SUBIECTUL AL II-LEA

Comentează:
-particularitățile genului liric(moduri de expunere
predilecte:descrierea, monologul liric, monologul adresat,
expresivitatea sporită a limbajului);
-particularitățile genului epic(perspectivă narativă, moduri de
expunere-narațiunea îmbinată cu dialogul, descrierea și monolgul
interior, cronotop-coordonate spațio-temporale, se bazează pe o
succesiune de fapte, întâmplări, evenimente-parte integrantă din
incipit, final, conflict);
-particularitățile genului dramatic(dialogul dramatic, monolog de tip
solilocviu, tiradă, aparté, structurat în acte, scene sau tablouri, numele
personajelor înainte de fiecare replică cu majusculă, didascalii-
indicații scenice, care formează metatextul-decor, vestimenație,
comportament, lumini, sunet, mișcarea scenică).

Comentează textul, ilustrând particularitățile:

-BASMUL CULT
 tiparul narativ(situația de echilibru, perturbarea echilibrului,
acțiunea recuperatorie, refacerea echilibrului inițial-motive
narative tipice basmului: călătoria, probele, mezinul, nunta,
împăratul fără urmași la tron, pedepsirea răufăcătorului,
metamorfozei);
 personajele: categorii(antagonist, protagonist), ajutoarele,
donatorii;
 lupta dintre bine și rău;
 asocierea realului cu fabulosul: umanizarea fantasticului, tratat
în manieră realistă;
 cronotop nedeterminat, mitic;
 oralitatea stilului: interogații, exclamații, dialogul, proverbe,
zicători, fraze ritmate și rimate, cuvinte populare și arhaice,
 SUBIECTUL AL II-LEA
interjecții cu valoare afectivă, diminutive, propoziții în raport de
coordonare, repetiții.
 TIPIC BASMULUI CULT:
 antieroul-model tipic uman, calități și defecte, nu este un
erou înzestrat cu virtuți, nu este model de frumusețe fizică
și morală;
 triplicarea probelor;
 estomparea granițelor dintre cele două categorii: pozitiv,
negativ;
 narațiunea se subordonează dialogului, modalitate de
caracterizarea a comportamentului, limbajului
personajului.
-NUVELA
 accentul se pune pe evoluția personajului;
 oglindirea vieții sociale, prin urmărirea unui destin sau prin
reprezentarea esențială a lumii;
 dezvoltă un conflict puternic, acesta gravitând în jurul
personajului principal(protagonistul);
 timp mai îndelungat, spațiul este variat, în raport cu evoluția
personajului.

-ROMANUL REALIST
 personajele sunt caractere umane, veridice;
 tehnica detaliuliului semnificativ în descrierea personajelor, a
decorului - ptr a susține caracterul verosimil al narațiunii
 reprezentarea monografică a lumii descrise, spațiul rural sau
citadin;
 perspectiva narativă obiectivă într-o narațiune heterodiegetică;
 narator obiectiv, detașat, neimplicat, extradiegetic, relatare la
persoana a III-a;
 stilul sobru, impersonal.
 SUBIECTUL AL II-LEA

-ROMANUL PSIHOLOGIC
 sondează lumea interioară a personajului printr-o serie de tehnici
de analiză psihologică: monologul interior,
introspecția(resorturile lumii interioare), autoanaliza, procedeele
retorice: interogații, exclamații;
 conflict interior puternic;
 problema conștiinței, în special a intelectualului care trăiește
problematic existența(o filtrează prin propria conștiință).

-ROMANUL MODERN
 perspectivă narativă subiectivă;
 narațiune homodiegetică;
 narator intradiegetic;
 relatarea la persoana I;
 autenticitatea relatării, generată de inserții de jurnale, scrisori,
articole din ziare;
 tehnici narative moderne: analiza psihologică, tehnica
contrapunctului, tehnica inserției, retrospecția(actualizarea unor
evenimente anterioare, cu impact major asupra personajului);
 principiul acroniei (principiul discontinuității);
 personajul este intelectualul lucid.

-COMEDIE
 specie dramatică;
 dezvoltă categoria estetică a comicului: comicul de situație, de
nume, de limbaj, de caracter, de moravuri;
 reflectă aspecte ale vieții reale, moravuri ale unei societăți, într-o
perspectivă hazlie;
 conflict aparent;
 SUBIECTUL AL II-LEA
 final vesel, părțile antagoniste se împacă întotdeauna;
 personajele într-o comedie sunt caractere inferioare, sunt
dominate de vicii, de imoralitate;
 contrastul dintre aparență și esență/dintre cauză și efect/dintre
intenție și finalitate.
-DRAMĂ
 final nefericit;
 conflict puternic și complex;
 eroii au întotdeauna un destin nefericit;
 situații și întâmplări tragice.
-NEOMODERNISM (DRAMĂ POSTBELICĂ)
 alăturarea ostentativă a tragicului de comic;
 se prezintă drama omului modern (noncomunicarea, îngrădirea
libertății, singurătatea, lipsa de sens a existenței, solitudinea);
 personajele se dezindividualizează;
 se diminuează rolul acțiunii;
 indeterminarea spațio-temporală, decor simbolic;
 se prezintă situații neverosimile, nefirești, stilizate.

Comentează, având în vedere:

-rolul indicațiilor scenice în textul dramatic
-perspectiva narativă în textul epic
-rolul verbelor la diverse moduri și timpuri (prezent, imperfect, verbe
la modul conjunctiv, verbele la condițional-optativ, alternanța
timpurilor verbale)
 SUBIECTUL AL II-LEA
Comentează, având în vedere:
-teme literare: iubirea, natura, creația, timpul(timpul bivalent, istoric
și etern), istoria, războiul, condiția omului de geniu, condiția umană,
destinul, singurătatea, solitudinea, moartea, cunoașterea, viața,
condiția artistului într-o lume superficială,
cosmogonia(nașterea/stingerea universului), raportul om-
divinitate/univers, banul, familia, moștenirea, satul(viața satului,
universul rural), pământul, condiția țăranului, condiția inadaptatului
social, joc și joacă, scene din viața de ieri și de azi, aventura, călătoria,
modele, personalități, lumile fantastice, confruntarea binelui și a
răului, maturizarea
-motive literare: motive terestre(lacul, marea, izvorul, copacul, plopul,
teiul, salcâmul, nucul, floarea albastră, codrul, pădurea), motive
cosmice(stelele, luna, noaptea, Luceafărul), visul, dorul, oglinda,
amintirea, fântâna, iubita, cuplul adamic, ochii, anotimpurile,
culorile(cromatica), ruinele, motive de origine clasică, antică(vanitas
vanitatum, fortuna labillis, carpe diem), ploaia, parcul, furtuna, natura
dezlănțuită, ninsoarea, corbul, porumbelul, biserica, icoana, cimitirul,
clopotul, crucea, îngerul, demonul, motivele hristice(sacrificiul,
răstignirea), motive agrare(aratul, semănatul, secerișul), parfumul,
pietrele prețioase, inima, buzele, străbunii, casei părintești, locul natal,
drumul, motive narative tipice basmului(împăratul fără urmași, furtul,
superioritatea mezinului, drumul, probele depășite, pedeapsa
răfăcătorului, cifrele magice, obiectele magice: eșarfă, perie, aripă de
albină, aripa furnicii, nunta, răsplata eroului)
-perspectivă narativă:
 obiectivă, focalizare 0, narațiune heterodiegetică, relatare la
persoana a III-a
 subiectivă, de interior sau focalizare internă, narațiune
homodiegetică, relatarea la persoana I
 pluriperspectivismul/perspectivă poliedrică/focalizare
multiplă=mai multe perspective, puncte de vedere divergente și
convergente
 SUBIECTUL AL II-LEA
și narator:
 obiectiv, extradiegetic, omniscient, detașat
 subiectiv, intradiegetic, implicat
-relația idee poetică-mijloace artistice:
 Tema
 Motivele prin care se particularizează
 Secvențele lirice din care se deduc ideile poetice
 Semne de delimitare: alternarea timpurilor verbale, a
persoanelor și formelor pronominale, lista conjuncțiilor
adversative, semn grafic-punctul, tehnica ingambamentului
 Ipostazele eului liric: creatorul, îndrăgostitul, solitarul, geniul,
călătorul, adolescentul, meditativul, înțeleptul, contemplatorul
 procedee artistice(poezie)
 semantice(tropi, metaforă, hiperbolă, oximoron, simbol,
personificare, comparație)
 sintactice: enumerație, repetiție, invocație, exclamație,
inversiunea retorică
 fonetice: aliterație, asonanță

BAREM SUBIECTUL 2
ce trebuie să urmărim:
-secvențe lirice
-idei poetice
-temă

Subiectul 2 din temă:

-omul ca ființă generică, de oricând și de oriunde
-a doua secvență e în antiteză cu prima
 SUBIECTUL AL II-LEA
-piaza bună”-expresie populară
-raport de coordonare, precum o acumulare cu rol de avertisment
(”Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.”)
-epitet ”pășește slobod”
-slobod=liber
-”casa sfântă”-epitet
-casa devine sfântă, pentru întoarcerea la origini, locul în care omul
păstrează comuniunea cu Dunnezeu; casa devine spațiu sacru
-limbaj arhaic, popular
-d.p.d.v. a stilului se ajunge la întoarcerea la origini

 Ce putem avea în vedere:

- fonetic: asonanța, aliterația
-nivel lexico-semantic: câmp lexical
-registre stilistice
-cuvinte în relație de sinonimie și antonimie
-nivel morfo-sintactic
-enumerația, repetiție, inversiune
-invocație
-valoarea expresivă a unor verbe
- nivel stilistic: tropii(figuri semantice: epitet, metaforă, hiperbolă,
oximoron, simbol, personificare, comparație)
-nivel prozodic: rimă, ritm, măsură, strofă, inovații prozodice:
ingambament, măsură variabilă, vers liber, strofe inegale
 SUBIECTUL AL II-LEA
Comentează textul, cu ilustrarea a două particularități ale:
 ROMANTISMULUI
Teme predilecte: natura ca stare de spirit, iubirea asociată
cu natura ca stare de spirit, timpul, cosmogonia, condiția
geniului;
Motive predilecte: cosmice și terestre(vezi mai sus), visul,
amintirea, îngerul, demonul;
Procedee frecvente: antiteza, deoarece romanticii sunt
adepții contrastelor(efemer-etern, realitate-vis,
microcosmos-macrocosmos, geniu-om comun, noapte-zi,
înger-demon);
Primatul sentimentului (sentimente cunoscute în lirica
romantică: nostalgia, tristețea, fericire ideală, dor, regret,
revolta, seninătatea);
Predilecția pentru figurile retorice, deoarece discursul liric
este pe un ton, înalt, solemn(invocația retorică, exclamația
retorică, interogația retorică);
Valorificarea limbajului popular, prin valențele sale
expresive, așa cum valorifică și tema istoriei;
Evadarea în trecut, în vis.
 SIMBOLISMULUI
Teme predilecte: spațiul citadin, tristețea nedefinită, lumea
în descompunere, condiția artistului damnat la o societate
lipsită de aspirații-nontranscendent, existența într-o lume
fără aspirații, solitudinea;
Motive: spleen-ul, angoasă, nevroza, parcul solitar,
abatorul, cimitirul, ploaia, metalele, instrumentele
muzicale, parfumurile, pietrele prețioase, motivele
cromatice, tristețea nedefinită;
Muzicalitatea interioară: refrenul, versul repetat în fiecare
strofă; asonanța; aliterația; anaforă-repetarea aceluiași
cuvânt la început de versuri, consecutive; laitmotivul;
paralelismul sintactic;
 SUBIECTUL AL II-LEA
Valorificarea simbolului ca principiu de creație, bazat pe
corespondența dintre lumea obiectuală(realitatea
exterioară) și lumea interioară(a emoțiilor, a trăirilor, a
sentimentelor);
Simbol, sugestie, sinestezie- cei trei S
Sinestezia-suprapunerea senzațiilor într-o singură imagine
poetică(auditiv, vizual, olfactiv, chinestezicul)
 REALISMULULUI
Teme predilecte: banul, familia, moștenirea, paternitatea,
căsătoria;
Personaje, caractere umane: avarul, arivistul, moșierul,
negustorul, intelectualul, fata bătrână;
Tendința scriitorului de a crea o lume, bazată pe imitația
vieții reale: mimesisul;
Cronotop real, timp istoric și real, toponime având
corespondent în realitate;
Tehnica detaliului semnificativ;
Fapte verosimile;
Personaje veridice;
Narator detașat, narațiune obiectivă.
 MODERNISMULUI
Inovație prozodică: tehnica ingambamentului, versul liber,
strofe inegale, versul alb,
Artă poetică modernă, accentul nu mai este pus ca în arta
clasică pe tehnica de creație, ci pe relația artistului cu
propria creație și rostul acestuia în societate;
Valorificarea diferitelor registre stilistice popular,
neologic, liturgic, colocvial, tehnico-științific;
Limbaj religios, cu conotații laice;
Reflectă concepte filosofice și din alte domenii ale științei:
geometrie, psihologie
 TRADIȚIONALISMULUI
Teme predilecte: legătura omului cu pământul, timp, iubire
și universul rural, ca spațiu ideal, existențial; valorificarea
trecutului; cultul străbunilor;
 SUBIECTUL AL II-LEA
Motive predilecte: agrare(aratul, semănatul, secerișul),
religioase(hristice, îngerul, cuplul adamic);
Idealizarea modelului uman, rural: preotul,
dascălul(învățător), țăranul, păstorul;
Păstrarea regulilor clasice de versificație: rimă, ritm,
măsură, strofă;
Limbaj: popular, cu termeni arhaici, regionali și liturgici;
 NEOMODERNISMULUI
Teme predilecte: preia modelul poeziei moderniste;
Imagini poetice insolite, neobișnuite;
Permanenta confruntarea între eul filosofic și cel poetic;
Ironicul, ludicul, categorii creatoare;
Intelectualizarea poeziei, reprezentarea abstractului și
imagini ale concretului;
Metaforizarea textului, preferința pentru metafore inedite
Ambiguitatea discursului- dublu referent(tematică a
textului)
 POSTMODERNISMULUI (vezi pe grup)