Riga Crypto și Lapona Enigel

de Ion Barbu

Publicată în 1924 și integrată în volumul ˝Joc secund˝ în anul 1930, balada

˝Riga Crypto și Lapona Enigel˝ face parte din a doua etapă de creație barbiană
numită baladic orientală, dar anunță transformarea poeziei lui Barbu spre
ermetism.
˝Riga Crypto și Lapona Enigel˝ este subintitulată baladă și începe ca un
cântec bătrânesc de nuntă, dar se realizează în viziune modernă ca un amplu poem
de cunoaștere și poem alegoric, o poveste de iubire în lumea vegetală, între doi
exponenți incompatibili.
Autorul păstrează din specia tradițională schema epică și personajele
antagonice, dar evenimentele narate sunt de factură fantastică (dialogul în vis
dintre Rigă și fată) și alegorică.
Scenariul epic este dublat de dramatismul și lirismul măștilor, personajele
având semnificații simbolice.
Poemul se încadrează în modernismul interbelic prin intelectualizarea
emoției, imaginarul poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare,
cuvinte cu sonorități neobișnuite și înnoirile prozodice.
Tema poeziei o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii,
fiind un ”Luceafăr întors”, poemul prezintă drama cunoașterii și a
incompatibilității dintre două lumi.
Viziunea despre lume a poetului matematician se reflectă în universul
poetic original care exprimă într-un limbaj încifrat o lume de esențe contemplate
de spirit.
Ion Barbu ilustrează conceptul modern de poezie pură a ideilor de multe ori
adresată unui cititor avizat.
Titlul ne trimite cu gândul la marile povești de iubire din literatura
universală. La Ion Barbu, membrii cuplului sunt personaje romantice, numele
Crypto având dublă semnificație: criptic = ascuns, tăinuit dar și apartenența la
criptogame, o familie de ciuperci; numele Enigel are sonoritate nordică și
sugerează originea laponei, dar și sensul de înger( ˝lat. Angelus˝).
Poezia este alcatuită din două părți, fiecare dintre ele reprezentând câte o
nuntă: una împlinită, cadru al celeilalte nunți povestită, ratată și modificată în final
prin căsătoria lui Crypto cu măsălarița. Formula compozițională este cea a
povestirii în ramă.
Incipitul conturează în puține imagini atmosfera de la finalul nunții trăite.
Primele patru strofe constituie rama și prezintă dialogul menestrelului cu
˝nuntașul fruntaș˝. Menestrelul este îmbiat să cânte despre nunta ratată dintre doi
parteneri inegali, reprezentanți ai două regne distincte, Enigel și Riga Crypto.
Portretul menestrelului este fixat prin epitete: trist, mai aburit, mult îndărătnic, iar
invocația este repetată de trei ori pentru intrarea în starea de grație, de zicere a
acelui cântec.
Partea a II-a prezintă povestea de iubire dintre Enigel și Riga Crypto.
Nunta povestită cuprinde mai multe tablouri poetice: portretul și împărăția rigăi
Crypto( strofele 5-7); portretul, locurile natale și oprirea din drum a laponei
(strofele 8-9); întâlnirea dintre cei doi( strofa 10); cele trei chemări ale rigăi și
primele două refuzuri ale laponei(strofele 11-15); răspunsul laponei(strofele 16-
20); încheierea întâlnirii(strofele 21-22); pedepsirea rigăi în finalul baladei
(strofele 23-27).
Modurile de expunere sunt în ordine: descrierea, dialogul și narațiunea.
În expozițiune sunt prezentate în antiteză portretele membrilor cuplului și
locurile lor natale, deosebirile dintre ei constituind intriga.
Riga Crypto ˝inimă ascunsă˝ este craiul bureților căruia dragostea pentru
Enigel ˝lapona mică liniștită˝ îi este fatală, singura lor asemănare este statutul
superior în interiorul propriei lumi: el este regele ciupercilor, iar ea este stăpână
peste poporul lapon și peste turmele de reni. Riga este ocărât și bârfit de supuși
pentru că este ˝sterp și nărăvaș˝ și ˝nu voia să înflorească˝, în timp ce Enigel își
recunoaște statutul de ființă solară ˝mă închin la soarele înțelept˝. Spațiul
definitoriu al existenței pentru Crypto este umezeala ˝În pat de râu și humă unsă˝,
în timp ce lapona vine ˝din țări de gheață urgisită˝, dar se îndreaptă către sud,
către soare.
Membrii cuplului fac parte din regnuri diferite și de aceea nu pot comunica
în plan real. Întâlnirea are loc în vis, la fel ca în Luceafărul lui Mihai Eminescu.
Riga este cel care rostește descântecul de dragoste de trei ori, dar este respins de
lapona de tot atâtea ori.
Povestea propriu-zisă se dovedește a fi fantastică ca în poemul eminescian,
numai că rolurile sunt inversate; aici lapona este superioară, iar Crypto este
inferior.
În prima chemare/ descântec, Crypto își îmbie aleasa cu dulceață și
fragi, elemente ale existenței sale vegetale, dar care capată conotații erotice. Darul
lui este refuzat categoric de Enigel. Refuzul laponei îl pune pe Crypto într-o
situație dilematică dar acesta merge până la sacrificiul de sine în a doua chemare:
˝Dacă pleci să culegi/ Începi rogu-te cu mine˝.
Al doilea refuz este susținut de enumerarea atributelor lui Crypto ˝blând˝,
˝plăpând˝, ˝necopt˝; ˝Lasă. Așteaptă de te coace˝. Opoziția copt-necopt reluată în
al treilea refuz prin antiteza soare-umbră pune în evidență incompatibilitatea lor.
Imaginii de fragilitate a lui Crypto, lapona îi opune aspirația ei spre absolut
˝Mă-nchin la soarele înțelept˝; soarele este simbolul existenței spirituale al
împlinirii umane în antiteză cu umbra, simbol al existenței instinctuale sterile,
vegetative. Pentru a-și continua drumul către soare și cunoaștere, lapona refuză
descântecul rigăi, deși regretă și plânge ˝Plângi, preacuminte Enigel˝.
Descântecul se întoarce în mod brutal asupra celui care l-a rostit și-l
distruge. Făptura firavă este distrusă de propriul vis, cade victimă neputinței și
îndrăznelii de a-și depăși limitele. Oglindirea ritualică a soarelui produce
degradarea lui Crypto. Finalul este trist, Crypto se transformă într-o ciupercă
otrăvitoare obligat să rămână alături de făpturi asemenea lui ˝Laurul, balaurul˝,
˝măsălarița mireasă˝. Încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele e
pedepsită cu nebunia ˝Ca la nebunul Rigă Crypto˝.
Soarele, simbolul spiritual este imaginat în poem prin metaforele ˝roată
albă˝, ˝aprins inel˝, ˝sufletul fântână˝. Spiritul și sufletul sunt atribute ale ființei
raționale, înțelepte ˝Om, fiară, bătrână˝. Făpturile inferioare care aspiră să
dobândească spiritualitate sunt distruse de propriul vis așa cum i se întâmplă lui
Crypto. Trei mituri fundamentale de origine greacă sunt valorificate în text; al
soarelui, nunții, oglinzii. Drumul spre sud al laponei are semnificația unui drum
inițiatic, iar popasul în ținutul rigăi este o probă trecută prin respingerea nunții pe
o treaptă inferioară.
La nivel stilistic prezența inversiunilor și a vocativelor evidențiază
oralitatea textului. Dialogul dintre Crypto și Enigel este constituit pe baza
repetițiilor și a antitezelor.
Prozodia este riguroasă: catrene cu rimă încrucișată și măsura de 8-9silabe,
pe parcurs se schimbă trăsăturile prozodiei în funcție de mesaj: intervenția
naratorului sau dialogul protagoniștilor, chemare sau refuz, descântec de dragoste
sau blestem.
Poezia ˝Riga Crypto și Lapona Enigel˝ impune o viziune modernă prin
faptul că răstoarnă clișeele tradiționale, Ion Barbu schimbând axa superiorității,
femininul fiind superior, iar masculinul inferior.