1

AUTOR . NARATOR. PERSONAJ. PERSPECTIVĂ NARATIVĂ

AUTOR- creator al operei literare.

NARATOR- instanţă narativă (voce), situată în interiorul universului ficţional

(textul literar); o proiecţie a vocii autorului.

TIPURI DE NARATORI:

 NARATOR OBIECTIV- relatează intâmplările la pers a III-a, neimplicat in

actiune, omniscient, omniprezent;
 NARATOR SUBIECTIV- relat. intâmpl.la pers I, implicat in actiune, are
functie de personaj.

 NARATOR AUCTORIAL- dă impresia că el a creat povestea şi se confundă

cu autorul; este omniscient şi omniprezent.
 NARATOR PERSONAJ- participă la întâmplări şi povesteşte la persoana I.
Poate fi personaj principal sau secundar.
 NARATOR MARTOR- asistă la întâmplări, dar nu le influenţează; fără el
toate s-ar fi întâmplat la fel.
 NARATOR COLPORTOR- nu participă la întâmplări; spune o „poveste”
auzită de la altcineva, poveste pe care o prezintă ca adevărată.

 NARATOR CREDITABIL- spune tot ce ştie

 NARATOR NECREDITABIL- nu spune tot ce ştie; cititorul cunoaşte o singură
versiune a celor intâmplate, povestite din perspectiva acestui narator.

 NARATOR UNISCIENT- are informaţiile dintr-o singură sursă (narator

colportor)
 NARATOR OMNISCIENT- ştie totul, are o viziune de ansamblu asupra
universului ficţional.

PAGE \* MERGEFORMAT 1
 2

 NARATOR EXTRADIEGETIC- priveşte întâmplările din afară; povesteşte la

persoana a III-a.
 NARATOR INTRADIEGETIC- se situează în interiorul diegezei, poate fi
personaj şi atunci povesteşte la persoana I, dar şi martor al unei poveşti „în
ramă” şi atunci povesteşte la persoana a III-a.

DIEGEZĂ = POVESTIRE

Naratorul şi personajele sunt „fiinţe de hărtie”. (R. Barth)

PERSONAJELE- instanţe narative din interiorul textului, trăiesc numai în lumea

ficţiunii, nu au consistenţă, dar mimează realitatea; alteori nu au legătură cu
realitatea, sau au doar o legătură simbolică (zmeii).

CLASIFICAREA PERSONAJELOR:

 POZITIVE/ NEGATIVE
 REALE/ FABULOASE
 PRINCIPALE/ SECUNDARE/ EPISODICE
 PROTAGONISTE/ ANTAGONISTE
 PERSONAJ REFLECTOR- purtătorul de cuvânt al naratorului; faptele sunt
dezvăluite prin intermediul gândurilor, a trăirilor şi a reacţiilor personajului.
 PERSONAJ NARATOR
 PERSONAJ EPONIM- numele acestuia apare in titlul operei literare

PAGE \* MERGEFORMAT 1
 3

PERSPECTIVA NARATIVĂ- punctul de vedere al naratorului in raport cu diegeza şi

cu personajele care evoluează în spaţiul ficţiunii.

1. Perspectiva omniscientă (focalizare 0, viziunea „din spate”)

- naratorul este omniscient, el descrie, interpretează, motivează trăirile

personajelor; informaţiile date de narator depăşesc informaţiile deţinute de
fiecare personaj în parte;

- se relatează evenimente exterioare şi interioare.

- tehnici narative utilizate: observaţia, analiza psihologică.

- destinele personajelor sunt dirijate riguros de către naratorul demiurg.

- exemplu: romanele de tip tradiţional- Ion de L. Rebreanu, Ciocoii vechi şi noi de

N. Filimon

2. Perspectiva internă- subiectivă (focalizare internă, viziunea „împreună cu”)

- naratorul adoptă punctul de vedere al unui personaj- narator; cititorul are acces
numai la gradul de cunoaştere al personajului implicat în acţiune.

- realitatea este percepută şi interpretată subiectiv; sunt relatate evenimente

interioare, utilizându-se tehnici ca introspecţia, monologul interior.

- exemplu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

3. Perspectiva externă- obiectivă (focalizare externă, viziunea „din afară”)

- naratorul se situează pe poziţia de observator imparţial, obiectiv al

evenimentelor, ştie mai mult decât personajele, surprinzându-le comportamentul.

- tehnici narative: observaţia comportamentală.

- exemplu- naratorul din prima parte a romanului Enigma Otiliei de G. Călinescu

4. Pluriperspectivim (focalizare multiplă)- există mai multe voci narative.

PAGE \* MERGEFORMAT 1