreaz
perspectivei înguste, respecv a
focal1zrii interme, centrate în cea mai mare parte a romanului pe Fellx,
în cel de-al doilea care
realist, de factur este mai potrivit omniscienta este evident.
balzacian.
B. Tema Naratorul omniscient ...dac afl Stnic, e un om mort.
este mereu bine informat: Stnic nu afl..."
_lie c£ Stnic nu se cunoa_te "Felix nu-i putea da seama, ce
Glla principal este cea social , cu dou componente, ambele pe sine.
balzaciene. urmrea Stnic,i nici acesta nu
ugiave_te o fresc social, ca un om de _tiin, ca un biolog lucid _i i-ar fiputut explica intr-un acces de,
sinceritate.
deta_at. afirm: "Se face
intr-o prefat la roman, Ov. S. Crohmlniceanu
descrierea animalului în mediul ambiant, cu omare atenie la valoarea Omniscien intern (Lintvelt) = "Stnic nu urmrea nimic special,
deiinitone pe care o are pentru el vizuina. De aici limbajul mobilelor, al. naratorul _tie ce este în sufletul a_tepta numai, înfrigurat, lovitura
cldirilor, strzilor i cartierelor." personajului. care s-i schimbe cursulvieii."
Instana auctorial
Tema mo_tenirii aduce în prim plan problema banului, a averii, care (Booth) "Adevrul este c£ Stnic avea sim
influenteaz adânc viaa individului, îi confer demnitate i putere în naratorul omniscient domin univer familial..
raport, cu semenii si. Ca în romanele lui Balzac. majoritatea sul fictiv _i deine adevrul ultim.
personajelor urmresc la modul obsesiv s intre în posesia unei
mo_teniri care s le schimbe destinul.
Narator extradiegetic = care se afl în afara universului fictiv. Nu are
Tema jubirii nu ocup prim planul dar creeaz aceast impresie, chip dar are suflet. Focalizarea intern poate s creeze impresia c£
deoarece dragostea este un sentiment definitoriu pentru orice existen, fie naratorul se confund cu personajul din al crui punct de vedere sunt
i prin absena ei. Cuplul Felix - Otilia s-a impus în con_tiina publicului prezentate faptele. Distincia între cei doi este u_or de fcut de ctre un
cititor în categoria e_ecului provocat din interior. Femeia, surprinztor de lector competent.
matur, se declar frivol i inferioar brbatului. Ea se opune cstoriei,
de_i mo_tenirile ar fi asigurat un trai decent, pe motiv c i-ar frâna cariera. Descriereastrzii Antim "mrimea neobi_nuit a ferestrelor, în
In realitate i_i apr libertatea _i î_i urmcaz natura. trdeaz un cunosctor în arta raport cu forma scund a clãdirilor,
Cuplul Otilia - Pascalopol nu a fåcut carier în ciuda simpatiei cu arhitecturii ciubucria, ridicul prin grandoare,
care este tratat, poate i pentru c reprezint o împlinire a aspiraiilor
amoroase ale brbatului matur, îndrgostit aproape incestuos de o fat cu amestecul de frontoane grece_ti _i chiar
treizeci de ani mai tânr, iar "iubirea fericit£ nu are istorie" (Denis de ogive fãceau din strada bucure_tean
0 caricatur în moloz a unei strzi
Rougemont). Cuplul Stnic - Olimpia (având ca replic peste ani pe Aglae italice"
_i Simion)este caricatura perechii Felix Otilia, un fel de
i Titi ilustreaz, fiecare în felul su, suferina anticuplu. Aurica
singularitii. "Ochiul estetuluin (N. Lui Felix "Otilia ii plcuse pentru
Manolescu) i dovezi de cultur subirimea ei delicat, botticelian.'"
Urmtoarele puncte din plan sunt ilustrarea lui cum se trateaz i se sunt prezente în observai Tânrul î_i aminte_te de un fost profesor
dezvolt respectivele teme, adic rema. Interne. "cu brbua maiorescian"
 196 197
Limbajul elevat nu pare a f al se nn chiar curios lui F.
Exemple de focalizare intern:
lui Felix c£o fal a_a
de jovial e atât de preocupat de in prima sear, participantíi la "Otilia opri pe Felix în faa femeii
cazuistica moral." partida de tabinet sunt vzui prin mai mature. Era o doamn camn de
nevoiecongenital", "ridiculcazuist" ochii iui Felix.
aceea_i vârst cu Pascalopol.."
Naratorui _tie tot atât c-t _i "Lui Felix numele acestea îi erau
Cine este misoginul? personajul (N=P) vag cunoscute.. "
"Teoretice_te, Felix înelegca prea bine,
INU se poate s fie tânr1l dar. pentru o fat, explica1a prca cam *vorbir acolo ceva ce Felix nu putu
îndrgostit. subtil. "
Când viziteaz pe Pascaiopo! în
_i nici nu cutez s£ afle"
"Se coborâr în fata unei cldiri
cam
O tânàràindependent si sigur Bucure_ti, Felix nu _tie, dar fumurii, numai cu douácaturi, dar
o fat admir un tânr cu gânduri
de ea nu poate considera femeia serioase, dar se obose_te i adesea b£nuie_te c Otilia a mai fost acolo. inalte, in gangul creia intrar. Otilia
aprioric inferioar bàrbatului. prefer oamenii mediocri.'" Naratorul pstreaz ambiguitatea. ise pru hui Felix orientat."
"Tu ai o profunditate care sperie o fat." Felix nupoate _ti ce gânde_te Otilia Ë"Nu-l bnui, sau se prefãcu c nu-l
în incidentulcu nasturii rupi. bnuie_te, ci numai se art suprat
Aceast imixtiune a naratorului în textul construit pe focalizare deatâa negiijen."
intern este numit de Umberto Eco "capcan textualå". Punctul de vedere al luiStnic; tot începutul capitolului XII
focalizare intern centrat pe alt (din care Felix lipse_te)
personaj decât Felix, care conduce, in fond Stnic era
4. Structuri narative pe ansamblu, la focalizare intern impresionat, i o tremurtur i
variabil. strbtu tot trupul."
Punctul de vedere al lui Pascalopol c±nd prime_te scrisoarea de la
A. Perspectiva narativ este una extradiegetic. Naratorul omniscient nu Stnic (cererea de bani la
particip la evenimente nici ca personaj, nici ca martor. Totu_i, el prefer moartea lui Reli_or) i nu le
pe 80% din ansamblul textului, viziunea/focalizarea intern fix, centrat pe dezvluie celorlali coninutul
Felix. Cel mai des, lumea prezentat este vzut prin ochii protagonistului,
naratorul pare s _tie tot atât c¥t _i personajul, iar viziunea cititorului Avantajele focalizrii interne:
este.fires_te, i ea limitat. Sunt relativ puine momentele în care se schimb 3 cititorul are acces la gândurile personajelor respective;
punctul de vedere.Totu_i, în ciuda focalizrii interne, naratorul pstreaz o înelege mai bine felul în care acesta vede lumea;
oarecare distan fa de personajul su, dup cum demonstreaz Nicolae $ ilconsider de la început narator creditabil;
Manolescu înArca liNoe, capitolul "Ochiul estetului": "G. Cälinescu pare se simte complicele personajului;
întâi a atribui eroului su, lui Felix, prerile _i limbajul, dar nu în mod poate s se identifice cu el.
consecvent. Ar fi, oricum, greu de admis c un licean de optsprezece
nousprezece ani, chiar eminent, posed asemenca cuno_tine." Cititorul ar
putea s£ fie derutat de aceast apariie nea_teptat a naratoruluilautorului Exemple de focalizare neutr/focalizare zero
doct în spatele personajului su, dar, pe de alt parte, accast "capcan
textualä" (Umberto Eco) face pläcere lectorului competent, încântat de In unele pasaje, realitatea este "Curând dup aceasta, feciorul
provocare. prezentat din punctul de vedere al anun lui Pascalopol pe domnul
naratorului omniscient. Stnic Raiu."

Naratorul _tie c Aglae i_i reprim "Aglae suferi i ea Scurt

invidia când afl c Otilia este la convulsiune a mu_chilor feei, dar
Paris, dar nu comenteaz. nu-_i schimb poziia pe scaun.
 198 199
sear..."A
etc.
doua zi...", "Cu timpul..." "Pe la
sfârsitul lui septembrie.
Avantajele focalizrii neutre: Aceste observaii au ca efect
cititorul are impresia c timpul diegelic. Pe de alt parte, estementinerea cititorului bine ancorat in
vorba de
cititorul obine maimultedomin universul ficiunii; tiparul balzacian. rmânerea consecventã in
informaii.
Exemple de focalizare extern D. Titlul romanului a fost dat
de editor. care a
considerat c£ termenul
"enigmä" este mai comercial decât Printi Otiliei, ales
Naratorul _tie 1mai putin decât "cu un soi de valiz în mân, nu
balzacian. S fi fost intuiie sau o profund cunoa_tere dea cr1t"?
autor în tradiie
In opinia
personajul noastr, ideea de mister se susine în raport cu personajul
prea mare , dar desigur foarte grea, eponim.
declar c nu o înelege: "Pentru mine, Otilia. ai început så Felix
findc, obosit, o trecea des dintr-0 devil o
mân într-alta." enigm."; Pascalopol, în epilog, folose_te pentru ea tot termenul "enigmà ,
iar convingerea celorlalte personaje c£o cunosc bine pe Otilia se
neîntemeial. dovede_te
Personajul pare înregistrat de "Stnic mai rmase puin pe scaun, Din punctul nostru de vedere, în privina acestui personaj, cel
puin un lucru nu se potrive_te. In cele mai multe replici i aciuni ale ei
camer de filmat, fàr comentarii. examinând suprafaa biroului. Lu
în mâäni ocarte de vizit, o hâtie Otilia se dovede_te inteligent peste medie, îns evoluia ei, a_a cum reiese
scris la ma_in£, un plic cu antet, le din epilog, frizeaz mediocritatea. De fapt, poart o masc£ în spatele creia
examin i le puse la loc, apoi enigma a rmas nedezlegat.
scoase din cutie dou tigri de foi i
se ridic. La u_ se opri, _i,
rzgândindu-se, se întoarse _i mai E. Raportul dintre incipit _i final conine conotaii care plaseaz romanul
lu£ încã dou igri." luiClinescu în avangarda postmodernismului.
Cel puin trei secvene pot candida la statutul de incipit:
Avantajele focalizrii externe: descrierea strzii Antim _i a casei lui Giurgiuveanu, cu precizarea
seproduce impresia de obiectivitate, deta_are maxim a naratorului; coordonatelor temporale i spaiale, în stil balzacian;
* cititorul nu este deloc influenat. secvena întâlniri lui Felix cu unchiul su i replica absurd: "nu st
nimeni aici", pus în corespondent, ciclic, cu finalul: "Aici nu st
Focalizarea neutr i, mai ales, focalizarea extern sunt mrci ale nimeni!"; reluarea acestei replici în final pune în eviden caracterul ei
modernitätii unui prozator. Marii creatori de romane de la sfâr_itul secolului oracular: la sfâr_it casa lui mo_ Costache era într-adevr nelocuit;
al XIX-lea i inceputul secolului al XX-lea au experimentat aceste
reunirea principalelor personaje în casa lui Costache i prezentarea lor,
perspective impun«nd proza obiectiv. Flaubert, considerat de W. C. Booth, incipit specific romanuluirealist.
în "Retorica romanului", ca primul scriitor modern, spunea, înc din 1857: Este ca i cum romanul ar începe de trei ori, în diverse moduri,
"Artistul trebuie sã fie în opera sa precum Dumnezeu în creaie, nevzut _1 anunând insolitul construciei. Acest incipit disipat anun lectorului
atotputernic, încát så-l simi pretutindeni, dar s nu-l vezi."9 competent o lectur provocatoare, cu surprize i substrat ideatic.
B. Planuri narative. Din acest punct de vedere, "Enigma Otiliei" nu ofer Finalul este i el in dou secvente:
clemente spcctaculoase. Este urmrit în primul rând planul lui Fclix, deznodmântul, sfär_itul diegetic Felix, abandonat, prime_te o
sccondat de planul familiciTulca _i, separat, planul lui Stnic. explicaie de la Otilia, menit s dezlege misterul;
epilogul -ofer cititorului inocent justificarea gestului fetei (Felix avea
C. Capitolele, numerotate de autor pân la douzeci, delimitcaz secvcne s fac o strlucit carier, neincomodat de o dragoste nepotrivitä").
diegetice dar nu cu extrem rigoare, în sensul c, de multe ori, în interiorul
unui capitol se trece brusc la un alt plan narativ. S-ar fi pulut deci ca Interesul autorului este mai mare pentru elementul absurd, regsit
numrul lor s Iie mai mare sau mai mic, fr£ afectarca vreunei reguli. atât în incipit c¥t si în final. Mai întâi, gsind casa unchiului, Felix este
Merit îns consemnat faptul c, din ccle douzeci de capitole, incredinat de acesta c a gre_it adresa. Btrànul are un comportament cu
douasprezece au în debutul lor precizri tenporale, de tipul: "inr-o totul inexplicabil, sau care ar putea primi, cel mult, o explicaie
 psihanalitic:o cheltuial
reprezint
e
mizantrînop,plus.
200
iar ca zgârcit are
convingerea
201
Rezumatul. Naratorul extradiegetic prezintá evenimentele
("Aici _ade domnul La
întrebarea i ...explicaia
c orice oaspete retrospectiv _1 "beneficiaz de o cunoastere superioarä" (Lintvelt). Cand se
dumnealui. "), acesta Constantin Giurgiuveanu?
clar a biatului
Eu sunt Felix, nepotul
nimeni aici, nu rspunde surprinztor: "Nu-nu-nu _tiu... nu-nu st
folose_te rezumatul, instana auctorial e maí evident, ceea ce
cititorului modern, obi_nuit cu o mai mare libertate. un poate d
frustrare. Naratorul omniscient onereaz o concentrare a sentiment
Tevine in memoriacunosc...", ca într-o pies de
la final. ceeaEugen
lonescu. Ciudenia ceeace este echivalent _i cu m filtru, o evenimentelot,
Cronotopul pe care protagonistului
se
ce înseamn c, e tapt,
construie_te romanul este în esena lui absurd,
cenzur a nuanelor.
Dupåcum prezentarea pe scurt este a faptelor sau a replicitoT
existena îns_i. ca personajelor, reumatul se împarte în dou categori.
F. Moduri narative Rezumatul evenimentelor nonverbale"Rzboiul d£du lui Felix, peste
(al faptelor) c¥iva ani, prilejul de a se afirma
Naratorul poate prezenta povestirea potrivit cu dou moduri înc de tânr. Dup încheierea påcii
narative, care se inspir din dibotomia platonician între diegez i fu aproape numaidecât profesor
mimesis." (Jaap Lintvelt. Punctul de vedere, partea a doua, cap. l) Acestea universitar..
sunt: scena i rezumatul.
In romanul lui Clinescu, scena se caracterizeaz atât prin Rezumatul discursului actorilor "Ii vobi înflãcrat de datoria
prezentare complet, cât si prin prezentare vizualizat. generaiei lui de a face o munc
constructiv..."
Prezentare complet = descrierea Ex. - scena ocuprii casei la primul
evenimentelor romane_ti în toate accident al lui Costache (cap. XVIII) 5 Alte moduri de expunere: descrierea (tabloul, portretul) _i dialogul
detaliile lor Dac naraiunea, dup cum am v·zut, are numeroase elemente de
modernitate, descrierea este mai accentuat balzacian. Pentru a-i înelege
Prezentare vizualizat= ca urmare a * se prezint fiecare gest; rolul, e necesar s revenim, mai amnunit, asupra trsturilor prozei lui
dialogurile Sunt redate in Balzac.
prezentrii complete, scena creeaz
iluzia unei reprezentri directe, se
extenso Balzacianismulse caracterizeaz prin:
deruleaz în faa ochilor no_tri impresia este a redrii scenei de scriitorul este istoricul moravurilor, pictorul societii contemporane
ctre un martor ocular (realizeaz o fresc social);
banul în societate este zeul suprem", de aici rolul mo_teniri;
Scena devine deosebit de interesant spre finalul ei: relaiile sociale sunt eseniale;
auzea, rând pe
"Felix, distrat, n-0 putea urmri (pe Otilia), dar timbru, cci respect legea unitii de compoziie", dup modelul din zoologie
în multiplele
rând, fragmente din frazele fiecruia,
distingându-le dup unde nu exist decât un animal-tip, care s-a difereniat varietatea
influena diverselor medii, deci
juctorii erau ascun_i, ca zeii, în norii de fum. forme cunoscute sub
Aglae: Am început s am junghiuri reumatice...
(etc.) oamenilor este determinat de mediile sociale; rezult personajul-tip, la
iubitor);
Stnic: Parc-a_^ mânca ceva bun, ceva rar... Balzac foarte specializat (avarul, arivistul, tatl
lor real încâ fac
Aurica: Dac n-ai noroc, e degeaba. Poi
s fii frumoas, poi s ai personajele sunt atât de apropiate de modelul
nu se uit la tine.. concurent strii civile"(Balzac);
zestre, poi s ie_i în lumne, i brbaii unchi trei zile.. simbolic:; fiecare detaliu
Stnic: Am pzit odat un descrierea are funcie decorativ dar maiales
în povestire; Balzac spunea "dai-mi o
mic...
Titi: Am s-l copiez în format mai noaptea din somn degeaba... are importan i va juca un rol antropologul
Vasiliad: Am cliení care m scoal m¯nu_ i voi reconstitui personajul", a_a cum
surprinztor
dramatism/teatralitate, chiar la nivel formal, reconstituie animalul dintr-un os;
proprietarului;
Pe lâng adâncimi ideatice: sugereaz aspectul unei case dezvluie ceva din caracterul
de proz, scena are sale sunt expresii
în mijlocul unui volum comunica între ei. Replicile nu au legtur una
vestimentaia unui personaj i detaliile figurii
incapacitatea oamenilor de a în decenile metaforice, exterioare, ale felui de a fi al omului respectiv;
dialog al surzilor. Teatrul absurdului va folosi,
cu alta, e un
cinci-_ase acest procedeu.
 203
202 Funciile portretului
viziunea "în fom de pâlnie inseamn dumul de la exterior i general Modelul1:
spre interior i particular, spre detaliul precis: de asemenca, descrierea
simbolic urmre_te ora_ul, strada, casa, personajul; Trsturi Semnificaii
imaginaia se sprijin pe documente, Aglae
"Era o doamn cam de aceea_i vârst cu btrân
Balzac intentiona s fac din roman o specie complex, care s tine la
reuneasc drama, dialogul, portretul. peisaiul, descrierea, elementele
Pascalopol, îns cu pärul negru pieptnat îngrijitá imaginca ei
bine într-o coafur japonez. Faa îi era
epopeii, poezia i limbajul familiar. opiniilor scriitorului glbicioas, gura cu buzele subiri, acre, rea
subscris
ESte eVident c G. Calinescu a nasul încovoiat i acut, obrajii brzdai de surpat în
trancez, ins în felul su. Nicolae Manolescu preciza: Metoda lui Balzac ni propria
a lui G Clinescu îns este artificial _i câteva cute mari, acuzând o slãbire brusc. fiintrutate
Se poate prea astzi naiv: G. Ochii îi :erau bulbucati ca si aceia ai lacom
de a crea' via,
extravagant. (...) In fine. dac Balzac are vocaia Balzacianismul romanului btrânului, cu care semna puin, i avea de
o are pe aceea de a o comenta. viclean ca un animal
Clinescu critic." (Arca lui altfel aceea_i mi_care moale a pleoapelor.
prin excelen,
cãl1nescian nu este numai polemic. ci si. Era îmbrcat cu bluz de mtase neagr cu de prad
prost gust
Noe) umeroase cerculee, strâns la gât cu o ca o viespe
slab
demonstreaz cel mai bine apropierea mare agraf de os i sugrumat la mijloc cu
A. Portretul este un element care un cordon de piele, în care se vedea, prins
de Balzac. bogat afi_eaz
lui Clinescu de un lni_or, urechea unui cesulet de aur."
bogia
Costache Giurgiuveanu
Felix Grandet încovoiat.
scund, ptrat, .un omule subire i puin total, i
.un b¯rbat calviie
rotund. Capul era atins de o Modelul 2:
îndesat...avea fata
nici o faa prea aproape spân i, din cauza Defecte
brbia dreapt, buzele fr aceasta, ptrat. Buzele îi erau întoarse Pascalopol Caliti
ochii cu prea mult fumat, b·trân
curb i dinii albi; pe în afar i galbene de dini vizibili. "Era un om de vreo cincizeci de ani,
expresia calm _i devorant doi oarecunm voluminos, totu_i evitând
gras
_arpelui acoperind numai chip comun
care poporul o atribuie fruntea clipind rar _i moale întocmai si
ca la fat
impresia de exces, crnos
fabulos numit bazilisc; bufniele. rumen ca un negustor, îns elegant elegant
brzdat de cute transversale, nu "...cu ochii foarte proemineni _i cu prin fineea pielii _i tietura piele fin c runt
protuberane pår rar
era lipsit de anume buze groase... englezeasc a mustii crunte. Prul tunsoare moderm
semnificative. care
rar dar bine ales într-o crare
portrete, se poate spune c sunt mergea din mijlocul frunii pân la
Comparând detaliile celor dou buze fr nici o curb i ceaf, lanul bogat
greu de aur cu breloc la
rotund#ptrat,
diferite: îndesat#subire, fa dini vizibili etc. Impresia general îns este cu bungust
vest, hainele de stof fin, parfumul bine mirositor
dinii albi#buze galbene i doi fizicului dezagreabil si, mai
ales,
discret în care intra _i o nuan de
izbitoare, datorit lãcomie,
de asemnare trsturile de caracter: avariie, tabac, toate acestea reparau' cu
conotaiilor care sugereaz desvâr_ire, în apropiere, neajunsu
suspiciune, mizantropie.
rile vârstei _iale corpolenei."
Portretul în proza lui Clinescu este construit pe principiul
aisbergului: partea nevzut este substanial, ln Portretul literar, Silviu
interpretare fiziognomic, , realizat pe "dilata
Angelescuvorbe_te despre
rea perfid adetaliului".
 Cele 204
prejudec·i în dou personaje
205
sunt vzute de
perceperea
oferite prin modul lor de
lor.
Semnificatiile Felix, care nu poate avea Descrierea de natur are
Imoderene, prin semnificaiile relevateelemente romantice i în acela_1 timp
trsturilor
prezentare sunt ale narat fizice i suges de functia simbolic.

roase dec¥tModelul l conine un portret negativ.

orului. "Câmpia eraa_a de plat i de întins, intercondiionarea a trei
calitile iar sugestiile dezvluie antipatia
Defectele sunt mai nunme-
total a naratorului.
încât nu ise zrea nici o
margine.(..)
Pluteau pe o mare galben-verzuje în destine;
Modelul 2 care valurile prea înalte împiedicau ochii 3 sentimente tulburi;
derecte lizice care-l trdeaz în viziune neclar. obturat de
scot clar dinmod flagrant simpatia. De_i Pascalopol are
cateooria
s trag linia orizontului. (...) pasiune;
derecte este scuzat si pus înnaralel cu cuceritorilor, fiecare din aces contururile priveli_tii se rotunjeau i
eVitand impresia de exces" nmen ca un câte o
negustor.calitate:""voluminos,
lOtg
îns elegant","prul rar
proporia între lucruri, din lipsa unei nebunia triunghiului
dar bine ales într-o crare" Chiar uniti de msur, devenea nebun." pasional;
vocabularul este
Voluminos sau "corpolent". mustata nu-i alb ci preferenial: nu e gras cl anormalitatea.
"crunt", btrâneea e
numit neajunsurile vârstej" La acest personaj, calitile "reparau cu In aceea_i ordine de idei: descrierea camerei Otiliei, sau celei a lui
desvâr_ire" defectele. pentru ca cititorul s-o îneleag i s o scuze pe
Otilia. Viziunea este în mod clar a naratorului, de_i ne aflm în plin Pascalopol.
10calizare interm, cci Felix va întreba a doua zi, cu brutalitate, "cine era
domnul gras de asear?"". Ne confruntm din nou cuo "capcan textuala" C. Dialogul devine spectaculos în romanul lui Clinescu doar în secvena
Nivelurile de lectur coboar spre adâncimea unor semnificaii în discutat anterior, când proza se transform în teatru i, mai ales, într-un
iuncie de competenta cititorului, dar meritul crii este de a oferi satisfacii teatru al absurdului, în concordant cu intentia lui Balzac de a Scrie roman
_i lectorului rmas la primul nivel. care s conin _i teatru.

B. Descrierea clinescian are în primul rând o funcie simbolic, în

6 Planul temporal vizeaz dou elemente: ordinea _i durata.
descenden balzacian (Balzac fiind considerat de Genette primul scriitor
care folose_te con_tient aceast funcie). a. Ordinea este relaia între timpul povestiriii timpul povestit, sau când
se spune povestea _i când auavut loc evenimentele povestirii
Casa lui mos Costache este nucleul cronotopului. Cele mai Naratorul in Enigma Otiliei sugereaz înc din primele rânduri c
importante evenimente încep _i se terimin aici. B¯trânul, discret în timpul povestirii este ulterior producerii evenimentelor, ceea ce se
raporturile cu tinerii, este prezent din plin prin casa lui, care îi _i seamn. potrive_te foarte bine cu tipul narativ auctorial i cu omnisciena: "într-o
sear de la începutul lui iulie 1909, cu puin înainte de orele zece, un
tânr... intra în strada Antim. Cititorul este con_tient c£ povestea în
Casa avea un singur cat, a_ezat pe un parter scund, "omulc încovoiat" derulare este consumat deja i c nimic nu mai poate fi schimbat. dar
ale crui geamuri ptrate erau acoperite cu hârtie kitsch precizarea cu exactitate a orei îti d iluzia c e_ti contemporan cu
Iranslucid, imitând un vitraliu de catedral. Partea evenimentele, te simi deodat absorbit în lumea ficiunii.
de sus privea spre strad, cu patru ferestre de o
Plasarea naratorului într-un timp ulterior diegezei, precum _i
înlime absurd, formând în vârful lor câte o rozet grandoare, bogie respectarea ordinii cronologice lineare în povestire sunt trsturi ale
stil, dar mensole, prost gust, kitsch romanului tradiional. Monotonia unei a_tfel de metode este întreruptá
gotic (...) totul în cel mai antic
frontoane _i casetoane erau vopsite cu un ulei
zgârcenie uneori de "lacune diegetice'" (J. Derrida), anticipri i analepse/ evgcri/
cafeniu. Zidria era crpat i scorojit în foarte decrepitudine întoarceri în timp care dovedesc gradul de modermitate a prozei
dintre faada casei ineglijen clinesciene.
multe locuri i din crpturile
trotuar ic_eau îndrznct buruienile."
 206 207
Ordinea Exemple
cronologie
linear De la intrarea în casa
prsirea ei unchiului pân la
Figura textual
cronotopul
-E tanti Aglae, sora lui papa, explicá Otilia luiFelix, vzându-l
cam nedumerit.
-De unde s m cunoasc? întreb Aglae. Când a murit må-sa, era
Tinpul acesta + numai at¥t. De atunci nu l-am mai vzut. Tu tí-l aminte_ti, Aurico?
de atunci Felix spaiul/casa =
n-o mai vzu cronotop Ru_inat de bruscheea -expresiunii må-sa" si de familiaritatea cu
cronologie pe Otilia, Afl numai c..." niciodat lacuna diegetic
care oameniaproape strini vorbeau de familia lui, Felix privisfios la aceea
întrerupt
anticipare
elipsa
pe care 0 chemau Aurica. Era o fat cam de treizeci de ani, cu ochin
"Intmplile ce urmar îl întrir îns proemineni ca i ai Aglaei, cu faa prelung, sfâr_ind într-o bârbie ca un ac,
asupra dreptii aprehensiunilor Otiliei" cutâmple mari încercuite de dou siruri de cozi împletite. ^edea cu coatele
întoarcere în Uimirea liceanului va prea nu se poate pe maså _1 cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui
timp analepsa/
-mai îndrepttit, dac vom _ti cine era. evocarea Felix, ridic ochiifixând cu avidä curiozitate pe tânr i întinzându-i la buze
Se numea Felix Sima. o mân arcuit.
- E veri_oara Aurelia, coment Otilia."
Rolul acestor figuri textuale este de a înviora discursul _i de a oferi Timpul dilatat al povestirii are ca principal efect de a spori
cititorului delicii de lectur. Pe de alt parte: importana cuvintelor i, prin urmare, de a ne atrage atenia asupra
conotaiilor. De fapt, Felix este aici asemenea lui Dante cluzit de Beatrice
* cronotopul d unitate lumii ficiunii, subliniind unicitatea pove_tii; Giurgiuveanu, el începe o
lacuna diegetic este provocatoare; cititorul trebuie s-i imagineze prin infern. Din momentul în care intr în casa lui
singur ce S-a mai întâmplat, s construiasc piesele absente din puzzle; cltorie iniiatic spre lumea de dincolo de copilrie. Durata nefireasc,
analepsa aduce date noi cu privire la un personaj. mai asemntoare cu metoda lui Proust si cu timpul elastic decât cu
balzacianismul, ar putea sugera c universul în care a intrat functioneazva
se
dup alte legi decât cel din care tocmai iesise. Aventura ezoteric
plecarea amândurora din cas. Ai impresia câ Otilia a plecat
b. Durata este relaia între spaiul textual i parcursul de timp al încheia cu
_i, în
întâmplrilor, cât timp îi ia lectura în raport cu timpul derulrii numai pentru ca Felix s se poat desprinde; rolul ei se încheiase putere
evenimentelor. lumina acestei interpretri, fata pare a fi adjuvantul trimis aici de o
mai mare. In ciuda faptului c il iubea, ea nu-i putea dep_i atribuiile.
De obicei, "ceea ce poveste_ti repede nu se întâmpl tot atât de
câteva zile
repede, cum observa Neculce. Viaa unui om este lecturat în modernitate,
nimeni nu poate povesti timp de opt ore ce a fcut în opt 7. Tipologia personajelor constituie un alt element de numeroase
^i, de asamenea, grefat pe clasicitatea balzacian a cr. Astfel, exist
nesemnificative pe care discursul
ore. Planul diegetic este plin de momente
nu le reia.
personaje-tip, dar i personaje atipice, precum Otilia i Pascalopol.
timpul
Din punctul de vedere al duratei, pe parcursul unei scene
egal cu timpul povestit, în timp ce, în rezumat, cel dintâi este
povestirii este Personaje-tip
mai scurt.
care dau textului mai
In "Enigma Otiliei" sunt preferate scenele Costache Giurgiuveanu avarul
când acestea treneaz, sunt
mult dramatism (în sensul teatrului), dar, c¥t i cu rezumate ale Stnic Raiu arivistul
rezumate ale discursurilor actorilor., ambiiosul profesional
combinate atât cu vioiciunea necesar Felix Sima
procedeu d textului
eveninmentelor nonverbale. Acest Aglae Tulea "baba absolut"
meninerii interesului pentru lectur. modernitii procedeelor, Aurica fata btrân
Exist îns i segmente în care, dovad adiegetic. Astfel,. în scena Simion btrânul decrepit
decât timpul
timpul povestirii este mai mare romanului, explicaiile privitoare la tririle
prezentrilor de la începutul Personajul-tip e construit dup formula balzacian.
prelungesc lectura peste durata
personajului i portretele amnunite
evenimentelor:
 208 209

Personaje atipice: Otilia Mrculesc1u, fiica cele de-a doua soii a lui Giurgiuveanu,
Otilia
este personajul eponim _i cel mai spectaculos al romanului. Privit prin
fat frumoas si liber în comportare får a deveni prisma tiparului narativ al lui W.C Booth din Retorica romanului, Otilia este
libertin personaj tridimensional.
Pascalopol domn în v-rst, cu defecte fizice menite s-l faca Otilia este figura central~, cu un
dezagreabil unei iubite, totu_iatrgtor comportament care te cucere_te, te Personaj eponim =numele su
intrig sau te revolt. d _i titlul operei
Ea are o libertate în miscri care o face
Cei doi au trsturi care îi individualizeaz pân la a-i face atipic. Personaj bidimensional= se
imposibil de integrat într-un tip uman, ceea ce contrazice orientarea lui Caracterul ei se define_te prin prezena define_te printr-o trstur
Clinescu spre formula balzacian. unor elemente contradictorii: dominant cu care apare în toate
amestecul de inocen i maturitate; situaiile; chip zugrvit.
Modaliti de caracterizare deta_are de planul material al
existenei dar râvnind haine de lux, Personaj tridimensional= are
tr¯sur etc.; un caracter complex, e uneori
amestec de iubire i raiune; surprinztor _i contradictoriu,
Pentru conturarea trsturilor unui personaj, naratorul are la evolueaz. (Noiunile plat/
iube_te pe Felix dar se cstore_te
indemân o gam divers de procedee care se împletesc. In realizarea unei cu Pascalopol rotund sunt folosite de W.C.
caracterizri, se poate urmri schema clasic, redat mai jos, sau punctate * inteligent dar dispreuind inteli- Both în Retorica romanului)
doar elementele mai semnificative. La modaliti: directe i indirecte, se genta feminin
adaug diverse tehnici: a oglinzilor paralele, a pluralitii punctelor de
vedere. a basoreliefului etc. Naratorul, prin caracterizare direct o prezint pe Otilia ca pe o
fiin a contradiciilor: *Faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte alba_tri,
arta i mai copilroas între multele bucle i gulerul de dantel.Ins în
Caracterizare direct
Personajul literar este o fiin care
f¯cut de narator trupul subiratic... era o mare libertate de mi_cri, o stpânire desvâr_it de
tr±ieste numai în spaiul crii, dar femeie." Autocaracterizarea poate s deruteze cititorul _i mai mult, pentru
influeneaz con_tiina cititorului. fcut de celelalte personaje nu _tiu ce vreau" va fi contrazis de fapte
autocaracterizare c afirmaia: "eu sunt o zpcit,
De multe ori ne raportm la el ca la i nenumratele judeci profunde. Ea este o bun cunosctoare aUneori, vieii,
o cuno_tin din realitate. Caracterizare indirect prin forat de rutatea Aglaei s lupte de timpuriu cu vicisitudinile ei.
Roland Barthes spunea: Narator i pare chiar o fiint profund filosofic. Urcat cu Felix pe un stog de fân,
personaje sunt esenialmente fiine fapte i atitudini spune: Ce-ai zice dac-am cdea deodat în cer? Nu ne-am mai opri. Felix
de hártie." mediul în care trie_te înelese punctul de vedere al Otiliei. Cum _edeau pe spate, aveau senzaia c
felul dea se îmbr¯ca
Pentru a-l cunoa_te, cititorul sunt aplecai spre concavitatea cerului. Atunci Pascalopol - continu Otilia
trebuie s se limiteze la spaiul modul de a vorbi gândul ei - ar rmâne pierdut în urma noastr."
crii, dar i se ofer, de cele mai Cel mai interesant efect îl au caracterizrile f¯cute de celelalte
multe ori, mai multe informaii Caracterizarea prin nume personaje, deoarece prerile sunt de multe ori diametral opuse. Va rezulta
decât în viaa real _i prin mai un portret realizat între oglinzi paralele, cu elemente care o dezvluie pe
multe mijloace. Otilia _i altele care mai mult o ascund. Procedeul mai este numit _i tehnica
reflectrii poliedrice.
 210 21|
c o judec doar dup imaginea din fotografie este limitativ, iar comparaia
Felix consider frumoas, cu o actri trimite tot la ideea de masc, Afirmatia din acest moment a lui
Aglae îi inoculeaz de timpuriu
inteligent, altruist i Pascalopol: *Pentru mine e o enigm·", arat c£ este singurul care i_i dà
foarte frumoas talentat:
complexul orfanului; consider cã
"Otilia e i urmre_te viclean _i seama de profunzimea Otiliei. Atitudinea lui face mai u_oar înelegerea
talentat."; "frivol apoi
cult i e interesat
numai mo_tenirea lui Costache _i c e o afirmaiei surprinztoare a autorului însu_i: *Flaubertízând, a_ putea spune
In aparen, în fond esti inteligent c Otilia sunt eu."
femeie u_oar: "Fete ca ea pentru asta
i profund." sunt. S triasc discret cu bieii de
familie..."
Prin profunzime si complexitate, E. M. Forster, Aspecte ale romanului
Pascalopol vede acelea_i caliti Aurica o include într-o categorie Otilia este un personaj rotund. personaj plat = apare în text cu
în plus o Chiar evoluia/involuia ei de la aceea_i trs~ur dominant ; e
scuz pentru u_urina cu inferioar ("o fat de condiia ei") i
care se las întretinut: crede, la fel ca mama, c "e _ireat"
"Ea nu a fata nebu-natic la femeia placid bidimensional
avut niciodat ideea c din fotografie, susine aceast personaj rotund =e complex, are
încadrare. manifestri imprevizibile, evolueaz
curtezan.
apreciaz calitile _i e memorabil;e tridimensional
Weissmann o pretuie_te pentru St nic
elegan i frumusee, dar îi vede i evidente dar crede c Otilia face totul
trsturile adânci: "Orice femeie din interes i c ar fi pentru el o soie poate aplica schema
care iube_te un brbat fuge de el, ca potrivit care s-i netezeasc drumul Pentru toate celelalte personaje Se
s rmân în amintirea lui ca o spre înalta societate; o consider modalitilor de caracterizare, precum _i celelalte notiuni teoretice. Acestea
apariie luminoas. Domni_oara capabil de compromisuri. vor dezvlui tr¯sturi m¡i interesante si vor provoca idei, altfel rmase
Otilia trebuie s fie o fat foarte latente.
inteligent." Personajul colectiv este prezent în carte prin cele dou famili.

GIURGIUVEANU TULEA
Costache o crede înc un copil _i o
nume_te "fe-fetia mea" Costache Giurgiuveanu Aglaie Tulea
Otilia M rculescu Simion Tulea

Caracterizarea indirect e _i mai bogat. Otilia se comport ca un Felix Sima Olimpia Tulea / Raiu
curenie dar Aurica Tulea
om liber, nu ine cont de nici o regul exterioar. Se apuc de ciorapii în TitiTulea
las totul balt ca s mearg descul prin iarb, dup ce _i-a scos viaa ca i
faa lui Felix. Pleac la Paris cu Pascalopol, dup care î_i reia
mare
cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Opiniile ei despre femei îi justific înnoastr
msur faptele: "o femeie ignorat de brbat e un monstru. Singura În prima "familie", cei trei membri nu au legturi de sânge, în
form de inteligen, mai mult din instinct, e s nu pierdem cei câiva ani de schimb, se respect i chiar se iubesc. Cei doi tineri îl preuiesc pe unchiul
în întelesul Costache pentruel însu_i, iar nu pentru averea lui.
existen, vreo zece ani cel mult. C-t crezi tu c mai am de trit,
adevrat al cuvântului? Cinci, sase ani." Observaia trdeaz i o clarviziune În clanul Tulea exist legturi sanguine, dar egoi_ti, ri _i lacomi
de femeie matur, cu fora de a privi adevrul în fa. fiind, sunt incapabilis se iubeasc între ei.
Faptele o dezvluie altruist, grijulie fa de cei apropiai (il
în testament, nu
convinge pe Costache c nu vrea s fie înfiat i nici trecut (druie_te
adversari pianul 8. Stilul
vrea s frâneze cariera lui Felix) _i chiar fa de G. Clinescu are în general o atitudine de "homo ludens", o
Aurici). Imbr·cmintea o arat doritoare de lux dar _i cu bun gust.
nu trece nimeni. La înclinaie spre ironie i joc, totul fcându-se prin intermediul unui limbaj
Concluzia este c Otilia poart£o masc dincolo de care
Otilia; ai început s elegant, superior.
încaputul relaiei lor, Felix recunoa_te: "Pentru mine, frumoas, lipsit de
femeie
devii o enigm. " Ins, în epilog, vede în ea o c a penetrat masca. Faptui
scânteie. Are suficiena s cread£c a îneles-o,
 212
213
Trsturi ale stilului:
ironie Calinescu urmrind s repete polemic în romane formula
spirit ludic balzacian, n-a putut evita ca ea s devin în m©inile sale o
erpresie acomicuhi i a unui fel de joc estetic de esent
baroc." (N. Manolescu, Arca lui Noe
teatralitate O particularitate inconfundabil a stilului clinescian este
Bibliografie critic minimal
leatralitatea discuwsului narativ. Lumea romanului se
dezvluie prin atitudini i gesturi memorabile prin
discursuri elocvente, prin replici de o nelucrat spontane J.M. Adam, F. Revaz - Analiza povestirii
itate."(S. Damian, George Clinescu ) W.C. Booth Retorica romanului
M. M. Bahtin Problemele poeticii lui
G. Durrand - Structurile antropologice Dostoievski
ale imaginarului
G. Genette - Figuri III,
-Introducere în arhitext
A. J. Greimas - Semiotique structurale
E.M. Forster - Aspecte ale romanului
N. Frye - Anatomia criticii
J. Lintvelt - Punctul de vedere
L.M. Lotman - Lectii de poetic structural
Studii de tipologie a culturii
V.I. Propp - Morfologia basmului
T. Todorov - Poetica. Gramatica Decameronului
B. Toma_evski- Teoria literaturii. Poetica

S. Alexandrescu Privind înapoi modernitatea

S. Angelescu Portretul literar
G. Clinescu - Istoria literaturii române
Dumitru Irimia, Introducere în stilistic
N. Manolescu - Arca lui Noe
E. Simion - Scritorii români de azi